Sunteți pe pagina 1din 209

Nicolae

DABIJA, Aurelian SILVESTRU

DACIADA

-/ i i

Carte de lectura pentru clasa a IH -a

Aurelian Nicolae

DABIJA SILVESTRU

DACIADA

CARTE DE LECTURA

PENTRU CLASA A

III-A

EDITURA LU M IN A —

C H IS IN A U

1993

C ZU 9 3 (= 590)(075.2)

D

l l

Hecomandata de Comisia de experti a Ministeruiui Stiintei §i lnva{amintului din Repubtica Moldova in calitate de carte de lectura

Pe coperta : Zeus 15i zeita Hera

Redactor! : Mihai Jantovan, Victor Bajurea Tehnoredactor : Elena Taras

D

4306020400 — 089

--------------------------------- M 752(10)— 93

Scris. M .§.i. din Moldova — 92

IS B N 5— 372— 01302— 8

©

N. Dabija, A. Silvestru, 1993.

DRAGA

COPILE!

In anul ce s-a scurs ai intors prima fila din istoria neamului tau. L-ai cunoscut pe Burebista, pe Decebal, pe Alexandru cel Bun, pe $tefan cel Mare, pe Mihai Viteazul si pe atifia alfi stramosi, cu care ne mindrim. Istoria, insa, nu incape intr-o singura carte. Nici in viata unui singur om. Ea se faureste mereu, din generate in generate, prin activitatea tuturor membrilor unui popor. Fiecare om este dator sa contribute cu ceva la propa- sirea neamului sau. Ca miine iti va veni §i fie rindul. $i, ca sa nu grese$ti, ca sa §tii precis ce ai de facut, va trebui sa, cunosti cit mai bine drumurile bata.- torite de stramosi. In faptele lor din trecut vei descoperi miezul faptelor tale din viitor. Caci e prea putin sa, fii urma§ut unor barbati cu demnitate. Trebuie sa ai tu insufi demnitate. Ca sa te asemeni cu ei. Ca parintii si prietenii tai sa se poata mindri cu tine. Ca fa ra ta sa devina cit mai bogata si infloritoare. Prin munca ta. Datorita straduintei tale. Noi credern in tine, in dorinfa ta sincera de a afla cit mai multe despre istoria neamului nostru. Numai cel care cunoaste bine de unde vine va §ti la fel de bine si unde se duce. Incearca si vei reusi!

Partea intii

LEAGANUL MITOLOGIEI

La inceput a fost Cuvintul Timpul a macinat pietrele, a tocit metalele, a §ters majori­ tatea urmelor lasate de omenire in copilaria sa. §i doar Cu­ vintul s-a pastrat. La inceput — prin graiul povestitorilor populari. Apoi — prin pana poe^ilor cu care a inceput litera- tura lumii. Datorita lor cunoa^tem azi mitologia antica (adica cele mai vechi legende despre trecutul popoarelor din Europe). Din rindul acelor popoare antice faceau parte <=fi cei mai indeparta^i stramosi ai nostri — tracii, despre care Herodot (parintele istoriei) a spus urmatoarele :

„Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, dupa cel

al inzilor. Daca ar avea un singur cirmuitor

ruit §i cu mult mai puternic decit toate neamurile » Tracii ocupau teritorii imense §i aveau mai multe nume, dupa regiuni. Cei care locuiau pe paminturile, unde astazi se afla Moldova §i Romania, erau numi^i ,,daci“ (de catre latini) sau „geti“ (de catre greci). Dar limba, portul §i obiceiurile erau acelea^i la ge^i, ca §i la daci. Anum ite informa^ii despre ei a^i aflat din paginile „Dacia- dei“ destinate pentru clasa a doua. A lte cuno^tin^e §i istorioare ve^i descoperi treptat intre filele acestei car^i. Ea incepe cu le- gende arhicunoscute, in care pe alocuri se vorbe§te §i despre stramo^ii nostri — tracii. A§a ve^i in^elege mai bine vechimea

radacinilor din care ne tragem A§adar, ce se intimpla pe timpul cind pove§tile pareau mult mai adevarate decit adevarul ?

el ar fi de nebi-

LO C A§UL ZEILOR

Demult, demult, cu mii de ani in urma, se spune ca lumea era stapinita de zei. Asemanatori cu oamenii, dar nemuritori $i mult mai puternici decit din^ii, zeii erau inzestra^i cu insu-

ri supranaturale, datorita carora hotarau dupa bunul lor plac >arta muritorilor de rind. Loca^ul lor se afla pe Olimp — cel mai inalt munte de pe irmurile insorite ale Greciei. Aici nu batea niciodata vintul, u ploua, nu viscolea. Deasupra norilor era о ve^nica prima- ara, cu aer parfumat, cu tril de pasari, cu petreceri, la care 3ii se desfatau in voie, sorbeau nectar §i urmareau distrati buciumul oamenilor de pe pamint. Cel mai mare dintre ei, stapinul absolut al tuturor divini- atilor, era Zeus. El avea grija sa fie ordine in lume : rinduia urtunile §i ploaia, facea sa inverzeasca §i sa rodeasca natura. »ar tot el trimitea criva^ul negru §i grindina nimicitoare peste

olde. Cind se minia, era vai §i amar de cel pe care vroia sa-1 pe- epseasca. Atunci arunca fulgere §i trasnete, prefacind totul in uine §i cenu§a. Uneori se intimpla sa coboare printre oameni. Ca sa nu fie ecunoscut, se preschimba in taur, in ploaie ori intr-un stejar. )e obicei, il servea un vultur enorm, care statea coco^at pe uma-

ul lui §i cuno§tea tot ce se

facea in uni vers.

Ceilalti zei ii indeplineau orice porunca, fara sa cirteasca.

— Teme^i-va de mine, ii prevenea adesea Zeus. Ve^i regreta

imarnic, daca ma vel^i supara ! !*>i, ca sa dea vorbelor sale mai multa greutate, i§i agita

lervos tolba cu fulgere

^Tinturi naprasnice se napusteau pe mare. Pam intul vuia admc. ?i toate vieta^ile intrau in panica. Inse^i divinita^ile se cutre- murau de frica §i plecau smerite fruntea sub privirea lui pa-

trunzatoare. О singura data i s-a parut ca cineva a ramas cu fruntea ri-

dicata sus §i cu ochii a^nti^i spre dinsul. Era Prometeu, fiul titanului Iapet.

te ui^i atit de sfidator la mine ? 1-a intrebat

Zeus nemuli;umit.

— Eu nu §tiu sa ma tem, stapine ! a urmat raspunsul.

Zeus n-a zis nimic, dar in sinea lui a prins pica pe indraz- ne^ul care purta in suflet samin1;a nesupunerii.

Atunci cerul pe data se invine^ea.

— Tu de ce

criva^ — vint puternic §i rece

divinita^i — fiin^e nemuritoare inzestrate cu puteri neobi^nuite, c£ le permiteau sa cirmuiasca lumea

insu§iri supranaturale — for^e ie§ite din comun, considerate mai p] sus de for^ele naturii

nectar — (aici) bautura preparata din sue de flori, care le dadea zeii nemurire

sfidator — mindru, increzut in sine tril — cintec sonor de pasari

univers — tot ce ne inconjoara ; lumea in totalitatea ei

Raspundefi :

— De ce toata suflarea lumii se temea de Zeus ?

— Prin ce se deosebeau zeii de oameni ?

Re^ine^i :

— Conform legendelor, demult-demult, pe muntele Olimp din Greci

locuiau a§a-numitii ,,zei“ — fiin^e supranaturale care dirija via^a oamenilor de pe pamint.

— Cel mai puternic dintre ei era Zeus — stapinitor §i peste zei, §i pest

oameni.

PROMETEU

Cind §i-a dat seama ca zeii din Olimp sint preocupatji ma mult de petreceri, decit de grijile oamenilor, Prometeu s-a ridi cat in apararea muritorilor de rind. Pe timpul cela oamenii traiau sarac. Nu aveau case. Sala §luiau mai mult in pe^teri §i bordeie. Sufereau de frig §i ume zeala. Noaptea erau ataca^i §i sfi^ia^i de fiare.

Intr-o zi Prometeu 1-a rugat pe Zeus :

— Daruie§te-le focul. Fie-^i mila de ei.

— Focul ? S-a mirat Zeus. Acest dar ceresc ? La ce le-ar trebui ?

— Sint neputincio^i, ingheata, ii pinde^te moartea. Au

nevoie de arme, instrumente, case

Trebuie sa-i protejam.

— Nu ! s-a opus stapinul lumii. Dupa ce vor avea toate

Nu pot ingadui a§a ceva !

acestea, se vor crede egalii nostri

— Dar trebuie s-o faci ! E datoria ta sa ocrote^ti orice suf-

lare.

Suveranul §i-a incruntat sprincenele.

— Eu nu am datorii

Nu noi pe din§ii, ci ei pe noi sint obli­

gati sa ne slujeasca !

— Adevarat. §i totu§i, un bun stapin i§i poate doar spori

puterea prin bunavointa.

— D e stu l! Am in^eles ce vrei. $i-^i spun odata pentru tot­

deauna : focul a fost §i va ramine numai in Olimp ! A§a ca pleaca §i nu ma deranja mai mult cu rugamintea asta. Oricare altul in locul lui Prometeu ar fi cautat sa se supuna, sa-1 imbuneze ori, cel putin, vremelnic sa dea uitarii grijile sar- manilor muritori. Dar el era cu totul altfel. I^i pusese in gind

sa-i sprijine §i nu putea ceda. „Fie, §i-a zis cind ie§ea din palatul lui Zeus. Daca nu mi-a reu^it deschis, voi incerca sa-mi izbuteasca in ascuns “ In toiul noptii urmatoare s-a furi^at in fieraria unde se me^tereau fulgerile lui Zeus. Focul ardea domol in vatra, lumi- nind fetele paznicilor adormiti. Prometeu s-a oprit nehotarit in prag. Undeva, in adincul sufletului, i se trezise neincrederea, iar glasul cumpatarii il intreba :

— Te-ai gindit bine, Prometeu ? E§ti gata sa induri revolta

zeilor ? Da, se gindise. I~>tia ca Zeus avea sa-1 pedepseasca §i asta il speria putin. Dar tot atunci §i-a amintit de oameni, de bezna prin care rataceau fara speranta. „Daca nu eu, atunci cine altul in locul meu ?“ §i-a zis §i a pa^it cu fermitate spre Focul Sacru. A cules grijuliu un bob de jar. L-a ascuns intr-o tulpinita verde de soc, din care scobise miezul. Apoi s-a strecurat afara prin u§a intredeschisa §i a por- nit fulgerator spre oameni. In goana lui, prin intuneric, parea о stea ce s-a desprins din bolta cerului.

La poalele muntelui a adunat in graba ni§te surcele §i le-a aprins. Bobul de jar a izbucnit in flacari. De prin vilcele, din pe^teri, din paduri s-au aratat fetele uluite ale oamenilor.

— Veniti, veniti mai repede ! ii indemna titanul. Nu va

De azi in vecii-

temeti ! E focul

vecilor va apartine !

vietii ! Luati-1 ! E

al

vostru

Sim1;indu-i caldura binefacatoare, oamenii au prins euraj, §i-au aprins faclii §i au raspindit prin toata lumea focul daruit de Prometeu. Printre ei se afla §i un pastor din Tracia. El a ridicat de jos tulpinita de soc in care Prometeu ascunsese jaratecul. Focul gaurise lemnul in citeva locuri. Pastorul a inlaturat cenu§a §i miezul care mai ramasese in tulpina, apoi a dus tubul la buze §i

Un sunet neobi^nuit de dulce s-a revarsat peste

a suflat in el

colinele impadurite. Prometeu a tresarit. S-a uitat indelung la pastorul din Tracia, a venit linga el, 1-a cuprins de umeri §i i-a zis :

— Vad ca nu ti-ai aprins inca faclia pe care trebuie s-o duci

neamului tau. In schimb, ai me^terit deja un instrument, ale ca-

Sa §tii ca cei din nea-

rui sunete patrund in suflet ca о palalaie

mul tau se vor putea incalzi deopotriva §i la foe, §i la auzul aces- tui instrument Se prea poate ea tocmai a§a a luat na^tere primul fluier, care mai tirziu a devenit un sprijin de nadejde al stramo^ilor nostri atit la rau, cit §i la bine Spre dimineatja Zeus a fost trezit de unul din supusii sai :

— Atotputernice ! Prive^te ! Focul e stapinit de oameni !

Zeus s?i-a aruncat privirea peste imparatia sa §i a ramas in- marmurit. Jos, prin paduri, pe dealuri, linga ape oamenii to- peau arama, i§i me§tereau unelte, arme, podoabe §i tacimuri.

— Cum ? A tit de repede ? Cine

i-а

inva^at ?

Cel care s-a razvratit §i a rapit focul

Olimpului de dragul lor.

— O-o ! Blestemat sa fie pentru asta ! £“>i ei, §i gloata care

il proslave^te ! Buluci^i in jurul tronului, zeii urmareau cum pamintenii

cintau §i dansau ferici^i, aducindu-i multumiri lui Prometeu.

— Acum, probabil vor uita de noi, a rostit cineva descum-

panit.

— Ba nu ! Mai am destule for^e ca sa-i impiedic ! a zis

autoritar marele Zeus.

— Atunci trimite neintirziat sageata ta de foe asupra vino-

vatului!

Lui о sa-i nascocesc un chin deo-

sebit. Ave^i rabdare. E mult mai important sa-i pedepsesc, in

primul rind, pe oameni. In vazul lui. Cu mina lui

— Tot Prometeu

— Nu ! A r fi prea simplu

bezna — intuneric de nepatruns cumpatare — judecata dreapta gloata — ceata, тиЩ ш е de oameni descumpanit — pierdut, dezorientat fermitate — hotarire neclintita mmarmurit — inlemnit, incremenit

pastor — cioban podoabe — lucruri de prel;, bijuterii a proteja — a pazi, a ocroti, a sprijini sacru — sfint tacimuri — obiecte (din metal) folosite de oameni in timpul mesei

uluit — uimit, buimacit

Raspundeti :

De ce Zeus nu vroia ca oamenii sa stapineasca focul ?

In ce epizod se pomene§te pentru no§tri — tracii ?

prima

data

despre stramo§ii

Ce i -а invatat Prometeu pe oameni sa faca cu ajutorul focului ?

Retine^i :

 

Prometeu a daruit oamenilor focul.

Din tulpini^a de soc, in care Prometeu ascunsese bobul de jaratec, un pastor trac a meijterit intiiul fluier.

CUTIA PANDOREI

pe

faurarul care raspundea de focul sacru. Acesta a xvenit schimbat la chip §i tremurind de frica.

De cum a ramas singur,

Zeus 1-a chemat

in fa^a

sa

— Am atjipit, stapine

Pu^in de tot

$i tocmai atunci

— Lasa, 1-a oprit Zeus. E§ti vinovat. Dar po^i rascum­ para aceasta vina.

— Ordona, marite Zeus !

— Faure§te-mi о femeie, cum n-a mai fost о alta pe

pamint. Da-i in fa ^ a r e

teu s-o indrageasca §i s-o ceara de sol^ie,

de zei^a. Fa-o a§a, ca insu§i Prome­

— Ma due numaidecit.

— A§tept.

Bucuros ca n-a fost pedepsit mai crunt, faurarul a pus

tot sufletul toata iscusin^a sa in opera pe care i-о incre- din^ase Zeus.

A doua zi, cind femeia era gata, stapinul Olimpului i-a

adunat pe ceilalti zei, le-a aratat-o §i a rostit :

— lata unealta razbunarii mele. Acum e о copila ne-

insufle^ita. Dar miine va fi tirana celui care s-a incumetat

sa ma infrunte

Darui^i-i frumuse^e, gra^ie, in^elepciune, dar §i viclenie,

cit mai multa viclenie

sa nu reziste farmecelor e i ! Zeii au facut intocmai cum le poruncise suveranul. Au

inve^mintat-o in cele mai alese haine, au dichisit-o cu tot felul de podoabe, au inzestrat-o cu suflet §i cu toate calita- ^ile unei femei adevarate.

In sfir^it, cind nu ramisese nimic de pus la punct, Zeus

a venit linga dinsa, a examinat-o satisfacut §i i-а spus :

— Copila mea, ara^i a§a, cum nici in vis nu e capabil

nimeni sa te vada. Te vei numi Pandora, adica „Darul tu-

turor“ , deoarece prin tine zeii

A§ dori ca nici un muritor de rind

lmpodobiti-o cu tot ce ave^i voi mai de pre^.

vor face oamenilor ,,cadouri“

dupa merit Fata il privea nedumerita, fara sa in^eleaga despre ce e

vorba.

Tine

aceasta cutie de

arama,

a continuat

Zeus,

in-

tinzindu-i о cutie ferecata. dupa ce te vei casatori cu el

A i

s-o

daruie^ti

sotului

tau,

Pandora a luat-o, inclinmdu-se supusa.

 

Acum

pleaca.

Te vor

conduce solii

mei. Jos,

pe

pa­

mint, il vei intilni pe Prometeu — barbatul pe care ti 1-am harazit de so^.

§i fata a plecat.

Cind

au

vazut-o,

oamenii

au

ramas

vrajilji de frumu-

se^ea ei. Nu exista barbat care sa nu se creada gata de orice sacrificiu, numai s-o aiba de mireasa. Ba unii dintre ei, sim^ind ca fata inca nu §tie precis pe care sa-1 aleaga, au pus mina pe arme §i s-au uitat cu du^manie la ceilalti. Toc- mai atunci s-a aratat §i Prometeu.

— Sta^i!

