SCRIPTUREL

Nicolae DABIJA, Aurelian SILVESTRU

DACIADA
-/ i i

Carte de lectura pentru clasa a IH-a

Nicolae DABIJA
Aurelian SILVESTRU

DACIADA
C AR TE DE LE C T U R A
PE N T R U C L A S A A III-A

E D IT U R A L U M I N A
C H I S I N A U 1993

C Z U 9 3 (= 590)(075.2)
D ll

Hecomandata de Comisia de experti

a Ministeruiui Stiintei i lnva{am intului din Repubtica Moldova
in calitate de carte de lectura

Pe coperta : Zeus 15i zeita Hera

Redactor! : Mihai Jantovan, V ictor Bajurea

Tehnoredactor : Elena Taras

4306020400 089
D --------------------------------- Scris. M ..i. din M oldova 92
M 752(10) 93

IS B N 5 372 01302 8

N. Dabija, A . Silvestru, 1993.

D R A G A C O PILE !
In anul ce s-a scurs ai intors prim a fila din istoria neamului tau. L-ai
cunoscut pe Burebista, pe Decebal, pe Alexandru cel Bun, pe $tefan cel Mare,
pe M ihai Viteazul si pe atifia alfi stramosi, cu care ne mindrim.
Istoria, insa, nu incape in tr-o singura carte. N ic i in viata unui singur
om. Ea se faureste mereu, din g e n e ra te in g enerate, prin activitatea tu tu ror
membrilor unui popor. Fiecare om este dator sa contribute cu ceva la propasirea neamului sau. Ca miine iti va veni i fie rindul. $i, ca sa nu grese$ti, ca
sa tii precis ce ai de facut, va trebui sa, cunosti c it mai bine drumurile bata.torite de stramosi.
In faptele lor din trecut vei descoperi miezul faptelor tale din viitor.
Caci e prea putin sa, f i i urmaut unor barbati cu demnitate. Trebuie sa ai
tu insufi demnitate. Ca sa te asemeni cu ei. Ca parintii si prietenii tai sa se
poata m indri cu tine. Ca f a r a ta sa devina cit mai bogata si infloritoare.
P r in munca ta. D a torita straduintei tale.
N o i credern in tine, in dorinfa ta sincera de a afla c it mai multe despre
istoria neamului nostru. N um ai cel care cunoaste bine de unde vine va ti la
fel de bine si unde se duce.
Incearca si vei r e u s i!

Partea intii

LEAGANUL MITOLOGIEI
La inceput a fost Cuvintul...
Timpul a macinat pietrele, a tocit metalele, a ters majori
tatea urmelor lasate de omenire in copilaria sa. i doar Cu
vintul s-a pastrat. La inceput prin graiul povestitorilor
populari. Apoi prin pana poe^ilor cu care a inceput literatura lumii. Datorita lor cunoa^tem azi mitologia antica (adica
cele mai vechi legende despre trecutul popoarelor din Europe).
Din rindul acelor popoare antice faceau parte <=fi cei mai
indeparta^i stramosi ai nostri tracii, despre care Herodot
(parintele istoriei) a spus urmatoarele :
Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, dupa cel
al inzilor. Daca ar avea un singur cirmuitor... el ar fi de nebiruit i cu mult mai puternic decit toate neamurile...
Tracii ocupau teritorii imense i aveau mai multe nume,
dupa regiuni. Cei care locuiau pe paminturile, unde astazi se
afla Moldova i Romania, erau numi^i ,,daci (de catre latini)
sau geti (de catre greci). Dar limba, portul i obiceiurile erau
acelea^i la ge^i, ca i la daci.
Anumite informa^ii despre ei a^i aflat din paginile Daciadei destinate pentru clasa a doua. Alte cuno^tin^e i istorioare
ve^i descoperi treptat intre filele acestei car^i. Ea incepe cu legende arhicunoscute, in care pe alocuri se vorbete i despre
stramo^ii nostri tracii. Aa ve^i in^elege mai bine vechimea
radacinilor din care ne tragem...
Aadar, ce se intimpla pe timpul cind povetile pareau mult
mai adevarate decit adevarul ?

L O C A U L ZE ILO R
Demult, demult, cu mii de ani in urma, se spune ca lumea
era stapinita de zei. Asemanatori cu oamenii, dar nemuritori
$i mult mai puternici decit din^ii, zeii erau inzestra^i cu insu4

ri supranaturale, datorita carora hotarau dupa bunul lor plac

>arta muritorilor de rind.
Loca^ul lor se afla pe Olimp cel mai inalt munte de pe
irmurile insorite ale Greciei. Aici nu batea niciodata vintul,
u ploua, nu viscolea. Deasupra norilor era ve^nica primaara, cu aer parfumat, cu tril de pasari, cu petreceri, la care
3ii se desfatau in voie, sorbeau nectar i urmareau distrati
buciumul oamenilor de pe pamint.
Cel mai mare dintre ei, stapinul absolut al tuturor diviniatilor, era Zeus. El avea grija sa fie ordine in lume : rinduia
urtunile i ploaia, facea sa inverzeasca i sa rodeasca natura.
ar tot el trimitea criva^ul negru i grindina nimicitoare peste
olde. Cind se minia, era vai i amar de cel pe care vroia sa-1 peepseasca. Atunci arunca fulgere i trasnete, prefacind totul in
uine i cenua.
Uneori se intimpla sa coboare printre oameni. Ca sa nu fie
ecunoscut, se preschimba in taur, in ploaie ori intr-un stejar.
)e obicei, il servea un vultur enorm, care statea coco^at pe umaul lui i cunotea tot ce se facea in uni vers.
Ceilalti zei ii indeplineau orice porunca, fara sa cirteasca.
Teme^i-va de mine, ii prevenea adesea Zeus. Ve^i regreta
imarnic, daca ma vel^i supara !
!*>i, ca sa dea vorbelor sale mai multa greutate, ii agita
lervos tolba cu fulgere... Atunci cerul pe data se invine^ea.
^Tinturi naprasnice se napusteau pe mare. Pamintul vuia admc.
?i toate vieta^ile intrau in panica. Inse^i divinita^ile se cutremurau de frica i plecau smerite fruntea sub privirea lui patrunzatoare.
singura data i s-a parut ca cineva a ramas cu fruntea ridicata sus i cu ochii a^nti^i spre dinsul. Era Prometeu, fiul
titanului Iapet.
Tu de ce te ui^i atit de sfidator la mine ? 1-a intrebat
Zeus nemuli;umit.
Eu nu tiu sa ma tem, stapine ! a urmat raspunsul.
Zeus n-a zis nimic, dar in sinea lui a prins pica pe indrazne^ul care purta in suflet samin1;a nesupunerii.

criva^ vint puternic i rece

divinita^i fiin^e nemuritoare inzestrate cu puteri neobi^nuite, c
le permiteau sa cirmuiasca lumea
insuiri supranaturale for^e ieite din comun, considerate mai p]
sus de for^ele naturii
nectar (aici) bautura preparata din sue de flori, care le dadea zeii
nemurire
sfidator mindru, increzut in sine
tril cintec sonor de pasari
univers tot ce ne inconjoara ; lumea in totalitatea ei

Raspundefi :
De ce toata suflarea lumii se temea de Zeus ?
Prin ce se deosebeau zeii de oameni ?

Re^ine^i :
Conform legendelor, demult-demult, pe muntele Olimp din Greci
locuiau aa-numitii ,,zei
via^a oamenilor de pe pamint.

fiin^e supranaturale

care dirija

Cel mai puternic dintre ei era Zeus stapinitor i peste zei, i pest
oameni.

PRO M ETEU
Cind i-a dat seama ca zeii din Olimp sint preocupatji ma
mult de petreceri, decit de grijile oamenilor, Prometeu s-a ridi
cat in apararea muritorilor de rind.
Pe timpul cela oamenii traiau sarac. N u aveau case. Sala
luiau mai mult in pe^teri i bordeie. Sufereau de frig i ume
zeala. Noaptea erau ataca^i i sfi^ia^i de fiare.
Intr-o zi Prometeu 1-a rugat pe Zeus :
Daruiete-le focul. Fie-^i mila de ei.
Focul ? S-a mirat Zeus. Acest dar ceresc ? La ce le-ar
trebui ?
Sint neputincio^i, ingheata, ii pinde^te moartea. A u
nevoie de arme, instrumente, case ... Trebuie sa-i protejam.
N u ! s-a opus stapinul lumii. Dupa ce vor avea toate
acestea, se vor crede egalii nostri... N u pot ingadui aa ceva !
6

 Dar trebuie s-o faci ! E datoria ta sa ocrote^ti orice suflare.

Suveranul i-a incruntat sprincenele.
Eu nu am datorii... N u noi pe dinii, ci ei pe noi sint obli
gati sa ne slujeasca !
Adevarat. i totui, un bun stapin ii poate doar spori
puterea prin bunavointa.
D e stu l! Am in^eles ce vrei. $i-^i spun odata pentru tot
deauna : focul a fost i va ramine numai in Olimp ! Aa ca
pleaca i nu ma deranja mai mult cu rugamintea asta.
Oricare altul in locul lui Prometeu ar fi cautat sa se supuna,
sa-1 imbuneze ori, cel putin, vremelnic sa dea uitarii grijile sarmanilor muritori. Dar el era cu totul altfel. I^i pusese in gind
sa-i sprijine i nu putea ceda.
Fie, i-a zis cind ieea din palatul lui Zeus. Daca nu mi-a
reu^it deschis, voi incerca sa-mi izbuteasca in ascuns...
In toiul noptii urmatoare s-a furi^at in fieraria unde se
me^tereau fulgerile lui Zeus. Focul ardea domol in vatra, luminind fetele paznicilor adormiti. Prometeu s-a oprit nehotarit
in prag. Undeva, in adincul sufletului, i se trezise neincrederea,
iar glasul cumpatarii il intreba :
Te-ai gindit bine, Prometeu ? Eti gata sa induri revolta
zeilor ?
Da, se gindise. I~>tia ca Zeus avea sa-1 pedepseasca i asta
il speria putin. D ar tot atunci i-a amintit de oameni, de bezna
prin care rataceau fara speranta.
Daca nu eu, atunci cine altul in locul meu ? i-a zis i a
pa^it cu fermitate spre Focul Sacru. A cules grijuliu un bob de
jar. L-a ascuns intr-o tulpinita verde de soc, din care scobise
miezul. Apoi s-a strecurat afara prin ua intredeschisa i a pornit fulgerator spre oameni. In goana lui, prin intuneric, parea
stea ce s-a desprins din bolta cerului.
La poalele muntelui a adunat in graba nite surcele i le-a
aprins. Bobul de jar a izbucnit in flacari.
De prin vilcele, din pe^teri, din paduri s-au aratat fetele
uluite ale oamenilor.
Veniti, veniti mai repede ! ii indemna titanul. N u va
temeti ! E focul vietii ! Luati-1 ! E al vostru... De azi in veciivecilor va apartine !
7

Sim1;indu-i caldura binefacatoare, oamenii au prins euraj,

i-au aprins faclii i au raspindit prin toata lumea focul daruit
de Prometeu.
Printre ei se afla i un pastor din Tracia. El a ridicat de jos
tulpinita de soc in care Prometeu ascunsese jaratecul. Focul
gaurise lemnul in citeva locuri. Pastorul a inlaturat cenua i
miezul care mai ramasese in tulpina, apoi a dus tubul la buze i
a suflat in el... Un sunet neobi^nuit de dulce s-a revarsat peste
colinele impadurite. Prometeu a tresarit. S-a uitat indelung la
pastorul din Tracia, a venit linga el, 1-a cuprins de umeri i i-a
zis :
Vad ca nu ti-ai aprins inca faclia pe care trebuie s-o duci
neamului tau. In schimb, ai me^terit deja un instrument, ale carui sunete patrund in suflet ca palalaie... Sa tii ca cei din neamul tau se vor putea incalzi deopotriva i la foe, i la auzul acestui instrument...
Se prea poate ea tocmai aa a luat na^tere primul fluier,
care mai tirziu a devenit un sprijin de nadejde al stramo^ilor
nostri atit la rau, cit i la bine...
Spre dimineatja Zeus a fost trezit de unul din supusii sai :
Atotputernice ! Prive^te ! Focul e stapinit de oameni !
Zeus s?i-a aruncat privirea peste imparatia sa i a ramas inmar murit. Jos, prin paduri, pe dealuri, linga ape oamenii topeau arama, ii metereau unelte, arme, podoabe i tacimuri.
Cum ? A tit de repede ? Cine i- inva^at ?
Tot Prometeu... Cel care s-a razvratit i a rapit focul
Olimpului de dragul lor.
O-o ! Blestemat sa fie pentru asta ! >i ei, i gloata care
il proslave^te !
Buluci^i in jurul tronului, zeii urmareau cum pamintenii
cintau i dansau ferici^i, aducindu-i multumiri lui Prometeu.
Acum, probabil vor uita de noi, a rostit cineva descumpanit.
Ba nu ! Mai am destule for^e ca sa-i impiedic ! a zis
autoritar marele Zeus.
Atunci trimite neintirziat sageata ta de foe asupra vinov a tu lu i!
N u ! A r fi prea simplu... Lui sa-i nascocesc un chin deosebit. Ave^i rabdare. E mult mai important sa-i pedepsesc, in
primul rind, pe oameni. In vazul lui. Cu mina lui...
8

bezna intuneric de nepatruns

cumpatare judecata dreapta
gloata ceata, de oameni
descumpanit pierdut, dezorientat
fermitate hotarire neclintita
m m arm urit inlemnit, incremenit
pastor cioban
podoabe lucruri de prel;, bijuterii
a proteja a pazi, a ocroti, a sprijini
sacru sfint
tacimuri obiecte (din metal) folosite de oameni in timpul mesei
uluit uimit, buimacit

Raspundeti :
De ce
In ce
notri
Ce i -

Zeus nu vroia ca oamenii sa stapineasca focul ?

epizod se pomenete pentru prima data despre stramoii

tracii ?
invatat Prometeu pe oameni sa faca cu ajutorul focului ?

