Sunteți pe pagina 1din 4

Personajele fantastice in literatura romana

Introducere

Mitologia si folclorul romanesc incorporeaza numeroase povesti si legende ce au in centrul atentiei fiinte
inzestrate cu puteri supranaturale, adesea personificate si raportate la un anumit defect al omului.
Printese, vrajitoare hade si eroi neinfricati care primeau ajutor de la tot felul de vietati magice ce apareau in
forma unui animal de dimensiuni mici, zmei, regi - cui nu i-au placut basmele?

Tocmai din acest motiv, am incropit o lista cu fiintele mai cunoscute din folclorul romanesc, intalnite in
numeroase basme, poeme si balade :

Inorogul

Animal fabulos al carui corn divin neutralizeaza actiunile malefice si otrava, separa apele poluate si are
misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar si cea mai mica alterare a stralucirii diamantului.

Un dicton popular ii subliniaza valoare de talisman : cand se arata inorogul diavolul dispare. Denumirea de
Inorog a fost impusa in literatura noastra de Dimitrie Cantemir prin opera sa “Istorie Ieroglifica“. Inorogul este
o denumire slava. Alte sinonime cunoscute sunt : unicorn, licorn (din latinescul unicornis). Prin influenta
franceza a intrat in vocabularul nostru si un feminin : licorna.

Mitul european al “Inorogului“ a fost sustinut mai ales de credinta evului mediu. Acest mit a atins apogeul in
romanele cavaleresti ale evului mediu.

In mitologie “Inorogul“ are infatisarea unui cal alb ca neaua purtand in mijlocul fruntii un corn lung, subtire si
spiralat alb impletit cu negru.
Inorogul medieval este un simbol al puterii dar si al evenimentelor faste, al puritatii.
Acesta prin cornul din frunte simbolizeaza si sageata spirituala, raza solara, sabia lui Dumnezeu, revelatia
divina, patrunderea luminii divine in fiinte.

Se spune ca primul care ar fi vazut un inorog ar fi fost chiar Adam, in gradina Edenului. Desi nimeni nu a mai
vazut unicorni de cateva secole incoace, totusi credinta lor este larg raspandita in lume. Pentru unii, faptul ca nu
au mai fost vazuti nu face decat sa le sporeasca misterul, in timp ce altii cred ca inorogii inca mai exista in
regiuni extrem de indepartate, putand fi vazuti numai de catre oamenii de o virtute si curatenie a sufletului
exceptionale.

In Geneza se spune ca Dumnezeu I-a dat lui Adam sarcina sa dea nume la tot ce il inconjoara. In unele traduceri
ale Bibliei, inorogul a fost primul animal pe care Adam l-a numit, ridicandu-l astfel deasupra tuturor animalelor
din lume. Atunci cand Adam si Eva au parasit paradisul, inorogul a mers cu ei devenind astfel un simbol al
castitatii si puritatii.

In mitologia chineza, unicornul era un animal benefic ce venea printre oameni doar cu misiuni importante.
Aparitia sa era vazuta ca un semn bun, iar faptul ca nu a mai fost vazut de multe secole arata ca traim intr-o
epoca in decadere. El va reaparea atunci cand va veni timpul si cand bunatatea va domni din nou printre
oameni.

Se spune ca Inorogul se va intoarce. Aceasta poate fi doar o metafora a ceea ce oamenii cauta azstazi : adevarul,
puritatea si iubirea care s-au pierdut in umbra tehnologiei. Pentru a gasi Inorogul asa cum l-au gasit stramosii
nostri trebuie sa ne intoarcem la ceea ce am invatat, sa renuntam la orgoliul nostru de a stapani natura. Doar
atunci il vom gasi, la fel ca si pe celelalte fapturi extraordinare din noi ce abia asteapta sa poate umbla iarasi
fara frica prin lume...

Dictionarul explicativ Webster defineste unicornul ca "un animal mitic in general descris ca avand corpul si
capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn in mijlocul frunții".

Oamenii cred ca unul dintre primii inorogi a aparut in urma cu 5.000 de ani, iar acesta i-a divulgat imparatului
Fu His secretele limbii scrise. Apoi, in anul 2697 inainte de Hristos, un alt unicorn a aparut in gradina primului
stramos al poporului chinez, imparatul Galben sau Huang Di. De aceea, acest fapt a fost vazut de imparat ca un
semn ca regatul sau va dainui si ca va fi pasnic.

Inorogul apare si în opera lui Dimitrie Cantemir, "Istoria Ieroglifică", unde el este simbolul omului superior,
neînteles de societatea mediocră. Povestea Inorogului din opera lui Cantemir este dramatică, la fel ca existenta
domnitorului care se va stinge în stepele Rusiei, departe de pământul care l-a văzut născându-se.