Ce v-a

misa zeilor ?

venit ? Oare chiar n-a^i in^eles ca e tri-

— Ba

da !

A§a

este.

A re

§i

un

cadou

din

partea

lor.

— Cu

atit

mai

mult

nu

trebuie

sa-i

dati

crezare.

Te-

me^i-va de zei cind va

trimit

cadouri !

i-а

preintimpinat

titanul. Barbatii l-au ascultat §i s-au ferit in laturi. Numai Epi- meteu, fratele lui Prometeu, nu s-a clintit din loc. In aceea^i

clipa Pandora

cadea

atit de simplu in ispita. О atrac^ie irezistibila a pus stapi-

asupra lui, deoarece

farmecelor ei

a

indreptat

a

toata

ca

puterea

Prometeu

in^eles

nu

va

nire pe Epimeteu §i el, cu bratele intinse, a venit in in- timpinarea fetei.

— Voi

v-at;i temut

de ea.

tit el cu voce intretaiata.

Da

eu о vreau

de soata ! a

ros­

— O, scumpul

meu !

1-a asigurat Pandora.

lata

I^i

voi purta

mereu recuno^tinta,

tri­

§i zestrea

mea, pe care

zeii

о

mit sotului meu

О gata sa deschida cutia de arama. Eu n-am nimic impotriva casatoriei voastre. A§a ati hotarit, a§a sa fie. Dar v-a§ ruga

clipa ! s-a opus Prometeu, vazind ca fratele sau

e

ceva.,.

Vorbe§te.

— Jura1;i-mi ca niciodata nu veti deschide cutia cu da- rurile trimise din Olimp.

— Fie. Juram, s-au invoit tinerii soti.

Nu multa vreme dupa asta, pe cind Epimeteu era la vinatoare, Pandora a simtit ca moare de curiozitate sa vada ce se afla in cutie. S-a fram intat о ora-doua, incercind sa-§i stapineasca nerabdarea, dar n-a putut. In cele din urma, a

a§ezat cutia pe genunchi §i i-а ridicat inceti^or capacul. Atunci, cit ai bate din palme, toate nenorocirile §i meteh- nele omene^ti au ti^nit afara §i s-au raspindit in lume. Min- ciuna, Du^mania, Razboiul, Invidia, Prostia, Lenevia, Du- rerea, Suferinta, Foametea §i multe alte napaste §i blesteme

ca sa te-

rorizeze oamenii. Speriata, Pandora a trintit la loc capacul, dar pe fundul cutiei nu mai ramisese decit Speranta

au filfiit

din

aripi §i s-au

tot dus in cele patru

zari

gra|ie — ginga§ie, fine^e

dichisi —

a a gati, a aranja

a a crea,

irezistibila — careia nu i se poate rezista (impotrivi) iscusin^a — indemnare, dibacie, pricepere, abilitate ispita — (aici) atrac1;ie, pacat harazit — destinat, sortit

metehne — defeete, cusururi, slabiciuni

sacrificiu —

soli — trimi^i, emisari

a teroriza —

tirana — stapina autoritara, asupritoare

unealta — instrument, agent (aici)

fauri —

a meijteri, a face

jertfa, renun^are voluntara la ceva

a ingrozi, a chinui, a amenin^a

Raspunde^i :

— Cine era Pandora ?

— de ce Prometeu i-а cerut fratelu i sau §i Pandorei sa jure, ca nici­ odata nu vor deschide cutia cu pricina ?

— Cum erede1;i, de ce Zeus n-a trimis direct toate nenorocirile asupra oamenilor, ci a folosit-o in acest scop pe Pandora ?

Re^ine^i :

— „Cutia Pandorei"

rocirilor ; ceva care ne atrage tocmai pentru faptul ca este interzis.

inseamna un pericol ascuns, un izvor al neno-

INLANTUIREA TITANULUI

Prometeu a in^eles pe data ca Pandora nu s-a 1;inut de jura- mint. Dar ce putea sa faca ? Acum numai de Zeus depindea soarta ,,comorilor“ din ,,zestrea“ fetei. Fara sa-i pese de urmari, el a urcat din nou pe muntele Olimp.

— Tu ? s-a mirat stapinitorul lumii, vazindu-1 pe Prome­ teu. A i venit sa-^i ceri iertare ?

— Nu ! Am venit sa-^i spun ca razbunarea §i cruzimea se

potrivesc mai bine unui la§, nu unui zeu ! Indignat §i gata sa-§i reverse, in sfir^it, nemul^umirea adunata de atita timp impotriva lui Prometeu, Zeus a intins mina spre tolba cu fulgere, dar tot atunci §i-a dat seama ca nu e

cazul sa se grabeasca §i 1-a lasat sa-§i spuna pasul, sa vada pina unde poate fi imp insa minia unui razvratit.

— Cu ce sint oamenii de vina ? a continuat aparatorul lor.

De ce ii har^uie^ti cu bolile, ii istove^ti cu foametea, ii prinzi in mrejele invidiei §i du§maniei ? De ce nu le oferi doar bucuria

unor munci placute §i folositoare ?

— De ce ? Chiar nu pricepi ? a ris cu rautate Zeus. In scur-

ta vreme s-ar fi crezut atotputernici §i nemuritori ! Pe cind a§a, cele mai mici dureri sau neplaceri ii vor trimite cu gindul spre Olimp. $i ei vor in^elege ca fara noi nu sint nimic, ca toata fala

lor e spuma, ca trebuie sa ne aduca jertfe, sa se roage, sa cada in

genunchi in fa^a noastra

A§a am ordonat eu firea lucrurilor

nimeni nu-i in stare sa schimbe ceva, fara sa ma nemultu-

measca

Era firesc sa ma revolt, sa nascocesc ceva ! Tu le-ai oferit de buna voie focul, ca sa-i inal^i. Eu le-am aruncat in circa sufe- rin^a, ca sa-i injosesc. Intre bine §i rau trebuie sa existe neapa-

rat un echilibru !

Cum ai putut sa crezi ca voi inchide ochii la fapta ta ?

— Nu ! Nu echilibrul te nelini§te§te, 1-a acuzat titanul, ci

mare^ia ta ! Da, da ! Ti-e teama sa nu ramii fara supu§i. $i,

ca sa-i t^ii in friu, ai

nascocit tot felul de necazuri pentru ei.

,,Omul-desavir§it“ te-ar fi invins u§or. Pe cind ,,omul-calic“

e robul tau. E§ti pe atit

scapat ceva. §i asta te va pierde, Zeus !

— Ce mi-a scapat ? nu §i-a putut ascunde Zeus curiozita-

tea.

Dar ^i-a

de mare, pe cit de mici sint ei

— Faptul, ca eu i-am inva^at sa lupte.

— Sa lupte ? Cu cine ? Impotriva cui ?

— Impotriva nedrepta^ii pe care le-ai facut-o. Deci, im ­

potriva ta ! La auzul acestor vorbe, Zeus s-a cutremurat. О furie napras- nica i s-a aprins in vine. Mina lui puternica a smuls din tolba un manunchi de fulgere §i le-a aruncat cu ciuda in norii de la orizont. Vuietul asurzitor al tunetului a facut ocolul intregului pamint.

— Ce-i asta ? Ce s-a intimplat ? s-au nelini^tit locuitorii din Olimp.

— Nimic deosebit. Am discutat cu Prometeu.

9 1 ?

— E mult mai vinovat decit credeam, le-a raspuns Zeus

posomorit

— Aici.

Dar unde e faurarul meu ?

— Am о porunca pentru tine, i-а zis. Pregate§te ni§te cuie,

catu$e, lanljuri

tocmai pe Elbrus, in Caucaz. Acolo ai sa-1 inlantuie^ti pe Pro­ meteu de-o stinca.

— Bine, stapine. Voi face intocmai cum imi porunce§ti.

Vei pleca impreuna cu For^a §i cu Violen 1;a

Cele doua slugi, in mantii negre, l-au in^facat de miini pe Prometeu §i l-au tirit cu ele spre rasarit, de-a lungul marii. In urma lor venea faurarul. Spre seara au ajuns linga о stinca col- turoasa de granit. Aici l-au ferecat de miini §i de picioare, i-au batut un cui in piept §i l-au lasat insingerat intre prapastiile fara de fund Cit cuprindeai cu ochii, in pustietatea ceea nu era nimeni, afara de Prometeu. Durerea il mistuia, setea ii ardea buzele, ranile il frigeau, dar el §i-a incle§tat dintii, §i-a adunat pute- rile §i n-a scos nici un geamat, deoarece §tia, ca Zeus il pinde^te §1 vrea sa -1 vada pocaindu-se. Intr-adevar, dupa о haba de vreme, cind toata lumea i§i torcea nestingherita visele, cerul s-a luminat brusc dinspre asfin^it §i glasul tunator al stapinului din Olimp a spart li-

ni§tea noptfii :

nu-i nimic ! E numai ince-

putul. De mime am sa trimit vulturul meu, sa-^i sfi^ie ficatul §i sa te faca sa regre^i, ca ne-ai tradat §i ai trecut de partea muritorilor nevrednici !

— Zadarniea speran^a ! s-a ^inut dirz Prometeu. N-am sa

regret nicicind ! A doua zi, cind soarele pirjolea nemilos pamintul, о umbra neagra a acoperit aproape toata stinca. Un vultur uria§ a eobo- rit ca о sageata din inalturi, §i-a infipt ghearele in trupul lui

§i a prins а-i sfirteca ficatul. Parea ca Prometeu, sugrumat de suferin^a, nu va rezista §i va muri. Dar noaptea ficatul ii cre§tea la loc, rana i se inchidea §i pe la prinz, cind pasarea aparea din nou, toate se repetau intocmai ca §i in ajun

— Vad

ca nu te dai batut.

Dar

— Cum ? Nici

Zeus parea uimit ca Prometeu mai sta cu fruntea ridicata

asta nu-i

in stare sa

te fringa ?

sus.

— Unde t;i-s oamenii, de dragul carora ai nimerit aici ? De

ce nu-^i sar in ajutor ? Ce rost avea sa te sacrifici pentru din-

§ii ?

— Care e rostul sa ma intrebi ? Prive^te ! §i Prometeu ii

arata cu ochii intinsurile necuprinse ale omenirii. Nu vezi ce uimitoare flacari au izbucnit din bobul meu de foe ? Nu sim^i

cum bezna ta se risipe^te, cum omul devine din ce in ce mai mindru §i mai liber ? Nu in^elegi ca cei, pe care i-ai considerat nevrednici, vor ajunge intr-o buna zi stapini in locul tau peste Olimp ?

— O-o, nu ! Destul cu prorociile ! Te voi lasa aici mlan^uit

pe totdeauna ! Vei fi rapus de grindina §i vinturi ! Voi arunca

asupra ta furia ceru lu i! Voi face ca sa

de oameni !

— Acum po^i face ce dore^ti, i-а ris in fa^a Prometeu. Eu

unul mi-am indeplinit menirea. Restul e in puterea Omului ! El sa ne judece pe amindoi !

fii uitat §i blestemat

in circa —

echilibru — cumpana, stabilitate, armonie Ia§ — fricos, nedemn, lipsit de curaj

a mistui — (aici) a chinui, a distruge

naprasnic — navalnic, ingrozitor, nestapinit

nevrednici — lene§i, de nimic

a se pocai — (aici) a recunoa^te ca a gre§it, a regreta razvratit — nesupus, pornit impotriva, rasculat

a sfirteca — a sfi§ia, a rupe

in spate

Raspundeti :

— De ce Zeus credea ca oamenii trebuie neaparat sa sufere, sa treaca

prin dureri §i neplaceri ?

— Ce pedeapsa a nascocit Zeus pentru Prometeu ?

— Ce trasaturi de caracter avea Prometeu ?

Re^ine^i :

— Zeii l-au inlan^uit pe Prometeu de-o stinca. L-au lasat in bataia fur-

totu§i, nu l-au

putut infringe. Pentru ca victoria lui Prometeu era mai mare decit

durerea lui.

tunilor. A u trimis vulturul sa-i sfi^ie ficatul. §i>

ISPRAVILE LUI HERACLE

lntr-о alta legenda se poveste§te ca Zeus, umblind prin lume, s-a indragostit de regina Alcmena, care intrecea toate femeile din Grecia prin frumusete. Dar, §tiind cit de mult tine ea la sotul ei, Zeus a pindit momentul cind acesta era plecat din palat, a luat infati^area lui §i a cucerit inima frumoasei regine, fara ca ea sa banuiasca nimic. Peste noua luni regina a nascut doi gemeni, dintre care unul era fiul lui Zeus. Bucuria zeului nu avea margini. Prorocii prevesteau ca nou-nascutul va ajunge un voinic fara pereche §i va savir^i minuni de vitejie. Vestea a ajuns, in cele din urma, §i la zei^a Hera, so^ia lui Zeus, care §i-a dat seama ca stapinul Olimpului a in§elat-o. Fu- ria a pus stapinire pe dinsa §i ea a jurat : „Niciodata nu voi permite ca acest copii sa ajunga fiul iubit al lui Zeus !“ Marele Zeus §tia ca pruncul va suferi mult din cauza geloa- sei Hera, de aceea i-а pus numele Heracle, adica „cel care se va face vestit cu ajutorul Herei“ , dar, ca sa fie mai sigur, i-а po­ runcit fiicei sale Atena (zei^a intelepciunii) sa-1 aiba in paza §i sa -1 sprijine la nevoie. Intr-o noapte, pe cind cei doi gemeni dormeau in leaganul lor, improvizat dintr-un scut de arama, Hera a trimis doi §erpi uria§i sa-1 ucida pe Heracle. Mon^trii s-au furi^at in dormitor §i erau gata-gata sa se napusteasca asupra copilului, dar tocmai atunci pruncii s-au trezit. Zarind ochii §erpilor care straluceau in intuneric, fratele lui Heracle a tipat ingrozit §i s-a tirit spre patul parintilor. Heracle, insa, fara sa-^i piarda cumpatul, a in^facat §erpii de git §i a prins а-i sugruma. Cele doua reptile s-au incolacit in jurul lui, s-au zbatut, au incercat sa fuga, dar fara nici un rezultat. Baiatul ii stringea in mina ca intr-o menghina. Cind au venit parin^ii, trezi^i de galagia luptei, pocitaniile erau deja moarte. In^elegind ca Heracle nu e un copii obi^nuit, regele Am fi- trion 1-a dat de mic in grija celor mai iscusi^i osta§i ai Greciei, care l-au inva^at sa lupte ca nimeni altul cu sabia, cu arcul §i cu suli^a. A§a a ajuns Heracle un flacau chipe§ §i ager, inzestrat cu

-

Comanda nr. 30735

17

cele mai alese calita^i. Hera turba de ciuda cind il vedea. Acum, ca sa -1 poata umili in voie, trebuia sa -1 faca rob. Pe vremea ceea in Grecia cine varsa singe nevinovat era

obligat sa-§i ispa^easca pacatul prin robie, adica sa devina sclav §i un anumit timp sa execute cele mai injositoare munci.

— Am sa-1 imping la crima, ca sa-1 prefac in rob, a cugetat rautacioasa Hera.

In aceea^i zi a chemat-o pe Mania, zei^a nebuniei, §i i-а po­ runcit :

Pregate§te-ti otrava. Du-te la Heracle. Iai m ingle §i fa-1

sa-§i omoare propria so^ie ! Aceasta n-a a^teptat sa i se spuna de mai multe ori. A cobo- rit tiptil printre oameni §i a pus in mina eroului un corn cu bautura.

Heracle era casatorit cu fiica regelui din Teba. Tinea mult la ea, insa otrava Maniei 1-a doborit, i-а intunecat mintea §i, fara sa-§i dea sama ce face, §i-a omorit sotjia. Cind §i-a venit in fire §i a vazut ce savir^ise, a vrut sa-§i puna capat zilelor, dar Atena, pe care Zeus a trimis-o in graba sa-1 ajute, 1-a oprit, spunindu-i :

te pripi. Tu nu ai nici о vina. E mina Herei. Ea ti-a

intins aceasta eursa cu ajutorul Nebuniei, du^mana mea de moarte.

— Nu

§i

voi, ceilalti, de ce nu

v-a^i opus ?

— Toti zeii din Olimp se tem de Hera. Zeus i-а dat puteri

nelimitate. E infumurata §i razbunatoare. Nu suporta sa-i trea­

ca cineva pe dinainte pierzanie.

Acum

i=si-a pus in gind

sa te aduca la

De

ce ?

о doare, о irita. Insa

fati§ nu-^i poate face nici un rau, de teama sa nu -1 supere pe su- veran. Din pacate, nici noi nu ne putem amesteca. Va trebui sa

lup^i de unul singur Heracle s-a intristat.

— E§ti fiul nelegitim al lui Zeus. A sta

— Spune-mi, te rog, ce trebuie sa fac acum, ca sa-mi ra-

scumpar vina ? a intrebat-o pe Atena.

— Sa te naime^ti ca rob la regele Euristeu. El о sa-ti dea

douasprezece porunci. Una mai primejdioasa decit alta. Daca

vei reu§i sa ie§i invingator din toate, zeii te vor ierta

Heracle i-а multumit pentru sustinere, §i-a luat armele §i

a plecat in lume, spre cetatea lui Euristeu. Pe drum, la о raspintie pustie, i-au ie§it in cale doua femei. Una era gatita in ve§minte tipatoare, cu bratari, inele §i podoabe scumpe. Cealalta avea о haina simpla, alba ca neaua, fara zorzoane §i bijuterii.

— Incotro, voinicule ? 1-a ademenit cu zimbetul prima ne- cunoscuta.

— M a due in lume sa-mi gasesc

un

rost, i-а raspuns

He­

racle.