Retine^i :
Prometeu a daruit oamenilor focul.
Din tulpini^a de soc, in care Prometeu ascunsese bobul de jaratec,
un pastor trac a meijterit intiiul fluier.

C U T IA P A N D O R E I
De cum a ramas singur, Zeus 1-a chemat in fa^a sa pe
faurarul care raspundea de focul sacru. Acesta a xvenit
schimbat la chip i tremurind de frica.
Am atjipit, stapine... Pu^in de tot... $i tocmai atunci...
Lasa, 1-a oprit Zeus. Eti vinovat. D ar po^i rascum
para aceasta vina.
Ordona, marite Zeus !
Faurete-mi femeie, cum n-a mai fost alta pe
pamint. Da-i i n f a ^ a r e de zei^a. Fa-o aa, ca insui Prome
teu s-o indrageasca i s-o ceara de sol^ie,
M a due numaidecit.
Atept.
Bucuros ca n-a fost pedepsit mai crunt, faurarul a pus
9

tot sufletul
toata iscusin^a sa in opera pe care i- incredin^ase Zeus.
A doua zi, cind femeia era gata, stapinul Olimpului i-a
adunat pe ceilalti zei, le-a aratat-o i a rostit :
lata unealta razbunarii mele. Acum e copila neinsufle^ita. D ar miine va fi tirana celui care s-a incumetat
sa ma infrunte... lmpodobiti-o cu tot ce ave^i voi mai de pre^.
Darui^i-i frumuse^e, gra^ie, in^elepciune, dar i viclenie,
cit mai multa viclenie... A dori ca nici un muritor de rind
sa nu reziste farmecelor e i !
Zeii au facut intocmai cum le poruncise suveranul. A u
inve^mintat-o in cele mai alese haine, au dichisit-o cu tot
felul de podoabe, au inzestrat-o cu suflet i cu toate calita^ile unei femei adevarate.
In sfir^it, cind nu ramisese nimic de pus la punct, Zeus
a venit linga dinsa, a examinat-o satisfacut i i- spus :
Copila mea, ara^i aa, cum nici in vis nu e capabil
nimeni sa te vada. Te vei numi Pandora, adica Darul tuturor , deoarece prin tine zeii vor face oamenilor ,,cadouri
dupa merit...
Fata il privea nedumerita, fara sa in^eleaga despre ce e
vorba.
Tine aceasta cutie de arama, a continuat Zeus, intinzindu-i cutie ferecata. A i s-o daruie^ti sotului tau,
dupa ce te vei casatori cu el...
Pandora a luat-o, inclinmdu-se supusa.
Acum pleaca. Te vor conduce solii mei. Jos, pe pa
mint, il vei intilni pe Prometeu barbatul pe care ti 1-am
harazit de so^.
i fata a plecat.
Cind au vazut-o, oamenii au ramas vrajilji de frumuse^ea ei. N u exista barbat care sa nu se creada gata de orice
sacrificiu, numai s-o aiba de mireasa. Ba unii dintre ei,
sim^ind ca fata inca nu tie precis pe care sa-1 aleaga, au
pus mina pe arme i s-au uitat cu du^manie la ceilalti. Tocmai atunci s-a aratat i Prometeu.
Sta^i! Ce v-a venit ? Oare chiar n-a^i in^eles ca e trimisa zeilor ?
10

 Ba da ! Aa este. A re i un cadou din partea lor.

Cu atit mai mult nu trebuie sa-i dati crezare. Teme^i-va de zei cind va trimit cadouri ! i- preintimpinat
titanul.
Barbatii l-au ascultat i s-au ferit in laturi. Num ai Epimeteu, fratele lui Prometeu, nu s-a clintit din loc. In aceea^i
clipa Pandora a indreptat toata puterea farmecelor ei
asupra lui, deoarece a in^eles ca Prometeu nu va cadea
atit de simplu in ispita. atrac^ie irezistibila a pus stapinire pe Epimeteu i el, cu bratele intinse, a venit in intimpinarea fetei.
Voi v-at;i temut de ea. Da eu vreau de soata ! a ros
tit el cu voce intretaiata.
O, scumpul meu ! I^i voi purta mereu recuno^tinta,
1-a asigurat Pandora. lata i zestrea mea, pe care zeii tri
mit sotului meu...
clipa ! s-a opus Prometeu, vazind ca fratele sau e
gata sa deschida cutia de arama. Eu n-am nimic impotriva
casatoriei voastre. Aa ati hotarit, aa sa fie. Dar v-a ruga
ceva.,.
Vorbete.
Jura1;i-mi ca niciodata nu veti deschide cutia cu darurile trimise din Olimp.
Fie. Juram, s-au invoit tinerii soti.
N u multa vreme dupa asta, pe cind Epimeteu era la
vinatoare, Pandora a simtit ca moare de curiozitate sa vada
ce se afla in cutie. S-a fram intat ora-doua, incercind sa-i
stapineasca nerabdarea, dar n-a putut. In cele din urma, a
aezat cutia pe genunchi i i- ridicat inceti^or capacul.
Atunci, cit ai bate din palme, toate nenorocirile i metehnele omene^ti au ti^nit afara i s-au raspindit in lume. Minciuna, Du^mania, Razboiul, Invidia, Prostia, Lenevia, Durerea, Suferinta, Foametea i multe alte napaste i blesteme
au filfiit din aripi i s-au tot dus in cele patru zari ca sa terorizeze oamenii.
Speriata, Pandora a trintit la loc capacul, dar pe fundul
cutiei nu mai ramisese decit Speranta...

11

gra|ie gingaie, fine^e

a dichisi a gati, a aranja
a fau ri a crea, a meijteri, a face
irezistibila careia nu i se poate rezista (im potrivi)
iscusin^a indemnare, dibacie, pricepere, abilitate
ispita (aici) atrac1;ie, pacat
harazit destinat, sortit
metehne defeete, cusururi, slabiciuni
sacrificiu jertfa, renun^are voluntara la ceva
soli trimi^i, emisari
a teroriza a ingrozi, a chinui, a amenin^a
tirana stapina autoritara, asupritoare
unealta instrument, agent (aici)

Raspunde^i :
Cine era Pandora ?
de ce Prometeu i- cerut fratelui sau i Pandorei sa jure, ca nici
odata nu vor deschide cutia cu pricina ?
Cum erede1;i, de ce Zeus n-a trimis direct toate nenorocirile asupra
oamenilor, ci a folosit-o in acest scop pe Pandora ?

Re^ine^i :

Cutia Pandorei" inseamna un pericol ascuns, un izvor al neno-

rocirilor ; ceva care ne atrage tocmai pentru faptul ca este interzis.

IN L A N T U I R E A T I T A N U L U I
Prometeu a in^eles pe data ca Pandora nu s-a 1;inut de juramint. Dar ce putea sa faca ? Acum numai de Zeus depindea
soarta ,,comorilor din ,,zestrea fetei.
Fara sa-i pese de urmari, el a urcat din nou pe muntele
Olimp.
Tu ? s-a mirat stapinitorul lumii, vazindu-1 pe Prome
teu. A i venit sa-^i ceri iertare ?
N u ! Am venit sa-^i spun ca razbunarea i cruzimea se
potrivesc mai bine unui la, nu unui zeu !
Indignat i gata sa-i reverse, in sfir^it, nemul^umirea
adunata de atita timp impotriva lui Prometeu, Zeus a intins
mina spre tolba cu fulgere, dar tot atunci i-a dat seama ca nu e
12

cazul sa se grabeasca i 1-a lasat sa-i spuna pasul, sa vada pina

unde poate fi imp ins a minia unui razvratit.
Cu ce sint oamenii de vina ? a continuat aparatorul lor.
De ce ii har^uie^ti cu bolile, ii istove^ti cu foametea, ii prinzi in
mrejele invidiei i dumaniei ? De ce nu le oferi doar bucuria
unor munci placute i folositoare ?
De ce ? Chiar nu pricepi ? a ris cu rautate Zeus. In scurta vreme s-ar fi crezut atotputernici i nemuritori ! Pe cind aa,
cele mai mici dureri sau neplaceri ii vor trimite cu gindul spre
Olimp. $i ei vor in^elege ca fara noi nu sint nimic, ca toata fala
lor e spuma, ca trebuie sa ne aduca jertfe, sa se roage, sa cada in
genunchi in fa^a noastra... Aa am ordonat eu firea lucrurilor
nimeni nu-i in stare sa schimbe ceva, fara sa ma nemultumeasca... Cum ai putut sa crezi ca voi inchide ochii la fapta ta ?
Era firesc sa ma revolt, sa nascocesc ceva ! Tu le-ai oferit de
buna voie focul, ca sa-i inal^i. Eu le-am aruncat in circa suferin^a, ca sa-i injosesc. Intre bine i rau trebuie sa existe neaparat un echilibru !
N u ! N u echilibrul te nelinitete, 1-a acuzat titanul, ci
mare^ia ta ! Da, da ! Ti-e teama sa nu ramii fara supui. $i,
ca sa-i t^ii in friu, ai nascocit tot felul de necazuri pentru ei.
,,Omul-desavirit te-ar fi invins uor. Pe cind ,,omul-calic
e robul tau. Eti pe atit de mare, pe cit de mici sint ei... Dar ^i-a
scapat ceva. i asta te va pierde, Zeus !
Ce mi-a scapat ? nu i-a putut ascunde Zeus curiozitatea.
Faptul, ca eu i-am inva^at sa lupte.
Sa lupte ? Cu cine ? Impotriva cui ?
Impotriva nedrepta^ii pe care le-ai facut-o. Deci, im
potriva ta !
La auzul acestor vorbe, Zeus s-a cutremurat. furie naprasnica i s-a aprins in vine. Mina lui puternica a smuls din tolba
un manunchi de fulgere i le-a aruncat cu ciuda in norii de la
orizont. Vuietul asurzitor al tunetului a facut ocolul intregului
pamint.
Ce-i asta ? Ce s-a intimplat ? s-au nelini^tit locuitorii
din Olimp.
Nimic deosebit. Am discutat cu Prometeu.
91?
13

 E mult mai vinovat decit credeam, le-a raspuns Zeus

posomorit... Dar unde e faurarul meu ?
Aici.
Am porunca pentru tine, i- zis. Pregatete nite cuie,
catu$e, lanljuri... Vei pleca impreuna cu For^a i cu Violen 1;a
tocmai pe Elbrus, in Caucaz. Acolo ai sa-1 inlantuie^ti pe Pro
meteu de-o stinca.
Bine, stapine. Voi face intocmai cum imi porunceti.
Cele doua slugi, in mantii negre, l-au in^facat de miini pe
Prometeu i l-au tirit cu ele spre rasarit, de-a lungul marii. In
urma lor venea faurarul. Spre seara au ajuns linga stinca colturoasa de granit. Aici l-au ferecat de miini i de picioare, i-au
batut un cui in piept i l-au lasat insingerat intre prapastiile
fara de fund...
Cit cuprindeai cu ochii, in pustietatea ceea nu era nimeni,
afara de Prometeu. Durerea il mistuia, setea ii ardea buzele,
ranile il frigeau, dar el i-a incletat dintii, i-a adunat puterile i n-a scos nici un geamat, deoarece tia, ca Zeus il pinde^te
1 vrea sa -1 vada pocaindu-se.
Intr-adevar, dupa haba de vreme, cind toata lumea ii
torcea nestingherita visele, cerul s-a luminat brusc dinspre
asfin^it i glasul tunator al stapinului din Olimp a spart linitea noptfii :
Vad ca nu te dai batut. Dar nu-i nimic ! E numai inceputul. De mime am sa trimit vulturul meu, sa-^i sfi^ie ficatul
i sa te faca sa regre^i, ca ne-ai tradat i ai trecut de partea
muritorilor nevrednici !
Zadarniea speran^a ! s-a ^inut dirz Prometeu. N-am sa
regret nicicind !
A doua zi, cind soarele pirjolea nemilos pamintul, umbra
neagra a acoperit aproape toata stinca. Un vultur uria a eoborit ca sageata din inalturi, i-a infipt ghearele in trupul lui
i a prins -i sfirteca ficatul. Parea ca Prometeu, sugrumat de
suferin^a, nu va rezista i va muri. Dar noaptea ficatul ii cretea
la loc, rana i se inchidea i pe la prinz, cind pasarea aparea din
nou, toate se repetau intocmai ca i in ajun...
Cum ? Nici asta nu-i in stare sa te frin ga ?
Zeus parea uimit ca Prometeu mai sta cu fruntea ridicata
su s.
14

 Unde t;i-s oamenii, de dragul carora ai nimerit aici ? De

ce nu-^i sar in ajutor ? Ce rost avea sa te sacrifici pentru dinii ?
Care e rostul sa ma intrebi ? Prive^te ! i Prometeu ii
arata cu ochii intinsurile necuprinse ale omenirii. N u vezi ce
uimitoare flacari au izbucnit din bobul meu de foe ? N u sim^i
15

cum bezna ta se risipe^te, cum omul devine din ce in ce mai

mindru i mai liber ? N u in^elegi ca cei, pe care i-ai considerat
nevrednici, vor ajunge intr-o buna zi stapini in locul tau peste
Olimp ?
O-o, nu ! Destul cu prorociile ! Te voi lasa aici mlan^uit
pe totdeauna ! Vei fi rapus de grindina i vinturi ! Voi arunca
asupra ta furia c eru lu i! Voi face ca sa fii uitat i blestemat
de oameni !
Acum po^i face ce dore^ti, i- ris in fa^a Prometeu. Eu
unul mi-am indeplinit menirea. Restul e in puterea Omului !
El sa ne judece pe amindoi !

in circa in spate
echilibru cumpana, stabilitate, armonie
Ia fricos, nedemn, lipsit de curaj
a mistui (aici) a chinui, a distruge
naprasnic navalnic, ingrozitor, nestapinit
nevrednici lenei, de nimic
a se pocai (aici) a recunoa^te ca a greit, a regreta
razvratit nesupus, pornit impotriva, rasculat
a sfirteca a sfiia, a rupe

Raspundeti :
De ce Zeus credea ca oamenii trebuie neaparat sa sufere, sa treaca
prin dureri i neplaceri ?
Ce pedeapsa a nascocit Zeus pentru Prometeu ?
Ce trasaturi de caracter avea Prometeu ?

