Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1 Geografie
2 Demografie
3 Politică și administrație
4 Istorie
5 Monumente istorice
6 Note
7 Bibliografie
Geografie
Comuna Ploscuțeni este situată în nord-estul județului Vrancea, la limita cu
județul Galați, pe malul stâng al Siretului. Este traversată de șoseaua județeană
DJ252, care o leagă spre nord de Homocea (unde se intersectează cu DN11A) apoi mai
departe în județul Bacău de Huruiești, Găiceana, Pâncești, Parincea, Ungureni și
Buhoci (unde se termină în DN2F); și spre sud în județul Galați de Buciumeni,
Nicorești, Cosmești (unde se intersectează cu DN24), Movileni și Barcea (unde se
termină în DN25).[5]
Spre nord, comuna se învecinează cu comuna Homocea, ambele fiind mărginite la est
și vest, de o pădure longitudinală și râul Siret. Spre est, localitatea de
reședință este mărginită de o pădure deluroasă liniară (cota 327 m), care separă
comuna de comunele județului vecin Galați (odinioară, până în 1950, județul
Tecuci). Pădurea este alcătuită din tei, plop, salcâm, pin, molid, stejar și fag,
precum și alte esențe lemnoase (ulmi, mesteceni, cireși, iova etc.). Spre vest, la
distanțe variate (800-2000 m.), datorită cursului său neregulat, comuna este
limitată de râul Siret, într-o zonă în cursul este meandrat, separând așezarea de
orașul Adjud, din preajmă, spre care se face traversarea prin vad ori cu barca
dirijată pe hodgon. În sud-estul localității Argea, pe șoseaua ce șerpuiește drumul
asfaltat (din octombrie 2008) se află o mănăstire ortodoxă de maici, creată în
secolul al XVIII-lea (1748), iar puțin mai la deal, pe partea dreaptă a drumului în
urcare, se află o bisericuță (Oancea), cu un cimitir, construită în perioada
interbelică.
Demografie
Circle frame.svg
Componența etnică a comunei Ploscuțeni
Români (97,39%)
Necunoscută (2,53%)
Circle frame.svg
Componența confesională a comunei Ploscuțeni
Ortodocși (26,94%)
Romano-catolici (70,48%)
Necunoscută (2,53%)
Politică și administrație
Comuna Ploscuțeni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13
consilieri. Primarul, Ștefan Solomon[*], de la Partidul Social Democrat, a fost
ales în 2004. Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea
componență pe partide politice:[7]
Istorie
Primele dovezi istorice referitoare la zona comunei sunt din anii 340 - 353 p.Chr.
(după Ammianus Marcellinus, istoric roman din sec. IV; autorul operei Istoria
romana, se pare că ar fi vorba de anul 376) datorită prezenței vizigoților (goții
din vest; popor germanic păgân) conduși de regele lor Atanaric (rom. ìntuneric).
Acesta a dezlănțuit o persecuție împotriva confraților săi vizigoți, care
îmbrățișaseră religia creștină; a poruncit să se construiască un șanț de apărare,
cunoscut ca valul lui Athanaric.[8]
În 1820, Alex Balș a adus aici familii de maghiari catolici din zona Văleni
(județul Bacău). La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa
Berheci a județului Tecuci și avea în compunere doar satul de reședință, cu 900 de
locuitori. În comună funcționau o biserică catolică și o școală cu 33 de elevi.[12]
Satul Argea făcea pe atunci parte din comuna Buciumeni, fiind un sat de romi
eliberați de pe moșia lui Costache Conachi, romi care încă mai plăteau la acea
vreme besmanul (taxa pentru utilizarea terenului). Populația satului Argea era de
doar 60 de locuitori ce trăiau în 15 case și 5 bordeie.[13]
Comuna a fost reînființată după al Doilea Război Mondial și după 1950 a fost
transferată raionului Răchitoasa din regiunea Bârlad. În 1952 a fost rearondată
raionului Adjud din aceeași regiune și apoi (după 1956) din regiunea Bacău. În
1968, comuna a trecut la județul Vrancea, dar a fost desființată imediat și inclusă
din nou în comuna Homocea.[16][17] În 2003, comuna a fost reînființată, în
structura actuală.[18]
Monumente istorice
Două obiective din comuna Ploscuțeni sunt incluse în lista monumentelor istorice
din județul Vrancea ca monumente de interes local. Biserica „Sfinții Apostoli Petru
și Pavel” a mănăstirii Sihastru aflată în coasta dealului Nicorești, datează din
anii1881–1891 și este clasificată ca monument de arhitectură. Tot în incinta
mănăstirii Sihastru se află bustul N. Ifrim (realizat în 1920), bust ce este
clasificat ca monument funerar sau memorial.