DROGURILE- RISC AL DEPERSONALIZĂRII

Propunător: prof. Viorica Greab-

• Data:
• Loc de desfășurare:
• Durata totala a sesiunii de formare: 50 minute
• Număr cursanți: 24
• Resurse necesare: 4 coli flipchart, coli A4, markere- unul pentru
fiecare grup, instrumente de scris, fişe de lucru:” Pericolele
consumului de droguri”, tablă ( suport), bileţele din hârtie colorată.
• Obiectivele sesiunii de formare:
• Scop: Informarea cursanţilor asupra cauzelor şi consecinţelor
consumului şi îmbunătăţirea abilităţilor sociale-de viaţă ( refuzul în
situaţii dificile, analiza critică, implicarea în situaţii alternative care
exclud drogurile)
• Obiective: 1. Cunoaşterea factorilor de risc şi a consecinţelor
consumului de droguri.
2. Dezvoltarea abilităţilor de a face faţă presiunii grupului
şi de a spune “NU “ drogurilor
3. Identificarea unor motive care să prevină acest consum.
4. Conştientizarea faptului că a consuma droguri nu e o
atitudine pozitivă, nu conferă independenţă sau consecinţe positive de
nicio natură.

Metode: Se va pune accentul pe metodele activ- participative şi pe

implicarea cursanţilor în construirea orei: munca pe grupuri- “ Turul
galeriei”, dezbatere, joc de rol, prelegere, brainstorming.
 Scenariul
Activitatea numărul 1.- FACTORII DE RISC
Obiectiv: Conştientizarea cursanţilor asupra factorilor de risc care predispun
la consumul de droguri.
Anunţarea temei şi a obiectivelor: Cercetările dovedesc că atunci când
oamenii cunosc factorii de risc care determină o boală, extinderea ei scade.
Deci, cu cât vom şti mai multe despre factorii de risc ai abuzului de droguri,
cu atât şansele de a renunţa la ele sau de a le ocoli cresc.
Prezentarea activităţii:
- se explică noţiunea de „risc”
- se împart cursanţii în 4 grupe- fiecare grupă primeşte câte o foaie de
flipchart pe care este notată câte o întrebare:
Pentru grupa 1. Care sunt factorii de risc în familie care determină ca o
persoană să fie mult mai sensibilă la consumul de droguri?
Pentru grupa 2. Care sunt factorii de risc, în şcoală, care determină ca
o persoană să fie mult mai sensibilă la consumul de droguri?
Pentru grupa 3. Care sunt factorii de risc, în societate care prevăd o mai
mare posibilitate a consumului de droguri?
Pentru grupa 4. Care sunt factorii de risc în societate, care prevăd o mai
mare probalitate a consumului de droguri?
Fiecare grupă va enumera factorii de risc. Ulterior un reprezentant al
fiecărei grupe va nota pe un suport factorii identificaţi, lista rămânând
deschisă aşa încât orice sugestie nouă, venită din partea membrilor
celorlalte grupe sau a formatorului, să poată fi adăugată.
Timp estimat: 10 minute
Activitatea numărul 2.- PERICOLELE CONSUMULUI DE DROGURI

Obiectiv: Conştientizarea riscului la care sunt supuşi în cazul consumului

de droguri
În acest sens se va întocmi un material informativ pentru cursanţi, în care li
se prezintă informaţii despre droguri, clasificate astfel: marijuana, inhalante,
sedative, excitante, narcotice, halucinogene.
Prezentarea activităţii: Cursanţii rămân în cele 4 grupe. Fiecare cursant va
primi câte o fişă tematică de unde va alege o categorie de droguri pe care o
va studia cu atenţie, după care va prezena celorlalţi colegi, informaţia care o
consideră cea mai relevantă despre tema studiată. Apoi, din fiecare grup, un
cursant va ieşi în faţă şi va nota 3 consecinţe pe care le consideră ca fiind
cele mai grave asupra sănătăţii şi vieţii sociale a consumului de droguri.

Timp estimat: 20 minute

( Din care 8-10 minute destinate informării şi selectării informaţiei pe care
o consideră relevantă pentru a o prezenta colegilor, 3 minute pentru fiecare
grup pentru a prezenta şi nota pe tablă consecinţele.)

Activitatea numărul 3.- CUM SĂ SPUNEM “NU” DROGURILOR?

Obiectiv: Dezvoltarea capacităţii de luare a deciziei corecte în caz de risc.

