Egipt

Egiptul ocupă partea de nord-est a Africii de Nord și peninsula asiatică Sinai și are ieșire atât la
Marea Mediterană cât și la Marea Roșie.
Relieful este reprezentat de un vast platou deșertic, sector al Saharei Orientale, întrerupt de
Valea Nilului. La vest de fluviu se află Deșertul Libiei, în care alături de hamade și erguri apar
depresiuni care coboară adesea sub nivelul mării (Depresiunea Qattara, –133 m) adăpostind
oaze (Siwa, Farafra, Kharga etc.). Deșertul de Est/Deșertul Arabic, situat la est de Nil, mai
stâncos și accidentat, se continuă spre Marea Roșie cu un lanț muntos (fragmentat de văi
adânci, uscate) și spre granița de sud cu Deșertul Nubiei.
Cele mai mari altitudini din Egipt se întâlnesc în Peninsula Sinai (Muntele Sfânta
Ecaterina/Jebel Katerīna, 2 637 m).
Suprafața: 1 001 450 km2
Populația: 97 mil. loc.
Capitala: Cairo; 8 mil. loc. (18,7 mil. loc. aglomerația urbană)
Forma de guvernământ: republică prezidențială
Moneda: lira egipteană
Clima este în cea mai mare parte tropical-aridă (deșertică), doar pe fațada litorală nordică fiind
mediteraneană.
De la sud la nord, Egiptul este străbătut de Nil (în limba arabă, Bahr el-Nil), cel mai lung fluviu al
Terrei, care pe teritoriul acestui stat nu primește niciun afluent. Chiar dacă ocupă doar 4% din
teritoriul egiptean, valea și delta Nilului constituie regiunile agricole ale țării, apele fluviului fiind
utilizate intens pentru irigații, dar și pentru producerea energiei electrice (barajul de la Assuan)
și navigație.
Vegetația este în general săracă, alcătuită din specii adaptate la clima uscată a deșerturilor și
din specii mediteraneene în nord.
Cu o creștere demografică spectaculoasă în ultimul secol, Egiptul este, în prezent, a treia țară
africană ca număr de locuitori (după Nigeria și Etiopia). Aproximativ 90% din populație este
concentrată în valea și delta Nilului, densitatea fiind aici de peste 1 500 loc./km2, cu mult peste
media națională (de 98 loc./km2).
Majoritatea populației este de confesiune musulmană, dar există și o minoritate creștină
(copții). Chiar dacă peste jumătate din populație locuiește în așezări rurale (doar 43,3%
populație urbană), orașele sunt suprapopulate.
Cel mai mare oraș al Egiptului este Cairo (Al-Qāhirah), capitala statului și totodată cea mai
mare metropolă a Africii. Întins pe malul drept al Nilului, înainte ca acesta să formeze marea
deltă, orașul antic s-a extins treptat spre vest, noile clădiri din perioada medievală și modernă
contrastând puternic cu vechile moschei și palate. Supranumit și „orașul celor 100 de
minarete“, cel mai important centru economic, financiar, comercial și cultural-științific al
Egiptului găzduiește una dintre cele mai vechi universități din lume (Al-Azhar).
Alte orașe importante sunt: Alexandria (Al Iskandariyah), cel mai cunoscut port egiptean,
important centru industrial, comercial și turistic (aici s-a aflat faimosul Far, una dintre cele șapte
minuni ale lumii antice și renumita Bibliotecă, ce a găzduit cea mai mare colecție de cărți din
Antichitate); Giza/Gizeh (El Giza/El Gizeh/Al-Jizah) în care se află Marile Piramide și Sfinxul; Port
Said, Ismailia și Suez din lungul Canalului Suez.
Chiar dacă dispune de variate resurse de subsol (gaze naturale, petrol, sare etc.) și reprezintă
una dintre cele mai dezvoltate țări din Africa, Egiptul s-a confruntat în ultimul deceniu cu o serie
de mișcări sociale, schimbări politice și amenințări de securitate (atentate teroriste), care i-au
afectat dezvoltarea economică, nivelul de trai al populației continuând să fie scăzut.
În sectorul industrial se remarcă industria textilă și a confecțiilor (primul loc în Africa la exportul
de textile și confecții), industria cimentului (cel mai important producător regional), a energiei
electrice (al doilea producător de energie electrică din Africa, după Africa de Sud), industria
metalurgică și industria autovehiculelor.
Agricultura se practică numai în condiții de irigare, principalele culturi agricole valorificate la
export fiind bumbacul, legumele, fructele (curmale și citrice), orezul, cartofii și trestia de zahăr.
Rețeaua de căi de comunicație este concentrată îndeosebi în Valea Nilului, un rol deosebit
avându-l Canalul Suez (traficul pe canal aduce țării venituri importante).
În economia Egiptului turismul se înscrie, de asemenea, ca o sursă importantă de venituri,
numeroși turiști fiind atrași atât de faimoasele monumente arhitecturale ale antichității
(temple, palate, necropole ale faraonilor, piramide etc.) cât și de stațiunile moderne de pe
țărmurile Mării Mediterane și ale Mării Roșii (Hurghada, Sharm el-Sheikh).
Suez este cel mai lung canal maritim (161 km) şi cu cel mai mare trafic de mărfuri (aproape 700
mil. t anual) de pe glob. Leagă Marea Mediterană cu Marea Roşie şi scurtează semnificativ
distanţa parcursă de nave dinspre Europa şi estul Americii şi, respectiv, Oceanul Indian, Asia şi
Pacificul de Est.