— Atunci urmeaza-ma. Eu §tiu mai bine ca oricine cum

poti ajunge la piacere, Vei trindavi in voie, vei trai din munca

altora, vei fi lipsit de griji, de chinuri ?i de remu§cari

— Eu nu ma tern de greut&ti, a asigurat-o el.

— Oricum, e mult mai bine sa petreci, decit sa cau^i ferici­

Hai, nu mai sta pe ginduri. Vino cu

mine ! Il privea drept in oehi, insistent si tainic, incit о moIe§ala neinljeleasa, izvorita dintr-o nesabuita uitare de sine, incepea

sa -1 subjuge, sa-i intunece mingle.

rea in munci obositoare

— Cine e§ti tu ? a intrebat-o Heracle.

— Sint Desfrinarea.

Miinile ei lung! §i gingafje l-au cuprins de git, tragindu-1

dupa dinsa. Heracle era aproape gata н-o urmeze.

— Stai, nu pleca ! i-а oprit cealalta femeie, care urmarea

tacuta scena. Nu e mare lucru sa te msote§ti. cu Desfrinarea.

Numai ca cine umbla dupa placeri u§oare ajunge sa fie dispre-

tuit de toti, iar batrinetea lui e trista, singuratica §i ru^inoasa Drumul meu e mult mai greu, dar merita sa mergi pe el intrea- ga viata !

— Inca un drum ? 5*»i unde duce el ? s-a interesat Heracle.

— Spre munca, lupta §i primejdii. Ca sa-1 strabati, iti tre­

buie vointa, intelepciune, dragoste de oameni §i foarte mult curaj. In schimb, la capatul lui se afla biruinta. Cine о are, i§i da

seama ca n-a trait zadarnic.

Auzind-o, Heracle s-a smuls din imbrati§area celei dintii femei,

2'

— Virtutea, a urmat raspunsul. Eu ii ealauzesc pe cei care

§i

tu

tu

cine e§ti ?

19

se hotarasc sa lupte impotriva rau lui §i nedrepta^ii.

— E tocmai drumul pe care eu il cautam !

— Ma bucur. N-ai sa regre^i.

Simtind ca pierde, Desfrinarea s-a postat intre Heracle §i Virtute.

-

cerea ?

Nu ma lasa, 1-a rugat

ea. Ce poate fi

mai dulce ca pl

— Virtutea ! i -а raspuns

Heracle, dind-o cu mina la о parte.

E§ti seducatoare

mul Virtutii ! §i toata viata lui a urmat acest drum lung §i aspru, dar pe care zeii l-au destinat adevarat-ilor eroi.

vicleana, dar nu ma po^i min^i

A leg dru­

cumpat — stapm ire de sine

fa$i§ — care se face deschis, netainuit, pe fata

improvlzat — (aid ) facut la repezeala din ceva cu alta destinatie

insistent

staruiu-r. perseverem

mcngltina — imealta alcatuita din doua ,,falci“ care se string prin invirtirea unui §urub nelimitat — nemarginit. necuprins, nesfir^it, imens nesabuita — nerhibznita, ne,?ocotitd, nebunntica

pocitanie —

proroci —- pei\soa:-e capabi’e

reptile — animale tiritoare, зоор^гНе cit volzi

seducatoare — inc. in tat oare, alemenltoare, straga'onre

a umili

monstru, fiin^a groiiziuea

prw.ka viilorul

a jigni, a injosi, a batjocori

virtute — foria morala, care il aiuta pe om sa fie bun §i drept

Raspunde^i :

Ce 1-a facut pe regele Am fitrion sa-sji dea seama ca Heracle nu e un

copii obisjnuit ?

— Prin ce se deosebea геЦа Atena de zeita Mania ?

— De ce Heracle a ales drumul Virtutii ?

Refme|i :

— — curtea regelui Euristeu §i sa indeplmeasca 12 porunci (una mai

primejdioasa decit alta) — lucru care mai tirziu ii va aduce gloria

Heracle

fiul lui Zeus

este nevoit sa se naimeasca rob la

de erou national.

Un barbat adevarat, intotdeauna va alege drumul dreptatii, bine- lui sj.i vitejiei.

PRIMELE INCERCARI

De cum a aflat ca Heracle bate la por^ile cetatii sale, regele Euristeu (sfatuit de Hera) i-а trimis porunca sa piece §i sa omoare leul din Nemeea. In tinutul cela se aciuase un leu uria§, care facea prapad in oameni §i in animale. Cit cautai cu ochii, pe cimpuri se za- reau doar le§uri §i mormane de ciolane. Nimeni nu-i putea veni de hac, deoarece fiara avea о blana fermecata, pe care nici

о arma n-o putea strapunge. Heracle nu §tia de asta §i, cind a vazut leul venind spre dinsul, a pus о sageata pe coarda arcului, a tintit bine §i a tras. Dar sageata s-a lovit de leu ca de о stinca, fara sa-i clinteasca macar un fir de par. Urmatoarele sageti doar l-au zadarit mai tare. Din doua salturi, leul a ajuns linga Heracle. Voinicul a apucat atunci maciuca §i 1-a izbit cu ea in cre§tet. Toata lumea §tia ca Heracle avea о putere supraomeneasca. De-ar fi lovit о casa, ea s-ar fi darimat in mii de tandari. Dar leul numai s-a clatinat putin, a urlat de durere §i s-a retras in pe^tera. Se pare ca, in sfir^it, daduse peste na§ul sau ! Pe§tera leului avea doua intrari. Ca sa nu-1 scape, Heracle

a smuls о stinca de la poalele muntelui §i a zavorit cu ea prima intrare, apoi §i-a lasat armele (pe care nu le mai putea folosi din cauza peretilor ingu^ti) §i a patruns in birlogul fiarei О zi intreaga s-au luptat pe viata §i pe moarte. Spre seara, Heracle a prins leul de git §i 1-a sugrumat. Din blana lui §i-a croit о haina care sa-1 apere de suliti, sa- bii §i sageti, §i-a aruncat-o pe umeri §i s-a intors in cetatea Micena, unde Euristeu il a§tepta cu noi porunci Multe §i periculoase au fost ispravile de vitejie ale lui He­ racle in anii urmatori. Euristeu nu mai §tia ce sa nascoceasca §i unde sa -1 trimita, ca sa-i poata veni de hac. Cu acest gind s-a infati^at la zeita Hera §i i-а spus :

— Ajuta-ma, te rog ! Sfatuie§te*ma ce sa fac, caci Heracle

mi-a indeplinit toate poruncile. Mai are una §i scapa de robie

La care Hera i-а raspuns :

— Trimite-1 la capatul pamintului sa-ti aduca merele de aur din gradina hesperidelor.

— Ca bine zici. La capatul pam intu lu i! De unde nici un

muritor nu s-a intors ! Heracle n-a avut incotro. Trebuia sa se supuna. $i-a luat merinde §i a purees la drum. A strabatut dintr-un capat in altul Grecia, a trecut prin ^inuturile necuprinse ale Traciei, a colin-

dat о buna parte din alte lumi necunoscute, dar n-a mai putut descoperi gradina cu pricina. Dezorientat, s-a oprit pe malul marii, ne^tiind in care parte s-o apuce.

— O, cerule ! De ce ma pedepse^ti a§a ? a strigat el cu dez- nadejde.

— Nu dispera,

Heracle,

a auzit

el о voce.

Era Atena. Coborise linga dinsul pe neprins de veste, ca

sa -1 imbarbateze.

— Tu ? s-a bucurat voinicul. A i venit sa-mi spui unde se afla gradina cu fructele de aur ?

— Nu §tiu nici eu. E un secret al Herei. In schimb, cunose fiin^a care te poate calauzi

— La cine te referi ?

— Pe Elbrus, in Caucaz, este о stinca col^uroasa, de care

a

fost inla^uit un martir.

Titanul Prometeu ! a exclamat Heracle. Am auzit de el.

E

salvatorul nostru, al oamenilor

Demult visez sa-1 pot elibera.

— Sa nu cutezi ! Zeus se poate supara.

— Las-o pe mine. Ma descurc, a lini§tit-o Heracle, gata de

plecare.

— Grabe^te-te incet, 1-a sfatuit Atena.

Prometeu nici nu banuia ca fiu l unei pamintene vine spre el cu ginduri de eliberare. A b ia cind 1-a zarit pe virfu l muntelui,

inve^mintat in blana de leu, inalt, voinic, cu fa^a luminata de noble^e, §i-a dat seama ca va urma ceva neprevazut de zei.

— Bine te-am gasit, slavite Prometeu ! 1-a salutat noul ve­

nit.

— Tu cine e§ti ? Ce vinturi te-au adus aici ? Ca am destula

vreme, de cind stau singur in pustietatea asta, fara sa vad pe nimeni !

— Ma numesc Heracle §i am venit sa te salvez.

— E cu putin^a oare ? s-a bucurat titanul. Dar nu te temi de Zeus ?

— Eu sa ma tern ? Oare nu tu ne-ai mva^at sa nu ne fie nici de zei ?

In clipa ceea din inalturi s-a auzit un tipat sfi^ietor.

frica

— Fere^te-te, Heracle ! 1-a prevenit martirul. E vulturul

lui Zeus. Xntr-adevar, dinspre Olimp venea in zbor un vultur uria§, cu ghearele desfacute ca ni§te cangi. Fara a sta pe ginduri, He­ racle a slobozit о sageata drept in gitlejul pasarii rapitoare. Vulturul a ^ipat de moarte, s-a zbatut in aer §i s-a prabu^it cu vuiet in prapastie.

— Acum e rindul lan^urilor tale ! a zis Heracle, lasindu-^i

arcul la о parte §i ridicind deasupra capului maciuca sa enor- ma.

Cu doua lovituri bine ^intite le-a facut ^andari, apoi a smuls cuiul batut de me§terul-faurar in pieptul lui Prometeu §i 1-a eliberat. Acesta §i-a mi§cat anevoie bra^ele umflate, §i-a dezmor^it picioarele, 1-a cuprins barbate^te pe Heracle §i i-а mul^umit, cu ochii impinzi^i de lacrimi. Tot atunci vintul s-a intent. Valuri de grindina s-au abatut

asupra stincii. Mun^ii s-au clatinat, de parea cineva vroia sa-i pravale peste din§ii.

— Olimpul clocote^te de ura ca m-ai salvat, a constatat

inveselit martirul.

— Nu-i nimic ! a zis Heracle. Dreptatea noastra e mai mare

decit furia lor ! Auzindu-1 cum ride, Zeus era gata sa-1 omoare. Dar Atena

1-a potolit, amintindu-i ca e fiul lui.

— Cit despre Prometeu, a zis ea, daca tii cu tot dinadinsul

ca totul sa

tereasca un inel cu piatra. Eu voi avea grija ca Prometeu sa-1 poarte pe mina §i, fara sa §tie, va ramine ca §i inlan^uit de stinca A§a a luat na^tere primul inel cu diamant. Intre timp Heracle, pe care titanul 1-a inva^at cum sa ajun- ga la gradina hesperidelor, a pornit la drum. Dupa mai multe obstacole §i perjpe^ii a ajuns, in sfir§it, la capatul pamintului, unde a dat peste Atlas protapit cu picioa­ rele in ocean §i sprijinind pe umeri bolta cerului. Heracle i-a

ram ina pe vechi, porunce§te-i fauraru lu i tau sa me§-

povestit ce 1-a adu? a dinsul §1 1-a rugat sa-i dea trei mere de aur din gradina pe care о pazeau fiicele lui.

— Bine, s-a invoit gigantul. Ma due sa le induplec. Dar tu,

pina revin, va trebui sa tii in locul meu bolta cereasca.

— vrei, 1-a asigurat

О tin

cit

Heracle,

— stare ? E destul de grea.

— Jj>tiu eu ? A r

Vei fi

in

trebui

sa

pot !

Atunci Atlas i-а trecut pe umar bolta §i s-a dus. Cerul, lntr-adevar, era nespus de greu. Voinicul s-a indoit din sale, muijchii i s-au incordat, sudoarea a prins а-i curge riuri. Dupa о vreme (care lui Heracle i s-a parut о ve§nicie) Atlas a revenit cu merele de aur,

— lata, t-j le am adus. Dar intre timp m-am razgindit

Ce-ar fi sa due eu insumi aceste mere lui Euristeu ? §tii ? M-am

saturat sa port povara asta in spinare. Te voi lasa pe tine in

locul meu

Heracle §i-a dat seama ca titanul nu glume§te, dar nu s-a

pierdut cu firea

Adio !

$i i-а

zis :

— S igur ca ai dreptate, batrinule Atlas. A i indurat destul.

Ац vrea

sa-mi potrivesc pe umar blana asta de leu, sa-mi fie mai comod. Deci, tine putin bolta cereasca. pina ma pregatesc cum trebuie.

— Fie ! s-a invoit Atlas, reluindu-§i postul. Hai potrive§- te-ti blana.

luat merele de jos, i-a

multumit titanului, §i-a cerut scuze ea nu-3 poate ajuta §i s-a intors in patrie. A§a a ispravit Heracle toate cele douasprezece munci, prin care §i-a ispa§it pedeapsa, scapind, in cele din urma, §i de Euris­ teu, §i de robie.

Sint gata sa te inlocuiesc, dar ma cam doare spatele

Lui Heracle atita §i

i -а

trebuit ! A

gradiua hesperidelor — {conform legendei) un colt de rai, in care lo­

cuiau fiicele lui Atlas enorm — foarte mare, imens, uria§, gigantic le§uri — cadavre, stirvuri

martir —- persoana care sufera chinuri m gmzitoare pentru eonvingfs

rile sale

merinde — mmcare, hrana noblefe — cavalerism, bunatate, distinctie

p o v a ra sarcina, incarcaturu, C;.ea!.ate, obligate

pro^apit infipt, teapan, neai

cu с

Raspundefi :

— De ce oare Heracle 1-a eliberat, pe Prometeu ?

Cum a reu^it Atena sa-1 impace pe Zeus cu gindul ca Prometeu

e liber ?

— De ce Heracle n-a vrut sa-1 mlocuiasca pentru totdeauna pe Atlas ?

Re|ine|i :

— Heracle 1-a eliberat pe Prometeu, dovedind astfel reeunosjtinta oamenilor pentru tot ce faptuise el omdva intru binele s?i propasirea lor.

— Oricine i§i face datoria cu cinste §i curaj, a junge, in cele din urma,

sa se bucure de sucees.

MOARTEA EROULUI

Dupa ce §i-a ispa§it pacatul, Heracle a fost iertat de zei. Hera, Insa a ramas neinduplecata, continuind sa-1 urmareasca Ц1 sa-i faca tot felul de necazuri. Peste о haba de vreme, Heracle a luat-o de sotjie pe frumoasa Deianeira §i, obosit de lupte, a hotarit sa se aciueze la ba§tina sa.

In drum spre casa au intilnit un riu de munte cu apele um-

fiate. Ca sa-1 treaca, trebuiau sa a§tepte pina cind riul va re- intra in albie. Atunci zeita Hera 1-a trimis in graba pe centau- rul Nesus sa-i ,,ajute“. Heracle s-a in^eles cu Nesus s-o treaca mai intii pe Deia­ neira, apoi pe dinsul, Vicieana Hera, insa, a facut ca Nesus sa

se indragosteasca de tinara nevasta. A jungind pe

centaurul nu s-a intors dupa Heracle, ci a luat-o la fuga prin padure, cu gind sa-i rapeasca sotia. Deianeira a inceput sa £ipe. Auzind-o, Heracle i-а strigat lui Nesus sa se opreasca. Dar tyi~ai gasit ! Centaurul se indeparta vazind cu ochii. Atunci, in

graba mare, Heracle a slobozit in urma lui una din sage^ile sale otravite. Sageata s-a infipt adinc in pieptul centaurului §i 1-a doborit. Rana era mortala, Puterile il paraseau. Dar* sfatuit de Hera,

malui opus,

»

muribundul a amagit-o pe sot,ia lui Heracle, ca singele lui e fermecat §i poate face minuni in dragoste.

— E§ti ultima fiin^a de care m-am Indragostit, i-а vorbit

el cu voce stinsa. Heracle m-a ranit din gelozie. Dar nu-i port

pica. Te iube^te indragosti de alta

intoarca inapoi la tine

Atunci doar singele meu va fi in stare sa-1

Aduna repede intr-un vas singele ca-

Numai ca intr-o buna zi te va uita, se va

re-mi curge din rana, tainuie^te-1 de Heracle §i, cind t^i se va

parea ca nu te mai iube§te, imbiba-i pu^in haina in el

I^i jur

ca dupa asta nici о alta femeie n-o sa -1 mai intereseze spun cu ultimul suspin. Increde-te in mine

^i-o

§i Nesus a murit, iar dinsa — naiva — a adunat in graba

о canu^a de singe otravit

Dupa vreo ci^iva ani, cind Heracle era plecat la lupta, zei^a Hera a facut ca pina la urechile sotiei lui sa ajunga vestea minciunoasa, cum ca el a indrajit alta femeie. Lovita in amorul propriu, Deianeira §i-a amintit de sfatul lui Nesus, a luat о сатана de-a lui Heracle, a imbibat-o cu singe otravit, apoi a impaturit-o §i a trimis-o so^ului cu un o^tean. Trimisul a sosit in ziua cind toata lumea sarbatorea vic­ toria. Heracle se pregatea sa se intoarca la ai sai. Darul sotiei 1-a bucurat. Ca sa-i faca pe plac, a imbracat сатана §i a ie§it afara. Dar n-a facut bine nici zece pa§i, ca haina de pe el s-a aprins §i voinicul a fost cuprins de flacari ! In zadar a incercat sa-§i scoata cama§a. Ea s.e smulgea cu tot cu carnea de pe dinsul. Otrava i-а patruns imediat in singe, i-a paralizat puterile. Avea dureri ingrozitoare. Ca sa scape de ele,

a poruncit ca tot atunci sa fie pregatit un rug Acum §tia precis ca Hera triumfase §i ca sosise timpul sa-§i ia ramas bun de la via^a. Cind rugul s-a inal^at spre cer, Heracle a facut un ultim efort §i s-a aruncat in flacari. Mul^imea a tipat inspaimi'ntata. Femeile plingeau. Barba^ii implorau zeii sa-1 cru^e. Numai He­ racle sta neclintit in giu lgiul de jar §i-§i a^tepta sfir§itul. Dintr-o data bolta cerului s-a despicat in doua, forfotind de fulgere §i trasnete asurzitoare. De sus s-a las at incet un nor de aur, acoperind sub el rugul in care ardea Heracle. Cind norul s-a destramat, pe locul cu pricina n-a ramas decit о mina de cenu§a.