Prezentarea activităţii: Formatorul prezintă cele 5 etape care vor fi
parcurse atunci când ne confruntăm cu o situaţie dificilă utilizând un
exemplu concret: “La un chef un coleg, prieten pe care îl admir foarte mult,
mă cheamă deoparte şi îmi întinde un pliculeţ”.
Formatorul analizează împreună cu cursanţii această situaţie:
 Etapa1: - PUNEŢI ÎNTREBĂRI!
Se pun întrebări pentru a afla exact ce doresc ceilalţi oameni de
la tine( Ce e asta? De unde o ai? La ce foloseşte? Ce să fac cu ea? etc.)
Etapa2: CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ... ?
Identifici consecinţele negative care ar putea să apară ca urmare a
acceptării, implicării într-o anumită situaţie( Ce vor spune apropiaţii dacă
află că mă droghez?; Cum îmi influenţează sănătatea?;Ce s-ar putea
întâmpla la serviciu, cu sportul pe care îl practic?; Dacă sunt prins că fac
acest lucru unde voi ajunge? etc.)
Etapa 3: - GÂNDIŢI-VĂ LA ALTE LUCRURI AMUZANTE PE CARE
LE-AŢI PUTEA FACE?
- Trebuie să înţelegi că există opţiuni acceptabile- lucruri pe care ţi-ai
dori să le faci şi care sunt legale, sociabile ( să dansezi, să joci cărţi
cu ceilalţi, să-ţi faci o nouă prietenă etc.)
Etapa 4: ASUMAŢI-VĂ RĂSPUNDEREA, FERIŢI-VĂ DE SITUAŢII
DIFICILE, INVITAŢI-VĂ PRIETENUL SĂ FACĂ ACELAŞI LUCRU!
- S-ar putea să fie nevoie să lupţi pentru ceea ce-i drept, ar putea fi
nevoie să te desparţi de unii prieteni, dar îi poţi invita să te urmeze. Ei
pot alege ( resping propunerea colegului, îi explic de ce crred că nu e
bine să consume droguri, încerc să-l conving şi pe el că există lucruri
mai bune pe care le putem face împreună)
Etapa 5: RĂMÂI CALM, SPUNE-I PERSOANEI PE NUME,
PRIVEŞTE PERSOANA ÎN OCHI, LASĂ PORTIŢA DE
COMUNICARE DESCHISĂ!
- Chiar dacă insistă şi spune că nu are nevoie de prieteni papă –lapte
âmi menţin punctul de vedere, îl privesc în ochi şi-i spun „NU” , dar
că, oricând are nevoie de mine, ştie unde să mă găsească.
 În cea de-a doua parte a exerciţiului se va realiza un joc de rol. Astfel, din
cele 4 grupe iniţiale, se vor alege câte doi elevi care vor juca rolul
instigatorului, respectiv al oponentului. Ei vor primi pe un bileţel, o
situaţie problemă pe care o vor pune în scenă, cu respectarea celor 5 paşi
ai schemei “ Spuneţi NU unor situaţii dificile!”
Exemple de situaţii problemă:
1. Invită un prieten în camera ta ca să-i arăţi un model de avion.
Încearcă să-l faci să inspire miros de clei.
2. Încerci să-ţi convingi iubita să se drogheze. O presezi şi îi spui că nu
ştie să se distreze.
3. Un părinte, de copilul căruia ai grijă când e plecat, te conduce acsaă
cu maşina şi-ţi propune să tragi un fum de iarbă.
4. Înaintea unui meci important, un coleg de echipă te invită să iei şi tu o
doză mică, pentru „a fi în formă”.
Timp estimat: 15 minute
( Din care 10 min. Pentru prezentarea celor 5 etape de către formator, 10
minute jocul pentru fiecare grup, 5 minute aprecierea prestaţiei
oponentului)
Activitatea numărul 4- VISELE MELE DE VIITOR
Obiective: Proiectare de către cursanţi a unor ţeluri pentru viitor ca
alternative la consumul de droguri. Conştientizarea faptului că drogul îi
opreşte în îndeplinirea viselor lor.
În acest fel, cursanţii au posibilitatea de a se auto-evalua, de a-şi crea
o direcţie, de a se gândi la ceea ce vor să realizeze în viitor, de a
conştientiza că, dacă încep să consume droguri, s-ar putea să nu-şi atingă
niciodată scopurile.
Prezentarea activităţii: Cursanţii vor nota pe o coală de hârtie câteva
planuri pe care doresc să le realizeze în viitor ( Exemplu: Să urmeze o
facultate nouă, să viziteze o ţară unde nu a mai fost, să construiască o
casă cu piscină, etc.)
După ce au terminat vor fi întrebaţi: “ Consumând droguri veţi reuşi să
vî realizaţi vreodată aceste vise?”
Concluzii: Consumul de droguri reprezintă de fapt, opţiunea pentru aşa-
numită “moarte albă”. Indiferent care ar fi factorii de risc sau situaţiile
stresante din viaţa noastră cotidiană este foarte important să avem
capacitatea să spunem “NU” hotărât şi să identificăm strategiile
alternative care duc la dezvoltare personală şi la creşterea calităţii vieţii
noastre.
Timp estimat: 5 minute
 ANEXE
GRUPA 1- MARIJUANA

