Dimensionarea reţelelor de distribuţie

(1) Dimensionarea reţelei se face folosind:

a) ecuaţia de continuitate – în fiecare nod suma debitelor care intră în nod egală cu suma
debitelor care pleacă din nod;
∑ Qi =0(5.8)
b) Ecuatia energiei – energia disponibilă pentru transportul apei, egală cu diferenţa între cota
piezometrică a nodului de intrare în reţea (R) şi cota energetică a nodului alimentat (i); în
fiecare inel suma pierderilor de sarcină este egală cu zero (legea Bernoulli).
p v2 p v2
(
z+ +
γ 2g R ) (
− z+ + )
=h (5.9)
γ 2g i r
∑ (M Q2 )inel=0(5.10)
(1) În reţeaua de distribuţie se consideră că se produc pierderi de energie numai pe bare; în
noduri pierderea de sarcină se neglijează cu excepţia nodurilor în care acţionează o vană de
reglare.

5.3.1 Dimensionarea reţelei ramificate

(1) Pentru dimensionarea reţelei se dispune:
a) ecuaţia de continuitate în fiecare nod, scrisă sub forma:
n

∑ Qi =0(5.11)
i=1
b) relaţia Bernoulli între cotele piezometrice a două puncte din reţea (rezervor şi oricare punct
din reţea) scrisă sub forma simplificată:
∆ H =∑ hr (5.12)
unde:
∆ H = energia disponibilă dintre rezervor şi un punct oarecare al reţelei;
∑ hr = suma pierderilor de sarcină distribuită între cele două puncte.
(2) Debitele de calcul pe tronsoane; operaţiunea se realizează în două etape: etapa I de calcul
a debitelor prin echilibrarea nodurilor şi etapa a II a de calcul a debitelor pe bare.
a) Etapa I – determinarea debitelor de la capetele barelor, constă în aplicarea ecuaţiei de
continuitate în fiecare nod; debitul care intră (pleacă din nod) în bară este notat Q i, iar debitul
care pleacă din bară (intră în nodul următor) cu Qf.
Pentru calcul se pleacă întotdeauna de la nodul cel mai depărtat în care se cunoaşte
debitul care pleacă. Calculul se conduce mergând spre amonte, astfel încât debitul pe tronsonul
parcurs să fie întodeauna cunoscut.
b) Etapa a II a constă în determinarea debitelor de calcul cu relaţia simplificată,pentru
conductele cu lungimea ≤300 – 400 m:
Q i +Q f
Qc = (5.13)
2
pentru fiecare tronson de reţea.

5.3.1.1 Determinarea debitelor de calcul pe tronsoane

a) Ipoteza unei distribuţii uniforme a debitului prelevat din reţea; în situaţii de branşamente dese
(min. 100 branş./km) şi dotării cu instalaţii tehnico-sanitare ale utilizatorilor de apă apropiate (apă caldă,
încălzire).
 Q orarmax
q= ,¿
∑l
Pentru un tronson din reţea debitul de calcul se va considera:
Qi−k
orar max =q sp l ik /2+Q T (5.15)
unde:
QT – debitul de tranzit (utilizat aval de secţiunea k), în l/s;
lik – lungime tronson, în m;
qsp – necesarul specific (l/s,m) corespunzător zonei;
Proiectantul va stabili pe zone, densitatea populaţiei, numărul de branşamente, dotarea cu
instalaţii tehnico – sanitare; pentru fiecare zonă idem se vor stabili valorile necesarului specific
de apă corespunzător tronsoanelor reţelei.

b) Ipoteza unei distribuţii neuniforme

Debitele necesarului de apă se vor considera concentrate, fiecare tronson fiind
dimensionat la debitul din secţiunea aval.
c) Calcul diametre, cote piezometrice şi presiuni disponibile în noduri.

(1) Calculul se efectuează într-un tabel de tip conform tabelului 5.4.

