SICILIA, TARAMUL MITURILOR!

Intr-o lume ce se afla intr-o continua deschidere catre cunoastere intrebarea este, ce sens mai are sa vorbim despre mituri si povesti ascunse? Miturile sunt o parte a granitelor cunoasterii, reprezinta inceputul unei calatorii in care omenirea a pornit chiar de dinainte de a se scrie istoria, pe vremea cand stiinta nu isi dezvaluise inca secretele si filosofii inca se mai intrebau care sunt elementele fundamentale ale vietii. Empedocle considera ca pamantul, focul, apa si aerul sunt cele patru elemente primordiale, ce au contribuit la geneza unei lumi limitata la doar cateva suprafete cunoscute, cu granite nesigure, distante imaginare si cunostinte limitate, dar totusi capabila sa schiteze din imaginatie energia vitala construirii universului. Inca din timpuri stravechi, Sicilia a fost vazuta ca un taram roditor cu recolte bogate, dar totusi infricosatoare din pricina vulcanului sau, primitoare datorita coastei sale maritime, si totusi periculoasa din cauza vartejelor de apa. Un taram magic si incantator, cu frumuseti uimitoare si fenomene misterioase. Viata insulei este intr-o stransa legatura cu miturile special create pentru a raspunde la intrebari, pentru a da explicatii la contradictii si pentru a oferii certitudini pentru temeri. Cand ceva inexplicabil apare in fata ochilor, briza devine cuvant, fosnaintul frunzelor se transforma in melodie, bolborositul apei poarta un ecou adus din departare: mitul isi spune povestea. TRINACRINA Legenda dateaza din timpuri stravechi cand trei nimfe, dupa ce se decid sa plece intr-o calatorie si iau cu ele daruri ale pamantului din toate colturile lumii, descopera in drum spre casa o mare de o frumusete incomparabila cu tot ce vazusera pana atunci. Fermecate de magia ei, se aseaza fiecare intr-o directie diferita si arunca un pumn de pamant in mare dand astfel nastere la Capul Pachino, Capul Peloro si Capul Lilibeo (locuri unde se vor gasi mormantul lui Hecuba, Pelota lui Hannibal si Sybil) cat si la diferite sortimente de flori, fructe si graunte culese din jurul lumii. Cele trei nimfe dau forma de triunghi a insulei numita Sicily Triquetra sau Trinacria, nume folosit pentru a denumi cel mai vechi simbol al insulei ce infatiseaza un chip de femeie cu trei picioare asezate radial. Trinacria, simbol Mediteranean prin excelenta, face referire la devenirea perena, la alterarea timpului in mitul eternei reintoarceri a anotimurilor primare de primavera, vara si iarna. Toata aceasta generozitate cuprinsa intr-o singura patura de pamant trebuia sa fie conservata si protejata. Astfel, in centrul simbolului ce afla chipul Medusei a carei reflexie in scutul Atenei il ajuta pe Perseus sa invinga monstrul. Desi ranjetul sau feroce o indeamna pe
1

Persephone sa o puna la intrarea in infern pentru a opri invadatorii, acelasi lucru este facut si in cazul lui Sicily, care indeparteaza apeland tot la teroare pe cei care vor sa cucereasca sis a subjuge insula. Nu este o simpla coincidenta faptul ca in ciuda nestatorniciei sale, insula s-a aparat mereu impotriva tuturor tiranilor si cuceritorilor. In acest scenariu de o frumusete incomparabila, cum se poate explica existenta recoltelor, cutremurul pamantului, stancile imense ce ies la suprafata din adancurile apelor si inselatoarele varteje de apa ce iau viata oamenilor? Mitul isi spune povestea. PMNT Sicilia este pmntul ales de zeii Olimpului pentru depnarea povetilor de dragoste i ur, pasiune i rzbunare, a furiilor neateptate i compasiunilor profunde. ntr-o zi, pentru a o elibera pe fiica sa Proserpine de curtoaziile insistente ale zeilor Apollo (Phoebus) i Marte (Ares), Ceres decide s o ascund ntr-un loc sigur: Sicilia. Dar, ntr-o zi, n timp ce Proserpine culegea flori pe malul lacului Pergusa, n apropiere de Enna, fata este zrit de Pluto, zeul lumii de dincolo, care dorea s o ia de nevast. Pluto era un zeu dur, i ieindu-i din fire, o rpete pe srmana Proserpine ntr-o caleac de aur tras de patru cai negrii, fcndu-se nevzui n abisul cu deschidere spre izvorul lui Arethusa. Nimfa Cyane, singura care putea auzi plnsetul fetei se grbete s i sar n ajutor, ns aceasta va fi aspru pedepsit pentru aciunile ei. Ceres rtcete pe insul n cutarea fiicei pierdute, folosind tciuni aprini din vulcanul Etna pentru a putea lumina umbrele nopii. ndurerat, zeia fertilitii abandoneaz totul, lasand natura s se vestejeasc i s piar. Dup ce i pierde secera n Trapani (se spune c acesta ar fi promotoriul din faa oraului), zeia ajunge la curtea regelui Keleus, care i ofer adpost cu mare generozitate. Pentru a-l rsplti, Ceres l educ pe fiul regelui, Triptolemus, i l nva secretele agriculturii. Durerea zeiei l impresioneaz pe Marele Zeus, i acesta o trimite pe Hermes s il convinga pe Pluto pentru a o elibera pe Proserpine, care ntre timp mncase rodie (fruct ce simbolizeaz limitele dragostei). Aceasta accept, condiionnd s poat reveni la el, n lumea de dincolo, pentru o perioad din an. Acestea explic trecerea anotimpurilor i ritualurile oamenilor pentru pentru a avea recolte roditoare i ca zeia s poat reveni pe pmnt. i oraul Erice a reprezentat decorul unor evenimente de natur divin. Conform tradiiei, Astarte, zei a procreaiei, tria acolo. Un mare foc ardea n templul su pentru a ghida marinarii spre port, asemenea unui far n ntunericul nopii. Odat acostai, acetia aduceau un omagiu n templul zeiei, loc unde odat pe an, porumbeii sacrii erau eliberai, pentru a zbura spre templul lui Sicca (astzi Kef, templu omonim celui al zeiei Astarte), n Tunisia (zborul lor fiind amintit in emblema orasului).
2