Re^ine^i :

Zeii l-au inlan^uit pe Prometeu de-o stinca. L-au lasat in bataia furtunilor. A u trimis vulturul sa-i sfi^ie ficatul. i> totui, nu l-au
putut infringe. Pentru ca victoria lui Prometeu era mai mare decit
durerea lui.

16

ISPRAVILE LUI HERACLE

ln tr- alta legenda se povestete ca Zeus, umblind prin
lume, s-a indragostit de regina Alcmena, care intrecea toate
femeile din Grecia prin frumusete. Dar, tiind cit de mult tine
ea la sotul ei, Zeus a pindit momentul cind acesta era plecat
din palat, a luat infati^area lui i a cucerit inima frumoasei
regine, fara ca ea sa banuiasca nimic.
Peste noua luni regina a nascut doi gemeni, dintre care
unul era fiul lui Zeus. Bucuria zeului nu avea margini. Prorocii
prevesteau ca nou-nascutul va ajunge un voinic fara pereche i
va savir^i minuni de vitejie.
Vestea a ajuns, in cele din urma, i la zei^a Hera, so^ia lui
Zeus, care i-a dat seama ca stapinul Olimpului a inelat-o. Furia a pus stapinire pe dinsa i ea a jurat : Niciodata nu voi
permite ca acest copii sa ajunga fiul iubit al lui Zeus !
Marele Zeus tia ca pruncul va suferi mult din cauza geloasei Hera, de aceea i- pus numele Heracle, adica cel care se va
face vestit cu ajutorul Herei , dar, ca sa fie mai sigur, i- po
runcit fiicei sale Atena (zei^a intelepciunii) sa-1 aiba in paza i
sa -1 sprijine la nevoie.
Intr-o noapte, pe cind cei doi gemeni dormeau in leaganul
lor, improvizat dintr-un scut de arama, Hera a trimis doi erpi
uriai sa-1 ucida pe Heracle. Mon^trii s-au furi^at in dormitor
i erau gata-gata sa se napusteasca asupra copilului, dar tocmai
atunci pruncii s-au trezit. Zarind ochii erpilor care straluceau
in intuneric, fratele lui Heracle a tipat ingrozit i s-a tirit spre
patul parintilor. Heracle, insa, fa ra sa-^i piarda cumpatul, a
in^facat erpii de git i a prins -i sugruma. Cele doua reptile
s-au incolacit in jurul lui, s-au zbatut, au incercat sa fuga,
dar fara nici un rezultat. Baiatul ii stringea in mina ca intr-o
menghina.
Cind au venit parin^ii, trezi^i de galagia luptei, pocitaniile
erau deja moarte.
In^elegind ca Heracle nu e un copii obi^nuit, regele A m fitrion 1-a dat de mic in grija celor mai iscusi^i ostai ai Greciei,
care l-au inva^at sa lupte ca nimeni altul cu sabia, cu arcul i
cu suli^a.
Aa a ajuns Heracle un flacau chipe i ager, inzestrat cu
- Com anda nr. 30735

17

cele mai alese calita^i. Hera turba de ciuda cind il vedea. Acum,
ca sa -1 poata umili in voie, trebuia sa -1 faca rob.
Pe vremea ceea in Grecia cine varsa singe nevinovat era
obligat sa-i ispa^easca pacatul prin robie, adica sa devina sclav
i un anumit timp sa execute cele mai injositoare munci.
Am sa-1 imping la crima, ca sa-1 prefac in rob, a cugetat
rautacioasa Hera.
In aceea^i zi a chemat-o pe Mania, zei^a nebuniei, i i- po
runcit :
Pregatete-ti otrava. Du-te la Heracle. Iai m ingle i fa-1
sa-i omoare propria so^ie !
Aceasta n-a a^teptat sa i se spuna de mai multe ori. A coborit tiptil printre oameni i a pus in mina eroului un corn cu
bautura.
Heracle era casatorit cu fiica regelui din Teba. Tinea mult
la ea, insa otrava Maniei 1-a doborit, i- intunecat mintea i,
fara sa-i dea sama ce face, i-a omorit sotjia.
Cind i-a venit in fire i a vazut ce savir^ise, a vrut sa-i
puna capat zilelor, dar Atena, pe care Zeus a trimis-o in graba
sa -1 ajute, 1-a oprit, spunindu-i :
N u te pripi. Tu nu ai nici vina. E mina Herei. Ea ti-a
intins aceasta eursa cu ajutorul Nebuniei, du^mana mea de
moarte.
i voi, ceilalti, de ce nu v-a^i opus ?
Toti zeii din Olimp se tem de Hera. Zeus i- dat puteri
nelimitate. E infum urata i razbunatoare. N u suporta sa-i trea
ca cineva pe dinainte... Acum i=si-a pus in gind sa te aduca la
pierzanie.
De ce ?
Eti fiul nelegitim al lui Zeus. A sta doare, irita. Insa
fati nu-^i poate face nici un rau, de teama sa nu -1 supere pe suveran. Din pacate, nici noi nu ne putem amesteca. V a trebui sa
lup^i de unul singur...
Heracle s-a intristat.
Spune-mi, te rog, ce trebuie sa fac acum, ca sa-mi rascumpar vina ? a intrebat-o pe Atena.
Sa te naime^ti ca rob la regele Euristeu. El sa-ti dea
douasprezece porunci. Una mai primejdioasa decit alta. Daca
vei reui sa iei invingator din toate, zeii te vor ierta...
18

Heracle i- multumit pentru sustinere, i-a luat armele i

a plecat in lume, spre cetatea lui Euristeu.
Pe drum, la raspintie pustie, i-au ieit in cale doua femei.
Una era gatita in veminte tipatoare, cu bratari, inele i
podoabe scumpe. Cealalta avea haina simpla, alba ca neaua,
fara zorzoane i bijuterii.
Incotro, voinicule ? 1-a ademenit cu zimbetul prima necunoscuta.
M a due in lume sa-mi gasesc un rost, i- raspuns He
racle.
Atunci urmeaza-ma. Eu tiu mai bine ca oricine cum
poti ajunge la piacere, Vei trindavi in voie, vei trai din munca
altora, vei fi lipsit de griji, de chinuri ?i de remucari...
Eu nu ma tern de greut&ti, a asigurat-o el.
Oricum, e mult mai bine sa petreci, decit sa cau^i ferici
rea in munci obositoare... Hai, nu mai sta pe ginduri. Vino cu
mine !
Il privea drept in oehi, insistent si tainic, in cit moIeala
neinljeleasa, izvorita dintr-o nesabuita uitare de sine, incepea
sa -1 subjuge, sa-i intunece mingle.
Cine eti tu ? a intrebat-o Heracle.
Sint Desfrinarea.
Miinile ei lung! i gingafje l-au cuprins de git, tragindu-1
dupa dinsa. Heracle era aproape gata -o urmeze.
Stai, nu pleca ! i- oprit cealalta femeie, care urmarea
tacuta scena. Nu e mare lucru sa te msoteti. cu Desfrinarea.
Numai ca cine umbla dupa placeri uoare ajunge sa fie dispretuit de toti, iar batrinetea lui e trista, singuratica i ru^inoasa...
Drumul meu e mult mai greu, dar merita sa mergi pe el intreaga viata !
Inca un drum ? 5*i unde duce el ? s-a interesat Heracle.
Spre munca, lupta i primejdii. Ca sa-1 strabati, iti tre
buie vointa, intelepciune, dragoste de oameni i foarte mult
curaj. In schimb, la capatul lui se afla biruinta. Cine are, ii da
seama ca n-a trait zadarnic.
Auzind-o, Heracle s-a smuls din imbratiarea celei dintii
femei,
i tu... tu cine eti ?
Virtutea, a urmat raspunsul. Eu ii ealauzesc pe cei care
2'

19

se hotarasc sa lupte impotriva rau lui i nedrepta^ii.

E tocmai drumul pe care eu il cautam !
Ma bucur. N-ai sa regre^i.
Simtind ca pierde, Desfrinarea s-a postat intre Heracle i
Virtute.

N u ma lasa, 1-a rugat ea. Ce poate fi mai dulce ca pla

cerea ?
Virtutea ! i- raspuns Heracle, dind-o cu mina la parte.
Eti seducatoare
vicleana, dar nu ma po^i min^i... A leg dru
mul Virtutii !
i toata viata lui a urmat acest drum lung i aspru, dar pe
care zeii l-au destinat adevarat-ilor eroi.

cumpat stapm ire de sine

fa$i care se face deschis, netainuit, pe fata
improvlzat (a id ) facut la repezeala din ceva cu alta destinatie
insistent staruiu-r. perseverem
mcngltina imealta alcatuita din doua ,,falci care se string prin
invirtirea unui urub
nelimitat nemarginit. necuprins, nesfir^it, imens
nesabuita nerhibznita, ne,?ocotitd, nebunntica
pocitanie monstru, fiin^a groiiziuea
proroci - pei\soa:-e capabie
prw. k a viiloru l
reptile animale tiritoare, ^ cit volzi
seducatoare inc. in tat oare, alem enltoare, straga'onre
a umili a jigni, a injosi, a batjocori
virtute fo ria morala, care il aiuta pe om sa fie bun i drept

Raspunde^i :
Ce 1-a facut pe regele Am fitrion sa-sji dea seama ca Heracle nu e un
copii obisjnuit ?
Prin ce se deosebea A ten a de zeita Mania ?
De ce Heracle a ales drumul V irtu tii ?
Refme|i :

Heracle fiul lui Zeus este nevoit sa se naimeasca rob la

curtea regelui Euristeu i sa indeplmeasca 12 porunci (una mai
primejdioasa decit alta) lucru care mai tirziu ii va aduce gloria
de erou national.
Un barbat adevarat, intotdeauna va alege drumul dreptatii, binelui sj.i vitejiei.
20

PRIMELE INCERCARI
De cum a aflat ca Heracle bate la por^ile cetatii sale, regele
Euristeu (sfatuit de H era) i- trimis porunca sa piece i sa
omoare leul din Nemeea.
In tinutul cela se aciuase un leu uria, care facea prapad
in oameni i in animale. Cit cautai cu ochii, pe cimpuri se zareau doar leuri i mormane de ciolane. Nimeni nu-i putea
veni de hac, deoarece fiara avea blana fermecata, pe care nici
arma n-o putea strapunge.
Heracle nu tia de asta i, cind a vazut leul venind spre
dinsul, a pus sageata pe coarda arcului, a tintit bine i a tras.
Dar sageata s-a lovit de leu ca de stinca, fara sa-i clinteasca
macar un fir de par.
Urmatoarele sageti doar l-au zadarit mai tare. Din doua
salturi, leul a ajuns linga Heracle.
Voinicul a apucat atunci maciuca i 1-a izbit cu ea in cretet.
Toata lumea tia ca Heracle avea putere supraomeneasca.
De-ar fi lovit casa, ea s-ar fi darimat in mii de tandari. Dar
leul numai s-a clatinat putin, a urlat de durere i s-a retras in
pe^tera. Se pare ca, in sfir^it, daduse peste naul sau !
Petera leului avea doua intrari. Ca sa nu-1 scape, Heracle
a smuls stinca de la poalele muntelui i a zavorit cu ea prima
intrare, apoi i-a lasat armele (pe care nu le mai putea folosi
din cauza peretilor ingu^ti) i a patruns in birlogul fiarei...
zi intreaga s-au luptat pe viata i pe moarte. Spre seara,
Heracle a prins leul de git i 1-a sugrumat.
Din blana lui i-a croit haina care sa-1 apere de suliti, sabii i sageti, i-a aruncat-o pe umeri i s-a intors in cetatea
Micena, unde Euristeu il atepta cu noi porunci...
Multe i periculoase au fost ispravile de vitejie ale lui He
racle in anii urmatori. Euristeu nu mai tia ce sa nascoceasca
i unde sa -1 trimita, ca sa-i poata veni de hac. Cu acest gind s-a
infati^at la zeita Hera i i- spus :
Ajuta-m a, te rog ! Sfatuiete*ma ce sa fac, caci Heracle
mi-a indeplinit toate poruncile. Mai are una i scapa de robie...
La care Hera i- raspuns :
Trimite-1 la capatul pamintului sa-ti aduca merele de
aur din gradina hesperidelor.
21