1-a

dosit sub

haina

щ

Uimita, lumea a hotarit ca Zeus a venit sa-§i ia feciorul in Olimp §i sa-i daruiasca nemurirea drept rasplata, ca niciodata, oricit de greu i-а fost, el n-a tradat Virtutea.

centaur — fiinlja im aginara (inchipuita), jumatate om §i jumatate

cal g iu lgiu — pinza subtjire cu care, de obicei, se acopera mor^ii muribund — care este pe moarte, in agonie, fara vlaga naiva — ne^tiutoare, credula, lipsita de experien^a

neinduplecata — neclintita in hotarirea ei trium f — victorie, biruin^a, izbinda, satisfac^ie

Raspundeti :

— De ce Heracle 1-a omorit pe centaurul Nesus ?

— Cum s-a razbunat Nesus pe Heracle ?

— De ce oare, Zeus 1-a luat pe Heracle in Olimp §i i-а daruit ne­ murirea ?

— Ce intjelege^i voi prin ,,nemurire“ ?

— Ce trasaturi de caracter ale lui Heracle i-au adus gloria de erou national ?

Refine^i :

— Zei^a Hera a gasit, in cele din urma, cum sa se razbune pe Heracle. Eroul a murit. Dar amintirea despre el a ramas sa dainuie peste

veacuri, pentru ca vitejia §i faptele bune nu mor niciodata.

ICAR

Pe timpul cind Heracle mai era in via1;a, pe insula Creta domnea regele Minos. El a infiinlfat un stat puternic, a creat о flota noua, a supus alte popoare. Parea ca nicaieri in alta parte nu exista un om mai fericit ca dinsul. Dar intr-o zi so^ia lui a nascut un copii pe jumatate om, pe jumatate taur. Osinda era cumplita, mai ales ca nou-nascutul (cu numele de Minotaur) nu vroia sa manince nimic altceva, decit carne de om ! Ca sa doseasca de ochii lumii ru^inea sa, regele 1-a chemat pe me^terul Dedal §i i-а poruncit sa construiasca pe virfu l unei

stinci inalte un palat cu mii de eoridoare §i odai, din care ni­ meni niciodata sa nu poata ie^i. Pe timpul cela Dedal era tel mai iscusit me§ter din lume. Pina atunci maltase palate, .iuventage instrumente, zamislise statui, corabii, arme neobi§miite, Dar niciodata nu se gindise sa faca о asemenea capcana. Mai multe zile la rind §i-a facut schi^ele necesare, apoi s-a

apucat de lucru

§a, fara acoperi§, cu pere^ii netezi §i foarte inal^i, imbinat;i intr-o sistema de culuare §i odai, care se incruci^au, se roteau, urcau sau coborau in a§a fel, incit te nauceau cu totul §i, in loc sa te apropii de unica ie§ire, te incurcai mai rau. Regele a ramas incintat de opera lui Dedal. In aceea^i zi 1-a inchis acolo pe Minotaur, poruncind sa-i fie arunca^i din cind in cind prizonierii de razboi §i ho^ii condamna^i la moarte. Insa, dupa о haba de vreme, pina §i aceste jertfe s-au dovedit purine. Poftele monstrului sporeau neincetat. Tocmai atunci cretanii se aflau in razboi cu locuitorii din Atena. In batalia decisiva o^tirea lui Minos a invins. Regele i-а obligat pe atenieni sa-i plateasca anual tribut de singe :

cite §apte baie^i §i §apte fete, pe care urma sa-i devoreze mon- strul. Trei ani la rind a durat aceasta crunta nedreptate. In al patrulea an s-a gasit un tinar din Atena, pe nume Tezeu, care a cerut sa fie trimis §i el in labirint, odata cu cei paisprezece osindi^i. Pina atunci Tezeu savir^ise numeroase fapte de vitejie,

care l-au facut vestit in toata Grecia. Ariadna, fiica preafrumoasa a lui Minos, il §tia pe Tezeu numai din auzite. Acum, intilnindu-1 in palatul regelui, s-a indragostit de el §i a hotarit sa-1 salveze. Ea §tia ca Tezeu il poate invinge pe Minotaur. Dar problema cea mare era : cum sa iasa din labirint ? Cu gindul acesta, a alergat la me^terul Dedal, rugindu-1 s-o ajute. Bun la inima, me^terul i-а dat un ghem cu a^a §i i-a spus :

A§a a luat na^tere labirintul — о cladire uria-

— Daca Tezeu va prinde un capat al ghemului de u§a de

la intrare, atunci, dupa ce se va rafui cu monstrul, firu l de al^a

il va aduce inapoi spre locul de unde a pornit Inarmat cu dragostea §i sfatul Ariadnei, Tezeu s-a rafuit

cu Minotaurul §i a salvat Atena de tributul cel a singeros. A ie§it apoi din labirint impreuna cu cei paisprezece eondamna^i §i, acoperit de valul nop^ii, a ajuns pe tarmul marii, unde il a^tepta Ariadna. Fata era sigura ca tatal ei n-o sa-1 lase pe Tezeu In viata, cind va afla ca 1-a omorit pe Minotaur.

— E foarte crunt in supararea iui, a zis ea nelini§tita. Atit

de crunt, incit ma va ucide §i pe mine, daca va in^elege ca eu te-am ajutat.

iau

cu mine la Atena. Spre dimineata vom fi in largul marii ! Corabia. era alaturi cu pinzele ridicate. Citeva ore mai tirziu, insula Greta a disparut in zare, dupa orizont. A doua zi, cind a descoperit §iretlicul prin care condarnnatii au scapat din labirint, regele Minos 1-a banuit de toate pe Dedal.

— Va

fi

tirziu ! a imbrati§at-o

Tezeu ocrotitor.

Te

— Numai

tu §tiai

secretul

labirintului ! 1-a invinuit

el.

Numai ^ie putea sa-ti vina ideea cu firu l Ariadnei !

— Da, recunosc. Sint vinovat, a giasuit Dedal. Eu am inva-

$at-o pe fiica ta ce trebuie sa faca. Dar nu regret. Ci, dimpo-

triva, ma bucur ca monstrul a pierit §i nu vei mai nenoroci §i

alte vie^i nevinovate viin^a.

Acum ucide-ma, daca a§a soco^i de cu-

— Nu, n-am sa te ucid. Mai am nevoie de invenpile tale.

Dar nici fara pedeapsa nu te pot lasa. Drept care hotarase :

vei sta pe veci inchis in labirint. ^i, ca sa nu crezi ca ai scapat u$or, vei iinpart;i osinda cu fiu l tau, I car ! La porunca regelui, straja i-а aruncat pe amindoi in labi­ rint. Pina spre seara, mextern au zidit intrarea, taindu-'le ast- t'el orice nadejde de a ie§i afara. Dedal, insa, nu s-a pierdut cu firea. Cind construise labi- rintui, el lasase о mica gaura in stinca ce dadea spre mare. Acum, ajutat de fiu, a largit pu^in gaura §i au iesit pe muchia prapastiei. Jos, la picioarele lor, se zarea marea forfotind prin- tre miile de pietre ascu^ite. In spate incepea capcana labirintu­ lui. §i numai deasupra lor ii imbia cerul necuprins §i liber.

— Vezi, fiule ? Avem un singur drum : vazduhul destinat fiintelor inaripate.

— Vad, tata, dar din pacate, nu putem zbura,

— Asa-i. Dar am putea proba

P rivate . Sint foarte multe

репе ре jos, prin labirint, §i oase mici, §i pinza

ne trebuie, ca sa ne facem aripi !

Avem tot ce

— 0, lata ! E§ti cel mai curajos inventator ! 1-a im bra l^at

Icar cu admira^ie. О saptamina incheiata au me^terit ei doua perechi de aripi, ce nu se deosebeau aproape prin nimic de cele adevarate, doar

ea erau mai mari. Dedal §i-a fixat perechea sa de umeri, §i-a

facut vint cu picioarele §i s-a in alt at in

de parea toata via^a ar fi zburat alaturi de celelalte pasari

Dupa ce s-a convins ca poate avea incredere in ceea ce me^te- §ugise, 1-a inva^at §i pe Icar cum sa se foloseasca de aripi.

— Totu§i, cind vom porni in zbor, §i-a sfatuit el fiul, sa

tii calea de mijloc. Sa nu cobori nici prea aproape de valurile marii, dar nici sa urci prea sus, spre soarele dogoritor. Fii chib- zuit. E§ti primul om care se rupe de pamint Icar il asculta, iar gindul il impingea spre cer.

aer. Plutea

щ

§i lin,

ог

— A rd de dorin^a sa spintec mai repede vazduhul !

— §tiu.

— Bine ! Pornim !

Dar

pne

cont de ceea ce \i-sim spus,

te rog.

$i fiu l lui §i-a desfacut larg bra^ele §i s-a desprins de stinca. Batrinul me§ter a lopatat in urma lui. Oamenii de pe l^arm se uitau la ei ca la о minune. Nu le venea a crede ca ni§te muritori de rind zboara pe sus ca zeii. Insula Creta a ramas in urma. Corabiile aratau de sus ca ni§te jucarii cu pinze. La orizont se profila pamintul salvator. Dar, imbatat de zbor, Icar a prins a bate din aripi din ce in ce mai tare, inal^indu-se fulgerator spre soare.

parinte ! ii

striga din rasputeri Dedal. El, insa, nu mai auzea nimic. Parea un vultur indirjit, care se luase la intrecere cu soarele. Razele orbitoare formau in

jurul lui un nimb de foe.

— Icar ! Opre§te-te !

A i mila de batrinul

tau

— Eu am invins ! s-a auzit de sus vocea baiatului.

In aceea^i clipa, insa, ceara cu care erau incleiate penele a prins a se topi. Aripile s-au destramat. Bra^ele i s-au zbatut in gol. $i de la inal^imea ceea ame^itoare Icar s-a prabu^it in valuri. In zadar s-a rotit pe loc Dedal ca о pasare ranita. In zadar §i-a cautat feciorul cu privirea. In zadar a pirns §i a sperat sa -1

vada inotind.

Marea il inghiijise pentru totdeauna ! §i numai cerul, senin

§i primitor, pastra о dira de lumina pe unde adineauri zburase

fiul lui

chibzuit — cumpatat, socotit, cuminte, rezonabil

decisiva — hotaritoare, determinants, de baza

a devora — a minca, a inghitji

iseusit — indemmatic, dibaci, ingenios, priceput, talentat

a lopata — (aici) a bate din

nimb — aureola, cerc luminos

osindtyi — pedepsit;i, condamnati (la moarte)

a se profila — a se contura,

tribut — bir, dare, contribute

a zamisli — (aici) a crea, a produce,

aripi, a visli

a se vedea

a fauri

Raspundeti :

— De ce oare A riadna 1-a ajutat pe Tezeu ?

— Cum at;i putea sa-1 caracterizati pe me§terul Dedal ?

— Ce simbolizeaza Icar ?

— De ce, oare, legenda despre Icar e vie pina in prezent ?

Retinefi :

— Expresia „Firul A riadn ei“ inseamna gasirea unei solutii salva- toare, a unei ie§iri din cele mai grele situatii.

realitate

— Icar

a

fost primul

pamintean

care

a transformat

in

nazuinta oamenilor de a zbura.

ARGONAUTH

Demult-demult in Tesalia (o regiune a Greciei) fusese rege Eson. $i era un rege cinstit §i cu dreptate, dar intr-o buna zi

a fost detronat de catre fratele sau viclean — Pelias. De teama ca nu cumva noul stapin sa-i omoare feciorul, care abia se nascuse, fostul rege 1-a ascuns in muni;i, raspin-

dind vestea ca pruncul a murit. Aici baiatul lui (pe nume Iason)

a crescut in lini^te §i siguran^a. Cind a implinit douazeci de

ani, a coborit in cetatea de scaun, cu gind sa-i intoarca tatalui sau tronul.

In piata din centrul ora^ului, locuitorii s-au adunat in jur

lui sa -1 admire.

era mai mare dragul sa -1 prive^ti. Dind cu ochii de el, regele cel fa^arnic a oprit carul sau с

lupta, tras de patru cai foco§i, §i 1-a intrebat :

Iason se facuse un flacau ehipe§ §i voinic, de-

— Cine e§ti tu, necunoscutule ? §i ce cau^i in cetatea mea ?

— Sint nepotul tau, i-а raspuns mindru Iason, §i am ven

sa-ti cer tronul, pe care tu 1-ai rapit pe nedrept tatalui meu !

Regele s-a ingalbenit la fata, dar n-a cutezat sa-§i asmut slugile impotriva lui, deoarece vedea prea bine ca mul^imea er de partea lui Iason.

— Bine. Faca-se voia ta ! a rostit el cu sinceritate preface

ta. Vad §i eu ca te-ai facut tocmai bun pentru domnie. Regi;

intr-adevar, trebuie sa fie tari ca tine, nu ni§te batrini neputin

cio§i ca mine

Аща ca am sa-ti dau cu placere tot се-mi apar

tine. Dar mai intii va trebui sa cau^i lina de aur §i s-o aduci ii tara.

— Lina de aur ? s-a mirat Iason.

— Da. Un stramo§ de-al nostru a fugit cu ea in Colhida

unde regele Eete i-а dat-o pe fiica-sa de sotie, apoi 1-a omorit §:

a pus el stap inire pe lina. Acum e timpul s-o redobindim.

cine altul, daca nu tu, e§ti cel mai potrivit pentru a§a ceva ?

Spuneti §i voi, s-a adresat regele catre cei de fata : se cade,

oare, ca un mo§neag ca mine sa lase tara balta §i sa piece dupa lina de aur, cind are un nepot atit de puternic §i descurcaret ?

— Nu, nu se cade ! au glasuit mai multi oameni in virsta,

care nici nu banuiau ca regele vroia sa-§i trimita nepotul acolo, de unde spera ca niciodata nu se va intoarce.

— Ei, vezi, Iason ? Reiese ca mai intii trebuie sa te duci

la regele Colhidei dupa lina §i abia apoi sa vii la mine dupa

tron

— Daca trebuie, ma due ! s-a invoit Iason.

Colhida (sau Georgia de astazi) era situata tocmai dincolo

de Tracia.

nemaipomenit de lunga. Nimeni pina la Iason nu se incumetase sa faca acest drum. El, insa, nu s-a speriat. A cutreierat padu­ rile in lung §i-n lat, pina cind a gasit un tei uria§, din care a hotarit sa faca о corabie u§oara ca pana §i iute ca vintul. Auzind ce pune la cale, voinicii din imprejurimi au venit

Ca sa ajungi la ea, aveai de strabatut pe apa о cale

sa-1 ajute. Iason a ales cincizeci dintre cei mai vrednici tineri §i s-au apucat de lucru. Intr-un timp record, au me^terit о co- rabie deosebita. Era atit de u^oara, incit navigatorii о puteau duce pe umeri, fara sa-i simta greutatea. De aceea §i i-au spus

corabia u§oara). Mai tirziu lumea, pornind de

la acest nume, i-а botezat §i pe ei „argonau^i". Cind toate pregatirile au fost facute, argonau^ii §i-au luat ramas bun de la rude §i au plecat. Corabia lor luneca pe mare

ca un pescaru§.

au avut foarte mult de patimit, dar au ie§it din

toate cu bine. 0 furtuna, bunaoara, i-а aruncat odata pe ^armurile Tra- ciei, intr-un ^inut unde era stapin Fineu — un rege care avea darul prezicerii. El cuno^tea aproape toate tainele lumii. Insa zeii, ca sa-i ^ina pe oameni in ne^tire, i-au interzis sa le vor- beasca despre viitor. Fineu nu s-a supus. I se facuse mila de paminteni §i din cind in cind le prezicea soarta, ii preintim- pina de primejdiile ce se apropiau. Zeii, desigur, s-au infuriat §i i-au luat vederile, apoi au trimis la curtea lui doua pasari uria§e, cu cap de femeie §i cu ghiare de leu, ca sa-i impiedice pe oameni sa vina la dinsul. In scurt timp ora§ul a ramas pustiu de raul celor doua rapitoare. Mai mult chiar : ele ii furau §i

buca^ica de la gura, incit batrinul rege era sortit sa moara treptat de foame.

A flind de necazurile regelui, argonau^ii au omorit cele doua lighioane §i l-au ingrijit pe Fineu, iar el, drept mul^umire, le-a destainuit prin ce peripe^ii vor trece pina vor ajunge in Colhida.