Fiecare localitate joac un rol important n depnarea intrigii mitului. Marea deschidere a cmpiei Milazzo a fost aleas de un zeu, ca loc de pscut pentru turma sa. Portul Messia a fost construit de Orion, titanul pedepsit de zei. Akragas a fost un uria, nscut din Zeus i nimfa Sterpes. Construcia oraului s-a datorat puterii armelor sale. Exist o explicaie pentru fonetul munilor, rcnetele vulcanilor, bulgrii de pmnt ce se ridic din adncuri? Miturile au un rspuns pentru toate acestea. FOC Conform legendei, suprematia Olimpului nu a fost dintodeauna recunoscuta. Zeus a purtat multe batalii sangeroase pentru a-si mentine puterea. In timpul bataliilor, Zeus a avut numerosi aliati si rivali. Uriasii, primii locuitori ai insulei, s-au razvratit impotriva lui Zeus. Au indraznit chiar sa construiasca un munte inalt pana la cer. Dintre acestia, o suta douazeci si patru au fost infranti si ucisi, in vreme ce Enceladus sau Tiphaeus, singurul supravietuitor, a fost condamnat pentru aroganta, sa fie ingropat de viu cu bratul drept sub Capul Peloro iar bratul stang sub Capul Pachino, picioarele sub Capul Lilibeo si capul sub Mongiobello, care a devenit mai tarziu vulcan. Luptele sale incrancenate au fost cauza inaltarii pamantului si freamatului muntilor. Este de ajuns sa amintim de Timpa of Acireale. Intreaga insula cat si insulele care o inconjoara sunt afectate de furia de neimblanzit si zdruncinaturile continue ale lui Tiphaeus. Ferocitatea pedepselor lui Zeus nu a reprezentat doar o modalitate de a-l pedepsi Tiphaeus, dar si o avertizare pentru toti cei care vor indrazni sa se intoarca impotriva conducerii sale. Si titanii au avut incercat sa se razvrateasca impotriva lui Zeus, deoarece acesta il alungase pe Cronus. Hefaistos, zeul fierarilor, a sarit in ajutorul regelui Olimpului si in furnalul de fierarit de sub Edna, si cu ajutorul ciclopilor, contracareaza tunetele si armata de zei ale marelui conducator. APA Nu exista niciun loc din lume intreaga a carui istorie sa nu fie asociata cu un eveniment mitic. Izvoarele, curentii dar si raurile se pot lauda cu o mostenire mitica care este dovada importantei acestora de-a lungul istoriei omenirii. Numele izvorul Arethusei din apropierea Syracului isi are originile in abisul creat de Pluto, pe masura ce acesta inainta in adancurile pamantului, odata cu rapirea Proserpinei, in timp ce fata culegea flori langa lacul Pergusa.

Si numele raului Cayne este corelat cu rapirea Proserpinei. Nimfa Cayane, singura care putea auzi plansetul camaradei si a sarit in ajutorul acesteia sa o salveze. Fapta sa milostiva a dezlantuit furia zeului care a pedepsit-o, transformand-o intr-un izvor ce ii poarta numele, si de-a lungul caruia creste papirus, planta des folosita de oameni pentru fabricarea hartiei si care creste inalta si deasa pe malul apei. Charybdis, malul scaldat de marea invecinata, ce face lagura intre insula si uscat, aduce aminte de numele ninfei lacome pe care Zeus a transformat-o intr-un teribil vartej de apa pentru a-l razbuna pe Hercule, ai carui boi sacrii au fost devorati de nimfa in apropierea stramtorii. Fiecare asezare este casa unui zeu. Acesta lucru este adevarat si pentru adancimile marii. Daca Charybdis a fost condamnata sa distruga navigatorii si corabiile, Glaucus, iubitorul tunetelor din Scylla transformat de Cires intr-un vartej de apa infricosator, a fost supus sa isi calma apele in fata unui Triton. De asemenea, Ocean si Thetis sunt doua personaje pozitive. Zeus le-a rasplatit cu darul de a trai in apa marii deoarece niciuna dintre acestea nu s-a razvratit impotriva lui. Soarta nimfei marii Galatea a fost una diferita. Ea a refuzat propunerile amoroase ale lui Polyphemus deoarece il iubea in secret pe pastorul Aci. Intr-o zi, ciclopul l-a intalnit pe pastor. Orbit de gelozie, il loveste pe pastor cu o piatra, omorandu-l. Zeii, impresionati de durerea Galateei, il transforma pe Acri intr-un rau care serpuieste de-a lungul povarnisurilor Ednei si care, cu salturi abrupte isi croieste drum catre mare pentru a a-si intalni iubitul si impreuna se varsa in Marea Ionica. La Capo Molini, in apropierea Ednei, un izvor feruginos poarta numele primit conform traditiei, si anume Sangele lui Acri, in amintirea povestii mitice. Multe locuri din acea zona reamintesc prin numele lor miturile. Este de ajuns sa spunem Acitrezza, Aci Castello, Aci SantAntonio si Acireale. Frumusetea coastei de sud a Siciliei de est, precum si voiosia si unicitatea acesteaia reprezinta fructul zeilor, care au contribuit, intr-un fel sau altul in construirea acesteia. Stivele care rasar din apele marii amintesc de o scena din Odisee. Homer povesteste ca in momentul in care vizitatorii sacrii sunt tradati, mintea ascutita a lui Ulises ii va conduce la iesirea din pestera, dupa ce se va razbuna pe antropofagul Ciclop, care, in momentul in care realizeaza ca a fost pacalit si orbit, isi revarsa mania orbitoare si arunca blocuri de piatra in corabiile care fug pe mare. Pentru a intari credibilitatea povestirii, pe harta Siciliei Antice apare o localitate pe numele Acitrezza, cunoscuta si ca Portul lui Ulises. Numele Camarina este si el de origine mitica. Conform legendei, aceasta a fost o nimfa a marii, una dintre cele cinci fiice ale lui Nereus. Traditia spune ca, fata era o slujitoare gratioasa ce ajuta navigatorii si care calatoarea pe apele marii sub chip de lebada alba.