Marijuana este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile,
seminţele şi florile uscate ale cânepei indiene (Cannabis sativa indica) şi are
aspect de tutun verzui tăiat foarte fin. Substanţele active din cannabis au o
istorie îndelungată şi plină de tradiţie, ca medicamente. În ţările Orientului şi
Americii latine, aceste substanţe sunt puternic răspândite şi au indicaţii de
consum medicale. Din aceaşi plantă provine şi haşişul (engl. "pot", "shit"),
care este răşina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă
(Cannabis). Haşişul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate şi
se prezintă - în funcţie de ţara de origine - în nuanţe de culoare rosie, maron,
verde sau negru. Haşişul şi uleiul de haşiş sunt forme mai puternice de
marihuana.

Efectele substanţelor active din cannabis depind în mod decisiv de

personalitatea şi mediul social al consumatorului. Unii oameni nu simt nimic
dacă fumează marijuana, iar alţii se pot relaxa şi pot avea un sentiment
înălţător. Se descriu diferite faze ale stării tipice de euforie (engl. "cannabis
high", "social high"). Printre efectele iniţiale se numără adesea o stare de
agitaţie, însoţită ocazional de stare de tensiune şi anxietate, stări ce vor
fi urmate în curând de o senzaţie plăcută de siguranţă şi ocrotire.
Urmează stări introspective şi echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot
apărea oscilaţii ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea
contemplativă.

Este caracteristică intensificarea percepţiei mediului extern şi intern. În

cazul consumului în grup, aceste modificări pot determina o trăire mai
intensă a relaţiilor de grup. Pierderea aptitudinilor critice pe durata stării de
stupoare poate duce la perceperea defectuoasă a realităţii obiective (efectul
halucinogen). Consumatorul nu face faţă întotdeauna intensităţii trăirilor noi,
ceea ce poate avea ca şi consecinţă apariţia unor stări de anxietate severă.
Ameţeala după cannabis nu are aceeaşi evoluţie în toate cazurile, existând şi
stări euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava
sau declanşa psihoze tipice schizofreniei.

GRUPA 2- Inhalanţi si solvenţi

O categorie aparte în rândul substanţelor cu efect stupefiant sunt

inhalanţii (substanţe care acţionează direct asupra creierului şi care în
general au în compoziţia lor produse volatile).
 Printre produsele folosite cel mai frecvent pe post de inhalanţi se
numără: acetona, diluantul de vopsea, substanţele adezive (lipiciuri),
gazul (lichid) pentru brichete, spray-urile cu vopsea, fixativul de păr.
În România, cel mai popular inhalant este Aurolac - denumire comercială
a unui colorant sintetic, sub forma de praf argintiu. Aurolac este o
substanţă cunoscută a fi utilizată de multe dintre persoanele fără adăpost
(copiii străzii, aurolaci): de obicei, se introduce într-o pungă şi se trage pe
nas prin deschizătura pungii.
Solvenţii se aplica de obicei pe un produs textil (ex.: batistă) pe care
consumatorul îl pune la gură sau la nas şi inhalează.

Efecte:
În prima fază, inhalanţii produc o stare de dezinhibare şi somnolenţă
asemănătoare consumului de alcool. Folosiţi în cantităţi mai mari,
aproape toţi inhalanţii produc o stare de anestezie, de amorţire a
senzaţiilor şi chiar de pierdere a cunoştinţei. Dintre efectele consumului
de inhalanţi, cele mai frecvente sunt: greaţă, vomă, ameţeală, apatie,
durere de cap, euforie. Folosirea unor doze ridicate poate duce la
delirium. Utilizaţi pe termen lung, inhalanţii duc la pierderi în greutate,
la lipsa capacităţii de concentrare a atenţiei, lipsa de coordonare,
iritabilitate, depresie. După un timp îndelungat de folosire, inhalanţii
creează dependenţă.
GRUPA 3- Sedative si somnifere

Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe piată,

locul întâi a fost tinut mult timp de Valium (diazepam), urmat de Adumbran
si Praxiten (oxazepam).
Între timp, diazepamul a fost înlocuit de alte benzodiazepine care i-au luat
locul de frunte. Pe piata mdicamentului se gasesc, în principal, urmatoarele
tranchilizante: Lexotanil, Librium, Valium, Tranxilium, Dalmadorm, Tavor,
Nobrium etc.