,,A rgo“ (adica

In drum

— Pe toate n-am

sa vi

le spun,

ca sa

nu

stirnesc din

nou

Plutind

spre rasarit, va trebui sa trecelfi printre doua stinci insufle^ite,

care de milenii se bat cap in cap. Nici о corabie din cite au in- cercat sa treaca printre ele n-a reu§it sa scape teafara. Pe voi va sfatui sa da^i drumul mai intii unui porumbel. Daca pasarea va trece cu bine prin strimtoare, atunci visli^i §i voi cit mai puternic inainte. In caz ca porumbelul va pieri, inapoie^i-va acasa

nemul^umirea zeilor, dar una face s-o cunoa§teti

Argonau^ii i-au mul^umit in^eleptului Fineu, au facut rost de un porumbel §i au pornit spre stincile mi^catoare. Zgomotul

3 Comanda nr. 30735

33

produs de ciocnirea lor se auzea cu mult inainte ca ele sa se vada. Cind au ajuns sub ele, eroii no§tri au procedat intocmai cum i-а sfatuit regele trac §i au scapat cu bine. In urma lor

stincile au incremenit pe loc §i nu s-au mai ciocnit, deoarece insuflet;irea lor era menita sa dureze pina in clipa, cind о cora- bie avea sa treaca printre ele. Voinicii lui Iason au vislit inainte cu for^e inzecite §i in

scurt timp au intrat

in Marea Neagra

cutezator — indraznet;, curajos, inimos, viteaz

a detrona — a inlatura din domnie

fabulos — legendar, fantastic, de necrezut, nemaipomenit

navigatori — membri ai echipajului unei corabii milenii — mii de ani

a prezice — a proroci, a prevedea viitorul

Raspundeti :

— De ce tinerii, cu care Iason a plecat dupa lina de aur, se numeau ,,argonau|;i“ ?

— Din ce reiese ca unchiul lui Iason (regele Pelias) era un om fagam ic, necinstit §i rau ?

— De ce, oare, zeii i-au interzis regelui trac Fineu sa le vorbeasca

oamenilor despre viitor ?

Refinefi :

— Argonau^ii au fost prim ii §i cei mai curajo^i navigatori din Grecia

care au cutezat sa strabata M area N eagra in cautarea „linii de

au r“ — un simbol al boga^iei fabuloase.

L IN A

DE

A U R

Dupa mai multe saptamini de lupta cu stihia, argonau^ii au ajuns, in sfir^it, la regele Eete. Acesta i-а primit cu bra^ele desfacute. Dar, cind a aflat ca au venit dupa lina de aur, i-a pierit veselia §i a cautat in fel §i chip sa-i duca cu fofirlica. In cele din urma, vazind ca n-o sa-1 poata in^ela pe Iason, i-a vorbit pe §leau :

— N-am nici un chef sa ma despart de lina de aur. Dar,

pentru ca vrei cu tot dinadinsul s-o ai, am sa 1;i-o dau numai

dupa ce vei dovedi ca meri^i sa fii stapinul ei

— Spune-mi ce trebuie sa fac ? a staruit Iason.

— Miine diminea^a, pe pagi§tea din spatele palatului meu,

I^i poruncesc sa ari cu ei ogorul de sub

munte §i sa sameni in brazda col^ii a§tia de balaur.

— Fie. Voi face cum imi porunce^ti, s-a invoit Iason.

Sara, in timp ce stateau pe corabie la sfat, unul din agro-

nau^i §i-a amintit ca fiica regelui — Medeea — il privea tot timpul pe Iason ca fascinata.

vei intilni doi tauri

— Te pomene^ti ca s-a indragostit de tine ? a rostit el in- gindurat.

— Daca-i a§a, sintem salva^i! a ris ironic altcineva.

— Degeaba ride^i, i-а dojenit Iason. Eu unul m-a§ insot;i

acum §i cu о zgrip^uroaica, numai sa pot afla ce pune regele

cale ! Intre timp regele §i-a adunat o^tenii §i le-a poruncit ca miine

sa nu-i=si ia ochii de la corabia argonau^lor.

la

— Zic ,,miine“ , pentru ca, dupa ce Iason va fi ucis

de tauri,

voi ii ve^i trece pe to^i ceilalti prin foe §i sabie ! Medeea, pitita dupa щк, asculta ce pune tatal ei la cale. Dorm^a ei cea mai fierbinte era sa ajunga cit mai curind regina. De mica fusese crescuta de о vrajitoare, care о inva^ase

sa pre^uiasca doar puterea. Pentru putere era in stare sa trade-

ze, sa fure, sa omoare

avea prilejul sa devina stapina unui alt regat. Toata seara s-a zbuciumat ca о leoaica incol^ita, iar pe la

miezul nop^ii, cind to^i dormeau, a luat cu sine doua sclave §i s-a dus pe ^armul apei, unde sta^iona corabia argonau^ilor.

Iason ca fiica regelui

dore^te sa-i vorbeasca. El a venit in fuga linga dinsa, i-а -luat

mina, i-а sarutat-o.

— Cind te-am vazut azi diminea^a, mi-am dat seama ca

e§ti foarte frumoasa. Acum constat ca e§ti §i foarte cura-

I^i iata ca acum, cu ajutorul lui Iason,

Una

din

sclave i-а

dat

de §tire lui

joasa, a magulit-o el. Ce te-a adus

aici ?

— Teama ca miine am putea sa nu ne mai vedem.

— A tit de nemilos e jocul, la care vrea sa ma supuna tatal

tau ?

3!

35

Daca nu te vor rapune

taurii, care sunt t-inu^i anume pentru asta, atunci cu siguran^a

ca te vor ucide o^tenii care vor rasari din соЦи de balaur.

— Deci, iata care era secretul regelui ! El a acceptat sa-mi

dea lina de aur,

clamat Iason. Dar daca ies invingator ?

numai pentru ca §tia ce ma a^teapta ! a ex-

— Nu e un joc. E moarte sigura

— N -ai

nici о §ansa, 1-a asigurat Medeea. Nici una, daca

te bizui doar pe tine

Pai, nu sint singur. Ii voi avea alaturi pe argonau^i !

Ei nu conteaza. Sa fi^i voi §i de zece ori ca pe ati^ia

§i tot

vel^i fi

invin^i !

Atunci pe cine sa contez ?

Pe mine ! i-а raspuns Medeea hotarita. Pot face vraji

mult mai puternice ca cele ascunse in col^ii de balaur. Te pot

salva, Iason !

— Tu ? E cu putin^a oare ?

— Da, daca accept sa-^i fiu so^ie §i-mi juri ca la intoar- j

cere

— O-o ! Cum a§ putea sa nu fiu de acord ? l^i jur, Medeea !

Fii sigura : vom fi stapini atotputernici in Tesalia ! a rostit Iason, luind-o patima§ de mijloc.

— Bine. Atunci nu pierde timpul, 1-a oprit Medeea, intin-

in

t;ara ta

ma vei urea pe tron,

alaturea

de tine.

zindu-i о fiola de argint. Ia aceasta alifie §i unge-te cu ea in

zorii zilei. Timp de о zi vei fi cel mai puternic om din lume. Vei injuga cu u^urin^a taurii. Apoi, cind vei vedea ie^ind din brazda о padure de o§teni, sa ridici iute de jos un bolovan de piatra §i sa-1 arunci in mijlocul lor Terminindu-§i vorba, fata a disparut in noapte. Daca n-ar fi avut in mina flacona^ul cu unsoarea ferme- cata, Iason ar fi crezut ca a visat. A doua zi s-a uns cu alifia preparata de Medeea §i a ie§it plin de incredere in mijlocul ogorului indicat de rege. Deodata, dintr-o pe^tera, de sub pamint, au ^ n i t afara doi tauri care scoteau flacari pe nari. Mugind ingrozitor, ei s-au aruncat fulgerator asupra lui Iason §i au lovit cu coarnele in scutul lui. Un adevarat zid de cetate de s-ar fi aflat in calea lor §i tot s-ar fi darimat sub izbitura. Dar Iason a ramas nec- lintit. Regele privea nedumerit spre taurii, care in alte da^i se

rafuiau cit ai clipi din ochi cu adversarii lor. Acum, insa, Iason

i-а

prins

de coarne, i-а ingenuncheat, i-а

injugat la

plug §i

a

arat cu ei cimpul nisipos din fata pe^terii. Cind a ispravit cu toate, din coltii de balaur au prins a rasari

mii de o§teni in zale de arama. „In sfir^it, s-a bucurat regele Eete, de data asta s-a zis cu

el !“

Dar Iason a cules de jos un bolovan de piatra §i 1-a aruncat in mijlocul o^tenilor. Ace^tia au crezut, pesemne, ca e un bot de aur §i s-au incaierat ei intre ei pe viata §i pe moarte, de n-a

scapat nici unul teafar. Infuriat, regele a urcat

cai

§i s-a inchis in palat. Banuia ca Iason se afla in puterea unor

farmece §i ca pina la caderea noptii nimeni nu va fi in stare

in carul sau de lupta,

a dat

in

sa-1

invinga. Intre timp Medeea a facut о noua vraja, prin care i-а ador-

mit

pe toti cei din palat. Apoi 1-a luat de mina pe fratele ei

mai mic §i a venit cu el pe corabia argonau^ilor. Iason s-a bucurat, a imbrati§at-o, i-а jurat din nou credin^a, de§i in sinea lui era mirat de faptul, ca Medeea i§i tradeaza

tara §i parintii numai ca sa poata deveni regina.

— Te rog nu ma privi a§a, 1-a probozit Medeea, de parea

ar fi banuit ce ginduri are. Mai bine ordona argonautilor sa visleasca cit mai repede spre dumbrava unde e ascunsa lina. Trebuie s-o luam imediat §i sa fugim !

— Bine, da fra^iorul tau ? El pentru ce ne trebuie ? a in-

trebat-o Iason in §oapta, in timp ce prietenii lui ridicau ancora.

— Ne va servi drept scut, i-а raspuns Medeea, ferindu-§i

ochii de privirea lui. Iason n-a priceput prea multe din acest raspuns, dar nu i-a zis nimic, caci trebuia sa dea о mina de ajutor visla§ilor. La al treilea cot al riului s-a aratat §i dumbrava cu copacul sfint, in care era aga^ata lina de aur. Sub copac statea la pinda un balaur fioros, gata s-al sfi^ie pe oricine s-ar fi apropiat de lina. Insa Orfeu, care se afla printre argonau^i, a inceput sa cinte §i monstrul a adormit. Atunci Iason a smuls lina de aur din copac §i, ajutat de ceilalti argonauti, a dus-o pe corabie Regele Eete §i-a venit in fire abia spre dimineata. Vazind ca lina de aur lipse^te, a batut alarma. Curtenii au sarit cu

to^ii in picioare, o^tenii s-au aliniat in fa^a palatului iar slugile i-au relatat, ca fiica lui fugise cu argonau^ii, luindu-1 cu dinsa §i pe micul Absirt, la care regele tinea ca la lumina ochilor. Indurerat, acesta a poruncit ca trei corabii bine echipate sa piece imediat pe urmele fugarilor.

La

о singura

visla

sa traga

nu

unu,

ci doi

osta§i, iar

pinze

sa pune^i de doua ori mai multe ca pe ,,A rgo“ . ^i nu cum-

va sa va intoarceti fara Medeea §i Absirt ! i-а prevenit Eete amenintator. Atunci pe to^i ca unul am sa va pmor cu mina mea ! Iason §tia ca regele va incerca sa-i prinda, de aceea nu s-a intors pe calea veche, ci a taiat marea de-a curmezi§ul. Dar lina 1-a dat de gol. Ziua stralucea mai tare decit soarele, iar noaptea reflecta lumina stelelor, facindu-se vazuta de departe. Pina sa-§i dea seama de asta §i s-o camufleze, urmaritorii l-au descoperit §i acum veneau din ce in ce mai strins pe urma lui. La gurile Dunarii (numita de greci pe timpul cela Istru)

cele trei corabii din Colhida s-au apropiat de ei §i erau gata-gata sa-i ia la abordaj. Argonau^ii se pregateau sa lase vislele §i sa puna mina pe arme, cind Medeea a ie§it pe punte cu fra^io- rul ei de mina i=si le-a strigat urmaritorilor :

— Opri^i-va ! Tatal meu v-a poruncit sa i-1 intoarcelji pe

Absirt cu orice pre^. Iata-1 aici, cu mine

intii lupta^i-va cu pe§tii pentru e l ! $i, inainte ca cineva sa-§i dea seama ce vrea sa faca, a smuls pumnalul de la cingatoare §i a injunghiat copilul. Apoi 1-a casapit in buca^ele §i 1-a aruncat in mare A tit -argonautii, cit §i urmaritorii lor au incremenit cu miinile pe visle.

Vi-1 dau. Dar mai

Ce~i asta ? Cum

se poate ? s-au revoltat

prietenii lui

Iason.

— Sintem navigatori, nu uciga§i!

— Mai bine sa murim in lupta, decit sa ne patam cu singe

de copil ! Iason abia a izbutit sa-i potoleasca. La rugamintea lui, ar- gonautii au apasat pe visle §i s-au indepartat de locul crimei.

Cei din Colhida, vazind pe valuri rama^itjele din trupul lui Absirt, s-au oprit, le-au strins bucata cu bucata §i le-au dus pe tarm. Acolo, dupa cum le-o cerea datina stramo^easca, 1-au ars pe rug, au adus jertfe intru pomenirea lui §i au improvizat un mic ospa^. Toate acestea le-a rapit о zi intreaga. Argonau^ii intre timp s-au indepartat destul de mult. Goana era pierduta. Inainte nu mai aveau ce cauta. Inapoi, fara Medeea §i mo^tenitorul regelui, nu indrazneau sa se in­ toarca. Atunci au hotarit cu to^ii sa ramina locului §i, impre-

A§a

una cu tracii din partea locului, sa intemeieze о cetate

a luat na^tere Tomis (astazi Constanta) — unui dintre cele

mai infloritoare ora§e de pe ^armul Marii Negre.

*

*

*

Dupa cele savir^ite de Medeea, Iason a devenit alt om. Nu

mai vorbea, nu mai era vesel ca odinioara. A in^eles ca fata,

pe care el, din iubire, se jurase s-o ia de so^ie §i s-o faca regina,

are un suflet negru §i nu merita sa fie stapina ^arii sale. Ajuns acasa, i-a inminat lui Pelias lina de aur, dar nu i-a cerut §i tronul, cum le fusese m^elegerea. Medeea a crezut ca

msu§i Pelias ii spulberase visul de a pune mina pe putere §i zile in §ir se gindea cum sa-1 inlature din calea sa In sfir^it, dupa mai multe luni de intrigi, le-a amagit pe fiicile regelui, cum ca ea §tie vraji prin care ii poate intineri pe oamenii in virsta. Ca sa le convinga, a taiat in fa^a lor un berbec batrin, a facut tot felul de farmece deasupra lui, apoi 1-a prefacut in miel.

Uimite, fiicile lui Pelias au rugat-o sa-1 intinereasca §i pe tatal lor. Medeea s-a invoit, insa, dupa ce ele §i-au omorit parin- tele, vrajitoarea n-a vrut sa-1 reinvie Tronul era al ei ! Raminea doar ca Iason sa-1 ceara, sa-1 pretinda. Dar so^ul ei 1-a refuzat din nou.

— Pentru nimic in lume nu voi consim^i ca ^ara mea sa ca-

da in stapinirea unei vrajitoare ! a zis el categoric, ingaduind ca rege sa devina fiul lui Pelias. Pe timpul cela Medeea avea cu el doi gemeni. Cind vorbele lui Iason au ajuns la urechea ei, о furie salbatica a pus stapini- re pe dinsa §i ea, setoasa de razbunare, a luat о lance §i i-a omorit pe amindoi Nemaiputind rabda crimele ei, locuitorii ora^ului au hota­ rit s-o osindeasca. Inarma^i care cu ce putea, i-au inconjurat casa, au format u§a §i erau cit pe ce sa puna mina pe ea, dar din taria cerului a coborit pe nea^teptate un car de foe, tras de balauri. Vrajitoarea, crispata de minie, a sarit iute in el §i dusa a fost. Ramas singur, Iason a trait retras intr-o casu^a de pe 1far- mul marii, nu departe de locul unde putrezea pe mai corabia ,,A rgo“ . Uneori venea linga dinsa §i, ore in §ir, statea cu gin- durile rava^ite, amintindu-^i de calatoria sa. Intr-o zi cu zapu^eala mare s-a a§ezat la umbra sub corabie

§i a a^ipit

Tocmai in clipa ceea lemnaria putrezita a corabiei s-a naruit peste dinsul §i fostul erou a ramas sa zaca pentru totdeauna sub darimaturi

Visa cum smulge lina de aur din copacul sfint

abordaj — luarea cu asalt, atacarea unei corabii alifie — unsoare

a

consimfi — a fi

de acord, a accepta

echipat — inzestrat cu cele necesare

a ezita — a §ovai, a sta la indoiala fascinata — incintata, vrajita fiola — flacon

a improviza — (aici) a face, a organiza ceva la repezeala regat — forma de stat, in care puterea apar^ine unui rege stihie — dezlanljuire a naturii, napasta, calamitate

Raspundefi :

— Pentru ce §i-a tradat Medeea tatal, fratele s$i tjara ?

— Cum argumenta^i ca ea a fost о criminala ?

— De ce, oare, Iason n-a vrut sa devina rege la intoarcerea in tara ?

— Cum a luat na^tere ora^ul Tomis (Constanta de astazi) ?

Re^ine^i :

— Iason a vrut cu orice pret sa obtina lina de aur. In acest scop, n-a ezitat sa profite pina §i de vrajile Medeei. Dar in curind §i-a dat seama ca ea nu are nimic sfint in viata. Atunci s-a indepartat de ea, a condamnat-o, a refuzat s-o faca regina, cum ii promisese Ultimele zile §i le-a trait in singuratate §i tristete, lasindu-se stri- vit de propriile sale vise.