MANCARE Maslinele, graul si strugurii au fost dintodeauna sursa principala de hrana a oamenilor ce locuiesc in zona mediteraneeana. Acestea sunt parte componenta a perisajului si a istoriei intregii comunitati. Micile societati din timpurile antice puneau in aceste produse toate bogatiile lor, truda muncii manuale, asteptarile zilelor fara sfarsit si temerile de luni lungi. Acesti oameni se identificau cu originile ritualurilor stravechi cu scopul de a imbuna zeii si a avea vreme buna, de a alunga raul si intunericul noptii. De altfel, mancarea nu era singura sursa de intretinere pentru aceste comunitati. Ritualul si semnificatia simbolica a produselor naturii, care au insotit aceste colective de la inceputul timpurilor, au insemnat atat moartea cat si renasterea vietii umane precum si cea a naturii. Oamenii aduceau ultimele provizii ale anului drept omagiu zeitei culturilor, in timp ce o asteptau sa se intoarca din Imparatia Infernului. Acestea explica ritualurile de carnaval cu caracter de orgie, riturile de primavara, si riturile refacerii naturii. Acopul acestor rituri a fost de a perpetua timpul mitic, care are un caracter ciclic in eterna intoarcere, in comparatie cu perioada istorica care este liniara si nu cunoaste cale de intoarcere. Acolo, din nou, zeii au dat oamenilor aceste daruri pretioase. Atena a daruit maslinul, zeita Ceres a dezvaluit secretele agriculturii, Aristaeus, fiu al lui Apolo si al nimfei Cayrene, i-a invatat pe oameni indeletnicirea de ingriji albinele si de a face miere. Tot Aristaeus i-a invatat pe oameni si arta de a produce branza. Nu este nicio coincidenta faptul ca, in ilustarea unor peisaje de mari dimensiuni, alaturi de diferite tipuri de plante si de vegetatie este prezenta si o imagine cu o bucata mica de branza, fapt ce aminteste de cultura nomada, care este adesea asociata cu viata sedentara. Este de ajuns sa mentionam decorarea pomului din Terrasini (Palermo) de Paste, cu ocazia sarbatorii Festivalului Burlacilor (Festa degli schietti) precum si in provincia Ragusa cu ocazia venirii primaverii. Nici darul lui Dionysie nu este unul mai putin pretios.

SIRACUZA Istorie- monumente- personaje

Personaje: Vietile barbatilor care au scris istoria Siracusei ARHIMEDE Arhimede a fost cel mai mare matematician din Antichitate. Nascut in Siracuza in jurul anului 287 d.Hr, el a trait sub conducerea lui Hieron al IIIlea. In tinerete a calatorit in Egipt, patria matematicii alexandrine. Arhimede a murit la varsta de 75 de ani, in anul 212 dupa Hr, n timpul asediului Siracuzei, cnd a fost ucis de un soldat roman, n ciuda ordinului primit de a nu fi ucis. Conform dorintelor sale, pe mormantul sau a fost pusa o piatra unde pe un cilindru a fost asezata o sfera, pentru a aminti oamenilor de studiile sale in domeniul geometriei. Mormantul sau a fost descoperit in urma cu cativa ani. Principalele descoperiri ale lui Arhimede au fost: principiul parghiei, oglinzile care ard, masinile de razboi care trageau cu scoici, Ghiara lui Arhimede (cunoscutra i sub denumirea de maina de scuturat corbii, ghiara ce semna cu un brat de macara de care erau suspendate crlige cu care putea nfca navele din apropiere, zdruncinndu-le puternic sau chiar scufundndu-le), Coroana de Aur (metoda de a determina volumul unui obiect), masini hidraulice de irigat campurile, troliul hidraulic, diferite instrumente pentru ancorarea si dezancorarea vaselor si multe altele. DIOCLETIAN Diocletian din Siracuza a fost un conducator barbar care i-a ingenunchiat pe prizonierii atenieni dupa razboiul Peloponez. El a scris un cod legal care i-a purtat numele si care i-a adus faima de-a lungul secolelor. Diocletian a pus bazele unei constitutii democratice in Siracuza, hotarand ca magistratii sa fie alesi intamplator, prin tragere la sorti. Conform oraselor moderne, Diocletian legiuitorul este doar o legenda. AGATOCLE Agatocle, tiran al Siracuzei , provenea dintr-o familie modesta. Spiritul de luptator de care a dat dovata ca soldat, luptand alaturi de democrati impotriva conducatori, a fost principalul motiv pentru care de multe ori i-a fost interzisa intrarea in Siracuza. Revenind in oras, acesta a pregatit o lovitura de stat, in urma careia a devenit comandant suprem de ordin militar. Acesta a incercat sa consolideze Sicilia si a declarat razboi Africii. Guvernul lui Agatocle era pasnic pe plan intern insa pe plan extern plin de razboaie. Batranul Agatocle a numit poporul siracuzian succesorul sau si a murit la scurt timp dupa ce s-a retres din viata publica. SFANTA LUCIA Lucia, fecioara si martira din Siracuza, a fost martirizata in timpul conducerii lui Diocletian. Provenea dintr-o familie de nobili din Siracuza si a fost promisa pentru a se casatorie cu un pagan. Cu toate acestea, dupa ce s-a rugat la mormantul Sfantei Agatha pentru sanatatea mamei ei, care era grav bolnava, Lucia a facut un juramant sa isi pastreze castitatea si a refuzat casatoria. Vazand dispretul fetei, mirele a acuzat-o pe Lucia in fata magistratului Paschasius ca fiind crestina. Fata a fost arestata, torturata cu cruzime si omorata cu o sabie si un pumnal. Trupul acesteia a fost mutat din Siracuza la Constantinopol iar apoi la Venetia unde se afla si astazi in biserica Sf. Germina.
6

