Ce sunt Ielele?

 Ielele sunt făpturi feminine

supranaturale, din mitologia
românească, răspândite în superstiții.
Forma lor mitologică este a unor
fecioare zănatice, cu o mare forță de
seducție și cu puteri magice,
cumulând atributele Nimfelor,
Naiadelor, Driadelor, întrucâtva și a
Sirenelor. Se sugerează că ar fi posibil
ca în trecut să fi fost preotesele unei
zeități dacice. Mitul lor pornește din
mitologia greacă unde se numesc
Empuse.
 Se crede că Ielele apar mai ales noaptea la lumina lunii,
în hore, în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri,
maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în
văzduh), dansând goale, mai rar cu veștmânt de zale,
sau înfășurate în văluri transparente și cu clopoței la
picioare; fostul lor ring de dans rămâne ars ca de foc.
Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt doar năluci
imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele
 Locuiesc în cete, în aer, pe stânci singuratice sau în
munți, prin păduri sau anumiți copaci ca paltinul și
nucul (preferați și pentru horele lor), rareori la
răspântii.De obicei, nu sunt socotite genii rele: se
răzbună doar când sunt stârnite, ofensate, sau văzute
în timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe vinovat
vrăjindu-l, după ce l-au adormit cu cântecul și cu
vîrtejul horei jucate în jurul acestuia de trei ori. În
această ipostază, au similitudini cu fecioarele Erinyes
din mitologia greacă.
Un descântec le
portretizează așa:
“Voi Ielelor
Măiastrelor
dușmane oamenilor
stăpânele vîntului
doamnele pământului
ce prin văzduh zburați
pe iarbă lunecați
și pe valuri călcați
vă duceți în locuri
depărtate
în baltă, trestie, pustietate
unde popă nu toacă
unde fată nu joacă.
Vă duceți în gura vîntului
să vă loviți de toarta
pământului.”
 Adesea „Ielele beau apă de prin fântâni și oricine va
bea după dânsele, îl vrăjesc”.
Cum sunt Ielele?
 După caracteristicile globale mai frecvente, Ielele sunt
nemuritoare, frumoase, acorporale, voluptoase și
seducătoare, excelente dansatoare și cântărețe corale;
își poartă despletit părul lung și se îmbracă în
veșminte vaporoase de mătase ori in, de obicei
translucide sau chiar străvezii; invizibile ziua, pot fi
văzute noaptea, cu mari riscuri pentru observator; deși
adesea cu aripi, pot zbura și prin levitație, cu viteze
teribile (într-o noapte, nouă mări și nouă țări), dar
alteori călătoresc în trăsură cu cai de foc
 Nu se poate stabili totuși o
tipologie fermă, ea fiind
variabilă de la o zonă folclorică
la alta; astfel, Dimitrie
Cantemir le numea cu unul
dintre epitete, Frumoasele,
simplificându-le funcția
mitologică la domeniul erotic
și considerându-le deci niște
„Nimfe ale aerului,
îndrăgostite cel mai des de
tinerii frumoși”
 O caracterizare a
Ielelor, într-o operă
literară:

“ Lostrița vrăjită a ademenit multă

lume. Pescari iscusiți i-au întins
mrejele, dar au căzut ei în mrejele
fermecătoare, ca să se ducă pentru
totdeauna la fund. A tras în
capcană copii neștiutori, copilandri
furați de strălucirea ei, flăcăi
tulburați și duși în ispite de
frumusețea-i fără împotrivire. N-a
fost an să nu-și ia, acolo, în
genună, dajdia ei, unul sau doi inși
scoși din minți.”
Lostrița, de Vasile Voiculescu
Cum se mai numesc Ielele?
 Vasile Alecsandri le-a denumit ” Stăpânele vântului “
 În popor se consideră că “Ielele” este un nume demonic și
nu trebuie rostit, de aceea oamenii au venit cu alte
denumiri: Zânioare, Sfinte de noapte, Șoimane, Dânsele,
Mândre, Iezme, Fecioare, Rusalii, Miluite, Măiestre, Albe,
Împărătesele văzduhului, Cele Nepomenite.
 Dintre toate ființele supranaturale a căror menire e să facă
rău oamenilor, cele mai de temut sunt Ielele. Nici unele
n-au atâtea nume ca acestea, nume, create pentru a le
îmbuna, pentru a nu atrage asupra-și efectele teribile ale
mâniei lor.
De unde provine numele de Iele?
 Numele de Iele, identic cu
pronumele personal feminin,
ele, după cum dovedește
sinonimul Dânsele, le-a fost dat
pentru a evita rostirea unui
nume care ar fi putut să le
supere.
Într-un descantec de "Soimane", din Ploiești si
din județul Buzău, avem urmatoarea descriere a
Ielelor:
"Noua sfinte Soimane,
La rasarit a plecat.
Cu noua lopatele,
Cu el s-a-ntalnit.
Cu noua maturele,
Pe el l-a-ntampinat,
Cu rochii negre-mpodobite,
L-a sagetat,
Cu salbi de galbeni gatite.
Varsaturi,
Cu rochiile rotate,
Trecaturi.
Cu iile raurate,
Ameteala,
Cu salbile pe piept lasate.
Fierbinteala
De la apus s-a ridicat,
In trup i-a lasat."
Proiect realizat de: Dochia Tudor și Apopei Marius
Theodor