Tabel 5.4. Dimensionare reţea ramificată.
Nr L DN vef hr = iH L Hd
Debite (l/s)
. Tr. (m) (mm) (m/s) iH (m) Cote (m CA)
crt Qorar max. Qii QIIC Piezo. Topo.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
     
 ⋮ ⋮  ⋮ ⋮  ⋮  ⋮  ⋮ ⋮  ⋮   ⋮ ⋮  ⋮  ⋮ 
                         
i cf. lik C i
C i
C −C iT
i
p T p
ik (2)+(3 plan ik ik
3 Q ¿. max
N j ∙ qii DN ik vik i H i ∙l ik
H
k ) situaţi C kp C kT C kp−C kT
e
Observaţii:
a) toate datele din coloanele 1 – 9 aparţin tronsonului;
b) toate datele din coloanele 10 – 12 aparţin nodurilor de capăt ale tronsonului;
(2) Condiţionările impuse în ordinea priorităţilor sunt:
a) asigurarea presiunii disponibile minime la branşament (coloana 12);
b) asigurarea unei viteze (coloana 7) în domeniul vitezelor economice recomandate în
condiţiile existenţei (în fabricaţie) a DN (coloana 6);
c) valoarea pierderii de sarcină; toate valorile exagerate vor fi reevaluate.

(3) Stabilirea debitului hidranţilor interiori (Qii) se va efectua pe baza:

a) amplasamentului clădirilor dotate cu hidranţi interiori;
b) distanţa dintre 2 incendii teoretic simultane se va calcula cu expresia:
10.000
d= ,(m)(5.16)
Ni

unde:
√ S

Ni – numărul de locuitori ai zonei;

S – suprafaţa zonei (ha).
 (4) Dimensionarea reţelei de distribuţie se consideră corectă când:
a) presiunile disponibile satisfac presiunile de serviciu şi nu depăşesc cu mai mult de 30% H d
min;
b) vitezele efective în tronsoanele reţelei sunt în domeniul 0,6 – 1,2 m/s.

(5) Reţeaua de distribuţie ramificată se dimensionează pe baza criteriului de optimizare al

investiţiei minime iar la reţelele cu funcţionare prin pompare ,criteriul de optimizare este costul
total anual minim al costurilor de investiţie şi operare (în principal cheltuieli cu energia).

5.3.1.2 Verificarea reţelei ramificate

Calculul de verificare va urmări etapele următoare:
a) debitele de incendiu exterior se consideră concentrate posibil în orice nod; pentru uşurinţa
calculelor se consideră poziţiile cele mai dificile ca fiind cele de cotă înaltă şi cele depărtate
de rezervor;
b) diametrul conductelor este stabilit şi nu poate fi modificat decât după ce se schimbă şi
calculul de dimensionare;
c) reţeaua este bine dimensionată, dacă, la verificare, viteza apei nu depăşeşte 3 m/s, iar
presiunea disponibilă este de cel puţin 7 m col. H2O în toate nodurile (la reţeaua de joasă
presiune).

5.3.2 Dimensionarea reţelei inelare

Dispoziţia inelară asigură siguranţa în funcţionare în sensul posibilităţii alimentării
fiecărui utilizator pe minimum două circuite hidraulice şi al reducerii numărului de utilizatori
afectaţi de o avarie pe un tronson.