Sf. Lucia este patroana luminii, deoarece insusi numele ei Lucia - luce insemna lumina, sau conform legendei care spune ca fata si-a scos ochii si i-a trimis magistralului Paschasius, care era indragostit nebuneste de ea. Sf. Lucia este sarbatorita pe 13 decembrie, zi in care a fost martirizata in anul 304. DIONISIE Dionisie, tiran al Siracuzei, a fost conducator timp de 38 de ani. Dupa ce a castigat increderea oamenilor, profitand de conflictele dintre civili si de vechiul razboi impotriva Carthagenei, i-a emilinat pe conducatorii responsabili pentru caderea Agrigentului si a fost proclamat comandant suprem de ordin militar. Dupa ce a incheiat un tratat de pace cu cartaginezii, si-a consolidat puterea si a format o trupa de garzi de corp de 600 de soldati, pe care ulterior a extins-o la 1000 de soldati, transformand Ortagia in fortareata. Diocletian a pornit razboiul impotriva cartaginezilor si impotriva aliatilor lor greci. A participat la jocurile olimpice cu o poezie pe care Lysias a criticat-o, iar una dintre tragediile sale a castigat un concurs. Diocletian a murit cand se afla pe culmile gloriei, in timp ce purta inca un razboi cu cartaginezii. Nu a fost numai un conducator curajos, dar si un om politic inteligent si un orator elocvent, conducand Siracuza si restul oraselor pe care le-a cucerit ca tiran nemilos. GELON Gelon din Gela, mai tarziu din Siracuza, a fost comandant al Cavaleriei din Gela, ajutorul sau a fost cerut de siracuzienii exilati, i-a readus in Siracuza si s-a proclamat conducator al orasului. Sub conducerea sa, Siracuza a prosperat, extinzandu-si puterea asupra intregii coaste de est a Siciliei. Gelon a extins Siracuza pe un sfert de continent, spre Acrandina, unde a mutat numerozi locuitori din Gela, Camarina si Megara. Dupa moartea sa, Siracuza l-a onorat asemenea unui erou. Monumente: CATEDRALA Domul sau Catedrala a fost construit in locul ruinelor templului doric al Atenei, care a fost distrus de tiranul Gelon la inceputul secolului V d.Hr, in cea mai mare parte a Ortagiei si transformat intr-o biserica crestina in secolul VII de Episcopul Zosimo. Avea o fatarda in stil baroc, interiorul impartit in trei nave: nava principala care ocupa celula" vechiului templu - unele coloane cu ce apartin peristilului precum si o parte a stilobaturilor sunt inca vizibile. TEMPLUL LUI APOLLO Un templu in stil doric, construit la inceputul secolului VI - sfarsitul secolului VII d.Hr, este unul dntre cele mai vechi temple grecesti, coloanele sale de piatra fiind din antichitate. Templul lui Apollo a avut 17 coloane pe lungime, coloane pozitionate foarte ingramadit, cu intercoloane foarte ascutite si cu capitole masive, cu un arici de mare salbatic. Acest templu a fost descoperit in 1862, insa sapat complet in 1938 -1943. Urme ale stilurilor bizantin, arabic si norman sunt inca vizibile. IZVORUL ARETHUSEI Izvorul are o forma circulara, si este ascociat cu mitul nimfei Arethisa. Astazi, in acest loc creste papirus.
7

TEATRUL GRECESC Cea mai expresiva reprezentatie a arhitecturii grecesti care s-a pastrat de-a lungul timpului, teatrul a fost folosit nu numai pentru reprezentatiile teatrale dar si pentru intalnirile politice. Aceasta constructie dateaza din secolul V d.Hr, si a fost construita din piatra de pe dealul Temenite, fiind format din opt scari mici impartite in noua sectoare verticale sau pene. Cel mai jos sector (cavea) este delimitata de cavea superioara de zona de mers sau diazoma. Dintre cele 67 de randuri, numai 46 s-au pastrat in prezent. Inca din 1914, piese clasice au fost jucate pe scena teatrului o data la doi ani, in vreme ce mai tarziu reprezentatiile au fost sustinute anual. AMFITEATRUL ROMAN Construit in secolele II-III d.Hr, este deasemenea in intregime sculptat in piatra de temelie. Este construit in forma de elipsoid, partea superioara a fost construita pe o panta, iar cea inferioara a fost sapata, cu exceptie partea sudica, care are aspect de indiguire. Accesul in amfiteatru se face prin doua intrari, acesta fiind inconjurate de un podium; sub podium se afla un coridor de intrare spre arena pentru gladiatori si bestii. In imprejurimi se mai afla si un golf cu doua canale. ALTARUL LUI HIERON al II-lea Maiestrosul altar a fost construit de Hieron al II-lea in secolul 3 d.Hr, pentru sacrificiile publice ale orasului. Numai baza constructiei s-a pastrat in zilele noastre, fiind acoperita cu piatra. Partea superioara, construita din caramizi, a fost demolata de spanioli in secolul XVI. PESTERA MESTERILOR DE SFORI Gotta dei Cordari sau Pestera mesterilor de sfori este numita dupa mesterii din Siracuza care lucrau in aceasta grota si faceau sfoara. URECHIA LUI DIONISIUS O pestera artificiala de 23 de metrii inaltime care se ingusteaza pe partea de sus, are forma unei urechi de om. Acest loc este renumit pentru efectele sale acustice: aici, ecoul emplifica chiar si cel mai mic sunet. CATACOMBELE SF. ION In vreme ce cimitirele subterane din secolul IV i.Hr sunt aproape in intregime explorate, aceste catacombe romane sapate in piatra sunt pe locul al doilea in istorie dar si ca relevanta artistica. Catacombele Sf. Ion (Catacombs of St Giovanni), apar mai tarziu ca alte mormite siracuziene: construite intre anii 315 360 i.Hr, se intind pe o suprafata de aproape 10 km patrati. Aici se afla si mormantul Sf. Marciano, un culoar in forma de cruce greceasca, cu patru coloane, pe ale caror capitole sunt reprezentate simboluri ale Evanghelistilor. Acestea reprezinta mormantul sotiei unui consul roman, al carei corp a fost scapat de macelurile barbarilor. LATOMIA DEI CAPPUCCINI O cariera foarte larga, plina de vegetatie luxurianta, ale carei stanci se remarca prin cele mai cidate forme si taieturi, formand uneori un fel de poduri. Asemenea regiunii Latomie, peisajul este scufundat intr-o mare de tacere.