— Nu este adevarat ca scopul scuza mijloacele. Nu poti ajunge erou cu ajutorul unor forte negre.

M A R U L DISCORDIEI

Cu trei mii §i ceva de ani in urma, pe coasta sudica dintre Marea Neagra §i Marea Egee se inal^a ora§ul Troia, intemeiat de regele Dardan, care sosise din Italia. (De la numele lui se trage, de altfel, §i denumirea strimtorii Dardanele). Cel din urma rege al Troiei a fost Priam. So^ia lui, Hecuba, ii daruise mai mul^i copii. Cind trebuia sa vina pe lume §i ulti- mul lor fecior, regina a visat ca pruncul tjinea in mina о tor^a aprinsa. Focul tor^ei era atit de mare, incit a cuprins intregul ora§ §i 1-a mistuit in flacari. Un preot care a talmacit visul in felul sau, 1-a sfatuit pe rege sa se debaraseze de acest urma§, daca nu cumva dore^te ca Troia sa piara din cauza lui. Cu inima frinta, Priam a dat ascultare preotului, parasin- du-§i fiu l in padure. Nu zabava, insa, un pastor 1-a gasit intim-

plator, 1-a luat in

Cind s-a facut mare, baiatul a luat parte la mtrecerile orga- nizate de rege in cinstea unei sarbatori. Cum era fara pereche de viteaz §i iscusit, a ci^tigat u§or toate probele sportive §i a devenit eroul zilei.

Regele a vrut sa-1 cunoasca mai indeaproape §i, din vorba in vorba, §i-a dat seama ca e feciorul sau. Atunci a chemat-o

pe Hecuba, i 1-a aratat, au plins de bucurie §i l-au intors in

sinul

regasita“ ). Pe cind Troia sarbatorea acest evenirnent, zeii din Olimp se veseleau in pe§tera unui centaur, la о nunta. Numai Discordia, zei^a birfei, nu fusese invitata, de teama sa nu le strice dispo-

zi^ia. Ca sa se razbune, ea a luat un mar de aur §i a gravat pe el doar trei cuvinte : „Celei mai frumoase“ . Apoi s-a furi^at

tiptil pina aproape de meseni §i a lasat sa cada marul intre zei^ele rivale : Hera, A frodita §i Atena. Ele l-au ridicat, au ci- tit cuvinteie celea otravite §i s-au luat la har^a :

familie §i 1-a crescut ca pe copilul sau.

familiei regale,

punindu-i numele Paris

(adica

„ruda

— meu !

— Ba

— Nu. Mie imi apar^ine !

E

al

e

al

meu !

§i tot a§a, pina au ajuns la vorbe grele, la insulte, la bleste- me. Zeus, prevazator, n-a vrut sa se amestece, dar, ca sa puna capat certei, le-a spus :

— Duce^i-va in Troia, la tinarul Paris. E cel mai priceput

flacau din lume. Ruga^i-l sa va judece §i sa decida el care dintre voi merita marul Zei^ele s-au invoit. A u pindit momentul cind P a r is era sin ­ gur intr-o poiana §i s-au ivit in fa^a lui.

— Vrem s-o alegi pe cea mai mindra dintre noi, i-au zis.

la acest mar §i pune-1 in palma celei mai frumoase ! Paris s-a uitat la ele, ne^tiind pe care s-o aleaga. Toate trei

erau intruchiparea frumusetii. Vazindu-1 ca §ovaie, zei^ele au prins a-1 maguli cu tot felul de promisiuni. Hera i-а fagaduit puterea. Atena 1-a ademenit cu in^elepciunea. Iar A frod ita — cu dragostea celei mai frumoase femei de pe pamint. Tinarul le-a ascultat pe toate, apoi a luat marul discordiei §i 1-a dat Afroditei. Celelalte doua zei^e s-au suparat amarnic §i au jurat in

sinea lor sa se razbune. Ia r Afrodita, drept rasplata, 1-a in- demnat sa piece in Sparta §i s-o rapeasca pe Elena, so^ia rege­ lui Menelau, care era cea mai frumoasa tinara din lume. — Nu-^i fie teama, 1-a imbarbatat ea, itji garantez succesul ! Paris, cum era i=si firesc sa se intimple la о virsta ca a lui, s-a inflacarat pe data, a purees la drum, a cucerit-o pe Elena $i a

fugit

cu

ea

in

Troia.

Cind s-a intors de unde era plecat §i a gasit palatul

gol,

rege le M ene lau , pus la cale de Hera, a hotarit sa porneasca cu

razboi asupra Troiei.

Mii de tineri s-au inrolat

in armata condusa

de Agam em ­

non, fratele lui Menelau. In scurta vreme mai multe corabii ale grecilor s-au apropiat de Troia. Insa zidurile cetatii erau atit de groase §i de rezistente, in­ cit de la о po§ta se vedea ca nu va putea fi cucerita din mers. Atunci grecii au tras corabiile pe ^armul nisipos, §i-au intins о tabara din corturi, au sapat §an^uri in jurul ei, au pus stra- jeri de nadejde la fiecare colt §i abia dupa aceasta au rasuflat mai u^ura^i. Dar, cu toate pregatirile lor, razboiul a durat mai mult de noua ani. Luptele se dadeau cu aceea^i inver^unare ba sub zi- duri, ba pe tarmul marii, ba la poarta cetatii asediate, fara sor1;i de izbinda nici pentru aparatori, nici pentru atacan^i.

coasta — (aici) mai inclinat, $arm al marii a se debarasa — a se descotorosi, a scapa, a se lepada discordie — cearta, dezbinare, dezacord, vrajba, zizanie inver^unare — indirjire, necrutjare rival — concurent, adversar strimtoare — fi§ie ingusta de apa care leaga doua mari

Raspundefi :

— De ce, oare, Paris

— Pentru ce s-au luat la cearta zei^ele rivale ?

— Din ce cauza a izbucnit razboiul troian ?

a fost

parasit de mic in padure ?

Re^ine^i :

— „Marul discordiei" inseamna о viclenie ce sta la baza unor certuri sau neintelegeri.

CALCIIUL LUI AHILE

Orice razboi i§i faure^te eroii sai. Dar nici unui din raz- boaiele purtate in antichitate n-a cunoscut mai multi eroi ca cel din Troia. A ici luptau §i greci, §i traci, §i inzi, §i multe alte neamuri atrase de intriga Discordiei. Eroul aparatorilor era fratele lui Paris — viteazul Hector, cel mai mare dintre feciorii lui Priam.

In oastea grecilor se remarcau indeosebi Ulise §i Ahile. Acesta din urma era fiul zeitei Tetis. Cind 1-a nascut, maica-sa a aflat ca baiatului ii este sortit sa moara sub zidurile cetatii Troia. Ca sa impiedice destinul, ea 1-a scaldat in riul Stix, dincolo de care incepea Infernul. Apa riu- lui i-а ealit trupul in a§a fel, incit nici о arma sa nu-1 poata rani. Dar, cind 1-a cufundat in riu, Tetis a tinut pruncul de calciiul sting §i, fara sa-§i dea seama, a lasat un singur loc prin care putea fi doborit copilul ei. Acum, unde era lupta mai grea, daca venea Ahile, victoria era de partea grecilor. Intr-o zi, fiind certat cu conducatorul o§tilor, Ahile s-a in- capatinat §i n-a ie§it la lupta. In lipsa lui, troienii au facut pra- pad in rindurile grecilor. Inca putin §i oastea grecilor era sa fie aruncata in valurile marii. Doar Ahile mai era in stare sa-i imbarbateze pe fugari. El, insa, statea in cortul sau §i se distra. Vazind cit de aproape e sfir^itul, Patrocle, prietenul lui Ahile, a venit intr-un suflet la el §i 1-a rugat :

— Ahile ! §tiu ca mindria nu-ti permite sa te impaci cu

regele Agamemnon. Dar fara tine sintem pierduti. Hector e

ajutat de traci. Sint multi, voinici §i priceputi la lupta

nu vii tu, atunci, cel putin, da-mi mie armele §i haina ta. Troie­

nii vor crede ca ai intrat in lupta §i asta ii va inspaiminta ! Ahile s-a lasat induplecat. A luat scutul, sabia §i lancea, le-a dat lui Patrocle §i, imbrati§indu-l, i-а spus :

— Sunt armele pe care zeii din Olimp le-au daruit tatalui

meu la nunta. Cu ele, daca vrei, mai poti salva onoarea grecilor. Dar zeii n-au vrut ca Patrocle sa ci§tige lupta. Zadarnic s-a aruncat el ca un leu asupra cetelor troiene. Zadarnic a racnit cu voce preschimbata, cind s-a ciocnit cu regele tracilor, care a venit asupra lui intr-un car de lupta, tras de patru cai negri ca pana corbului.

Daca

Hector a vazut ca nu Ahile a ie§it la lupta §i, cind Patrocle se a^tepta cel mai pu^in sa fie atacat, 1-a izbit cu suli^a in piept Prietenii lui abia au izbutit sa scoata de pe cimpul de bataie trupul neinsufle^it al lui Patrocle. Dar armele lui Ahile a§a §i au ramas ca prada de razboi la Hector. Cind a aflat aceasta §tire, Ahile a izbucnit in plins. Patrocle fusese pentru el mai scump decit un frate Ranit §i umilit, regele Agamemnon a venit inca о data la Ahile sa-§i ceara scuze ca 1-a ofensat.

— Lasa. Am §i uitat, i-а raspuns Ahile. Acum sint obligat

sa-1 nimicesc pe Hector ! О saptamina mai tirziu, dupa ce me^terul din Olimp i-a faurit alte arme, Ahile a ie§it sa se razbune. Minia lui era atit de mare, incit in scurta vreme i-а doborit pe cei mai vrednici

dintre aparatorii Troiei. Ceilal^i o§teni au batut in retragere §i s-au adapostit in ce­ tate. Numai Hector a ramas afara sa-1 infrunte.

Duelul a durat aproape toata ziua. Spre seara Hector a cazut rapus. Inver^unat, Ahile 1-a legat de carul sau §i 1-a tirit pe jos de-a lungul zidurilor Troiei. Hecuba, mama lui Hector, statea muta pe zid §i urmarea cum trupul fiului ei este batjocorit Aceasta fapta i-а displacut §i zeului Apolo care tinea cu

Troia. In toiul unei batalii el a venit in fa1;a lui Ahile §i i-a spus :

— A junge ! Caci ai varsat riuri de singe. Tu unul ai trimis mai multe umbre in Infern, decit intreaga voastra oaste !

Ahile era

infierbintat de lupta §i i-а raspuns :

din

calea

mea !

Nu

te

v i r i !

E

Fere§te-te

timpul

sa

distrug cetatea asta ! Zadarnic о mai ocrote^ti! §i, cum Apolo mai statea pe loc, a ridicat lancea sa-1 lo- veasca. Zeul luminii a disparut. Dar in aceea^i clipa de pe zidu­ rile Troiei Paris 1-a ^intit cu arcul pe Ahile. Sageata nu i-ar fi pricinuit, probabil, nici un rau, daca Apolo, turbat de suparare, n-ar fi indreptat-o cu mina lui drept in calciiul lui Ahile. Eroul a simtit ca-i pier puterile, dar n-a lasat lancea din mina. Printr-o ultima sfor^are a aruncat-o spre du§manii sai, s-a clatinat, a cazut intr-un genunchi §i, inainte de a-§i da suf- lare, le-a strigat :

acum la mine cu bucurie

ca ma prabu^esc

In scurta vreme, о sageata otravita 1-a lovit §i pe Paris. In^elegind ca va muri, el a imbra^i^at-o pe Elena, pe care о ra- pise la indemnul Afroditei, §i s-a retras in muni;i, pe locurile unde altadata a dus о via^a lini^tita de pastor. Aici, in chinuri nemaipomenite, s-a stins incet in bra^ele batrinului care pe

timpuri il gasise parasit in mijlocul padurii Discordia i§i atinsese scopul. Pitita printre stincile Olimpu- lui, ea urmarea satisfacuta cum lumea se naruia treptat in mreaja unei intrigi pusa la cale de rautatea ei. In mina stinga avea о cupa cu venin. In dreapta $inea un mar de aur, pe care incrustase о noua viclenie

— Va i voua ! Celor care va uita^i

Vai voua

a incrusta — a implinta, a imprima ceva pe suprafa^a unui obect (litere, ornamente) infern — iad

lance — suli^a ofensa — a insulta, a jigni

a

onoare — (aici) reputa^ie buna, prestigiu vrednici — capabili, destoinici vu ln erab il — slab, defectuos, care poate fi ranit u§or

Raspundeti:

— De ce Ah ile

era de nebiruit in lupta ?

— In ce imprejurari §i-a gasit, totu^i, moartea ?

— Dati exemple din viat,a voastra, in care poate fi aplicata expresia „Calciiul lui Ahile“.

Re^ine^i :

— „Calciiul

lui

Ahile“

simbolizeaza

slabiciune a unui om.

locul

CALUL TROIAN

vulnerabil,

principala

Razboiul nu mai avea sfir§it. O^tenii greci erau nemul1;u- mi^i. Dorul de casa ii indemna sa se intoarca inapoi in Grecia. Agamemnon era pe cale sa le satisfaca vrerea. Dar Ulise (numit §i Odiseu) 1-a convins ca trebuie sa mai ingaduie о saptamina.

— De ce ?

— E timpul sa incercam о alta arma.

— Ce arma ? 1-a intrebat nedumerit Agamemnon.

— In^elaciunea.

— Ba nu. Sint noua ani de cind luptam la zidurile Troiei.

Rizi

de mine !

Cu for^a nu ne-a reu§it nimic. Cetatea mai rezista. $i, totu§i, am putea s-o cucerim, daca о mina de viteji s-ar apuca sa ne

deschida por^ile

pe dinauntru.

Agamemnon a izbucnit in ris.

— Nu ride, 1-a oprit

Ulise. Am intocmit un plan

In^i^i

troienii vor duce o§tenii nostri in cetate

— Cum i^i inchipui tu a§a ceva ?

— Vom profita de faptul, ca troienii vor sa se puna bine pe

linga zeii no§tri. Astfel, drept sacrificiu vom me^teri un cal de lemn, in care sa poata fi ascun§i mai mul^i osta^i. Apoi ne vom

preface ca plecam

— Fie, s-a invoit Agamemnon. A i mina libera sa faci ce

vrei. A jutat de lemnari, Ulise a me§terit un cal uria§, a^ezat pe ni§te ro^i, cu ajutorul carora sa poata fi mutat din loc in loc. Pe dinauntru calul era gol, incit putea dosi aproape о duzina de solda^i.

— §i chiar vor fi troienii atit de neprevazatori, incit nu vor dori sa vada ce-i in burta lui ? a exclamat Agamemnon, cind 1-a vazut.

In rest ramine sa ne bizuim

pe zei.

— Nu, 1-a asigurat Ulise, caci vom grava pe el inscrip^ia :

„Zei^ei Atena din partea grecilor recunoscatori“ . Citind-o, troienii nu se vor ineumeta sa scotoceasca inauntru, de teama sa n-o irite pe zei^a.

In ziua sorocita, Ulise §i cu аЩ noua viteji au intrat in burta calului, au tras u§a secreta dupa din^ii §i au zavorit-o pe dinauntru. Agamemnon, dupa cum erau in^ele§i, a pornit cu oastea la

atac, dar in toiul luptei a facut in a§a fel, ca troienilor sa li se para ca victoria inclina catre ei. Imbarbatindu-se, troienii au navalit cu for^e proaspete pe ^arm, iar grecii au urcat in graba pe corabii §i s-au facut ea pleaca.

— Izbinda ! Izbinda ! strigau in su fle ^ i o§tenii lui Priam.

Grecii se due ! Razboiul s-a sfir§it ! De pretutindeni din cetate se auzeau exploziile de bucurie ale troienilor, care credeau, intr-adevar, ca adversarii lor au dat bir cu fugi^ii.

Cind valul de entuziasm s-a stins pu^in, invingatorii au dat cu ochii de calul parasit pe l^arm.

— Sa-1 ardem !

— Sa-1 nimicim !

— Sa-1 aruncam in mare ! au strigat unii troieni.

— Ba nu ! s-a opus sfetnicul regelui. Citi^i inscrip^ia

E un

dar pentru zei^a lor ocrotitoare. Eu zic sa-1 ducem in cetate si astfel s-o ci§tigam de partea noastra pe Atena !

— Nu ! Nu-1 ascultat;i! a glasuit atunci preotul Laocoon.

Vad ca degeaba v-a^i razboit atita timp cu grecii. N -a^i insu^it,

ca sint v ic len i! De ce in alte da^i, cind i-a^i batut mai tare, n-au

plecat ?

Trezi^i-va ! Distruge^i calul ! Mie imi este teama §i de

grecii, care ne vin cu daruri ! Troienii au ridicat din umeri. Mai §tii ? Poate ca preotul Laocoon are dreptate

— Nu va prip i^i! a insistat din nou sfetnicul regelui. Sa nu

batjocori^i trofeul ! Ceea ce apar^ine zeilor nu poate fi atins de

om !

In sa Laocoon

a rid icat

о suli^a

de jos

§i a strapuns cu

ea

pintecul calului.

Zinganind,

arma s-a

lovit

de ceva tare

§i

s-a frint.

A^i

vazut ? Se pare

ca

a lovit

un

scut !

De cum a rostit aceste vorbe, marea s-a involburat, s-a revarsat spre mai §i dintre valuri s-au aratat doi §erpi otravitori, trimi^i de Hera. Ei s-au napustit asupra fiilor lui Laocoon, care stateau pe ^arm. Parintele s-a repezit sa-i scape.

