Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nume. Etimologie
Mitul Ielelor este de origine incertă. Etimologiile speculate de mulți folcloriști sunt oarecum
fanteziste, întrucât Iele nu este un nume, ci un substantiv având pronunția fonetică apropiată de
cea a pronumelui personal, la persoana a treia, plural, feminin ele (sinonim în alte regiuni cu
Dânsele); numele lor, real tainic și inaccesibil, este înlocuit cu simboluri atributive clasificate, de
obicei, în 2 categorii:
epitete imparțiale: Iele, Dânsele, Drăgaice, Vâlve (Vâlva Băii, Vâlva Pădurii etc), Irodițe,
Rusalii, Nagode, Vântoase;
epitete flatante sau propițiatoare: Domnițe, Măiestre, Frumoase, Împărătesele
Văzduhului, Fetele Codrului (câmpului), Șoimane, Mușate, Miluite, Albe.
Evitând cunoașterea numelui categorial, de tagmă, al Ielelor, folclorul înregistrează totuși unele
nume individuale:Adela,Ana, Bugiana, Dumernica,Dragaia, Foiofia, Lacrimioara,Lacargia,
Lemnica, Liodiana,Liana, Magdalina, Oprișana,Oana, Ogrișteana, Păscuța, Roșia, Rudeana,
Ruja, Ruxanda, Simioana, Sandălina, Tiranda, Todosia, Trandafira.
Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iele
ROMÂNIA MISTICĂ. Ielele, făpturi răpitoare sau genii malefice, 29 sep 2012, Narcisa Tomulescu,
RTV