BISERICA SFANTA LUCIA Este o biserica bizantina ce dateaza din secolul VI-lea, construita in locul Sfintilor martiri din Siracuza. Biserica Sf. Lucia a fost reconstruita in intregime. Absidele, portalul si primele doua etaje ale turnului clopotnitei se aseamana cu cele din zilel noastre. Langa, se afla un altar octagonal, proiectat de Giovanni Vermexico, construit in locul mormantului Sf. Lucia. Catacombe mari, ce dateaza din anii 220 230 I.Hr, se afla sub biserica, galeriile acestora fiind construita pe trei niveluri, insa numai nivelurile 2 si 3 sunt partial accesibile. MUZEUL ARHEOLOGIC REGIONAL PAOLO ORSI Este unul dintre cele mai importante muzee italiene, fundamental penntru o cunoastere completa a preistoriei si protoistoriei Siracuzei. Muzeul adaposteste artifacturi din antichitate obiecte materiale provenite din perioada greaca, romana si bizantina. Statuia lui Venus Anadiomene si o extraordinara colectie de monezi sunt doar cateva dintre cele mai bune exponate. Muzeul, aflat o data in Piata Duomo, se afla acum in Teocrito, langa sanctuarul Fecioarei Lacrimilor - Madonna delle Lacrime (Lady of Tears). CASTELUL EURIALO Una dintre cele mai mari opere din arhitectura militara greceasca, castelul este o fortareata mare, ridicata pe terasa cunoscuta sub numele Epipolis, unde peretii orasului din nord se intalnesc cu cei din sud. Construita de Dionisius cel Batran pentru a proteja orasul de atacurile cartaginezilor, fortareata are numeroase santuri de jur imprejur, dintre care unul face legatura cu un labirint de tuneluri si pasageri spre interiorul fortaretei, strajuita de cinci turnuri masive. PREZENTARE GENERALA PE SCURT Conform traditiei istorice, primii care au colonizat insula Ortigia au fost grecii, in anul 735 i.Hr, condusi de Corintineanul Archias la indrumarile Oracolului din Delfi. Odata ajunsi pe insula, grecii au fost uimiti de frumusetea izvorului Aretusei. Pozitia Ortigiei si marele port al insulei au favorizat comertul naval, aducand bogatii coloniei. Mai tarziu, odata cu extinderea dorica a inceput si razboiului dintre Siracuza si Gela. Siracuza a fost infranta si oamenii s-au razvratit impotriva lui Gamori, care era in acea vreme conducatorul orasului, si care i-a alungat din cetate, punand bazele unui regim politic democrat. Gelon, care sarise in ajutorul lui Gamori, a atacat si a cucerit Siracuza, transformand-o intr-o fortareata militara. Acesta a marit portul orasului si a construit multe nave de lupta. Cu toate acestea, Gelon s-a luptat cu ei si i-a infrant la Himera. Dupa moartea lui Gelon a urmat un razboi civil intre vechii si noii locuitori ai Siracuzei, deoarece noilor locuitori ai orasului le-a fost refuzat dreptul la vot. Imediat dupa, Siracuza a inceput din nou sa se dezvolte, iar de aceasta data nu a mai fost vorba de o expansiune teritoriala, ci una comerciala, in alianta cu etuscii. Pentru Siracuza a urmat o perioada de razboaie, incepand cu razboiul impotriva lui Ducetius si continuand cu razboaiele cu Dionisius, Dionisius cel Tanar si Timoleon. Mai tarziu, Agatocles a instaurat un regim militar, dar inainte de a muri, cum fiul sau nu putea sa ii fie succesor la tron fiind asasinat, a repus bazele unui regim democratic. Dupa moarte lui Agatocles, pentru Siracuya a urmat o perioada de declin, ajungand sub conducerea romanilor ca parte componenta a provinciei Sicilia si astfel pierzandu-si puterea politica. Grecii credeau ca pot gasi sprijin in credinta religioasa de la acea vreme, in orice moment al vietii. De inadata ce au cucerit Siracuya, corintineniii au construit temple in cinstea zeilor sai: primul templu pe care l-au construit in Ortygia a fost dedicat Dianei, zeita vanatorii. Tot aici, Gamori a construit un templu Minervei, zeita intelepciunii si patroana a
9

stiintei si artei. O parte din acest templu s-a pastrat si in zilele noastre si este incorporat in constructia Catedralei din Siracuza. La intrarea in portul principal a fost ridicat un templu zeitei fecunditatii, Olimpia Juno. Un alt templu a fost construit pe dealul de langa raul Anapo in cinstea olimpianului Zeus astazi numai doua coloane ale acestei constructii s-au pastrat. Dupa acestea, a fost ridicat un templu lui Hercules. Oamenii din Siracuza aveau propriile sarbatori si festivaluri dedicate lui Ceres, Prosepina, lui Bacchus, raului Anapo pe care il considerau un zeu si izvorului Ciane, simbol al sacrificiului uman cand pe malul raului era omorat si ars un taur. Numarul populatiei din Siracuza a crescut atat de mult, astfel incat Ortigia nu a mai fost suficientde incapatoare. De aceea, oamenii au umplut canalul cu pietre, astfel legand insula de continent unde au inceput sa construiasca. Zona Acradina a devenit mai tarziu resedinta celor nobili si bogati. Dupa Acradina, acestia au ridicat Epipolis, apoi Tyche iar la final Neapolis, astfel impartind Siracuza in cinci zone principale, inclusiv Ortigia. Orice fiiinta umana oricare ar fi credintele sale, are nevoie de o prezenta supranatura in care sa creada. Oamenii din Siracuza, dupa ce si-au castigat libertatea, le multumeau prezentelor supranaturale: prima masura pe care adunarea republicana a luat-o, a fost sa construiasca un templu in cinstea lui Zeus Liberatorul prin care sa isi arate recunostinta. De asemenea, au deci ca orice festivitate sa fie sarbatorita prin sacrificarea unui bou, a carui carne sa fie impartita tututror locuitorilor orasului. Odata ce a preluat puterea, partidul republican a hotarat sa renunte la trupele de mercenari angajate de tirani. Totusi, chiar daca ar fi parasit Siracuza, aceste trupe nu au parasit Sicilia: de fapt, acestea pazeau orasul Zanna, unde s-au reorganizat si devenind si mai puternici ca pana atunci, au atacat Siracuza si restul oraselor siciliene care s-au razvratit impotriva tiraniilor, deschizand portile trupelor romane. Fara nicio indoiala, Siracuza a avut parte si de zile mai bune. Daca pe de o parte situatia Siracuzei a fost un exemplu si a incurajat restul oraselor sa lupte pentru independenta, pe de alta parte a fost si sursa de alimentare a conflictelor dintre orase, atata de mult incat Neopolitanii, simtindu-se urati si abandonati de republicani, si-au unit fortele impotriva oamenilor. Acestia au cucerit Acradina si au preluat controlul insulei, in vreme ce oamenii sau adapostit in partea deschisa a orasului, in Tyche. Nu a trecut mult si acesta a devenit neincapator, astfel construind un nou habitaclu numit Neapolis, orasul nou. Locuitorii din Tyche si Neapolis, nu au rezistat in lupta cu neopolitanii, care erau protejati de mare si de fortificatii. Le-au redus proviziile si i-au infometat, pentru a-i forta sa paraseasca orasul, dar neopolitanii, avand mai multa experienta pe campul de lupta si temandu-se de foamete, au parasit orasul, i-au infrant pe siracuzieni si i-au jefuit. Cand republicanii i-au convins pe oameni sa se razvrateasca, a izbucnit un razboi sangeros din care, in cele din urma au reusit sa iasa invingatori. La sfarsitul razboiului, iesind biruitoate, toate orasele din Siracuza care au luptat de partea Republicii au fost rasplatite cu o mina de argint . Odata ce au scapat de mercenat si de fals, Siracuza a incurajat si restul oraselor din Sicilia sa se razvrateasca. Aflandu-se sub conducerea unui regim republican, Siracuza a avut parte de vremuri bune, care au durat insa numai pana in momentul in cand legea impartirii teritoriale a fost promulgata. Astfel, cei bogati s-au aratat nemultumiti si au refuzat sa cedeze propriile pamanturi. Siracuza a devenit o forta importanta in politica comerciala a Mediteranei deoarece detinand controlul asupra navelor ce faceau legatura dintre Grecia si Sicilia. Odata rezolvate conflictele civile, Siracuza a deciz sa lupte impotriva piratilor, trimitand o flota condusa de siracuzianul Phayllus. A urmat apoi inca un razboi sangeros, pe care pana la urma l-au castigat. Intre timp, cu cat numarul populatiei crestea, Siracuza isi extindea teritoriul. Siracuzienii au reusit isi creeze un statut politic si economic, fapt ce a dus la dizolvarea
10