Balaur

Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriaşă, de multe ori are forma unui
şarpe cu aripi, picioare şi mai multe capete de şarpe (în general trei, şapte sau chiar douăsprezece), reprezentând
o întruchipare a răului şi este prezent în majoritatea basmelor româneşti. Tudor Pamfile identifică trei tipuri de
balauri în mitologia românească :

• de apă - cel care trăieşte în fântâna satului şi care este ucis de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe.
• de uscat - trăieşte prin prăpăstii prin "ţara armenească" şi făureşte "piatra scumpă"
• de văzduh - alăturaţi norilor de furtună şi controlaţi de câte un solomonar

În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia
cuvântului dacă o căutăm în limba greacă (drákon "cel ce te fixează cu privirea") ar defini o fiinţă imaginară un
amestec de şarpe, crocodil şi leu, o fiinţă cu unul sau mai multe capete, care scuipă foc.

BALAUR este un animal fantastic de proportii uriase inchipuit sub forma de sarpe cu aripi, picioare si mai
multe capete sau tot sub forma de sarpe, dar cu solzi mari si cap de cal. Este o intruchipare a raului, razbunator
si distrugator. De multe ori apare si ca personificare a cruzimii omenesti. Prezent in majoritatea basmelor
romanesti.

Zmeul

Un Zmeu (plural: zmei, feminin: zmeoaică/zmeoaice) este în mitologia românească o fiinţă supranaturală
asemănătoare balaurului, dar deseori apare şi sub formă umană.

Zmeul apare si ca fiinta a vazduhului cu atribute fantastice: varsa foc pe gura, umbla cu o falca in cer si cu una
in pamant, iar pe cap are o piatra nestemata care lumineaza ca soarele. De obicei, adora fetele frumoase, pe care
le rapeste, ceea ce il face de temut. Este invins insa, mai totdeauna de Fat Frumos.
Muma Padurii:
Muma Pădurii este un personaj din mitologia românească. În tradiţia populară românească este o vrăjitoare
considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi
considerat Baba Cloanţă. Se pare că este prezentă în folclorul popoarelor slave sub numele de Baba Iaga.

La baza constituirii personajului au stat vechi credinţe magice, superstiţii sau reprezentări figurative ale forţelor
naturii, care şi-au pierdut semnificaţia iniţială, căpătând numai o valoare poetică, fantastică.

În judeţul Bistriţa Năsăud muma pădurii este prezentată ca fiind o făptură magică. Până acum 80 de ani, rapsozii
populari ai locurilor spun că aceasta noaptea "ciuia" (adică striga, de obicei la lună) şi că uneori se arăta la
bordeiele celor ce locuiau aproape de pădure pentru a le cere pieptăn şi unt pentru a-şi face părul frumos şi
lucios.Legenda spune că dacă erai vizitat de muma pădurii nu aveai voie să rosteşti mai mult de trei cuvinte.
Dacă rosteai cel de-al patrulea cuvânt muma pădurii îţi lua glasul.Se mai spune că oricărui curajos care reuşea
să o lege pe această făptură i se îndeplinea o dorinţă de către aceasta.

Ielele

Dintre toate fiintele supranaturale a caror menire e sa faca rau oamenilor, cele mai de temut sunt Ielele.

Acestora, le-a fost dat pentru a evita rostirea unui nume care ar fi putut sa le supere. Celelalte nume, formate din
epitete, unul mai magulitor decat altul, sunt extrem de numeroase. Le citam pe cele mai cunoscute: Mandrele,
Frumoasele, Frumuselele, Ale-frumoase, Zanele, Sfintele, Ale-sfinte, Milostivele, Miluitele, Vrednicele,
Cinstitele, Harnicele, Puternicele, Maiestrele, Soimanele, Vitezele, Doamnele, Cuconitele, Jupanesele,
Imparatesele, Vantoasele, Vinturitele, Dragaicele, Nemaipomenitele, Iudele, Fetele campului, Fetele lui Sandru
etc.

Ielele sunt niste duhuri, in chip de fete tinere, 3, 5, 7, 9 sau 12 la numar, de o frumusete uimitoare. Dupa unii, au
aripi, sunt imbracate in alb, de sus pana jos, au zale pe piept si clopotei la picioare. Umbla despletite si capul le
e impodobit cu flori.

Traiesc in paduri departate si in zavoaie si, cand trec zburand prin vazduh dintr-un zavoi intr-altul, peste
varfurile copacilor, se aude cum canta din gura, din viori, din fluiere sau din cimpoaie. Uneori trec pe deasupra
intr-o caruta luata de pe pamant.