 Ca bine zici. La capatul pam intului! De unde nici un

muritor nu s-a intors !
Heracle n-a avut incotro. Trebuia sa se supuna. $i-a luat
merinde i a purees la drum. A strabatut dintr-un capat in altul
Grecia, a trecut prin ^inuturile necuprinse ale Traciei, a colindat buna parte din alte lumi necunoscute, dar n-a mai putut
descoperi gradina cu pricina.
Dezorientat, s-a oprit pe malul marii, ne^tiind in care parte
s-o apuce.
O, cerule ! De ce ma pedepse^ti aa ? a strigat el cu deznadejde.
Nu dispera, Heracle, a auzit el voce.
Era Atena. Coborise linga dinsul pe neprins de veste, ca
sa -1 imbarbateze.
Tu ? s-a bucurat voinicul. A i venit sa-mi spui unde se
afla gradina cu fructele de aur ?
N u tiu nici eu. E un secret al Herei. In schimb, cunose
fiin^a care te poate calauzi...
La cine te referi ?
Pe Elbrus, in Caucaz, este stinca col^uroasa, de care
a fost inla^uit un martir.
Titanul Prometeu ! a exclamat Heracle. Am auzit de el.
E salvatorul nostru, al oamenilor... Demult visez sa-1 pot elibera.
Sa nu cutezi ! Zeus se poate supara.
Las-o pe mine. Ma descurc, a linitit-o Heracle, gata de
plecare.
Grabe^te-te incet, 1-a sfatuit Atena.
Prometeu nici nu banuia ca fiul unei pamintene vine spre el
cu ginduri de eliberare. A b ia cind 1-a zarit pe virfu l muntelui,
inve^mintat in blana de leu, inalt, voinic, cu fa^a luminata de
noble^e, i-a dat seama ca va urma ceva neprevazut de zei.
Bine te-am gasit, slavite Prometeu ! 1-a salutat noul ve
nit.
Tu cine eti ? Ce vinturi te-au adus aici ? Ca am destula
vreme, de cind stau singur in pustietatea asta, fa ra sa vad pe
nimeni !
M a numesc Heracle i am venit sa te salvez.
E cu putin^a oare ? s-a bucurat titanul. Dar nu te temi
de Zeus ?
22

 Eu sa ma tern ? Oare nu tu ne-ai mva^at sa nu ne fie

frica nici de zei ?
In clipa ceea din inalturi s-a auzit un tipat sfi^ietor.
Fere^te-te, Heracle ! 1-a prevenit martirul. E vulturul
lui Zeus.
Xntr-adevar, dinspre Olimp venea in zbor un vultur uria,
cu ghearele desfacute ca nite cangi. Fara a sta pe ginduri, He
racle a slobozit sageata drept in gitlejul pasarii rapitoare.
Vulturul a ^ipat de moarte, s-a zbatut in aer i s-a prabu^it cu
vuiet in prapastie.
Acum e rindul lan^urilor tale ! a zis Heracle, lasindu-^i
arcul la parte i ridicind deasupra capului maciuca sa enorma.
Cu doua lovituri bine ^intite le-a facut ^andari, apoi a smuls
cuiul batut de meterul-faurar in pieptul lui Prometeu i 1-a
eliberat.
Acesta i-a micat anevoie bra^ele umflate, i-a dezmor^it
picioarele, 1-a cuprins barbate^te pe Heracle i i- mul^umit,
cu ochii impinzi^i de lacrimi.
Tot atunci vintul s-a intent. Valuri de grindina s-au abatut
asupra stincii. Mun^ii s-au clatinat, de parea cineva vroia sa-i
pravale peste dinii.
Olimpul clocote^te de ura ca m-ai salvat, a constatat
inveselit martirul.
Nu-i nimic ! a zis Heracle. Dreptatea noastra e mai mare
decit furia lor !
Auzindu-1 cum ride, Zeus era gata sa-1 omoare. Dar Atena
1-a potolit, amintindu-i ca e fiul lui.
Cit despre Prometeu, a zis ea, daca tii cu tot dinadinsul
ca totul sa ramina pe vechi, poruncete-i faurarului tau sa metereasca un inel cu piatra. Eu voi avea grija ca Prometeu sa-1
poarte pe mina i, fara sa tie, va ramine ca i inlan^uit de
stinca...
Aa a luat na^tere primul inel cu diamant.
Intre timp Heracle, pe care titanul 1-a inva^at cum sa ajunga la gradina hesperidelor, a pornit la drum.
Dupa mai multe obstacole i perjpe^ii a ajuns, in sfirit, la
capatul pamintului, unde a dat peste Atlas protapit cu picioa
rele in ocean i sprijinind pe umeri bolta cerului. Heracle i-a
23

povestit ce 1-a adu? a dinsul 1 1-a rugat sa-i dea trei mere de
aur din gradina pe care pazeau fiicele lui.
Bine, s-a invoit gigantul. M a due sa le induplec. Dar tu,
pina revin, va trebui sa tii in locul meu bolta cereasca.
tin cit vrei, 1-a asigurat Heracle,
Vei fi in stare ? E destul de grea.
Jj>tiu eu ? A r trebui sa pot !
Atunci Atlas i- trecut pe umar bolta i s-a dus. Cerul,
lntr-adevar, era nespus de greu. Voinicul s-a indoit din sale,
muijchii i s-au incordat, sudoarea a prins -i curge riuri.
Dupa vreme (care lui Heracle i s-a parut venicie) Atlas
a revenit cu merele de aur,
lata, t-j le am adus. Dar intre timp m-am razgindit...
Ce-ar fi sa due eu insumi aceste mere lui Euristeu ? tii ? M-am
saturat sa port povara asta in spinare. Te voi lasa pe tine in
locul meu... Adio !
Heracle i-a dat seama ca titanul nu glumete, dar nu s-a
pierdut cu firea $i i- zis :
Sigur ca ai dreptate, batrinule Atlas. A i indurat destul.
Sint gata sa te inlocuiesc, dar ma cam doare spatele... vrea
sa-mi potrivesc pe umar blana asta de leu, sa-mi fie mai comod.
Deci, tine putin bolta cereasca. pina ma pregatesc cum trebuie.
Fie ! s-a invoit Atlas, reluindu-i postul. Hai potrivete-ti blana.
Lui Heracle atita i i- trebuit ! A luat merele de jos, i-a
multumit titanului, i-a cerut scuze ea nu-3 poate ajuta i s-a
intors in patrie.
Aa a ispravit Heracle toate cele douasprezece munci, prin
care i-a ispait pedeapsa, scapind, in cele din urma, i de Euris
teu, i de robie.

gradiua hesperidelor {conform legendei) un colt de rai, in care lo

cuiau fiicele lui A tlas

enorm foarte mare, imens, uria, gigantic
leuri cadavre, stirvuri
m artir - persoana care sufera chinuri m gm zitoare pentru eonvingfs
rile sale
merinde mmcare, hrana
noblefe cavalerism, bunatate, distinctie
24

p o v a r a sarcina, incarcaturu, C;.e a !.ate, o b lig a te

pro^apit infipt, teapan, neai

cu

Raspundefi :

De ce oare Heracle 1-a eliberat, pe Prometeu ?

Cum a reu^it Atena sa-1 impace pe Zeus cu gindul ca Prometeu
e liber ?
De ce Heracle n-a vrut sa-1 mlocuiasca pentru totdeauna pe A tlas ?
Re|ine|i :
Heracle 1-a eliberat

pe Prometeu, dovedind astfel reeunosjtinta

oamenilor pentru tot ce faptuise el omdva intru binele s?i propasirea
lor.
Oricine ii face datoria cu cinste i curaj, a junge, in cele din urma,
sa se bucure de sucees.

M O ARTEA EROULUI
Dupa ce i-a ispait pacatul, Heracle a fost iertat de zei.
Hera, Insa a ramas neinduplecata, continuind sa-1 urmareasca
1 sa-i faca tot felul de necazuri.
Peste haba de vreme, Heracle a luat-o de sotjie pe frumoasa
Deianeira i, obosit de lupte, a hotarit sa se aciueze la batina
sa.
In drum spre casa au intilnit un riu de munte cu apele umfiate. Ca sa-1 treaca, trebuiau sa atepte pina cind riul va reintra in albie. Atunci zeita Hera 1-a trimis in graba pe centaurul Nesus sa-i ,,ajute .
Heracle s-a in^eles cu Nesus s-o treaca mai intii pe Deia
neira, apoi pe dinsul, Vicieana Hera, insa, a facut ca Nesus sa
se indragosteasca de tinara nevasta. Ajungind pe malui opus,
centaurul nu s-a intors dupa Heracle, ci a luat-o la fu ga prin
padure, cu gind sa-i rapeasca sotia. Deianeira a inceput sa ipe.
Auzind-o, Heracle i- strigat lui Nesus sa se opreasca. Dar tyi~ai
gasit ! Centaurul se indeparta vazind cu ochii. Atunci, in
graba mare, Heracle a slobozit in urma lui una din sage^ile
sale otravite.
Sageata s-a infipt adinc in pieptul centaurului
i 1-a doborit.

Rana era mortala, Puterile il paraseau. Dar* sfatuit de Hera,

25

muribundul a amagit-o pe sot,ia lui Heracle, ca singele lui e

fermecat i poate face minuni in dragoste.

Eti ultima fiin^a de care m-am Indragostit, i- vorbit

el cu voce stinsa. Heracle m-a ranit din gelozie. Dar nu-i port
pica. Te iube^te ... Num ai ca intr-o buna zi te va uita, se va
indragosti de alta... Atunci doar singele meu va fi in stare sa-1
intoarca inapoi la tine... Aduna repede intr-un vas singele care-mi curge din rana, tainuie^te-1 de Heracle i, cind t^i se va
parea ca nu te mai iubete, imbiba-i pu^in haina in el... I^i jur
ca dupa asta nici alta femeie n-o sa -1 mai intereseze... ^i-o
spun cu ultimul suspin. Increde-te in mine...
i Nesus a murit, iar dinsa naiva a adunat in graba
canu^a de singe otravit 1 -a dosit sub haina...
Dupa vreo ci^iva ani, cind Heracle era plecat la lupta, zei^a
Hera a facut ca pina la urechile sotiei lui sa ajunga vestea
minciunoasa, cum ca el a indrajit alta femeie.
Lovita in amorul propriu, Deianeira i-a amintit de sfatul
lui Nesus, a luat de-a lui Heracle, a imbibat-o cu singe
otravit, apoi a impaturit-o i a trimis-o so^ului cu un o^tean.
Trimisul a sosit in ziua cind toata lumea sarbatorea vic
toria. Heracle se pregatea sa se intoarca la ai sai. Darul sotiei
1-a bucurat. Ca sa-i faca pe plac, a imbracat i a ieit
afara. D ar n-a facut bine nici zece pai, ca haina de pe el s-a
aprins i voinicul a fost cuprins de flacari !
In zadar a incercat sa-i scoata camaa. Ea s.e smulgea cu tot
cu carnea de pe dinsul. Otrava i- patruns imediat in singe, i-a
paralizat puterile. Avea dureri ingrozitoare. Ca sa scape de ele,
a poruncit ca tot atunci sa fie pregatit un rug...
Acum tia precis ca Hera triumfase i ca sosise timpul sa-i
ia ramas bun de la via^a.
Cind rugul s-a inal^at spre cer, Heracle a facut un ultim
efort i s-a aruncat in flacari. Mul^imea a tipat inspaimi'ntata.
Femeile plingeau. Barba^ii implorau zeii sa-1 cru^e. Num ai H e
racle sta neclintit in giulgiul de jar i-i a^tepta sfiritul.
Dintr-o data bolta cerului s-a despicat in doua, forfotind de
fulgere i trasnete asurzitoare. De sus s-a las at incet un nor de
aur, acoperind sub el rugul in care ardea Heracle. Cind norul
s-a destramat, pe locul cu pricina n-a ramas decit mina de
cenua.

Uimita, lumea a hotarit ca Zeus a venit sa-i ia feciorul in

Olimp i sa-i daruiasca nemurirea drept rasplata, ca niciodata,
oricit de greu i- fost, el n-a tradat Virtutea.

centaur fiinlja im aginara (inchipuita), jumatate om i jumatate

cal
giulgiu pinza subtjire cu care, de obicei, se acopera mor^ii
muribund care este pe moarte, in agonie, fa ra vlaga
naiva ne^tiutoare, credula, lipsita de experien^a
neinduplecata neclintita in hotarirea ei
trium f victorie, biruin^a, izbinda, satisfac^ie

Raspundeti :
De ce Heracle 1-a omorit pe centaurul Nesus ?
Cum s-a razbunat Nesus pe Heracle ?
De ce oare, Zeus 1-a luat pe Heracle in Olimp i i- daruit ne
m urirea ?
Ce intjelege^i voi prin ,,nemurire ?
Ce trasaturi de caracter ale lui Heracle i-au adus gloria de erou
national ?