armatei si inlociurea comandamentului lui Gylippus. Cu toate acestea, Siracuza nu s-a bucurat de pace pentru mult timp, deoarece un nou razboi civil avea sa inceapa in curand, datoriuta revoltei demagogilor. In timpul unui adunari, Diocles a cerut imbunatatirea constitutiei Siracuzei si adoptarea unui cod de legi care sa guverneze in favoarea Republicii. Astfel, Diocles dorea sa atace clasa aristocrata si sa intareasca puterea poporului, transformand regimul republican in regim democratic. La inceput, Diocles, a restabilit si sistemul electoral, apoi a cerut unei scoli de intelepti sa redacteze noua legislatie, legi dupa care orasul a fost condus multi ani, pana in perioada cruciadelor romane. Aceste legi erau foarte corecte si stricte in comparatie cu legile din acea vreme. Odata cu trecerea anilor, acestea au devenit aproape de neinteles si de aceea doi mari consultanti juridici, Hieron si Polidorus, au rescris legislatia Siracuzei. Presimtind un nou razboi impotriva cataginezilor, Siracuza a trimis ambasadori la Cartagena, care s-au intors cu vesti rele. Dupa esuarea misiunii, Siracuza a cautat noi aliati in Italia, in peloponezi si restul oraselor Siciliei pentru a putea lupta pentru independenta impotriva inamicului comun. O flota siracuziana i-a infrant pe cartaginezi, in Marea Libiei, dar Hanibal, conducand o flota mult mai mare ca cea a Siracuzei, i-a fortat pe acestia sa se retraga, permitand inamicului (cartaginezilor) sa acosteze. In timpul asediului de la Agrigento, Siracuza, impreuna cu mesienii si italiotii, condusi de Daphnaeus, au marsaliut spre cetate, castigand batalia impotriva cartaginezilor in apropierea raului Himera. Dupa caderea Agrigento-ului, multi locuitori s-au adapostit in Siracuza si au acuzat comandantii militari supremi ca au vandut cetatea cartaginezilor. Siracuzienii au convocat o adunare, in cadrul careia procurorul Dionysuys, care in ciuda faptului ca era foarte tanar, se bucura de sprijinul lui Philistus. Acesta i-a atacat si le-a cerut sa aleaga noi comandanti supremi, nu din randul nobililor, ci oamenilor sinceri, curajosi si cu respect fata de legile republicane. Oamenii au acceptat propunerea lui Dionysius si au inlocuit comandantii cu experienta de mai bine de zece ani cu altii noi, printre care si Dionysius. Profitand de influenta pe care o avea, acesta s-a folosit de orice mijloace, licite sau ilicite, pentru a castiga puterea. Dionysius si-a atins scopurile cand s-a intors de la Gela, fiind numit conducator suprem si pierzandu/si libertatea. Acesta a ales sa locuiasca in arsenal si a guvernat ca rege timp de 38 de ani. Cand Gela a fost asediata de cartaginezi, Dionysius le-a sarit in ajutor, insa multi dintre razboinici s-au intors in Siracuza. Dionysius nu s-a inpotrivit si s-a intors cu acestia. Acesta a semnat un tratat de pace cu cartaginezii, care l-au recunoscut ca rege al Siracuzei. Temandu-se ca vor urma mai multe revolte, Dionysius s-a mutat in Ortagia. Acesta a securizat cetatea si i-a alungat pe locuitori, pentru a-si muta toti supusii. Siracuzienii s-au inpotrivit, insa erau subjugati sub conducerea lui Dionysius - monarh absolut, despot si crud. Regatul sau era plin de razboaie si rascoale. In absenta sa, Theodore i-a incurajat pe oameni sa isi ceara drepturile la libertate. Acesta a incercat sa ii avertizeze, amintindu-le de Gelon, care facuse din Siracuza o tara bogata si independenta, in vreme ce Dionysius a transformato intr-o fortareata plina de soldati pentru a-si satisface setea de putere. Dar Dionysius s-a dovedit a fi foarte destept: acesta a inceput sa conduca mai bland si le-a redat oamneilor din libertati. In ciuda faptului ca Dionysius a starnit in permanenta revolte si a purtat numeroase razboaie, acesta a fost un maestru al literelor si ii placea sa aiba in preajma poeti renumiti precum Carcinus din Agrigento, Xenarchus din Siracuza si Phyloxenus din Cythera. Dionysius insusi a scris poezii si tragedii. Una dintre tragedii i-a aratat-o lui Phyloxenus pentru a primi aprobarea acestuia. Dupa ce a citit-o, Phyloxenus a considerat-o nefolositoare. Acest lucru a starnit mania regelui, inghizandul pe Phyloxenus in inchisoarea din Latomine.
11