Actiune:
Industria farmaceutica ofera mereu produse noi. Tranchilizantele au în
primul rând o actiune calmanta, antiagresiva, anxiolitica si un oarecare efect
tonic-antidepresiv. Diazepamul poate fi utilizat, în afara de aceste indicatii,
si la tratamentul imediat al crizelor epileptice. Apoi, tranchilizantele au un
efect de distantare fata de durere si de inducere a somnului, fara a suprima
însa fazele de vis (somnul paradoxal - n.tr.), asa cum o fac barbituricele.
Tranchilizantele au devenit - dupa alcool - drogul natiunii nr. 2 , probabil,
pentru ca "ajuta" la depasirea situatiilor de stres neplacute de la locul de
munca sau din mediul familial, pentru ca amelioreaza senzatiile de frica,
nelinistea si frustrarea si permit relaxarea fizica si psihica. Mediul
înconjurator este vazut ca prin niste "ochelari roz", sunt "diluate"
contradictiile, conflictele chinuitoare din trecut îsi pierd semnificatia, totul
devine mult mai placut si prietenos, iar viata este mai usor de trait.

Riscurile abuzului de ordin psihic:

- plafonare în plan afectiv, apatie, lipsa trairilor emotionale
- slabirea creativitatii
- incapacitatea rezolvarii conflictelor
- pierderea simtului raspunderii
- comportament social neavenit
- mai rar: manii, accese de furie, halucinatii, psihoze
- cimentarea unor relatii sociale nesatisfacatoare
- posibil, amplificarea starilor depresive

Supradozele de aceste medicamente provoacă un somn prelungit până la 48

de ore.

Consecinte pe termen lung: insomnie în primele ore ale diminetii, cresterea

în greutate, pierderea libidoului, stare generala de slabiciune, buimaceala,
dezinteres si mahmureala.

GRUPA 4- Halucinogene şi dissociative

Droguri halucinogene: mescalina, LSD şi ciupercile halucinogene

Mescalina, LSD şi ciupercile sunt stupefiante care provoacă halucinaţii -
adică distorsionări puternice ale felului în care o persoană percepe realitatea.
Consumatorul de halucinogene vede, aude şi simte lucruri care par reale dar
care de fapt nu există. Unele dintre aceste substanţe, ca de exemplu LSD, pot
provoca şi rapide schimbări de dispoziţie (ex.: consumatorul trece în scurt
timp de la o stare bucurie la o stare de furie).
LSD (acid lisergic dietilamid, acid, timbru, microdot, zahăr, soare
galben, LSD-25) este un produs chimic, iniţial produs sub formă de
cristale, care ulterior sunt zdrobite şi transformate în pudră. Din pudra de
LSD (amestecată cu alte substanţe cu rol de liant) sunt produse pastile
numite "micropuncte" sau mici pătrate gelatinoase ("ochiuri de geam"). Cel
mai adesea însa, LSD este dizolvat, diluat şi aplicat pe mici pătrate din hârtie
perforată şi colorată ("timbre"). Pastilele se administrează oral, iar timbrele
se lipesc pe piele sau se ţin sub limbă.
Reacţia toxică specifică halucinogenelor se numeşte trip (engl. excursie,
călătorie). "Călătoria" se instalează cu o stare de anxietate, un senzaţie
slabă de energie în corp sau pur şi simplu cu un sentiment că lucrurile sunt
altfel decât de obicei. Pe măsură ce efectul drogului se intensifică, pot apărea
şi modificări ale percepţiei (vizual, auditiv etc.), modificări bruşte ale
emoţiilor (trecere de la fericire la frică, furie, iritare etc.) sau paranoia. Orice
utilizator de LSD trebuie de aceea să fie pregătit să înfrunte cele mai
neaşteptate efecte psihologice (unele dintre ele pot fi înspăimântătoare); în
acest caz se vorbeşte despre bad trip (engl.). Efectele LSD pot dura între 4 şi
12 ore, dar uneori se pot prelungi la câteva zile sau luni. Unii utilizatori
declară că au retrăit aceleaşi senzaţii din timpul "călătoriei" chiar şi la câteva
luni după ce consumaseră ultima oară un produs halucinogen.
Utilizarea îndelungată a acizilor poate duce la psihoze, iar persoanele cu un
psihic slab pot suferi afecţiuni psihice ireparabile.
Efecte fiziologice pe termen scurt
Ameţeală, slăbiciune, somnolenţă
Greaţă
Sinestezie (senzaţia de a "mirosi/vedea" sunete, de a "auzi/mirosi" culori)
Eliberarea de stres prin râs sau plâns
Halucinaţii vizuale
Abuzul de LSD. Utilizarea frecventă de LSD poate duce la apariţia
spasmului laringelui, a crizelor de hipertensiune arterială, a convulsiilor,
dar şi a riscului de sinucidere. În cazul supradozei de LSD şi de alte
halucinogene, utilizatorul suferă puternice alterări ale percepţiei asupra
mediului înconjurător. Aceste alterări pot împinge consumatorul la
acţiuni necontrolate care duc de multe ori la accidente în urma cărora
survine moartea.