Dar prea tirziu ! Mon§trii, mai gro§i ca bra1;ul §i lungi de doua ori cit omul, l-au incolacit §i pe dinsul de miini §i de picioare §i l-au sugrumat

— A^i vazut ? Zeii s-au razbunat pe el, a constatat infiorat

sfetnicul regelui. Dore^te cineva §i pentru noi asemenea pedeapsa ? Troienii au in^eles in felul lor ivirea §erpilor §i, bucuro§i ca

pot s-o imbuneze pe Atena, s-au inhamat la cal §i l-au tirit in centrul ora^ului.

Apoi au scos din beciuri amfore cu vin, au intins mese cu tot felul de bucate, au petrecut pina la miezul nop^ii, rizind de greci

§i blestemind razboiul

s-au impra§tiat pe la case §i s-au lasat in voia visurilor.

Dar lini^tea era amagitoare. Pindind momentul potrivit, Ulise a tras zavorul pe dinauntru, a deschis u§a §i voinicii ascun^i in pintecele calului au coborit in piat;a. Fara sa faca prea mult zgomot, ei s-au rafuit mai intii cu paznicii somnoro§i de la por^ile principale ale cetatii. Cam in acela§i timp Agamemnon s-a reintors cu oastea in tabara parasita. Acum stateau cu to^ii la pinda linga ziduri §i a^teptau semnalul lui Ulise. Dintr-odata, de sus, din turnul de paza a rasunat un strigat :

In sfir^it, obosi^i de cintece §i dansUri,

— Tradare ! Fraljilor ! La

arme !

4 Comanda nr. 30735

49

Dar, inainte ca cineva sa in^eleaga ce se intimplase, por^-ile ceta^ii s-au deschis §i grecii au navalit pe strazile ora^ului. Focul a cuprins primele case Trezi^i din somn, troienii alergau buimaci in cautarea unui adapost. Cei mai viteji au pus mina pe arme. Insa navalitorii ii maturau din cale, ii ucideau, ii aruncau in flacari. Trei zile §i trei nop^i la rind a durat cruntul macel. In a patra zi, dupa ce nu mai ramasese piatra pe piatra din ora§ul Troia, grecii au incarcat toate boga^iile ei pe corabii §i au ie§it in larg. Pe una din corabii, instalata linga Menelau, statea Elena — pricina razboiului Troian. Regele fusese hotarit s-o pedepseasca, dar frumuse^ea ei 1-a dezarmat §i ura, adunata pe parcursul celor zece ani de suferint;a, i s-a topit ca gheatja. Acum, ^inindu-se de miini, ei admirau satisfacu^i peisajul de la orizont. In urma lor, ca un blestem, se inal^a spre cer un stilp enorm de fum, care vestea intregii lumi ca Troia a pierit, ca Troia nu mai este

amfora — vas de lut cu doua toarte, folosit in antichitate pentru pastrarea vinului duzina ------- un grup din douasprezece persoane a irita — a supara, a enerva

macel — ucidere in masa a oamenilor, masacru a profita — a trage un folos, a ci^tiga

sacrificiu — (aici) jertfa adusa zeilor sfetnic — sfatuitor (al regelui), consilier.

Raspundeti :

— Ce §iretlic a folosit Ulise, ca sa-i invinga pe troieni ?

— De ce, oare, troienii au cazut a§a u§or in cursa ?

— Ce calitati deosebite il caracterizeaza pe Ulise ?

— Demonstrati ca razboaiele aduc numai nenorociri.

Retine(i :

Expresia

„Calul

troian“

semnifica

un

vicle§ug

al

adversarului,

O cursa in care cazi de buna voie, dintr-o prea mare incredere in cei cu care te afli in conflict.

Du^manul nu trebuie crezut nici chiar atunci, cind iti aduce daruri !

CONCLUZII

GENERALE :

1. Cei mai indepartafi stramosi ai nostri au fost tracii. Ei оёираи teritorii imense §i aveau mai multe nume, dupa regiuni. Tracii care locuiau pe paminturile, unde astazi se afla, Republica Moldova si Romania, erau numiti ,,daci“ (de catre latini) sau

,,gefi“ (de catre greci). Leaganul tracilor a fost Dunarea de jos,

cu cele doua maluri manoase, si Carpatii pdduri.

bogafi in

metale si

2. Primele ?tiri despre stramo§ii nostri tracii se desprind din mitologia greaca. Legendele povestesc ca :

Prometeu a cunoscut un

Heracle a trecut de mai multe ori prin Tracia ;

Argonaufii au poposit la regele Fineu din Tracia ;

Urmaritorii llnii de aur s-au stabilit in Tracia, intemeind ora§ul Tomis ;

Neintrecutul cintaret Orfeu era din Tracia s. a. m. d.

pastor tra c ;

3. Toate

aceste

informatii

are

indepartat al istoriei §i ca

unuia dintre cele mai stravechi neamuri care in Europa.

demonstreaza

in

trecutul

ca poporul

nostru

radacini foarte adinci

sintem

au trait cindva

urmasii

Partea a doua

COPILARIA

s t r a b u n il o r

TRACII IN RAZBOIUL TROIAN

Cind Troia a fost asediata, regele Priam a trimis gona^i in toata lumea sa-§i in§tiint;eze prietenii de nenorocirea care 1-a lovit. Un sol de-al lui a ajuns §i la Bunellos, regele tracilor de la gurile Istrului (Dunarii de azi). Bunellos era una din capeteniile tracilor, cu care troienii

faceau negot- A flind de navalirea grecilor, el a adunat in g ra ­

corabii

§i i-а trimis in Troia. Insa razboiul troian, parea sa nu aiba sfir^it. In al noualea an de har^uiala a sosit in Troia insu§i regele Bunellos, inse­ r t de cei trei fii ai sai. Priam 1-a primit ca pe un frate. Insu fle l^ i de prezen^a cape- teniei lor, tracii faceau minuni de vitejie. Intr-o zi, pe cind voinicul Ahile era certat cu Agamemnon §i nu vroia sa participe la lupta, troienii i-au lovit pe greci cu atita ardoare, incit pu^in a lipsit sa nu-i arunce cu totul in mare. Oastea lui Bunellos, sus^inuta de marele Hector, i-а im- pins pina la corabii. Aici, §tiind ca nu mai au unde se retrage,

grecii s-au strins in jurul lui Patrocle, care purta pe umeri mantia lui Ahile.

— Nici un pas inapoi ! striga Patrocle, imbarbatindu-i pe ai sai cu fapta. Pe unde trecea el, lasa in urma brazde de raniti §i mor^i.

Troienii au §ovait. Credeau ca insu^i Ahile se razboia cu ei.

ba о oaste din cei mai bravi supu^i ai sai, i-а urcat pe

lui

Patrocle. Citeva secunde s-au infruntat doar cu privirile, apoi

Ca sa le dea curaj, regele Bunellos s-a postat

in fa^a

S-au izbit cu sabiile, s-au

lovit cu scuturile, s-au

im puns

cu

de lupta corp la

corp, insa Patrocle, mult mai tinar decit regele, a pindit momen-

lancile. Am indoi erau voinici §i bine pregati^i

tul cind Bunellos a uitat de aparare §i i-а implintat cu toata for^a sabia in burta. Regele a scapat arma din mina §i s-a prabu^it cu fata in

nisip. Patrocle a racnit victorios spre cer. In aceea§i clipa, insa,

Hector 1-a strapuns cu suli^a in piept

adus in palatul

lui Priam . Printr-un ultim efort, el 1-a rugat pe stapinul Troiei

sa aiba grija de feciorii sai §i, cu primul vint prielnic, sa-i trimita inapoi in Tracia.

— Vointa ta e lege pentru mine, 1-a asigurat Priam , sfi-

§iat de suferinta. Dupa funeraliile rinduite ca la traci, regele Troiei i-а chemat pe cei trei fii ai lui Bunellos §i le-a spus :

Ranit

de moarte, regele tracilor a fost

— E dureros sa-ti pierzi parintele intr-un pamint strain

Totu§i, sa §titi : pamintul meu e §i pamintul vostru ! $i, daca vreodata careva din voi va simti nevoia unui prieten de na- dejde, atunci il va gasi aici, intre copiii §i urmasii mei ! Acum, prin voia tatalui vostru, sint nevoit sa va trimit acasa. Nu inainte, insa, de a va rasplati devotamentul de care ati dat

dovada in apararea Troiei Spunind acestea, Priam a facut un semn §i sfetnicul sau

a

— lata cadoul meu, a continuat regele. Sint armele voi-

nicului Ahile. Hector le-a dobindit in lupta de la Patrocle — uciga^ul tatalui vostru. A u fost lucrate de me^terul lui Zeus. Cine le are ajunge de nebiruit pe cimpul de bataie. Batrinul rege a facut о scurta pauza, s-a uitat pe rind la fiecare, apoi a glasuit :

— Sinteti trei frati. Viata ar putea sa va desparta, iar

nenorocirea — sa va invrajbeasca

Opuneti-va ! Nu va lasati

infrinti de ea. ^i, principalul, nu uitati ca armele lui Ahile doar minuite impreuna ajung sa fie cheza^ia unei mari puteri.

Mo^tenitorii lui Bunellos le-au luat, i-au multumit, dar l-au rugat sa-i lase in cetate, sa-^i faca in continuare datoria.

— Nu ne putem intoarce, fara sa-1 razbunam pe tata, a zis Carpinus, fratele mai mare.

— $i pe urma, in§i§i aparatorii Troiei mai au nevoie de

aceste arme, a adaugat mezinul, ridicind in aer sabia lui Ahile.

adus

un

scut,

о

sabie

$i

о

lance

cu virfu l

aurit.

— Nu pot. Mi-am dat cuvintul, a rostit Priam.

— {->tim. Dar dreptul fiilor la razbunare te poate dezlega de el, a insistat §i Hector.

Regele a stat

— Fie

pu^in in cumpana, apoi a

zis :

Dorin^a voastra e mai puternica decit impotrivirea

mea.

A flind de darul lui Priam, Hera s-a dus intr-un suflet la

Zeus

§i

i-а

cerut :

Trimite potopul in cetatea lu i ! Rastoarna mun^ii peste

dinsul ! Fa-1 sa regrete ca a uitat cui apar^in aceste arme !

— Nu pot sa fac a§a ceva, i-а raspuns atotputernicul ei so^.

Tu personal ai pus la cale acest razboi. Descurca-te cum §tii. Priam nu are nici о vina. Dar, ca sa nu te superi, am sa ordon me^terului meu sa-i faureasca lui Ahile alte arme. Nemul^umita, Hera a coborit in pe§tera Discordiei.

— Am noi du^mani. Ajuta-m a sa-i invrajbesc !

— Pe cine ? s-a lingu^it Discordia.

— Pe fra^ii traci. Sint trei. $i fiecare din ei define cite

о arma din Olimp. Daca nu fac nimic, ca sa-i despart acum, ca miine vor ajunge de n eb iru it!

ca nu

exista prieteni, fra^i, indragosti^i sau rude, pe care eu sa nu-i pot du^mani. Dar cred ca mai intii ar trebui sa sarbatorim caderea Troiei.

— Las ’ pe mine, s-a grozavit Discordia.

$tii

bine

Hera a tresarit.

— Cum ai putea s-o faci ?

— Cu ajutorul lui Ulise.

§i zei^a vicleniei i-а imparta§it in taina §iretlicul cu calul de lemn, pe care grecii abia urmau sa-1 me^tereasca

ardoare — avint, inflacarare cheza§ie — garan^ie, asigurare devotament — daruire, abnegate

funeralii — ceremonie de inmormmtare

a

implinta

a infige

nego$

corner^, negustorie

a

$ovai

a sta la indoiala, a fi nehotarit

Raspundefi :

— Cum au ajuns tracii sa lupte de partea Troiei ?

— Ce sfat le-a dat regele Troiei fra^ilor traci ?

— De ce zei^a Hera n-a vrut ea armele lui Ahile sa fie minuite de fra^ii traci ?

Refine^i :

— Neamul tracilor era unul dintre cele mai numeroase din lume. Dupa ,,socoteala“ lui Herodot, daca tracii ar fi avut un singur cir- muitor $i s-ar fi inteles intre ei, atunci ar fi ajuns de nebiruit §i cu mult mai puternici decit toate celelalte neamuri.

INFRATIREA TROIENILOR CU TRACII

Bucuro^i ca li s-a permis sa ramina in continuare in ceta­ tea Troia, feciorii lui Bunellos nu scapau nici о ocazie sa-§i demonstreze vitejia. La inceput, temindu-se pentru via^a lor, regele Priam a pus о garda speciala sa-i pazeasca. Dar, cind s-a convins ca armele lui Ahile, intr-adevar, sint inzestrate cu puteri miraculoase, a rasuflat mai u§urat §i le-a permis sa lupte acolo, unde pericolul era mai mare. Cot la cot cu din§ii, lupta §i Enea, fiu l zei^ei A frod ita §i a pastorului Anhise. El era casatorit cu fiica lui Priam. Cind Hector a cazut in lupta, regele i-а incredin^at lui Enea condu- cerea cetatii Troia. In fiece seara, dupa lupta, cei trei fra^i veneau impreuna cu Enea la el acasa, unde Creuza, so^ia lui, ii a^tepta cu masa pusa. Uneori о gaseau aici §i pe Dicena, sora lui Enea, ajunsa la virsta, cind lumea imbraca, de obicei, culorile iubirii. Atunci Carpinus, furind-o cu privirea, pierdea treptat darul vorbirii, se imbujora la fa^a,§i, dintr-un voinic capabil sa doboare un taur dintr-o lovitura, se transforma intr-un flacau blajin §i ru^inos, care nu §tia ce sa faca cu miinile sale mari cit doua buzdugane. De sus, de pe Olimp, zei^a A frod ita se uita la ei cu inga- dum^a parinteasca In noaptea cind grecii (datorita vicleniei lui Ulise) au des- chis por^ile Troiei §i s-au napustit ca un potop peste ora§, fra^ii traci tocmai ie§eau din casa lui Enea, unde sarbatorisera victoria. In partea opusa a cetatii a izbucnit pojarul. Cerul s-a inro^it. Marea parea un bale de singe, "fipetele disperate ale

femeilor faceau tabloul asemanator cu iadul.

— Salva|;i-va ! Am

fost trada^i ! le-a strigat un grup

tineri care dadeau bir cu fugi^ii.

de

— Stat;i ! Incotro ? La arme ! a incercat Enea sa-i opreasca.

Dar frica se cuibarise deja in pieptul lor. Nu mai erau buni de nimic. Adevarata stapina a cetatii devenise panica. Infu- riat, Enea §i-a smuls sabia din teaca §i a pornit la vale, spre palatul lui Priam. Fratii traci au luat-o dupa dinsul. Cind au ajuns, palatul era in flacari. Prin u§ile smulse din ti^ini ie§eau o§tenii greci cu bra^ele pline de lucruri jefuite.

In fruntea lor pa§ea feciorul lui Ahile, cu sabia insingerata, tirindu-1 dupa sine pe regele Priam.

 

Mi^eilor ! a strigat Enea. Nu va atinge^i de stapinul

meu !

 

$i

era

gata sa se repada

inainte, dar regele, vazindu-1,

i-а

ordonat :

 

— Stai ! Nu te apropia ! Nici eu, nici Troia nu mai poate

fi salvata. Tu ai acum о alta datorie : sa duci urmasii nostri

spre ^armul de unde a venit Dardan ! Eu te oblig

s-o

fa c i !

Ultimele cuvinte le-a rostit in clipa cind fiul lui Ahile s-a intors fulgerator spre dinsul

§i 1-a spintecat in doua din- tr-o lovitura.

— Ah !

Va

omor pe to­

ti ! a racnit Enea rotindu-§i

sabia printre uciga^ii socru-

lui sau.

a

dat porunca fiul lui Ahile. Vreo douazeci de o§teni §i-au lasat prada pe scarile palatului, §i au sarit cu ar­ mele la Enea. Dintr-o saritu- ra, tracii au facut un zid de netrecut in fata lui.

— Curmatji-i

viata !

— Retrage-te! i-а zis

Carpinus. Aici nu mai avem ce face.

{■>i pas cu pas, aparindu-se de ceata adversarilor care se incurcau unii pe altii, to^i patru s-au adapostit in ulicioarele inguste, unde du^manii n-au mai avut curaj sa-i urmareasca. Un sfert de ora mai tirziu au revenit acasa. Creuza, cu feci- orul §i parintele lui Enea ii a^teptau in prag. Invadatorii cotro- baiau deja prin casele vecine. Dintr-o data Carpinus a tresarit. Printre strigatele dupa ajutor a auzit о voce cunoscuta.

Dicena ! Cum

am

putut

sa

uit !

in

curtea undfe locuia Dicena. Patru vlajgani incercau sa puna

mina pe ea.

— Mai intii prinde^i-ma pe mine ! le-a strigat Carpinus, sarind in mijlocul lor.

aceea^i clipa pum nii lui de fier au cazut ca trasnetul

In capul lor. Era intiia oara cind §tia ce trebuie sa faca cu ei

Trei dintre vrajma§i s-au

prabu^it ca secera^i sub ziduri. Pe cel de-al patrulea, naucit de lovitura, 1-a ridicat in sus §i 1-a aruncat spre u§a ce dadea in strada. U§a s-a facut t&ndari §i a zburat cu tot cu adversar afara. In cadrul ei, gata de lupta, au aparut fra^ii mai mici ai lui Carpinus.

in prezen^a fermecatoarei fete

lute

ca cerbul,

el

a sarit

citeva ziduri

§i s-a pomenit

In

— A i nevoie de

noi ?

