LOSTRIŢA

de Vasile Voiculescu

Tema povestirii este statutul omului aflat într-o strânsă relaţie cu natura, cu lumea
animalieră. „Unirea” personajului principal cu lostriţa poate reprezenta întoarcerea acestuia
la stadiul genetic primar, reintegrarea lui în circuitul universal.

Motive, simboluri

1. peştele(în general) – apare în multe mitologii, simbolizând diferite lucruri. În

mitologia celtică reprezintă înţelepciunea, în alte mitologii păgâne este
imaginea maternităţii, a sexualităţii, a vitalităţii. Pentru primii creştini a devenit
semnul de recunoaştere al religiei lor. Dar putem spune şi că reprezintă mitul
totemic. În mitologia populară autohtonă peştele apare ca motiv mitic, arhetipal. El
este strămoşul tuturor vieţuitoarelor lumii.
Aliman prinde lostriţa cu bucurie şi cu dragoste nestăvilită şi încearcă s-o ocrotească,
contopindu-se cu ea în adâncurile misterioase ale apelor, într-o lume necunoscută, tainică
a valurilor care "s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna", sugerând întoarcerea omului
la origini, prin refacerea legăturii totale cu elementele cosmosului.

2. lostriţa – sugerează ştima, duhul rău al apelor, Necuratul, dracul de baltă, care
vrăjise pe mulţi bărbaţi cu iubirea ei. Superstiţia populară (eres) spune că dracul ia
diverse înfăţişări ca să atragă oamenii şi să-i determine să păcătuiască, pentru a le lua
sufletul şi pentru a-i distruge.

3. sirena – este jumătate peşte jumătate om. În Odiseea lui Homer a fost prima
menţiune documentară existenţa unor fiinţe jumătate peşte jumătate om, numite
sirene. Aveau voci minunate şi prin cânt atrăgeau marinarii, care, pentru a le auzi
cât mai de-aproape, ajungeau să-şi sfărâme corăbiile de stânci. Ulise ar fi păţit la
fel, dar, povăţuit de vrăjitoarea Circe, recurge la o strategie: el se leagă de catarg,
iar tovarăşii lui îşi astupă urechile cu ceară.
Transformarea peştelui în Ileana ne arată dualitatea acestei fiinţe, lucru datorită căruia
putem să o asemănăm cu o sirenă. Familiaritatea ei cu apa întăreşte acest lucru.
Alte opere:
 Hans Christian Andersen, Mica sirenă

4. dublul – poate reprezenta binele-răul, lumina-întunericul

Obiectul miraculos(lostriţa de lemn) primit de Aliman de la vraci care „ţine locul” fetei,
cât timp aceasta se află la Aliman.

5. pactul cu Diavolul – este un motiv foarte răspândit în literatură, reprezentând un

târg, conform căruia cineva îşi vinde sufletul pentru a primi înţelepciune, tinereţe,
bani, putere etc.
Aliman face un pact cu vrăjitorul pe care îl găseşte sus pe Neagra. În numele iubirii este
capabil de sacrificiul suprem şi bănuim că îşi lasă sufletul acolo în schimbul lostriţei de
lemn şi a formulelor magice pe care le învaţă de la bătrân.

Alte opere:

 Christopher Marlowe, Dr. Faustus,

 Johann Wolfgang von Goethe, Faust
 Arrigo Boito, Mefistofele(operă)
 Charles Gounod, Faust (operă)
 Klaus Mann, Mephisto (roman)
 Mihail Bulgakov, Meşterul şi Margarita (roman)
 Steven Vincent Benét, Diavolul şi Daniel Webster (nuvelă)
 Adam Mickiewicz, Pani Twardowska (poem)

6. apa – în mitologie, este un element primordial, simbol al vieţii, al regenerării şi al

purităţii. Lumea apelor, a mărilor este diferită de cea a uscatului, a oamenilor,
având tărâmuri şi adâncimi necunoscute şi mistice. Aşa se explică mulţimea
creaturilor fabuloase, considerate a trăi în ape. Are în general semnificaţii benefice.
Este considerată a fi purificatoare. În numeroase religii este utilizată ca element al
botezului. Semnificaţii malefice poate avea râul, care, datorită cursului său şerpuitor,
este asimilat cu şarpele, iar de aici cu Satana. Primăvara zăpezile se topesc brusc,
iar atunci apa poate provoca inundaţii şi nenorociri oamenilor.
Ileana este adusă de apele învolburate, acestea fiind provocate de Aliman, care, vrând să
descătuşeze fata aflată în lostriţă, provocă inundaţii.

Alte opere:

 Mistreţii erau blânzi, Ştefan Bănulescu

 Pescarul Amin, Vasile Voiculescu
 În timp ce agonizez, William Faulkner

7. drumul iniţiatic – caracteristic basmelor, dar nu numai, în care Făt-Frumos trebuie să

parcurgă acest drum, care reprezintă calea spre maturizare, spre împlinire şi totodată
atingerea absolutului, a unui ideal
Drumul lui Aliman: căutarea vrăjitorului, cât şi căutarea ilenei după ce o pierde.

Alte opere:
 Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb
 Mircea Eliade, La ţigănci; Maytrei
8. Aliman – regionalism=apă adâncă
9. Ileana – nume de basm, vezi Ileana-Cosânzeana