Credintele despre Iele, care se regasesc, aproape la fel, la mai toate popoarele din Europa, sunt la

noi, in mare parte, influentate de credintele slave. Corespund intocmai acelora pe care le au sarbii
despre Vile , si bulgarii, despre Samodiva.Astfel, Samodivele, Samovilele sau Vilele sunt zei de
pădure sau nimfe găsite în folclorul sudic și vestic slav, cunoscute si sub numele de Nemilostive,
milostive, valve sau nagode. Cu timpul, aceste suflete neglijate au fost asociate cu pedepse sub
formă de grindină şi furtuni şi cu întruchiparea lor, vântoasele, pedepse ce loveau exact în ce era mai
important: rodnicia

In mitologia sârbă, slovenă, croată, macedoneană, bulgară Samovila sau Vila era considearata Una
dintre cele mai puternice zeițe din estul europei, fiind descrisa ca o femeie a padurii cu aripi
înfricoșătoare, cu haine strălucitoare și părul lung de aur ce ii cadea pana la picioare, iar Despre
vilele care hoină-resc prin păduri şi poiene se spune că au picioare de capră şi copite de cal. Ea traia
în inima pădurii, unde păzea animalele și plantele dar avea grija si ca precipitatiile sa fie suficiente.
Asadar, Aceste creaturi mistice locuiesc în dealuri și păduri ,adesea în apropierea cireșilor și iubesc
să-și petreacă timpul cântând și dansând.

Samovila mai este considerata a fi un șaman puternic, vrăjitor, vindecător și isi poate schimba
forma. Ea ii va învăța și îi va sfătui pe acei oameni pe care îi favorizează - de obicei erau femei, dar
nu întotdeauna. Cu toate acestea, Vânătorii erau atenți la aceste femeile frumoase care vorbeau
limbile animalelor, pentru că Vila era foarte înverșunată si posesivă cu turmele ei sălbatice. Dacă
cineva le-ar fi rănit sau, mai rău, le-ar fi ucis, Vila il mutila pe infractor sau il aducea într-un cerc
magic și il dansa pana la moarte. Pe langa aceste puteri, Vila ar putea să-l îngroape pe infractor în
pietre pornind o avalanșă sau pur și simplu să-i facă să moara in chinuri printr-un atac de cord, ori
cei ce nu respectau aceste locuri se îmbolnăveau de epilepsie sau înnebuneau. Aruncând ceva în apă
sau spălându-şi în izvoare copiii, ele otrăvesc apa şi cel ce va bea din acea apă va muri.
 Puteau fi împărţite în mai multe categorii, după origine: albe (catolice, care niciodată nu fac rău
oamenilor), albastre (ortodoxe), galbene (evreice) şi negre (ţiganci, foarte răutăcioase şi invidioase,
răzbunătoare). În funcţie de locul pe care îl patronau, erau ~ ale munţilor (bune, faste), ale apei
(rele, răzbunătoare; au voce frumoasă, noaptea cântă şi dansează lângă apă)

Samovila are abilitatea de a-si schimba forma într-un șoim, un cal, un șarpe, o lebădă sau un vârtej
de vânt, iar vilele norilor se puteau transforma singure in ceata. Mai mult, ea cunoștea toate
secretele vindecării și toate efectele combinatiilor de plante medicinale. Daca un om dorea sa invete
de la ea aceste lucruri, el trebuia sa vina in padure inainte de rasaritul soarelui intr-o zi de Duminica
a lunii pline, sa deseneze un cerc cu ajutorul unei crengute sau a unei pietre in care sa puna cateva
fire de par de cal, o copita si putin ingrasamant, iar apoi sa puna piciorul pe copita dinauntrul
cercului pentru a o putea chema pe Samovila si sa incheie cu aceasta un pact. În cazul în care spiritul
va apărea și va fi întâmpinat ca o soră, ea va indeplini orice dorință.

Printre altele, ele fura ochii batranilor,omoara sora dintr-o familie cu opt frati sau pur si simplu isi
transforma sotul intr-o stana de piatra si asezamintele in lacuri. Cu toate acestea, ele au capacitatea
de a ajuta oamenii prin a le da hipogrifi sau cai zburatori, sau ii pot invia dandu-le sa bea din izvorul
vietii. Se pot marita cu tinerii pastori, iar adesea sunt portretizate ca niste ursitoare care ii pot spune
strainului daca nou nascutul ii va fi sotie in cazul in care este fata, iar daca este baiat ii va putea
spune daca se va marita cu fiica sa, pot prezice si moartea naturala – daca nou nascutul va muri de
muscatura unui sarpe, ori inecat intr-o fantana.