— Deocambata nu ! Dar in curind va trebui sa spargem

incercuirea §i sa razbim spre munte ! Dicena a venit linga dinsul, 1-a im b ra ^ a t §i i -а multumjt cu ochii inotind in lacrimi.

— Sa mergem, i-а zis Carpinus, luind-o de mina §i ocro-

tind-o cu scutul de du$manii care incepeau sa-§i revina.

dat de Enea. 11 ducea in bra^e pe tatal sau

batrin. Micul Ascaniu se tinea de haina lui. Creuza era alaturi. Ducea in mina un cufara§ cu lucruri luate la intimplare din

casa. Acum vacarmul catastrofei se auzea de pretutindeni. In fata lor s-a aratat о ceata de razboinici.

— Vom trece printre ei ! a hotarit Carpinus §i s-a postat in

frunte. Enea i s-a alaturat. Ceilalti doi frati ii aparau din parti. La

In strada au

mijloc stateau femeile, batrinii §i copiii. In spate — purtatorul de arm e al lui Enea. Astfel distribui^i, au razbit spre una din por^ile secrete ale Troiei §i au ie^it afara din cetate. Majoritatea troienilor care scapasera cu zile s-au adunat pe muntele Ida. Stateau piti^i in dosul copacilor §i urmareau infiorati cum li se mistuie cetatea. Ajuns acolo, Enea a constatat ca in invalma^eala §i-a pierdut sotia. Disperat, a strigat-o de citeva ori §i, pentru ca nu i-а raspuns nimeni, a facut cale intoarsa.

A gasit-o abia sub zidul Troiei. Fusese doborita cu о lance pe

la spate.

El s-a lasat in genunchi linga dinsa, i-а cercetat rana, a yrut

s-o bandajeze.

— Nu trebuie, a rostit inceti§or Creuza. Zeii n-au vrut ca eu

sa merg cu tine in tara lui Dardan

drum

$i fiica regelui s-a stins ca о lumina linga pieptul lui. Ca sa-§i inabu^e durerea, Enea a pus mina pe arma §i s-a aruncat asupra grecilor care ie§eau cu prada din cetate. Spre dimineata, ranit §i obosit, a revenit pe munte, purtind

in brate trupul neinsufletit al credincioasei lui sotii. Aici le-a transmis troienilor porunca de pe urma a regelui Priam,

Dar tu nu te opri din Adio

A i grija de feciorul nostru

apoi i-а

intrebat :

Ma veti urma §i voi in tara de unde au venit stramo^ii

nostri ?

Da ! au raspuns troienii intr-un singur glas.

In ciuda tuturor primejdiilor pe care le vom intilni in

cale ?

Oricit de mari ar

fi,

vom

trece peste ele !

Atunci va jur §i eu sa nu §tiu de odihna pina in clipa,

cind voi atinge cu piciorul tarina, pe care a calcat Dardan ! Troienii cuno^teau ca cei care au pus intiia piatra in temelia Troiei au venit pe apa dintr-o tara, pe care о numeau Hesperia (adica „tara din asfintit“ ). Insa nimeni nu §tia precis unde se afla ea. Unicul reper al lor era un riu, pe nume Tibru, care

curgea domol printre cimpiile manoase ale tarii (Italia de azi).

Intre^timp, grecii au prefacut cetatea Troia intr-o gram ada

de ruine, au incarcat bogata prada pe corabii §i au plecat in larg.

A b ia atunci oamenii lui Enea au coborit din munte §i au construit douazeci de corabii, cu care au ajuns fara peripetii in Tracia. Numai aici puteau fi siguri de securitatea lor.

Carpinus

s-a apropiat de el §i i-а propus sa mearga mai departe, spre Istru, unde sa-!=si construiasca о noua Troie. Enea i-а multumit, dar n-a fost de acord.

— Nu pot, a zis. Erai de fa^a, cind regele mi-a ordonat sa

caut Hesperia. Cum a§ putea sa-i neglijez dorin^a ?

— Da, ai dreptate. $i, totu§i, nu te grabi. Te vad aproape

zilnic cu ochii atinti^i spre mare. E inca prea devreme sa pleci

spre asfintit. Intr-acolo s-au indreptat §i grecii, du^manii tai de moarte.

— §tiu. M-am gindit la asta. Pericolul e mare. Dar nu pot zabovi. Miine voi ridica ancora.

Intr-o

seara,

vazindu-1

ingindurat

pe

Enea,

— A tit de repede ? a tresarit Carpinus.

— De ce te miri ? Ce ai ?

— Nimic

Vroiam

sa

§tiu

Dicena

insoteasca ?

e

obligata

sa

te

Fire^te. Daca nu cumva are de gind sa se marite

Atunci da-mi voie sa-i cer mina, 1-a rugat Carpinus.

§i

ea

ce

zice ?

E

de acord.

M-a^i pus in fa^a unei hotariri, pe care a^i luat-o fara

mine.

Te superi ?

 

— Pe tine, care mi-ai fost ca frate ? Cum a§ putea ? Ma bucur!

— E§ti un adevarat prieten, Enea !

— A§a sa fim intotdeauna !

A doua zi s-a jucat nunta lui Carpinus cu Dicena. Mesele

erau intinse chiar pe t&rm, linga corabii. Marea, pamintul,

cerul — toate pareau cuprinse in hora infratirii neamuri.

mireasa, cind fratele ei a ordonat

plecarea.

In clipa despartirii, capetenia troienilor §i-a scos din piept

insemnul puterii — о placa de aur, pe care erau gravate doua sabii incruci^ate pe fonul unei cununi de spini. Era „blazonul

celor doua

Dicena mai era inca

suferint;ei“ , ramas de la Dardan.

О jumatate §i-a oprit-o

Carpinus.

Enea

1-a frint

in

doua.

sie, iar

pe cealalta i-а

intins-o lui

— Pastreaz-o pentru urmasii tai, i-а zis. Sa-§i aminteasca la

vederea ei de infratirea noastra. Apoi a urcat pe corabie §i a ie§it in larg. Una dupa alta, corabiile troiene au luat-o spre asfin^it. Tracii stateau pe tarm §i urmareau tacuti cum fiii unui popor ratacitor i§i cautau pamintul printre valuri

blajin

blind, lini§tit, pa§nic

blazon

sterna, semn distinctiv

cufar

lada, geamantan

invadatori

navalitori, cotropitori

ingaduin^a

incuviintare, permisiune, aprobare

miraculos

uimitor, extraordinar, supranatural, magic

mi§ei

ticalo^i, nemernici

panica

sentiment de spaima cumplita

securitate

protec^ie, aparare, faptul de a fi la adapost de orice

vacarm

pericol zgomot asurzitor

Raspundefi :

— Ce s-a intimplat cu fra^ii traci in noaptea cind Troia a cazut ?

— Care a fost ultima dorin^a a regelui Priam ?

— Cum s-au infract troienii cu tracii ?

Re^ine^i :

— Dupa caderea cetatii Troia, urmasii lui Dardan s-au refugiat in Tracia, unde sora capeteniei lor s-a casatorit cu Carpinus, viitorul rege al tracilor de la gurile Dunarii.

INTEMEIEREA ROMEI

Dupa ci^iva ani de rataciri pe mare, corabiile troienilor au atins, in cele din urma, tarmul Italiei. Stapinul tinutului unde au tras la mai era Latinus, un rege batrin care avea о fiica pe nume Lavinia. A flind de unde vin §i cine sint ei, regele i-а pri­ mit cu multa cinste §i bunavointa.

Nu multa vreme dupa asta, Enea a luat-o de nevasta pe Lavinia. Cind regele Latinus s-a petrecut din via^a, Enea i-a mo^tenit tronul. In al patrulea an de domnie, intorcindu-se de la razboi, 1-a surprins о furtuna pe fluviul Nimiciu. Luata de virtej, cora­

bia lui a ie§it de sub control §i la prima cotitura s-a izbit de stinci. Enea s-a dus la fund. Cum purta armura grea pe el, n-a

mai putut razbi la

suprafata

Rege a fost ales feciorul sau Ascaniu, pe care 1-a adus din Troia.

Proaspatul rege a parasit cetatea de scaun a lui Enea §i a construit un alt ora§. Noul ora§ era imprejmuit din toate partile cu ziduri albe §i lungi, de unde i s-a tras §i denumirea de Alba-Longa. Treizeci de ani la rind a domnit Ascaniu, lasind in urma sa un stat puternic §i bogat. Dupa inca trei sute de ani pe tronul din Alba-Longa murea regele Proca, rasstranepotul lui Enea. Cu limba de moarte, el a lasat tronul fiului sau mai mare — Numitor. Dar Amuliu (mezinul) lacom de putere, a ie§it din cuvintul parintelui, silindu-1 pe Num itor sa-i cedeze tronul. Acesta s-a supus. De teama ca nu cumva urmasii lui Numitor sa-i ceara soco- teala, Amuliu §i-a pus in gind sa se rafuiasca §i cu din§ii.

Acesta din urma

a fost ademenit de unchiul sau la о vinatoare §i, ea §i cum din intimplare, cineva a tras in el cu arcul §i 1-a omorit. Acum venise rindul fetei. О chema Reea-Silvia §i era atit de ginga§a §i de frumoasa, incit Amuliu, in loc s-o omoare, a hotarit s-o faca vestala (un fel de preoteasa, obligata sa intre- tina focul sacru din templul zeitei Vesta). In aceasta postura Silvia nu avea dreptul sa se marite si, deci, nu putea avea feci- ori care sa pretinda tronul lui Amuliu.

Num itor avea doi copii : о fata §i un baiat.

Dar zei^a Afrodita, care era protectoarea urma^ilor lui

In

primavara, cind Tibrul a ie§it din maluri, Silvia a adus pe lume doi feciori gemeni.

a poruncit ca

gemenii sa fie aruncati in Tibru, iar mama lor sa fie dusa la inchisoare.

Ejiea, a facut ca Marte, zeul razboiului, s-o indrageasca

Vestea J-a scos din sarite pe Amuliu

§i

el

Slugile s-au grabit sa-i indeplineasca porunca. Dar s-au temut sa-§i ia pe suflet un pacat atit de mare §i, in loc sa arunce pruncii in apa, i-au a§ezat intr-o covata §i au impins-o la vale, nadajduind ca, mai devreme sau mai tirziu, valurile ii vor in- ghi^i. Insa zeii vegheau asupra celor doi copii §i, prin voin^a lor divina, riul s-a revarsat in cimpie pina cind covata s-a agatat de crengile unui smochin de pe colina Palatina. In aceea^i clipa apa a prins a se retrage, lasindu-i pe fra^ii gemeni vii §i neva- tama^i la marginea padurii. Nu departe de locul cela se afla о pester a, unde i§i avea birlogul о lupoaica. Tocmai atunci lupoaica alerga sa-§i hra- neasca pui^orii. Auzind plinsul copiilor, ea s-a abatut din cale, a dat de cei doi gemeni §i i-а alaptat. Apoi i-а dus cu sine in grota §i i-а amestecat cu lupu^orii ei, ca sa nu moara de frig. Un pastor, care avea grija de turmele regelui, a vazut intim- plator cum lupoaica ii alapta pe cei doi prunci. M irat la culme, el a a^teptat pina cind feara s-a afundat in padure §i, cu inima

in din^i, s-a furi^at in grota, a luat copiii §i i-а adus in coliba sa. De cum i-а vazut, sotia lui §i-a dat seama ca pruncii erau cei doi gemeni, salva^i printr-o minune.

— Daca regele afla ca i-am adapostit, sintem pierduti, i-a spus ea cu jumatate de voce sotului.

— §i ce propui ? Sa-i aruncam din nou in Tibru ?

— Fereasca-ne zeii de a§a ceva !

— Atunci am hotarit : ramin la noi. Intre ceilalti doispre-

zece copila^i ai nostri se vor hrani §i ei

ca sunt ai nostri. Femeia s-a lini^tit, i-а scaldat, i-а infa^at §i i-а primit in

sinul familiei. Pe unul l-au numit Remus, iar pe celalalt — Romulus.

§i au crescut ei ni§te flacai voinici §i frumo^i, incit se vedea

de la о po§ta ca nu sunt ni§te pastori de rind. Dintre toate ocupa-

La о adica, vom spune

tiile, cite le aveau, cel mai mult au indragit vinatoarea. Le placea sa cutreiere padurile, sa-§i masoare puterea cu ur§ii,

sa se ia la intrecere cu cerbii. Toti pastorii din imprejurimi

ii stimau §i ascultau de sfaturile lor.

Intre timp Reea-Silvia care fusese eliberata din inchisoare, nemaiputind indura faradelegile lui Amuliu, a prins a indemna

poporul la revolta. Regele a inchis-o din nou §i se pregatea s-o dea pe mina calaului. Auzind ce-o a^teapta pe mama lor adevarata, batrinul

§i le-a spus cine erau ei in

realitate.

— Pina acum am facut tot ce mi-a stat in puteri, ca sa va

ocrotesc de vitregiile destinului, le-a zis el in incheiere. De-

acum incolo e in puterea voastra sa faceti ce doriti Flacaii au jurat pe loc sa se razbune pentru toate nedrepta- tile savir^ite de Amuliu §i sa-i intoarca tronul lui Numitor,

bunicul lor. Dar timpul ii mina din urma. In A lba-Longa maica lor era tirita cu forta spre e§afod Atunci au hotarit ca Romulus sa-i adune in graba pe

pastori, iar Remus sa se duca la Num itor §i sa-i ceara

A$a au §i facut. Romulus §i-a inarmat prietenii $i le-a po­ runcit sa porneasca unul cite unul spre palatul regal din A lba-

Longa, unde trebuiau sa se ascunda §i sa a^tepte semnalul cuve- nit.

La rindul sau, Remus s-a prezentat la Numitor, spunin- du-i cine este §i cu ce scop a venit. Surprins, dar, totodata, feri- cit ca dinastia nu i s-a pierdut, bunelu-sau i-а dat о mina de o§teni §i 1-a rugat sa se grabeasca. Ambele cete au zorit din rasputeri spre Alba-Longa, insa calaul le-o luase inainte. Reea-Silvia nu mai era in viata О neostoita sete de razbunare a pus stapinire pe cei doi frati. Sustinuti de prieteni, ei au tabarit asupra strajerilor. Amuliu a incercat sa scape cu fuga, dar a fost prins §i taiat in bucati Poporul s-a adunat in piata. Era о mare de oameni care ju- bilau. In aclamatiile multimii, batrinul Numitor a fost procla- mat rege al cetatii Alba-Longa. Acesta a adus la cuno^tinta supu^ilor sai istoria vietii celor doi frati gemeni, care au pus capat faradelegilor savir^ite de Amuliu. Apoi i-а intrebat, cum ar putea el sa-i rasplateasca.

— Daca nu ti se pare prea mult ceea ce dorim, a dat glas

unul din frati, atunci daruie§te-ne pamintul de pe malul

Vrem sa ridicam acolo

о cetate.

Tibrului, unde ne-a gasit lupoaica

pastor i-а chemat pe cei doi frati

ajutor.

— Din aceasta clipa pamintul cela e al vostru pentru

totdeauna, a declarat solemn regele Numitor. tn s o ^ i de prieteni, Romulus §i Remus au luat-o de-a lungui riului §i au poposit linga pe^tera. De aici se vedeau ca in palma cele §apte coline, pe care urma sa fie inal^at ora§ul lor. In aceea^i zi au tras brazda de temelie. Insa Hera, care nici acum nu se putea impaca cu gindul, ca troienii au supravie1;uit, a facut in a§a fel ca fra^ii sa se certe. Pastorii, care l-au insoi;it pe Romulus la asaltul palatului regal, erau de parerea ca noul ora§ trebuie sa poarte numele stapinului lor §i ca anume el trebuie sa stea la cirma ceta^ii. O^tenii lui Remus, insa, sus^ineau ca aceste drepturi sint ale lui Remus. Ca sa-§i potoleasca supu^ii, cei doi fraiji au urcat in virful colinei §i au hotarit ca cetatea sa fie condusa de acela din ei, care va vedea mai mul^i vulturi pe cer. Partea de rasarit, a§a cum s-au invoit, era a lui Romulus, iar cea de apus — a lui Remus. Cum stateau ei cu privirile atintite in tariile cerului, numai iata ca dinspre apus, §i-au luat zborul §ase vulturi. Parta§ii lui Remus triumfau ! Dar nu zabava dinspre rasarit au aparut de dupii orizont al^i doisprezece vulturi. Era rindul pastorilor lui Romulus' sa sara in sus de bucurie. In invalma^eala care s-a iscat, cele doua tabere s-au incaierat la bataie. Discordia a avut grija ca vrajba sa nu se opreasca aici. Cineva a scos sabia din teaca §i colina a rasunat de zinganitul armelor Dupa о haba de vreme, cind flacaii §i-au dat seama ce fac §i s-au potolit, pe cimp zacea о duzina de mor^i §i rani^i, printre care — §i Remus In clipa mor^ii el a deschis ochii, s-a uitat la Romulus §i i-а §optit :

— Roaga-te zeilor ca urma^ii tai sa nu i^ina la ambi^iile lor mai mult decit la fra^i A§a a fost sa se intimple ca intemeietorul cetatii sa fie RQmulus, iar ora§ul inal^at de el sa se numeasca Roma.

armura

mai multe piese din metal menite sa apere corpul unui o§tean

dinastie

(aici) §ir de regi intr-o familie

divin

dumnezeesc, ceresc

grota — pe^tera e^afod — platform a pe care sint executa^i condamna^ii la moarte

farad elege — fap ta rea, nelegiuire, mi§elie

a ju bila — a sim^i о m are satisfac^ie

protector — care apara, paze§te ceva solemn — (aici) grav, serios