Refine^i :

Zei^a H era a gasit, in cele din urma, cum sa se razbune pe Heracle.

Eroul a murit. D ar amintirea despre el a ram as sa dainuie peste
veacuri, pentru ca vitejia i faptele bune nu mor niciodata.

IC A R
Pe timpul cind Heracle mai era in via1;a, pe insula Creta
domnea regele Minos. El a infiinlfat un stat puternic, a creat
flota noua, a supus alte popoare. Parea ca nicaieri in alta parte
nu exista un om mai fericit ca dinsul.
Dar intr-o zi so^ia lui a nascut un copii pe jumatate om, pe
jumatate taur. Osinda era cumplita, mai ales ca nou-nascutul
(cu numele de Minotaur) nu vroia sa manince nimic altceva,
decit carne de om !
Ca sa doseasca de ochii lumii ru^inea sa, regele 1-a chemat
pe me^terul Dedal i i- poruncit sa construiasca pe virful unei
27

stinci inalte un palat cu mii de eoridoare i odai, din care ni

meni niciodata sa nu poata ie^i.
Pe timpul cela Dedal era tel mai iscusit meter din lume.
Pina atunci maltase palate, .iuventage instrumente, zamislise
statui, corabii, arme neobimiite, Dar niciodata nu se gindise
sa faca asemenea capcana.
Mai multe zile la rind i-a facut schi^ele necesare, apoi s-a
apucat de lucru... Aa a luat na^tere labirintul cladire uriaa, fara acoperi, cu pere^ii netezi i foarte inal^i, imbinat;i
intr-o sistema de culuare i odai, care se incruci^au, se roteau,
urcau sau coborau in aa fel, incit te nauceau cu totul i, in loc
sa te apropii de unica ieire, te incurcai mai rau.
Regele a ramas incintat de opera lui Dedal. In aceea^i zi 1-a
inchis acolo pe Minotaur, poruncind sa-i fie arunca^i din cind
in cind prizonierii de razboi i ho^ii condamna^i la moarte.
Insa, dupa haba de vreme, pina i aceste jertfe s-au dovedit
purine. Poftele monstrului sporeau neincetat.
Tocmai atunci cretanii se aflau in razboi cu locuitorii din
Atena. In batalia decisiva o^tirea lui Minos a invins. Regele
i- obligat pe atenieni sa-i plateasca anual tribut de singe :
cite apte baie^i i apte fete, pe care urma sa-i devoreze monstrul.
Trei ani la rind a durat aceasta crunta nedreptate. In al
patrulea an s-a gasit un tinar din Atena, pe nume Tezeu, care a
cerut sa fie trimis i el in labirint, odata cu cei paisprezece
osindi^i. Pina atunci Tezeu savir^ise numeroase fapte de vitejie,
care l-au facut vestit in toata Grecia.
Ariadna, fiica preafrumoasa a lui Minos, il tia pe Tezeu
numai din auzite. Acum, intilnindu-1 in palatul regelui, s-a
indragostit de el i a hotarit sa-1 salveze. Ea tia ca Tezeu il
poate invinge pe Minotaur. Dar problema cea mare era : cum
sa iasa din labirint ?
Cu gindul acesta, a alergat la me^terul Dedal, rugindu-1
s-o ajute. Bun la inima, me^terul i- dat un ghem cu a^a i i-a
spus :

Daca Tezeu va prinde un capat al ghemului de ua de

la intrare, atunci, dupa ce se va rafui cu monstrul, firul de al^a
il va aduce inapoi spre locul de unde a pornit...
Inarmat cu dragostea i sfatul Ariadnei, Tezeu s-a rafuit
28

cu Minotaurul i a salvat Atena de tributul cel a singeros. A

ieit apoi din labirint impreuna cu cei paisprezece eondamna^i
i, acoperit de valul nop^ii, a ajuns pe tarmul marii, unde il
a^tepta Ariadna.
Fata era sigura ca tatal ei n-o sa-1 lase pe Tezeu In viata,
cind va afla ca 1-a omorit pe Minotaur.
E foarte crunt in supararea iui, a zis ea nelinitita. Atit
de crunt, incit ma va ucide i pe mine, daca va in^elege ca eu
te-am ajutat.
V a fi tirziu ! a imbratiat-o Tezeu ocrotitor. Te iau
cu mine la Atena. Spre dimineata vom fi in largul marii !
Corabia. era alaturi cu pinzele ridicate. Citeva ore mai tirziu,
insula Greta a disparut in zare, dupa orizont.
A doua zi, cind a descoperit iretlicul prin care condarnnatii
au scapat din labirint, regele Minos 1-a banuit de toate pe Dedal.
Num ai tu tiai secretul labirintului ! 1-a invinuit el.
Num ai ^ie putea sa-ti vina ideea cu firul Ariadnei !
Da, recunosc. Sint vinovat, a giasuit Dedal. Eu am inva$at-o pe fiica ta ce trebuie sa faca. Dar nu regret. Ci, dimpotriva, ma bucur ca monstrul a pierit i nu vei mai nenoroci i
alte vie^i nevinovate... Acum ucide-ma, daca aa soco^i de cuviin^a.
Nu, n-am sa te ucid. Mai am nevoie de invenpile tale.
Dar nici fara pedeapsa nu te pot lasa. Drept care hotarase :
vei sta pe veci inchis in labirint. ^i, ca sa nu crezi ca ai scapat
u$or, vei iinpart;i osinda cu fiul tau, I car !
La porunca regelui, straja i- aruncat pe amindoi in labi
rint. Pina spre seara, mextern au zidit intrarea, taindu-'le astt'el orice nadejde de a iei afara.
Dedal, insa, nu s-a pierdut cu firea. Cind construise labirintui, el lasase mica gaura in stinca ce dadea spre mare.
Acum, ajutat de fiu, a largit pu^in gaura i au iesit pe muchia
prapastiei. Jos, la picioarele lor, se zarea marea forfotind printre miile de pietre ascu^ite. In spate incepea capcana labirintu
lui. i numai deasupra lor ii imbia cerul necuprins i liber.
Vezi, fiule ? Avem un singur drum : vazduhul destinat
fiintelor inaripate.
Vad, tata, dar din pacate, nu putem zbura,
Asa-i. Dar am putea proba... P riv a te . Sint foarte multe
29

 jos, prin labirint, i oase mici, i pinza... Avem tot ce

ne trebuie, ca sa ne facem aripi !
0, lata ! Eti cel mai curajos inventator ! 1-a im bral^at
Icar cu admira^ie.
saptamina incheiata au me^terit ei doua perechi de aripi,
ce nu se deosebeau aproape prin nimic de cele adevarate, doar
ea erau mai mari. Dedal i-a fixat perechea sa de umeri, i-a
facut vint cu picioarele i s-a in alt at in aer. Plutea i lin,
de parea toata via^a ar fi zburat alaturi de celelalte pasari...
Dupa ce s-a convins ca poate avea incredere in ceea ce me^teugise, 1-a inva^at i pe Icar cum sa se foloseasca de aripi.
Totui, cind vom porni in zbor, i-a sfatuit el fiul, sa
tii calea de mijloc. Sa nu cobori nici prea aproape de valurile
marii, dar nici sa urci prea sus, spre soarele dogoritor. Fii chibzuit. Eti primul om care se rupe de pamint...
Icar il asculta, iar gindul il impingea spre cer.
A rd de dorin^a sa spintec mai repede vazduhul !
tiu. Dar pne cont de ceea ce \i-sim spus, te rog.
Bine ! Pornim !
$i fiul lui i-a desfacut larg bra^ele i s-a desprins de stinca.
Batrinul meter a lopatat in urma lui.
Oamenii de pe l^arm se uitau la ei ca la minune. N u le venea
a crede ca nite muritori de rind zboara pe sus ca zeii.
Insula Creta a ramas in urma. Corabiile aratau de sus ca
nite jucarii cu pinze. La orizont se profila pamintul salvator.
Dar, imbatat de zbor, Icar a prins a bate din aripi din ce in ce
mai tare, inal^indu-se fulgerator spre soare.
Icar ! Oprete-te ! A i mila de batrinul tau parinte ! ii
striga din rasputeri Dedal.
El, insa, nu mai auzea nimic. Parea un vultur indirjit, care
se luase la intrecere cu soarele. Razele orbitoare formau in
jurul lui un nimb de foe.
Eu am invins ! s-a auzit de sus vocea baiatului.
In aceea^i clipa, insa, ceara cu care erau incleiate penele a
prins a se topi. Aripile s-au destramat. Bra^ele i s-au zbatut in
gol. $i de la inal^imea ceea ame^itoare Icar s-a prabu^it in
valuri.
In zadar s-a rotit pe loc Dedal ca pasare ranita. In zadar
i-a cautat feciorul cu privirea. In zadar a pirns i a sperat sa -1
vada inotind.
30

Marea il inghiijise pentru totdeauna ! i numai cerul, senin

i primitor, pastra dira de lumina pe unde adineauri zburase
fiul lui...

chibzuit cumpatat, socotit, cuminte, rezonabil

decisiva hotaritoare, determinants, de baza
a devora a minca, a inghitji
iseusit indemmatic, dibaci, ingenios, priceput, talentat
a lopata (aici) a bate din aripi, a visli
nimb aureola, cerc luminos
osindtyi pedepsit;i, condamnati (la moarte)
a se profila a se contura, a se vedea
tribut bir, dare, contribute
a zamisli (aici) a crea, a produce, a fauri

Raspundeti :

De ce oare A riad n a

1-a ajutat pe Tezeu ?

Cum at;i putea sa-1 caracterizati pe meterul Dedal ?

Ce simbolizeaza Icar ?
De ce, oare, legenda despre Icar e vie pina in prezent ?

Retinefi :
Expresia Firul A riad n ei inseamna gasirea unei solutii salvatoare, a unei ieiri din cele mai grele situatii.

Icar a fost primul pamintean care a transform at in realitate

nazuinta oamenilor de a zbura.

ARGONAUTH
Demult-demult in Tesalia (o regiune a Greciei) fusese rege
Eson. $i era un rege cinstit i cu dreptate, dar intr-o buna zi
a fost detronat de catre fratele sau viclean Pelias.
De teama ca nu cumva noul stapin sa-i omoare feciorul,
care abia se nascuse, fostul rege 1-a ascuns in muni;i, raspindind vestea ca pruncul a murit. Aici baiatul lui (pe nume Iason)
a crescut in lini^te i siguran^a. Cind a implinit douazeci de
ani, a coborit in cetatea de scaun, cu gind sa-i intoarca tatalui
sau tronul.
31

In piata din centrul ora^ului, locuitorii s-au adunat in jur

lui sa -1 admire. Iason se facuse un flacau ehipe i voinic, deera mai mare dragul sa -1 prive^ti.
Dind cu ochii de el, regele cel fa^arnic a oprit carul sau
lupta, tras de patru cai focoi, i 1-a intrebat :
Cine eti tu, necunoscutule ? i ce cau^i in cetatea mea ?
Sint nepotul tau, i- raspuns mindru Iason, i am ven
sa-ti cer tronul, pe care tu 1-ai rapit pe nedrept tatalui meu !
Regele s-a ingalbenit la fata, dar n-a cutezat sa-i asmut
slugile impotriva lui, deoarece vedea prea bine ca mul^imea er
de partea lui Iason.
Bine. Faca-se voia ta ! a rostit el cu sinceritate preface
ta. Vad i eu ca te-ai facut tocmai bun pentru domnie. Regi;
intr-adevar, trebuie sa fie tari ca tine, nu nite batrini neputin
cioi ca mine... ca am sa-ti dau cu placere tot -mi apar
tine. Dar mai intii va trebui sa cau^i lina de aur i s-o aduci ii
tara.
Lina de aur ? s-a mirat Iason.
Da. Un stramo de-al nostru a fugit cu ea in Colhida
unde regele Eete i- dat-o pe fiica-sa de sotie, apoi 1-a omorit :
a pus el s tap in ire pe lina. Acum e timpul s-o redobindim.
cine altul, daca nu tu, eti cel mai potrivit pentru aa ceva ?
Spuneti i voi, s-a adresat regele catre cei de fata : se cade,
oare, ca un moneag ca mine sa lase tara balta i sa piece dupa
lina de aur, cind are un nepot atit de puternic i descurcaret ?
Nu, nu se cade ! au glasuit mai multi oameni in virsta,
care nici nu banuiau ca regele vroia sa-i trimita nepotul acolo,
de unde spera ca niciodata nu se va intoarce.
Ei, vezi, Iason ? Reiese ca mai intii trebuie sa te duci
la regele Colhidei dupa lina i abia apoi sa vii la mine dupa
tron...
Daca trebuie, ma due ! s-a invoit Iason.
Colhida (sau Georgia de astazi) era situata tocmai dincolo
de Tracia. Ca sa ajungi la ea, aveai de strabatut pe apa cale
nemaipomenit de lunga. Nimeni pina la Iason nu se incumetase
sa faca acest drum. El, insa, nu s-a speriat. A cutreierat padu
rile in lung i-n lat, pina cind a gasit un tei uria, din care a
hotarit sa faca corabie uoara ca pana i iute ca vintul.
Auzind ce pune la cale, voinicii din imprejurimi au venit
32

sa-1 ajute. Iason a ales cincizeci dintre cei mai vrednici tineri
i s-au apucat de lucru. Intr-un timp record, au me^terit corabie deosebita. Era atit de u^oara, incit navigatorii puteau
duce pe umeri, fara sa-i simta greutatea. De aceea i i-au spus
,,A rgo (adica corabia uoara). Mai tirziu lumea, pornind de
la acest nume, i- botezat i pe ei argonau^i".
Cind toate pregatirile au fost facute, argonau^ii i-au luat
ramas bun de la rude i au plecat. Corabia lor luneca pe mare
ca un pescaru.
In drum au avut foarte mult de patimit, dar au ieit din
toate cu bine.
0 furtuna, bunaoara, i- aruncat odata pe ^armurile Traciei, intr-un ^inut unde era stapin Fineu un rege care avea
darul prezicerii. El cuno^tea aproape toate tainele lumii. Insa
zeii, ca sa-i ^ina pe oameni in ne^tire, i-au interzis sa le vorbeasca despre viitor. Fineu nu s-a supus. I se facuse mila de
paminteni i din cind in cind le prezicea soarta, ii preintimpina de primejdiile ce se apropiau. Zeii, desigur, s-au infuriat
i i-au luat vederile, apoi au trimis la curtea lui doua pasari
uriae, cu cap de femeie i cu ghiare de leu, ca sa-i impiedice pe
oameni sa vina la dinsul. In scurt timp oraul a ramas pustiu
de raul celor doua rapitoare. Mai mult chiar : ele ii furau i
buca^ica de la gura, incit batrinul rege era sortit sa moara
treptat de foame.
A flin d de necazurile regelui, argonau^ii au omorit cele
doua lighioane i l-au ingrijit pe Fineu, iar el, drept mul^umire,
le-a destainuit prin ce peripe^ii vor trece pina vor ajunge in
Colhida.