Chiar daca nu toate poeziile lui Dionysius erau un succes total, acestea au incurajat oamenii sa isi perfectioneye arta poeziei. Ca urmare, Siracuza a inceput sa participe la piese de tetaru si gimnastica. In afara de gimnastica, poezie si tragedie, Siracuza a mai fost interesata si de stiintele exacte. Setea pentru putere si extindere teritoriala, l-au condus pe rege catre multe razboaie. Acesta s-a aliat cu Atena si Sparta impotriva Tebei, insa la scurt timp dupa aceasta a murit. Diodorus spune ca moartea regelui a fost o victorie intr-un context tragic: era atat de entuziasmat incat a muncat prea mult, pana s-a inecat. Conform altor pareri, fiul sau, Dionysius al II-lea, temandu-se ca nu cumva tronul sa fie impartit, i-a administrat tatalui sau un puternic somnifer, provocandu-i moartea. Dupa moartea regelui, Dionysius al II-lea s-a proclamat rege si prima sa porunca a fost sa elibereze peste trei mii de soldati si a scutit oamenii de plata taxelor pentru urmatorii trei ani. Dupa o scurta perioada de acomodare, au urmat noi revolutii. Acestea s-au datorat instalarii unor noi regimuri tiranice, astfel orasul pierzandu-si libertatea castigata odata cu moartea lui Dionysius cel Batran. Pentru a elibera Siracuza de tiranie, Timoleon a trimis 400 de barbati in frunte cu Telemachus si Euclit, care i-au spionat pe Cartaginezi si au ocupat Ortigia. Intre timp, dupa infrangerea inamicului, ajungand pe tarm, Timoleon a fost aclamat de siracuzieni. Poporul a ales un consiliu format din 600 de oameni, numindu-l pe Timoleon presedinte. Pamanturile au fost din nou impartite, iar statuile tiranilor vandute, cu exceptia statuii lui Gelon, care inca era venerat si respectat. Timoleon, ajutat de doi consultanti juridici din Siracuza si de doi legislatori din Corint, Cephalus si Dionysius, au modificat legislatia republicana. Au folosit legile lui Diocles ca punct de referinta, si le-au imbunatatit pe cele cu privire la politica si le-au pastrat pe cele care atestau drepturile si indatoririle oamenilor. Mai mult, Timoleon a instaurat amfipolii sau ministerul religiei, care era ales in fiecare an de popor. Primul amfipol a fost siracuzianul Collimenes. Sub regimul republican, Siracuza a inflorit din nou in toate domeniile, de la arta la agricultura si gimnastica. Numarul populatiei a crescut iar comertul prospera. Cartagena, maniata din cauza infrangerii si a retragerii lui Maso, a adunat o aramata puternica si a trimis-o in Sicilia, avand in frunte pe Hasdrubal si Hamilcar. Dupa ce a aflat de aceasta expeditie, Timoleon a decis sa nu mai astepte pana cartaginezii vor ajunge in Siracuza, ci sa porneasca spre ei in fruntea armatei. In timpul marsului, unii soldati s-au razvratit iar Timoleon i-a trimis acasa, dupa care i-a infrant pe cartaginezi, vremea fiind in favoarea lui, datorita unei furtuni care a durat o noapte intreaga. Intorcandu-se in Siracuza, Timoleon a fost aclamat de multime. Desi a eliberat aproape toata Sicilia de tiranism, Timoleon a fost acuzat ca a actionat fara discernamant i a trebuit sa se prezinte in fata Adunrii. Timoleon a cerut sa fie judecat de oameni, iar acestia l-au considerat nevinovat. Dupa ce a mai condus timp de 8 ani Timoleon a plecat, lasand guvernarea orasului in mainile poporului si retragandu-se din viata publica. Siracuza nu l-a uitat niciodata si a continuat sa il iubeasca si sa il respecte, cerandu-i sfatul in orice decizie importanta. Cand a murit, intreaga Siracuza l-a plans. Toate lucruile bune pe care le-a savarsit Timoleon nu au durat: Siracuza a cazut din nou pe mainile tiranilor, experienta la fel de trista si dureroasa ca si precedentele. Noul tiran, Agathocles, a lucrat in atelierul de olarit al tatalui sau. Agathocles a parasit atelierul si s-a inrolat in armata republicana. Ca soldat, acesta a castigat increderea ofiterilor si a oamenilor. Principalul sau sustinator a fost cel mai bogat om din Siracuza, Damas. Dupa moartea acestuia, Agathocles s-a casatorit cu vaduva lui Damas, devenind la randul sau un om bogat si influent.

12

In tot acest timp, in Siracuza au inceput noi revolte. Agathocles a sarit in ajutorul lui Croton in lupta impotriva lui Brutii dar, revenind in Siracuza, Socistraus, invidios pe succesul lui, l-a concediat. Acesta s-a infatisat Consiliului, care a decis impotriva lui. Furios, Agathocles a jurat ca se va razbuna. Agathocles a profitat de absenta lui Sosistratus si a lui Heraclitus si a incercat sa preia controlul Siracuzei, dar a fost ranit si inlaturat. Intre timp, sustinatorii acestuia, s-au deghizat in oameni de rand, incerand sa ii convinga sa-l sprijine pe Agathocles. L-au convins chiar si pe Acestorides sa ii permita sa revina in Siracuza, insa la scurt timp acesta a fost exilat pentru a doua oara. Gonit din Siracuza, Agathocles a incercat sa il convinga pe Hamilcar, conducatorul cartaginezilor, care erau aliatii Siracuzei, sa il ajute sa se impace cu Acestorides. Datorita ajutorului lui Hamilcar, Agathocles s-a intorc acasa si a reusit sa castige increderea poporului si a nobililor, care l-au numit conducator suprem al fortelor republicane. Astfel i-a fost mult mai usor sa isi indeplineasca visul de a deveni rege. Printr-o strategie bine pusa la punct, Agathocles a reusit sa-i convinga pe membrii consiuliului celor 600 sa creasca numarul soldatilor, apoi s-a folosit de puterea sa militara pentru a detrona aristocratia de la putere, astfel oamenii proclamandu-l rege. La inceput, Agathocles a fost generos cu poporul, insa a devenit repede un conducator tiran de temut. Agathocles si-a exercitat puterea asupra mai multor orase din Sicilia. Totusi, dupa ce a fost grav ranit si infrant intr-o batalie, a fugit inapoi in Siracuza pentru a se apara de atacurile inamicului. Regele a constientizat ca va fi infrant, in vreme ce se afla la carma a 6 corabii, cu care naviga dinspre Africa, loc unde purtase mai multe batalii din care iesise victorios. Agathocles s-a intors in Siracuza cu 2000 de soldati dupa ce l-a numit pe fiul sau Archagathus conducatorul Africii. Aici, el a domolit revolta care a pornit in absenta lui, a luptat si i-a infrant pe cartaginezi dupa care s-a intors in Africa, unde a fost infrant. Reintors in Siracuza, Agathocles a fost acuzat de o cruzime feoce, si neputand sa razbune moartea fiului sau, si-a invinuit nepotul, pe Archagathus, astfel redand libertatea Siacuzei. La scurt timp dupa, Agathocles a fost otravit. Dupa moartea regelui, Siracuza a avut parte de o experienta tulburatoare, pana la numirea lui Hieron II comandant suprem. Acesta a a reusit sa potoleasca incaierarile si sa redea libertatea orasului. Dupa victoria impotriva Mamertinilor, Hieron II a fost numit rege al Siracuzei. Cu toate acestea el nu adorit sa conduca asemenea unui rege, ci a unui tata. Ajutat de Polydorus, a reintrodus legislatia lui Diocles. Sub conducerea lui Hieron II, Siracuza a devenit principalul oras comercial din marea Mediterana. Regele a fost pasionat de alfabetul grecesc, de arta si stiinta. Cu banii publici si ajutat de membrii consiliului, Hieron II a construit institutii publlice si o scoala de gimnastica, astfel tinerii putand sa faca diferite activitati fizice. De asemenea, a construit un palat impunator, in apropierea fortificatiilor lui Dionysius cu o porta ce imparte Ortygia din Acradina, decoarata cu statui de marmura impunatoare. In aceasta perioada arhitectua s-a dezvoltat considerabil. Archimede, cel mai importnt locuitor al Siracuzei, datorita inteligentei si descoperirilor sale, s-a nascut si a trait in timpul conducerii lui Hieron II. Insusi regele a fost surprins cand Arhimede a declarat: dati-mi un punct de levitatie si voi putea ridica cerul si pamantul astfel descoperind efectl static si dinamic. Dupa ce Roma a cucerit toate orasele din Sicilia, Siracuza s-a predat si ea. Ambasadorii siracuzieni au fost trimisi la Roma pentru a depune plangere impotriva consulului Siciliei, Marcelus. Chemat in fata senatului de la Roma pentru a-si demonstra nevinovatia, in loc sa ii atace pe ambasadori, Marcelus a propus Senatului ca Siracuzei sa i se dea sansa de a fi libera, de a fi condusa dupa propriile reguli cu conditia ca aceste legi sa nu fie in contradictoriu cu legislatia de la Roma. Insa romanii au jefuit casele din Siracuza.

