Ielele sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia românească, răspândite în

superstiții, cărora nu li se poate stabili însă un profil precis, din cauza

inconsecvenței folclorului; totuși, forma mitologică preferată este a unor fecioare
zănatice, cu mare forță de seducție și cu puteri magice, cumulând atributele
Nimfelor, Naiadelor, Driadelor, întrucâtva și a Sirenelor. Se sugerează[de cine?]
ca ar fi posibil ca in trecut să fi fost preotesele unei zeități dacice.[necesită
citare] Mitul lor pornește din mitologia greacă unde se numesc empuse.[necesită
citare] Sunt similare cu făpturile Samodiva din mitologia bulgărească.

Ielele sunt similare cu făpturile Samodiva din mitologia bulgărească

Cuprins
1 Locul și chipul revelărilor
2 Natura lor
3 Nume. Etimologie
4 Vezi și
5 Note
6 Legături externe
Locul și chipul revelărilor
Se crede că ielele apar mai ales noaptea la lumina lunii, în hore, în locuri
retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau
chiar în văzduh), dansând goale, mai rar cu veștmânt de zale, sau înfășurate în
văluri transparente și cu clopoței la picioare; fostul lor ring de dans rămâne ars
ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt doar năluci imateriale, cu
aspect iluzoriu de femei vesele.

Numărul în care Ielele își fac apariția e de multe ori nelimitat, sau redus la 7,
uneori chiar 3, în ultimul caz (Oltenia) legenda considerându-le fiicele lui
Alexandru Macedon și numindu-le: Catarina, Zalina și Marina.

Locuiesc în cete, în aer, pe stânci singuratice sau în munți, prin păduri sau
anumiți copaci ca paltinul și nucul (preferați și pentru horele lor), rareori la
răspântii.

Natura lor
De obicei, nu sunt socotite genii rele: se răzbună doar când sunt stârnite,
ofensate, sau văzute în timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-
l, după ce l-au adormit cu cântecul și cu vîrtejul horei jucate în jurul acestuia
de 3 ori. În această ipostază, au similitudini cu fecioarele Erinyes din mitologia
greacă. Unele descântece le portretizează așa:de.

„
Voi Ielelor
Măiastrelor
dușmane oamenilor
stăpânele vîntului
doamnele pământului
ce prin văzduh zburați
pe iarbă lunecați
și pe valuri călcați
vă duceți în locuri depărtate
în baltă, trestie, pustietate
unde popă nu toacă
unde fată nu joacă.
Vă duceți în gura vîntului
să vă loviți de toarta pământului.[1]”
Adesea „Ielele beau apă de prin fântâni și oricine va bea după dânsele, vor muri”.
[2]
După caracteristicile globale mai frecvente, Ielele sunt nemuritoare, frumoase,
acorporale, voluptoase și seducătoare, excelente dansatoare și cântărețe corale;
își poartă despletit părul lung și se îmbracă în veșminte vaporoase de mătase ori
in, de obicei translucide sau chiar străvezii; invizibile ziua, pot fi văzute
noaptea, cu mari riscuri pentru observator; deși adesea cu aripi, pot zbura și prin
levitație, cu viteze teribile (într-o noapte, nouă mări și nouă țări), dar alteori
călătoresc în trăsură cu cai de foc.

Nu se poate stabili totuși o tipologie fermă, ea fiind variabilă de la o zonă

folclorică la alta; astfel, Dimitrie Cantemir le numea cu unul dintre epitete,
Frumoasele, simplificându-le funcția mitologică la domeniul erotic și considerându-
le deci niște „Nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii frumoși”[3]

Nume. Etimologie
Mitul Ielelor este de origine incertă. Etimologiile speculate de mulți folcloriști
sunt oarecum fanteziste, întrucât Iele nu este un nume, ci un substantiv având
pronunția fonetică apropiată de cea a pronumelui personal, la persoana a treia,
plural, feminin ele (sinonim în alte regiuni cu Dânsele); numele lor, real tainic
și inaccesibil, este înlocuit cu simboluri atributive clasificate, de obicei, în 2
categorii:

epitete imparțiale: Iele, Dânsele, Drăgaice, Vâlve (Vâlva Băii, Vâlva Pădurii etc),
Irodițe, Rusalii, Nagode, Vântoase;
epitete flatante sau propițiatoare: Domnițe, Măiestre, Frumoase, Împărătesele
Văzduhului, Fetele Codrului (câmpului), Șoimane, Mușate, Miluite, Albe.
Evitând cunoașterea numelui categorial, de tagmă, al Ielelor, folclorul
înregistrează totuși unele nume individuale:Adela,Ana, Bugiana, Dumernica,Dragaia,
Foiofia, Lacrimioara,Lacargia, Lemnica, Liodiana,Liana, Magdalina, Oprișana,Oana,
Ogrișteana, Păscuța, Roșia, Rudeana, Ruja, Ruxanda, Simioana, Sandălina, Tiranda,
Todosia, Trandafira.[4]