Pe toate n-am sa vi le spun, ca sa nu stirnesc din nou

nemul^umirea zeilor, dar una face s-o cunoateti... Plutind
spre rasarit, va trebui sa trecelfi printre doua stinci insufle^ite,
care de milenii se bat cap in cap. Nici corabie din cite au incercat sa treaca printre ele n-a reuit sa scape teafara. Pe voi
va sfatui sa da^i drumul mai intii unui porumbel. Daca pasarea
va trece cu bine prin strimtoare, atunci visli^i i voi cit mai
puternic inainte. In caz ca porumbelul va pieri, inapoie^i-va
acasa...
Argonau^ii i-au mul^umit in^eleptului Fineu, au facut rost
de un porumbel i au pornit spre stincile mi^catoare. Zgomotul
3 Com anda nr. 30735

33

produs de ciocnirea lor se auzea cu mult inainte ca ele sa se

vada. Cind au ajuns sub ele, eroii notri au procedat intocmai
cum i- sfatuit regele trac i au scapat cu bine. In urma lor
stincile au incremenit pe loc i nu s-au mai ciocnit, deoarece
insuflet;irea lor era menita sa dureze pina in clipa, cind corabie avea sa treaca printre ele.
Voinicii lui Iason au vislit inainte cu for^e inzecite i in
scurt timp au intrat in Marea Neagra...

cutezator indraznet;, curajos, inimos, viteaz

a detrona a inlatura din domnie
fabulos legendar, fantastic, de necrezut, nemaipomenit
navigatori membri ai echipajului unei corabii
milenii mii de ani
a prezice a proroci, a prevedea viitorul

Raspundeti :
De ce tinerii, cu care Iason a plecat dupa lina de aur, se numeau
,,argonau|;i ?
Din ce reiese ca unchiul lui Iason (regele Pelias) era un om fagam ic,
necinstit i rau ?
De ce, oare, zeii i-au interzis regelui trac Fineu sa le vorbeasca
oamenilor despre viitor ?

Refinefi :
Argonau^ii au fost primii i cei mai curajo^i navigatori din Grecia
care au cutezat sa strabata M area N ea g ra in cautarea linii de
a u r un simbol al boga^iei fabuloase.

L I N A DE A U R
Dupa mai multe saptamini de lupta cu stihia, argonau^ii au
ajuns, in sfir^it, la regele Eete. Acesta i- primit cu bra^ele
desfacute. Dar, cind a aflat ca au venit dupa lina de aur, i-a
pierit veselia i a cautat in fel i chip sa-i duca cu fofirlica.
In cele din urma, vazind ca n-o sa-1 poata in^ela pe Iason, i-a
vorbit pe leau :
34

 N-am nici un chef sa ma despart de lina de aur. Dar,

pentru ca vrei cu tot dinadinsul s-o ai, am sa 1;i-o dau numai
dupa ce vei dovedi ca meri^i sa fii stapinul ei...
Spune-mi ce trebuie sa fac ? a staruit Iason.
Miine diminea^a, pe pagitea din spatele palatului meu,
vei intilni doi tauri... I^i poruncesc sa ari cu ei ogorul de sub
munte i sa sameni in brazda col^ii atia de balaur.
Fie. Voi face cum imi porunce^ti, s-a invoit Iason.
Sara, in timp ce stateau pe corabie la sfat, unul din agronau^i i-a amintit ca fiica regelui Medeea il privea tot
timpul pe Iason ca fascinata.
Te pomene^ti ca s-a indragostit de tine ? a rostit el ingindurat.
Daca-i aa, sintem salva^i! a ris ironic altcineva.
Degeaba ride^i, i- dojenit Iason. Eu unul m-a insot;i
acum i cu zgrip^uroaica, numai sa pot afla ce pune regele
la cale !
Intre timp regele i-a adunat o^tenii i le-a poruncit ca miine
sa nu-i=si ia ochii de la corabia argonau^lor.
Zic ,,miine , pentru ca, dupa ce Iason va fi ucis de tauri,
voi ii ve^i trece pe to^i ceilalti prin foe i sabie !
Medeea, pitita dupa , asculta ce pune tatal ei la cale.
Dorm^a ei cea mai fierbinte era sa ajunga cit mai curind
regina. De mica fusese crescuta de vrajitoare, care inva^ase
sa pre^uiasca doar puterea. Pentru putere era in stare sa tradeze, sa fure, sa omoare... I^i iata ca acum, cu ajutorul lui Iason,
avea prilejul sa devina stapina unui alt regat.
Toata seara s-a zbuciumat ca leoaica incol^ita, iar pe la
miezul nop^ii, cind to^i dormeau, a luat cu sine doua sclave i
s-a dus pe ^armul apei, unde sta^iona corabia argonau^ilor.
Una din sclave i- dat de tire lui Iason ca fiica regelui
dore^te sa-i vorbeasca. El a venit in fuga linga dinsa, i- -luat
mina, i- sarutat-o.
Cind te-am vazut azi diminea^a, mi-am dat seama ca
eti foarte frumoasa. Acum constat ca eti i foarte curajoasa, a magulit-o el. Ce te-a adus aici ?
Teama ca miine am putea sa nu ne mai vedem.
A tit de nemilos e jocul, la care vrea sa ma supuna tatal
tau ?
3!

35

 N u e un joc. E moarte sigura... Daca nu te vor rapune

taurii, care sunt t-inu^i anume pentru asta, atunci cu siguran^a
ca te vor ucide o^tenii care vor rasari din de balaur.
Deci, iata care era secretul regelui ! El a acceptat sa-mi
dea lina de aur, numai pentru ca tia ce ma a^teapta ! a exclamat Iason. D ar daca ies invingator ?
N -ai nici ansa, 1-a asigurat Medeea. Nici una, daca
te bizui doar pe tine...
Pai, nu sint singur. Ii voi avea alaturi pe argonau^i !
Ei nu conteaza. Sa fi^i voi i de zece ori ca pe ati^ia
i tot vel^i fi invin^i !
Atunci pe cine sa contez ?
Pe mine ! i- raspuns Medeea hotarita. Pot face vraji
mult mai puternice ca cele ascunse in col^ii de balaur. Te pot
salva, Iason !
Tu ? E cu putin^a oare ?
Da, daca accept sa-^i fiu so^ie i-mi juri ca la intoar- j
cere in t;ara ta ma vei urea pe tron, alaturea de tine.
O-o ! Cum a putea sa nu fiu de acord ? l^i jur, Medeea !
Fii sigura : vom fi stapini atotputernici in Tesalia ! a rostit
Iason, luind-o patima de mijloc.
Bine. Atunci nu pierde timpul, 1-a oprit Medeea, intinzindu-i fiola de argint. Ia aceasta alifie i unge-te cu ea in
zorii zilei. Timp de zi vei fi cel mai puternic om din lume.
Vei injuga cu u^urin^a taurii. Apoi, cind vei vedea ie^ind din
brazda padure de oteni, sa ridici iute de jos un bolovan de
piatra i sa-1 arunci in mijlocul lor...
Terminindu-i vorba, fata a disparut in noapte.
Daca n-ar fi avut in mina flacona^ul cu unsoarea fermecata, Iason ar fi crezut ca a visat.
A doua zi s-a uns cu alifia preparata de Medeea i a ieit
plin de incredere in mijlocul ogorului indicat de rege.
Deodata, dintr-o pe^tera, de sub pamint, au ^ n i t afara doi
tauri care scoteau flacari pe nari. Mugind ingrozitor, ei s-au
aruncat fulgerator asupra lui Iason i au lovit cu coarnele in
scutul lui. Un adevarat zid de cetate de s-ar fi aflat in calea
lor i tot s-ar fi darimat sub izbitura. Dar Iason a ramas neclintit.
Regele privea nedumerit spre taurii, care in alte da^i se
36

rafuiau cit ai clipi din ochi cu adversarii lor. Acum, insa, Iason
i- prins de coarne, i- ingenuncheat, i- injugat la plug i
a arat cu ei cimpul nisipos din fata pe^terii.
Cind a ispravit cu toate, din coltii de balaur au prins a rasari
mii de oteni in zale de arama.
In sfir^it, s-a bucurat regele Eete, de data asta s-a zis cu
el !
Dar Iason a cules de jos un bolovan de piatra i 1-a aruncat
in mijlocul o^tenilor. Ace^tia au crezut, pesemne, ca e un bot
de aur i s-au incaierat ei intre ei pe viata i pe moarte, de n-a
scapat nici unul teafar.
Infuriat, regele a urcat in carul sau de lupta, a dat in cai
i s-a inchis in palat. Banuia ca Iason se afla in puterea unor
farmece i ca pina la caderea noptii nimeni nu va fi in stare
sa-1 invinga.
Intre timp Medeea a facut noua vraja, prin care i- adormit pe toti cei din palat. Apoi 1-a luat de mina pe fratele ei
mai mic i a venit cu el pe corabia argonau^ilor.
Iason s-a bucurat, a imbratiat-o, i- jurat din nou credin^a,
dei in sinea lui era mirat de faptul, ca Medeea ii tradeaza
tara i parintii numai ca sa poata deveni regina.
Te rog nu ma privi aa, 1-a probozit Medeea, de parea
ar fi banuit ce ginduri are. Mai bine ordona argonautilor sa
visleasca cit mai repede spre dumbrava unde e ascunsa lina.
Trebuie s-o luam imediat i sa fugim !
Bine, da fra^iorul tau ? El pentru ce ne trebuie ? a intrebat-o Iason in oapta, in timp ce prietenii lui ridicau ancora.
Ne va servi drept scut, i- raspuns Medeea, ferindu-i
ochii de privirea lui.
Iason n-a priceput prea multe din acest raspuns, dar nu i-a
zis nimic, caci trebuia sa dea mina de ajutor vislailor. La al
treilea cot al riului s-a aratat i dumbrava cu copacul sfint,
in care era aga^ata lina de aur. Sub copac statea la pinda un
balaur fioros, gata s-al sfi^ie pe oricine s-ar fi apropiat de lina.
Insa Orfeu, care se afla printre argonau^i, a inceput sa
cinte i monstrul a adormit. Atunci Iason a smuls lina de aur
din copac i, ajutat de ceilalti argonauti, a dus-o pe corabie...
Regele Eete i-a venit in fire abia spre dimineata. Vazind
ca lina de aur lipse^te, a batut alarma. Curtenii au sarit cu
37

to^ii in picioare, o^tenii s-au aliniat in fa^a palatului iar slugile

i-au relatat, ca fiica lui fugise cu argonau^ii, luindu-1 cu dinsa
i pe micul Absirt, la care regele tinea ca la lumina ochilor.
Indurerat, acesta a poruncit ca trei corabii bine echipate sa
piece imediat pe urmele fugarilor.