5.3.2.1 Elemente generale

(1) Aplicarea celor două ecuaţii fundamentale:
a) la noduri:
∑ Qi =0(5.17)
b) pe fiecare inel:
∑ hr=0(5.18)
conduce la obţinerea unui sistem de ecuaţii având un număr dublu de necunoscute (Q i, DNi) din
care rezultă distribuţia debitelor pe bare.
(2) Se impune:
a) adoptarea unei distribuţii iniţiale a debitelor pe fiecare tronson din reţea şi stabilirea
diametrelor acestora pe baza elementelor de viteză economică, mărime debit şi importanţa
tronsonului în ansamblul reţelei inelare;
b) predimensionarea reţelei prin rezolvarea sistemului neliniar de ecuaţii.
(2) Metoda aplicată curent se bazează pe calculul prin aproximaţii succesive (Cross –
Lobacev) care efectuează: corecţia debitelor propuse până la realizarea închiderii
pierderilor de sarcină pe fiecare inel în limita toleranţelor admise: 0,3 - 0,5 m col.
H2O şi 1,0 -1,50 m col. H2O pe inelul de contur. Metoda este laborioasă pentru că
necesită numeroase reluări, modificări de diametre, variante de repartiţii şi diametre,
determinarea investiţiei şi/sau cheltuielile cu energia.
 5.3.2.2 Elemente privind elaborarea unui model numeric de calcul pentru
reţele de distribuţie inelare
Pentru toate reţelele de distribuţie inelare care asigură cu apă comunităţi cu peste 10.000
locuitori se impune elaborarea unui model numeric care să permită obţinerea rezolvărilor în toate
situaţiile de funcţionare/operare a acesteia.
a) Structura modelului numeric al unei reţele de distribuţie a apei potabile cuprinde
următoarele:
1) noduri, definite ca fiind punctul de conexiune al mai multor tronsoane de conductă,
secţiuni în care se produce o modificare importantă a debitului sau se schimbă
secţiunea/materialul conductei;
2) bare, definite ca fiind tronsoane de conducte cu lungime nenulă şi diametrul constant,
delimitate de două noduri între care nu există consum (la calcul);
3) surse de alimentare a reţelei de distribuţie (rezervoare, castele de apă, staţii de pompare).
b) Construirea modelului numeric al unei reţele de distribuţie a apei pentru simularea
funcţionării acesteia din punct de vedere tehnologic constă în:
b.1) Pentru o reţea nouă:
1) stabilirea condiţiilor generale de alimentare şi zonelor de presiune;
2) trasarea configuraţiei reţelei de distribuţie pe planul de situaţie al localităţii; graful
reţelei coincide cu graful străzilor din localitate;
3) numerotarea nodurilor reţelei de distribuţie;
4) stabilirea tuturor conexiunilor între nodurile reţelei de distribuţie;
5) stabilirea nodurilor de alimentare a reţelei de distribuţie (rezervoare, castele de apă,
staţie de pompare);
6) determinarea lungimii tronsoanelor de conductă;
7) precizarea coeficienţilor de rugozitate funcţie de materialul conductei;
8) precizarea coeficienţilor de pierderi de sarcină locală;
9) precizarea cotelor geodezice în nodurile reţelei de distribuţie;
10) determinarea şi alocarea debitelor de consum în nodurile reţelei de distribuţie;
11) precizarea presiunilor de serviciu ce trebuie realizate în nodurile reţelei;
12) precizarea tipului de nod funcţie de debitul consumat (debit pentru consum casnic,
debit pentru industrie, debit de incendiu);
13) coordonatele X,Y pentru reprezentarea grafică sub formă de hărţi a reţelei cu
evidenţierea parametrilor hidraulici rezultaţi pe baza simulărilor efectuate pe model
numeric al reţelei de distribuţie;
14) separarea reţelei pe zone de presiune;
15) un rezervor este ataşat/legat de reţeaua de distribuţie prin cel puţin 2 noduri;
16) rezervorul alimentează reţeaua de distribuţie, dar poate fi alimentat şi din reţea;
17) prezenţa rezervorului în cadrul reţelei de distribuţie se realizează prin stabilirea
nodului în care este amplasat rezervorul şi precizarea cotei piezometrice a apei în
rezervor; opţional mai pot fi precizate forma şi volumul rezervorului atunci când se
verifică funcţionarea reţelei la debit variabil în timp;
18) staţia de pompare este ataşată direct unui nod al reţelei de distribuţie; descrierea
staţiei de pompare în model numeric al reţelei de distribuţie se realizează prin
precizarea curbelor caracteristice ale pompelor care echipează staţia de pompare:
curba caracteristică a pompei H = f (Q) şi curba caracteristică de randament η = f (Q).
b.2) Verificarea funcţionării reţelei se poate face pentru reţeaua nouă, pentru o reţea
existentă sau pentru o reţea reabilitată; pentru reţele existente se impune determinarea
prin măsurători “in situ” a tuturor elementelor cerute la § b.1.
b.3) Calculul se consideră încheiat când:
 1) se asigură presiunea în toate nodurile la funcţionare normală şi funcţionare la
incendiu;
2) costul total de operare este minim.
b.4) se recomandă utilizarea softurilor de calcul pentru reţele de distribuţie a apei;