1.

Ielele sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia

românească, răspândite în superstiții, cărora nu li se poate
stabili însă un profil precis, din cauza inconsecvenței folclorului;
totuși, forma mitologică preferată este a unor fecioare zănatice,
cu mare forță de seducție și cu puteri magice, cumulând
atributele Nimfelor, Naiadelor, Driadelor, întrucâtva și
ale Sirenelor. Se crede că ielele apar mai ales noaptea la
lumina lunii, în hore, în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri,
maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh),
dansând goale, mai rar cu veștmânt de zale, sau înfășurate în
văluri transparente și cu clopoței la picioare; fostul lor ring de
dans rămâne ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori

sunt doar năluci imateriale, cu aspect iluzorul de femei vesele.

mărul în care Ielele își fac apariția e de multe ori nelimitat, sau
redus la 7, uneori chiar 3, în ultimul caz (Oltenia) legenda
considerându-le fiicele lui Alexandru Macedon și numindu-
le: Catarina, Zalina și Marina.
Locuiesc în cete, în aer, pe stânci singuratice sau în munți, prin
păduri sau anumiți copaci ca paltinul și nucul (preferați
(preferați și pentru horele
lor), rareori la răspântii. De obicei, nu sunt socotite genii rele: se
răzbună doar când sunt stârnite, ofensate, sau văzute în timpul
dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-l, după ce l-au
adormit cu cântecul și cu vîrtejul horei jucate în jurul acestuia de 3
ori. În această ipostază, au similitudini cu
fecioarele Erinyes din mitologia greacă. Unele descântece le
portretizează așa:de.
„
Voi Ielelor
Măiastrelor
dușmane oamenilor
stăpânele vîntului
doamnele pământului
 ce prin văzduh zburați
pe iarbă lunecați
și pe valuri călcați
vă duceți în locuri depărtate
în baltă, trestie, pustietate
unde popă nu toacă
unde fată nu joacă.
Vă duceți în gura vîntului
să vă loviți de toarta pământului.[1]”
Adesea „Ielele beau apă de
prin fântâni și oricine va
bea după dânsele, vor
muri”

După caracteristicile globale mai frecvente, Ielele sunt nemuritoare,

frumoase, acorporale, voluptoase și seducătoare, excelente
dansatoare și cântărețe corale; își poartă despletit părul lung și se
îmbracă în veșminte vaporoase de mătase ori 
mătase in,
in de obicei translucide
sau chiar străvezii; invizibile ziua,
invizibile pot fi văzute noaptea, cu mari
riscuri pentru observator; deși adesea cu aripi, pot zbura și
prin levitație,
levitație cu viteze teribile (într-o noapte, nouă mări și nouă țări),
dar alteori călătoresc în trăsură cu cai de foc.