La singura visla sa traga nu unu, ci doi ostai, iar

pinze sa pune^i de doua ori mai multe ca pe ,,A rgo . ^i nu cumva sa va intoarceti fara Medeea i Absirt ! i- prevenit Eete
amenintator. Atunci pe to^i ca unul am sa va pmor cu mina
mea !
Iason tia ca regele va incerca sa-i prinda, de aceea nu s-a
intors pe calea veche, ci a taiat marea de-a curmeziul. Dar
lina 1-a dat de gol. Ziua stralucea mai tare decit soarele, iar
noaptea reflecta lumina stelelor, facindu-se vazuta de departe.
Pina sa-i dea seama de asta i s-o camufleze, urmaritorii l-au
descoperit i acum veneau din ce in ce mai strins pe urma lui.
La gurile Dunarii (numita de greci pe timpul cela Istru)
38

cele trei corabii din Colhida s-au apropiat de ei i erau gata-gata

sa-i ia la abordaj. Argonau^ii se pregateau sa lase vislele i
sa puna mina pe arme, cind Medeea a ieit pe punte cu fra^iorul ei de mina i=si le-a strigat urmaritorilor :
Opri^i-va ! Tatal meu v-a poruncit sa i-1 intoarcelji pe
A bsirt cu orice pre^. Iata-1 aici, cu mine... Vi-1 dau. Dar mai
intii lupta^i-va cu petii pentru e l !
$i, inainte ca cineva sa-i dea seama ce vrea sa faca, a smuls
pumnalul de la cingatoare i a injunghiat copilul. Apoi 1-a
casapit in buca^ele i 1 -a aruncat in mare...
A tit -argonautii, cit i urmaritorii lor au incremenit cu
miinile pe visle.
Ce~i asta ? Cum se poate ? s-au revoltat prietenii lui
Iason.
Sintem navigatori, nu ucigai!
Mai bine sa murim in lupta, decit sa ne patam cu singe
de copil !
Iason abia a izbutit sa-i potoleasca. La rugamintea lui, argonautii au apasat pe visle i s-au indepartat de locul crimei.
Cei din Colhida, vazind pe valuri rama^itjele din trupul lui
Absirt, s-au oprit, le-au strins bucata cu bucata i le-au dus pe
tarm. Acolo, dupa cum le-o cerea datina stramo^easca, 1-au
ars pe rug, au adus jertfe intru pomenirea lui i au improvizat
un mic ospa^. Toate acestea le-a rapit zi intreaga.
Argonau^ii intre timp s-au indepartat destul de mult.
Goana era pierduta. Inainte nu mai aveau ce cauta. Inapoi,
fara Medeea i mo^tenitorul regelui, nu indrazneau sa se in
toarca. Atunci au hotarit cu to^ii sa ramina locului i, impreuna cu tracii din partea locului, sa intemeieze cetate... Aa
a luat na^tere Tomis (astazi Constanta) unui dintre cele
mai infloritoare orae de pe ^armul M arii Negre.
* * *
Dupa cele savir^ite de Medeea, Iason a devenit alt om. N u
mai vorbea, nu mai era vesel ca odinioara. A in^eles ca fata,
pe care el, din iubire, se jurase s-o ia de so^ie i s-o faca regina,
are un suflet negru i nu merita sa fie stapina ^arii sale.
Ajuns acasa, i-a inminat lui Pelias lina de aur, dar nu i-a
cerut i tronul, cum le fusese m^elegerea. Medeea a crezut ca
39

msui Pelias ii spulberase visul de a pune mina pe putere i zile

in ir se gindea cum sa-1 inlature din calea sa...
In sfir^it, dupa mai multe luni de intrigi, le-a amagit pe
fiicile regelui, cum ca ea tie vraji prin care ii poate intineri
pe oamenii in virsta. Ca sa le convinga, a taiat in fa^a lor un
berbec batrin, a facut tot felul de farmece deasupra lui, apoi
1-a prefacut in miel.
Uimite, fiicile lui Pelias au rugat-o sa-1 intinereasca i pe
tatal lor. Medeea s-a invoit, insa, dupa ce ele i-au omorit parintele, vrajitoarea n-a vrut sa-1 reinvie...
Tronul era al ei ! Raminea doar ca Iason sa-1 ceara, sa-1
pretinda. Dar so^ul ei 1-a refuzat din nou.

Pentru nimic in lume nu voi consim^i ca ^ara mea sa cada in stapinirea unei vrajitoare ! a zis el categoric, ingaduind
ca rege sa devina fiul lui Pelias.
Pe timpul cela Medeea avea cu el doi gemeni. Cind vorbele
lui Iason au ajuns la urechea ei, furie salbatica a pus stapinire pe dinsa i ea, setoasa de razbunare, a luat lance i i-a
omorit pe amindoi...
Nemaiputind rabda crimele ei, locuitorii ora^ului au hota
rit s-o osindeasca. Inarma^i care cu ce putea, i-au inconjurat
casa, au format ua i erau cit pe ce sa puna mina pe ea, dar din
taria cerului a coborit pe nea^teptate un car de foe, tras de
balauri. Vrajitoarea, crispata de minie, a sarit iute in el i...
dusa a fost.
Ramas singur, Iason a trait retras intr-o casu^a de pe 1farmul marii, nu departe de locul unde putrezea pe mai corabia
,,A rgo . Uneori venea linga dinsa i, ore in ir, statea cu gindurile rava^ite, amintindu-^i de calatoria sa.
Intr-o zi cu zapu^eala mare s-a aezat la umbra sub corabie
i a a^ipit... Visa cum smulge lina de aur din copacul sfint...
Tocmai in clipa ceea lemnaria putrezita a corabiei s-a naruit
peste dinsul i fostul erou a ramas sa zaca pentru totdeauna sub
darimaturi...

abordaj luarea cu asalt, atacarea unei corabii

alifie unsoare
a consimfi a fi de acord, a accepta
40

echipat inzestrat cu cele necesare

a ezita a ovai, a sta la indoiala
fascinata incintata, vrajita
fiola flacon
a im proviza (aici) a face, a organiza ceva la repezeala
regat forma de stat, in care puterea apar^ine unui rege
stihie dezlanljuire a naturii, napasta, calamitate

Raspundefi :

Pentru ce i-a tradat Medeea tatal, fratele s$i tjara ?

Cum argumenta^i ca ea a fost criminala ?
De ce, oare, Iason n-a vrut sa devina rege la intoarcerea in tara ?
Cum a luat na^tere ora^ul Tomis (Constanta de astazi) ?

Re^ine^i :
Iason a vrut cu orice pret sa obtina lina de aur. In acest scop, n-a
ezitat sa profite pina i de vrajile Medeei. Dar in curind i-a dat
seama ca ea nu are nimic sfint in viata. Atunci s-a indepartat de
ea, a condamnat-o, a refuzat s-o faca regina, cum ii promisese...
Ultimele zile i le-a trait in singuratate i tristete, lasindu-se strivit de propriile sale vise.
Nu este adevarat ca scopul scuza mijloacele. Nu poti ajunge erou
cu ajutorul unor forte negre.

M A R U L D ISC O R D IE I
Cu trei mii i ceva de ani in urma, pe coasta sudica dintre
Marea N eagra i Marea Egee se inal^a oraul Troia, intemeiat
de regele Dardan, care sosise din Italia. (De la numele lui se
trage, de altfel, i denumirea strimtorii Dardanele).
Cel din urma rege al Troiei a fost Priam. So^ia lui, Hecuba,
ii daruise mai mul^i copii. Cind trebuia sa vina pe lume i ultimul lor fecior, regina a visat ca pruncul tjinea in mina tor^a
aprinsa. Focul tor^ei era atit de mare, incit a cuprins intregul
ora i 1-a mistuit in flacari.
Un preot care a talmacit visul in felul sau, 1-a sfatuit pe rege
sa se debaraseze de acest urma, daca nu cumva dore^te ca
Troia sa piara din cauza lui.
Cu inima frinta, Priam a dat ascultare preotului, parasindu-i fiul in padure. N u zabava, insa, un pastor 1-a gasit intim41

plator, 1-a luat in familie i 1-a crescut ca pe copilul sau.

Cind s-a facut mare, baiatul a luat parte la mtrecerile organizate de rege in cinstea unei sarbatori. Cum era fa ra pereche
de viteaz i iscusit, a ci^tigat uor toate probele sportive i a
devenit eroul zilei.
Regele a vrut sa-1 cunoasca mai indeaproape i, din vorba
in vorba, i-a dat seama ca e feciorul sau. Atunci a chemat-o
pe Hecuba, i 1-a aratat, au plins de bucurie i l-au intors in
sinul familiei regale, punindu-i numele Paris (adica ruda
regasita ).
Pe cind Troia sarbatorea acest evenirnent, zeii din Olimp se
veseleau in petera unui centaur, la nunta. Num ai Discordia,
zei^a birfei, nu fusese invitata, de teama sa nu le strice dispozi^ia. Ca sa se razbune, ea a luat un mar de aur i a gravat pe
el doar trei cuvinte : Celei mai frumoase . Apoi s-a furi^at
tiptil pina aproape de meseni i a lasat sa cada marul intre
zei^ele rivale : Hera, A frodita i Atena. Ele l-au ridicat, au citit cuvinteie celea otravite i s-au luat la har^a :
E al meu !
Ba e al meu !
Nu. Mie imi apar^ine !
i tot aa, pina au ajuns la vorbe grele, la insulte, la blesteme. Zeus, prevazator, n-a vrut sa se amestece, dar, ca sa puna
capat certei, le-a spus :
Duce^i-va in Troia, la tinarul Paris. E cel mai priceput
flacau din lume. Ruga^i-l sa va judece i sa decida el care dintre
voi merita marul...
Zei^ele s-au invoit. A u pindit momentul cind P a r is era sin
gur intr-o poiana i s-au ivit in fa^a lui.
Vrem s-o alegi pe cea mai mindra dintre noi, i-au zis.
la acest mar i pune-1 in palma celei mai frumoase !
Paris s-a uitat la ele, ne^tiind pe care s-o aleaga. Toate trei
erau intruchiparea frumusetii. Vazindu-1 ca ovaie, zei^ele au
prins a-1 maguli cu tot felul de promisiuni. Hera i- fagaduit
puterea. Atena 1-a ademenit cu in^elepciunea. Iar A frodita
cu dragostea celei mai frumoase femei de pe pamint. Tinarul
le-a ascultat pe toate, apoi a luat marul discordiei i 1-a dat
Afroditei.
Celelalte doua zei^e s-au suparat amarnic i au jurat in
42

sinea lor sa se razbune. Ia r Afrodita, drept rasplata, 1-a indemnat sa piece in Sparta i s-o rapeasca pe Elena, so^ia rege
lui Menelau, care era cea mai frumoasa tinara din lume.
Nu-^i fie teama, 1-a imbarbatat ea, itji garantez succesul !
Paris, cum era i=si firesc sa se intimple la virsta ca a lui, s-a
inflacarat pe data, a purees la drum, a cucerit-o pe Elena $i a
fugit cu ea in Troia.
Cind s-a intors de unde era plecat i a gasit palatul gol,
regele M en elau, pus la cale de Hera, a hotarit sa porneasca cu
razboi asupra Troiei.
Mii de tineri s-au inrolat in armata condusa de Agam em
non, fratele lui Menelau. In scurta vreme mai multe corabii
ale grecilor s-au apropiat de Troia.
Insa zidurile cetatii erau atit de groase i de rezistente, in
cit de la pota se vedea ca nu va putea fi cucerita din mers.
Atunci grecii au tras corabiile pe ^armul nisipos, i-au intins
tabara din corturi, au sapat an^uri in jurul ei, au pus strajeri de nadejde la fiecare colt i abia dupa aceasta au rasuflat
mai u^ura^i.
Dar, cu toate pregatirile lor, razboiul a durat mai mult de
noua ani. Luptele se dadeau cu aceea^i inver^unare ba sub ziduri, ba pe tarmul marii, ba la poarta cetatii asediate, fara sor1;i
de izbinda nici pentru aparatori, nici pentru atacan^i.

coasta (aici) mai inclinat, $arm al marii

a se debarasa a se descotorosi, a scapa, a se lepada
discordie cearta, dezbinare, dezacord, vrajba, zizanie
inver^unare indirjire, necrutjare
rival concurent, adversar
strimtoare fiie ingusta de apa care leaga doua mari
Raspundefi :
De ce, oare, Paris a fost parasit de mic in padure ?
Pentru ce s-au luat la cearta zei^ele rivale ?
Din ce cauza a izbucnit razboiul troian ?