Ele stârnesc vânturi puternice, rup copacii care cresc în munţi, agită apele şi răstoarnă bărcile, îi
îneacă pe înotători; în timpul furtunilor le poţi vedea pe mare, alergând pe coamele valurilor,
agitând cu picioarele lor valurile înspumate, fac hore, cântă din fluiere sau nai, aleargă şi se
hârjonesc, plutesc pe mal sau pe fragila creastă a apelor; în urma lor iarba creşte mai bogată

Pot conduce sufletele umane ratacite inapoi la casa lor, ). Dansau în poiene şi se scăldau în lacuri, cel
mai adesea noaptea pînă la miezul nopţii sau pînă la primul cîntat al cocoşilor. În locul unde dansau
nu mai creştea iarba si adesea erau pe nişte cai (cerbi) înaripaţi cu şase, nouă sau douăsprezece
aripi şau un vultur fantastic, cu ajutorul căruia stîrneau vînt. Se crede că puterea lor stă în hainele şi
brîul lor, cu care se poate zbura; dacă le fură cineva, deveneau fete obişnuite

Frecvent erau în număr de trei: Stana Samovila, patroană a muzicanţilor, a cîntăreţilor din
fluier, Mita Samovila, soră a tăietorilor de lemne, Magda Samovila, vraci înţelept.

Dacă samovilele constatau caracterul deosebit al omului, puteau să devină protectoarele lui: se
înfrăţeau cu el şi-l ajutau la nevoie. Tinerii pe care îi alăptau deveneau eroi redutabili (Crăişorul
Marko, tînărul Momcil, pruncul Sekula)

Samodivele sunt în mod obișnuit descrise ca niste fete mai degraba eterice cu păr lung, iar în unele
cazuri, aripi. Acestea sunt în mod obișnuit îmbrăcate în rochii albe ornate si cu cu pene albe, care le d
confera aceasta putere de a zbura. Samodivele sunt deseori descrise ca fiind femei blonde, înalte și
subțiri, cu piele palidă, strălucitoare și ochi de foc.

Potrivit folclorului, Samodivele pot trăi în interiorul copacilor, în vase abandonate sau peșteri
întunecate, ori în apropierea râurilor, iazurilor și a puțurilor. Munții pe care Samodivele ii bantuie
frecvent sunt: Belasitsa, Pirin, Rila, Rodopi, Munții Balcani din Bulgaria și Munții Rudina. Cu toate
acestea, muntii Pirin este considerat a fi locul lor preferat si traditional . Samodivele intră în lumea
umană în timpul primăverii, rămânând până în toamnă. În timpul iernii, locuiesc în satul mitic
Zmajkovo.
 Cele mai vechi dovezi scrise despre Samodive datează din secolul al XIII-lea, unde se spune că ele s-
au dezvoltat din tradițiile și miturile balcanice, intrucat cercetătorii au găsit și influențe din alte
folcloruri slavice. Se crede că imaginea Samodivei și a comportamentului ei se bazează, de fapt, pe
legendele tracice antice, în special cele legate de Cultul lui Orfeu, care includeau cântece și dansuri
efectuate de preotese de foc.

În folclorul bulgar și sârb, "Vila Samodiva" (sau "Vila Samovila") este folosită pentru a descrie
fecioara Samodiva care îi conduce pe ceilalți în dansurile sale. Ea este, de obicei, participantul activ al
contactului dintre protagonistul povestilor folclorice și lumea mistică, servind ca ghid sau dând eroului
o sarcină pentru a-și testa valorile și a le rezolva.

Într-o poveste populară, Samodiva l-a găsit pe printul Marko cand era copil și l-a tratat ca
mamă adoptivă. Pe măsură ce Marko a crescut, el a dobândit puteri supranaturale prin alaptarea de
catre aceasta fiinta mistica.

Samodivele sunt considerate a fi femei foarte frumoase, cu o afinitate pentru foc. Ele au
puterea de a provoca seceta, de a arde culturile unui fermier sau de a face bovinele să moară de
febră mare. Se spune că,atunci când este înfuriată, o Samodiva își poate schimba aspectul și se poate
transforma într-o pasăre monstruoasă, capabilă să arunce cu foc in dușmanii ei. Acest lucru,
impreuna cu puterea vocii lor seducatoare, le face aseamana oarecum cu Harpiile din mitologia
greacă, mai ales prin natura lor razbunatoare.

Bărbații care se uită la o Samodiva se îndrăgostesc instantaneu, iar femeile își iau viața în
fața unei asemenea frumuseți. Samodiva poate seduce un bărbat, de obicei un păstor sau un
păcătos din pădurea sa, și il trateaza ca pe iubitul ei , absorbindu-i astfel toata energia si puterea
vietii si transformandu-l intr-un barbat obsedat de prezenta ei, care o va urmări necontenit, incapabil
să se gândească la altceva. Samodiva, alimentată de energia furată de la admiratorul ei, va continua
apoi să-l tortureze pe om până când el va muri de epuizare.