13

Acestia s-au ridicat dupa infrangere fiind ajutati de Scipio din Africa. Pentru a-i intoarce ajutorul, Siracuza l-a sprijinit in lupta impotriv cartaginezilor. Sub conducerea consului Sevinus a urmat o perioada de liniste. Cu toate acestea, guvernul siracuzian a devenit nepasator, total dezinteresat de nvoile oamenilor, dedicandu-se in intregime consolidarii puterii romane. In ciuda bogatiilor de care se bucura, a urmat o perioada de foamete. Conducatorii romani au restrictionat comertul cu alimente. Acestia pastrau mancarea de care aveau nevoie si ce ramanea trimiteau la Roma, pentru populatia de acolo. Foametea nu a venit singura. A urmat si o perioada de sclavie. Activitatea din portul comercial si din cel naval a fost in scadere. Docurile si santierele navale au fost abandonate, astfel Siracuza pierzandu-si puterea pe mare. Aceasta perioada de declin a luat sfarsit in timpul conducerii lui August si a succesorilor sai. August a reconstruit temple, ziduri si palate, Caligula a pus bazele traditionalelor jocuri artistice iar Claudius a contruit apeducte pana in Ortigia. Tot atunci a inceput sa se dezvolt si crestinismul. Marcianus a convertit oamenii la crestinism si a ridicat Bazilica din Siracuza, care, odata cu trecerea anilor, a suferit mai multe modificari in functie de preferintele fiecarui conducator aflat la putere. Dupa ce Marcianus a fost omorat de dusmanii crestinismului, religia crestina a devenit mai puternica. Crestinii, dupa ce au renuntat la ceremonia de inmormantare in aer liber si incinerare, au avut nevoie de morminte. Pentru aceasta au sapat pesteri si au abandonat apeducte, creand astfel catacombe. Aceste galerii aveau mai multe intrari. In primele trei secole, catacombele au fost folosite ca refugiu in timpul persecutiilor. Dupa asasinarea lui Marcianus si alti crstini au fost martirizati in Siracuza. Cea mai cunoscuta este Sf. Lucia, o fata de 13 ani care a fost acuzata de crestinism si martirizata la 13 decembrie 340. Corpul fetei a fost ingropat de crestini in catacombele din apropiere, loc care i-a purtat si numele. O biserica a fost ridicata in acel loc, biserica ce s-a pastrat si in zilele noastre, iar pe mormatul fecioarei a fost construita o capela octogonala, proiectata de Giovanni Vermexino. Moastele Sfintei Lucia au fost furate de venetienii de la Constatinopol si de acolo luate de Maniakes, astazi fiind depuse in capela bisericii Sf. Geremia din Venetia. In ciuda tuturor greutatilor la care a fost supusa, Siracuza a avut intodeauna parte de oameni cu personalitati eminente. Cu acodul lui Belistarius si al episcopilor, al bisericii si al poporului, templul ridicat in cinstea zeitei Minerva a fost transformat in biserica crestina. Au fost ridicate noi manastiri ce au devenit centre culturale. Aceasta dezvoltare culturala a fost intrerupta de Constans II, imparat al Constantinopopului, un om crud si persecutorul crestinilor, care a stat in Siracuza timp de 6 ani unde a jefuit si a devastat biserici si manastiri, pana ce a fost omorat printr-o conspiratie. Dupa moartea sa, a urmat la conducere Mezentius. De indata ce vestea a ajuns la Constantiopol, Constanti, fiul cel mare al lui Constans, si-a pregatit armata si a venit in Siracuza, unde a fost primit cu mult entuziasrsm. Apoi s-a intors la Constantinopol, luand cu el cenusa tatalui sau. Dupa Constans, Siracuza a fost invadata de arabi, care au tecut orasul prin sabie si foc, macelarind si jefuind intreg orasul, transformandu-l intr-o gramada de ruine. Maniakes, conducatorul grecilor a sarit in ajutorul Siracuzei, a cucerit-o si a restabilit ordinea in oras. Acesta a legalizat religia crestina, a reparat zidurile orasului si a construit un castel la marginea Ortagiei, indreptat spre marele port. Pana de curand, castelul care inca ii poarta numele, a fost sediul departamentului Militar si a regimentului Aosta. Apoi, contele nomad Roger i-a infrant pe musulmai si a dat pamaturile si castele Biseriii, arhiepiscopului si Manastirilor, punand astfel bazele feudalismului. Roger a declarat Palermo capitala insulei, trasformand Siracuza intr-o regiune. El a raspandit religia crestina, a restaurat vechile biserici si a construit noi lacasuri sfante. Calugarii s-au mutat in aceste manastiri aflate in afara zidurilor orasului, precum biserica Sf. Lucia si a Sf. Giovanni.
14