Se hranesc cu flori si beau apa din izvoare. Aici e locul lor de intalnire si tot aici se scalda. Petrecerea lor e
cantarea si jocul. Versul lor e asa de duios, ca nu se poate asemana cu nici o cantare de fiinta omeneasca. De
aceea, unuia care canta bine i se zice: „canta ca Ale-sfinte'" sau „ca Milostivele", „ca Soimanele", ori „canta
parca-i luat din Soimane'". Intind o hora si joaca pana dupa miezul noptii. Daca joaca pe pamant, isi aleg o
poienita curata, in inima codrului sau a zavoiului, o gradina cu iarba verde ,unde apoi isi intind masa. Pe unde
au jucat ele, nu mai creste iarba. Iarba care a fost verde se usuca, parc-ar fi fost parlita de foc. Se vede uneori pe
pajiste cate un rotocol fara iarba, pe unde au calcat Ielele jucand. Ciupesc din toate florile, si din toate
buruienile, ca sa n-aiba leac.

Daca trece cineva pe locul unde fac ele hora sau pe unde au jucat Ielele, il pocesc, si omul nu se mai face bine
nici cu leacurile babelor, nici cu ale doftorilor. De aceea, cel ce vede pe undeva un rotocol de iarba calcata, sa se
fereasca de a calca pe acolo, caci e locul unde au jucat Ielele si poate sa-l poceasca. Daca le superi de la veselia
lor, ele se inraiesc si te ologesc ; daca insa le lasi in voia lor, nesuparate, iti dau cateodata tot ce le ceri. Cine
aude cantarea lor ramane surd, iar cel ce raspunde, cand il striga ele pe nume, ramane mut. Daca cel ce le-a
simtit ca vin, nu s-a trantit cu fata la pamant si nu si-a pus ceva in cap, ca sa nu le vada si sa nu auda cantarea
lor, Ielele vin la dansul, si omul ramane mut si schilod.

Cand vor sa pedepseasca pe cineva, Ielele il dezmiarda prin cantari, il adorm in visuri placute, apoi joaca de trei
ori hora in jurul lui si incep sa-l blesteme: ori limba sa i se lege, ori din minte sa-si sara, ori sa nu-si mai dea
peste leac. De cele mai multe ori, ii iau mainile sau picioarele, ori ii stramba fata. Atunci se zice ca omul e
"soimanit", caci au dat Soimanele peste el.

Ielele vin noaptea si te striga la poarta, dar sa nu raspunzi, daca nu te striga de trei ori. Cine raspunde inainte de
a fi strigat de trei ori. Ielele il ologesc sau il innebunesc. Pe locul unde au jucat ele, se gasesc uneori semne:
margele, par sau altele. Cine se atinge de aceste lucruri se poceste. Intr-o seara, se povesteste in judetul Brasov,
se facuse hora in sat. Venisera fete si baieti din satele vecine. Aproape cand sa sfarseasca jocul, se aud de sus
cantari de fete. Ascultau toti si spuneau ca sunt Frumoasele. A doua zi, o fata, dintr-un sat vecin, care fusese la
joc si plecase aproape de ziua acasa, a intalnit o masa intinsa pe iarba, cu diferite lucruri frumoase, cercei,
margele, si vreo patru fete care vindeau. Fetele au rugat-o sa le cumpere si ea ceva, dar ea le-a raspuns ca n-are
bani. Ele i-au spus ca, in loc de bani, sa le lase s-o sarute si ele cate o data pentru fiecare lucru ce-si va alege si
sa-i dea cate un fir de par din cap. Lucrurile fiind frumoase, plata mica, fata s-a invoit si si-a ales multe lucruri.
In zorii zilei, fetele cu targul s-au inaltat in vazduh cu toate lucrurile lor cele frumoase. Biata fata, in fiecare loc
unde o sarutase, capatase cate o buba, iar parul ii ramasese aproape numai jumatate in cap. Fata a ramas pocita
de Frumoase.

Credintele despre Iele, care se gasesc, aproape la fel, la mai toate popoarele din Europa, sunt la noi, in mare
parte, influentate de credintele slave. Corespund intocmai acelora pe care le au sarbii despre Vile (sing. Vila), si
bulgarii, despre Samodiva. De altfel, acesta din urma nume a patruns si in mitologia poporului nostru, dar ca
nume eufemistic al Mortii (judetele Dolj, Valcea, Teleorman etc).

Desi nu sunt fiinte neaparat rele, ielele devin instabile in momentul in care ochii curiosi le urmaresc dansul -
gest nechizbuit si lipsit de respect. Acestea isi vor pedepsi fara cuget privitorii si exista doua teorii intalnite in
acest sens - una spune ca ii vor urati pe viata cu ajutorul dansului lor, o alta spune ca ii vor aduce la stadiul de
nebunie.