Un alt aspect important al miturilor care înconjoară Samodivele este dansul lor. Începând de
la miezul nopții și pana în zori, dansul lor a simbolizat energia brută atât a naturii, cât și a lumii
supranaturale. Însoțit de vant si urmarind doar ritmul acestuia și propriul lor cântec, se spunea că la
dansul lor au participat adesea călători pierduți sau intârziati, unii dintre ei alegând să se alăture fiind
seduși de frumusețea cântecului si a aspectului lor, numai să moară de epuizare în zori, când
Samodivele vor fi dispărut.

La fel ca și Vila în folclorul slavic, se crede că puterea Samodivei provine mai ales din părul ei
lung (de obicei blond). O Samodiva i-ar daruia uneori o mică parte din el iubitului ei pentru a-și
consolida controlul asupra lui prin efectele sale magice. Cu toate acestea, dacă părul ei este
deteriorat într-un fel, ea va dispărea în întregime sau va fi dezbrăcată de puterile și frumusețea ei.

În folclorul bulgar, aceasta legătură strânsă între Samodiva și puterile naturii o face să aibă
cunoștințe foarte multe despre plantele magice și leacurile pentru toate bolile. Se spune că dacă o
persoană a reușit să asculte o adunare de Samodive, el ar putea, de asemenea, să invete de la ele
aceste remedii. În multe povestiri, acesta este exact ceea ce este obligat eroul să facă pentru a il salva
pe cel iubit, deoarece Samodivele nu ar împărtăși niciodată prin glasul sau secretele lor.

Mitologia balcanică susține că Samodivele erau fiicele lui Lamia. Acest lucru, combinat cu
caracterul lor preponderent nocturn, duce la considerarea lor ca fiind negative sau, în cel mai bun caz,
neutre în natura lor.
 Cu toate acestea, nici o descriere etnografică nu ar putea da o mai bună reprezentare a
percepției oamenilor despre zânele pădurilor decât modul în care acest lucru a fost făcut de cel mai
mare poet bulgar Hristo Botev (1849-1876) într-una din poeziile sale. Înalt în munții balcanici,
voievodul Hadji Dimitar, rănit la moarte într-o bătălie cu turcii, blesteme "întregul univers", torturat
de razele soarelui arzând

Evening draws down, and the moon rises,

Stars bespangle the vault of the sky;
The forest rustles, a wind awakens,
The mountain is singing a haidouk song.
And woodland fairies, all clothed in white,
Lovely, wonderful, take up the tune.
Across the green grass softly stepping,
They come to the warrior, and there they kneel down.
One of them sprinkles his face with water,
Another binds his wounds with fresh herbs;
The third bends down and kisses him swiftly,
and he looks up at her, smiling and kind.
(...)
And they clap their hands, and clasp each other,
and with songs they flit up into the skies,
flying and singing till dawn overtakes them...*

Seara se desprinde și luna se ridică,

Stelele ascuțesc bolta cerului;

Pădurea se ruinează, un vânt se trezește,

Muntele cântă un cântec haiducesc.

Și zânele de pădure, toate îmbrăcate în alb,

Minunat, adorabile, isi incep melodia.

Pe iarba verde pas cu pas,

Ei vin la războinic și acolo îngenunchează.

Una dintre ele îi stropeste fața cu apă,

Alta îi leagă rănile cu ierburi proaspete;

Cea de-a treia se apleacă și îl sărută repede,

și el o privește în sus, zâmbind și impacat.

(...)
 Și își bat mâinile și se apuca una pe cealalta,

și cu cântece se aruncă în cer,

zboarand și cântand până când răsăritul le învinge ... *

Le obligau pe fete să cânte din fluier sau să le ducă arcul şi săgeţile. Noaptea se desfăşurau
nunţile şi dansurile lor (sub nuci, stejari, plopi, fagi; iarba pe care au dansat arăta a doua zi ca arsă şi
acolo nu mai putea creşte nimic sau, dimpotrivă, devenea de un verde închis sau creşteau din belşug
ciuperci). Împotriva lor se folosea pelin, usturoi, piele de şarpe, placentă, cenuşă, tămâie. La origine
fiicele lui Alexandru Macedon, au dobândit viaţă veşnică după ce au băut apa vie, blestemate să
devină Samovile. Dacă era cineva bolnav, se făceau turte cu miere, care erau aruncate la răspântii;
de asemenea se ungea cu miere lângă casă, iar oamenii pedepsiţi de ele puteau fi vindecaţi numai de
Samovildjii, Rusalii (participanţi la ritualurile din Săptămâna Rusaliilor). Unele samovile puteau aveau
copii, dar in aceste situatii pieptul lor putea avea dimensiuni foarte mari (era dat pe spate). . Uneori
se spunea că împleteau coamele cailor (drept pentru care, în semn de protecţie, în grajd se agăţa o
coţofană moartă