Re^ine^i :
Marul discordiei" inseamna viclenie ce sta la baza unor certuri
sau neintelegeri.
43

CALCIIUL LUI AHILE

Orice razboi ii faure^te eroii sai. D ar nici unui din razboaiele purtate in antichitate n-a cunoscut mai multi eroi ca
cel din Troia. Aici luptau i greci, i traci, i inzi, i multe alte
neamuri atrase de intriga Discordiei.
Eroul aparatorilor era fratele lui Paris viteazul Hector,
cel mai mare dintre feciorii lui Priam.
In oastea grecilor se remarcau indeosebi Ulise i Ahile.
Acesta din urma era fiul zeitei Tetis.
Cind 1-a nascut, maica-sa a aflat ca baiatului ii este sortit sa
moara sub zidurile cetatii Troia. Ca sa impiedice destinul, ea 1-a
scaldat in riul Stix, dincolo de care incepea Infernul. A p a riului i- ealit trupul in aa fel, incit nici arma sa nu-1 poata rani.
Dar, cind 1-a cufundat in riu, Tetis a tinut pruncul de calciiul
sting i, fara sa-i dea seama, a lasat un singur loc prin care
putea fi doborit copilul ei.
Acum, unde era lupta mai grea, daca venea Ahile, victoria
era de partea grecilor.
Intr-o zi, fiind certat cu conducatorul otilor, Ahile s-a incapatinat i n-a ieit la lupta. In lipsa lui, troienii au facut prapad in rindurile grecilor. Inca putin i oastea grecilor era sa
fie aruncata in valurile marii. Doar Ahile mai era in stare sa-i
imbarbateze pe fugari. El, insa, statea in cortul sau i se distra.
Vazind cit de aproape e sfir^itul, Patrocle, prietenul lui
Ahile, a venit intr-un suflet la el i 1-a rugat :
Ahile ! tiu ca mindria nu-ti permite sa te impaci cu
regele Agamemnon. Dar fara tine sintem pierduti. Hector e
ajutat de traci. Sint multi, voinici i priceputi la lupta... Daca
nu vii tu, atunci, cel putin, da-mi mie armele i haina ta. Troie
nii vor crede ca ai intrat in lupta i asta ii va inspaiminta !
Ahile s-a lasat induplecat. A luat scutul, sabia i lancea,
le-a dat lui Patrocle i, imbratiindu-l, i- spus :
Sunt armele pe care zeii din Olimp le-au daruit tatalui
meu la nunta. Cu ele, daca vrei, mai poti salva onoarea grecilor.
Dar zeii n-au vrut ca Patrocle sa citige lupta. Zadarnic s-a
aruncat el ca un leu asupra cetelor troiene. Zadarnic a racnit cu
voce preschimbata, cind s-a ciocnit cu regele tracilor, care a
venit asupra lui intr-un car de lupta, tras de patru cai negri ca
pana corbului.
44

Hector a vazut ca nu Ahile a ieit la lupta i, cind Patrocle

se a^tepta cel mai pu^in sa fie atacat, 1-a izbit cu suli^a in
piept...
Prietenii lui abia au izbutit sa scoata de pe cimpul de bataie
trupul neinsufle^it al lui Patrocle. Dar armele lui Ahile aa
i au ramas ca prada de razboi la Hector.
Cind a aflat aceasta tire, Ahile a izbucnit in plins. Patrocle
fusese pentru el mai scump decit un frate...
Ranit i umilit, regele Agamemnon a venit inca data la
A hile sa-i ceara scuze ca 1-a ofensat.

Lasa. Am i uitat, i- raspuns Ahile. Acum sint obligat

sa-1 nimicesc pe Hector !
saptamina mai tirziu, dupa ce me^terul din Olimp i-a
faurit alte arme, Ahile a ieit sa se razbune. Minia lui era atit
de mare, incit in scurta vreme i- doborit pe cei mai vrednici
dintre aparatorii Troiei.
Ceilal^i oteni au batut in retragere i s-au adapostit in ce
tate. Num ai Hector a ramas afara sa-1 infrunte.
45

Duelul a durat aproape toata ziua. Spre seara Hector a cazut

rapus. Inver^unat, Ahile 1-a legat de carul sau i 1-a tirit pe
jos de-a lungul zidurilor Troiei.
Hecuba, mama lui Hector, statea muta pe zid i urmarea
cum trupul fiului ei este batjocorit...
Aceasta fapta i- displacut i zeului Apolo care tinea cu
Troia. In toiul unei batalii el a venit in fa1;a lui Ahile i i-a
spus :
A jun ge ! Caci ai varsat riuri de singe. Tu unul ai trimis
mai multe umbre in Infern, decit intreaga voastra oaste !
Ahile era infierbintat de lupta i i- raspuns :
Ferete-te din calea mea ! N u te v i r i ! E timpul sa
distrug cetatea asta ! Zadarnic mai ocrote^ti!
i, cum Apolo mai statea pe loc, a ridicat lancea sa-1 loveasca. Zeul luminii a disparut. Dar in aceea^i clipa de pe zidu
rile Troiei Paris 1-a ^intit cu arcul pe Ahile. Sageata nu i-ar fi
pricinuit, probabil, nici un rau, daca Apolo, turbat de suparare,
n-ar fi indreptat-o cu mina lui drept in calciiul lui Ahile.
Eroul a simtit ca-i pier puterile, dar n-a lasat lancea din
mina. Printr-o ultima sfor^are a aruncat-o spre dumanii sai,
s-a clatinat, a cazut intr-un genunchi i, inainte de a-i da suflare, le-a strigat :
V ai voua ! Celor care va uita^i acum la mine cu bucurie
ca ma prabu^esc... Vai voua...
In scurta vreme, sageata otravita 1-a lovit i pe Paris.
In^elegind ca va muri, el a imbra^i^at-o pe Elena, pe care rapise la indemnul Afroditei, i s-a retras in muni;i, pe locurile
unde altadata a dus via^a lini^tita de pastor. Aici, in chinuri
nemaipomenite, s-a stins incet in bra^ele batrinului care pe
timpuri il gasise parasit in mijlocul padurii...
Discordia ii atinsese scopul. Pitita printre stincile Olimpului, ea urmarea satisfacuta cum lumea se naruia treptat in
mreaja unei intrigi pusa la cale de rautatea ei. In mina stinga
avea cupa cu venin. In dreapta $inea un mar de aur, pe care
incrustase noua viclenie...

a incrusta a implinta, a imprima ceva pe suprafa^a unui obect

(litere, ornamente)
infern iad
46

lance suli^a
a ofensa a insulta, a jig n i

onoare (aici) reputa^ie buna, prestigiu

vrednici capabili, destoinici
vu ln e ra b il slab, defectuos, care poate fi ranit uor
Raspundeti:
De ce Ah ile era de nebiruit in lupta ?

In ce imprejurari i-a gasit, totu^i, moartea ?

Dati exemple din viat,a voastra, in care poate fi aplicata expresia
Calciiul lui Ahile .
Re^ine^i :
Calciiul lui Ahile simbolizeaza
slabiciune a unui om.

locul

vulnerabil, principala

C A L U L T R O IA N
Razboiul nu mai avea sfirit. O^tenii greci erau nemul1;umi^i. Dorul de casa ii indemna sa se intoarca inapoi in Grecia.
Agamemnon era pe cale sa le satisfaca vrerea.
Dar Ulise (numit i Odiseu) 1-a convins ca trebuie sa mai
ingaduie saptamina.
De ce ?
E timpul sa incercam alta arma.
Ce arma ? 1-a intrebat nedumerit Agamemnon.
In^elaciunea.
Rizi de mine !
Ba nu. Sint noua ani de cind luptam la zidurile Troiei.
Cu for^a nu ne-a reuit nimic. Cetatea mai rezista. $i, totui,
am putea s-o cucerim, daca mina de viteji s-ar apuca sa ne
deschida por^ile... pe dinauntru.
Agamemnon a izbucnit in ris.
N u ride, 1-a oprit Ulise. Am intocmit un plan... In^i^i
troienii vor duce otenii nostri in cetate...
Cum i^i inchipui tu aa ceva ?
Vom profita de faptul, ca troienii vor sa se puna bine pe
linga zeii notri. Astfel, drept sacrificiu vom me^teri un cal de
lemn, in care sa poata fi ascuni mai mul^i osta^i. Apoi ne vom
47

preface ca plecam... In rest ramine sa ne bizuim pe zei.

Fie, s-a invoit Agamemnon. A i mina libera sa faci ce
vrei.
A jutat de lemnari, Ulise a meterit un cal uria, a^ezat pe
nite ro^i, cu ajutorul carora sa poata fi mutat din loc in loc.
Pe dinauntru calul era gol, incit putea dosi aproape duzina
de solda^i.
i chiar vor fi troienii atit de neprevazatori, incit nu vor
dori sa vada ce-i in burta lui ? a exclamat Agamemnon, cind
1-a vazut.
Nu, 1-a asigurat Ulise, caci vom grava pe el inscrip^ia :
Zei^ei Atena din partea grecilor recunoscatori . Citind-o,
troienii nu se vor ineumeta sa scotoceasca inauntru, de teama sa
n-o irite pe zei^a.
In ziua sorocita, Ulise i cu noua viteji au intrat in burta
calului, au tras ua secreta dupa din^ii i au zavorit-o pe
dinauntru.
Agamemnon, dupa cum erau in^elei, a pornit cu oastea la
atac, dar in toiul luptei a facut in aa fel, ca troienilor sa li se
para ca victoria inclina catre ei. Imbarbatindu-se, troienii au
navalit cu for^e proaspete pe ^arm, iar grecii au urcat in graba
pe corabii i s-au facut ea pleaca.
Izbinda ! Izbinda ! strigau in s u fle ^ i otenii lui Priam.
Grecii se due ! Razboiul s-a sfirit !
De pretutindeni din cetate se auzeau exploziile de bucurie ale
troienilor, care credeau, intr-adevar, ca adversarii lor au dat
bir cu fugi^ii.
Cind valul de entuziasm s-a stins pu^in, invingatorii au dat
cu ochii de calul parasit pe l^arm.
Sa-1 ardem !
Sa-1 nimicim !
Sa-1 aruncam in mare ! au strigat unii troieni.
Ba nu ! s-a opus sfetnicul regelui. Citi^i inscrip^ia... E un
dar pentru zei^a lor ocrotitoare. Eu zic sa-1 ducem in cetate si
astfel s-o citigam de partea noastra pe Atena !
Nu ! Nu-1 ascultat;i! a glasuit atunci preotul Laocoon.
Vad ca degeaba v-a^i razboit atita timp cu grecii. N-a^i insu^it,
ca sint viclen i! De ce in alte da^i, cind i-a^i batut mai tare, n-au
plecat ?... Trezi^i-va ! Distruge^i calul ! Mie imi este teama i de
48

grecii, care ne vin cu daruri !

Troienii au ridicat din umeri. Mai tii ? Poate ca preotul
Laocoon are dreptate...
N u va p rip i^i! a insistat din nou sfetnicul regelui. Sa nu
batjocori^i trofeul ! Ceea ce apar^ine zeilor nu poate fi atins de
om !
In sa Laocoon a rid icat suli^a de jos i a strapuns cu ea

pintecul calului. Zinganind, arma s-a lovit de ceva tare i

s-a frint.
A ^i vazut ? Se pare ca a lovit un scut !
De cum a rostit aceste vorbe, marea s-a involburat,
s-a revarsat spre mai i dintre valuri s-au aratat doi erpi
otravitori, trimi^i de Hera. Ei s-au napustit asupra fiilor lui
Laocoon, care stateau pe ^arm. Parintele s-a repezit sa-i scape.
Dar prea tirziu ! Montrii, mai groi ca bra1;ul i lungi de doua
ori cit omul, l-au incolacit i pe dinsul de miini i de picioare i
l-au sugrumat...
A^i vazut ? Zeii s-au razbunat pe el, a constatat infiorat
sfetnicul regelui. Dore^te cineva i pentru noi asemenea
pedeapsa ?
Troienii au in^eles in felul lor ivirea erpilor i, bucuroi ca
pot s-o imbuneze pe Atena, s-au inhamat la cal i l-au tirit in
centrul ora^ului.
Apoi au scos din beciuri amfore cu vin, au intins mese cu tot
felul de bucate, au petrecut pina la miezul nop^ii, rizind de greci
i blestemind razboiul... In sfir^it, obosi^i de cintece i dansUri,
s-au impratiat pe la case i s-au lasat in voia visurilor.
Dar lini^tea era amagitoare.
Pindind momentul potrivit, Ulise a tras zavorul pe
dinauntru, a deschis ua i voinicii ascun^i in pintecele calului
au coborit in piat;a.
Fara sa faca prea mult zgomot, ei s-au rafuit mai intii cu
paznicii somnoroi de la por^ile principale ale cetatii.
Cam in acelai timp Agamemnon s-a reintors cu oastea in
tabara parasita. Acum stateau cu to^ii la pinda linga ziduri i
a^teptau semnalul lui Ulise.
Dintr-odata, de sus, din turnul de paza a rasunat un
strigat :
Tradare ! Fraljilor ! La arme !
4 Com anda nr. 30735

49

Dar, inainte ca cineva sa in^eleaga ce se intimplase, por^-ile

ceta^ii s-au deschis i grecii au navalit pe strazile ora^ului.
Focul a cuprins primele case...
Trezi^i din somn, troienii alergau buimaci in cautarea unui
adapost. Cei mai viteji au pus mina pe arme. Insa navalitorii ii
maturau din cale, ii ucideau, ii aruncau in flacari.
Trei zile i trei nop^i la rind a durat cruntul macel. In
a patra zi, dupa ce nu mai ramasese piatra pe piatra din oraul
Troia, grecii au incarcat toate boga^iile ei pe corabii i au ieit
in larg.
Pe una din corabii, instalata linga Menelau, statea Elena
pricina razboiului Troian. Regele fusese hotarit s-o pedepseasca,
dar frumuse^ea ei 1-a dezarmat i ura, adunata pe parcursul
celor zece ani de suferint;a, i s-a topit ca gheatja.
Acum, ^inindu-se de miini, ei admirau satisfacu^i peisajul de
la orizont. In urma lor, ca un blestem, se inal^a spre cer un stilp
enorm de fum, care vestea intregii lumi ca Troia a pierit, ca
Troia nu mai este...

amfora vas de lut cu doua toarte, folosit in antichitate pentru

pastrarea vinului
duzina-------un grup din douasprezece persoane
a irita a supara, a enerva
macel ucidere in masa a oamenilor, masacru
a profita a trage un folos, a ci^tiga
sacrificiu (aici) jertfa adusa zeilor
sfetnic sfatuitor (al regelui), consilier.

Raspundeti :
Ce iretlic a folosit Ulise, ca sa-i invinga pe troieni ?

De ce, oare, troienii au cazut aa uor in cursa ?

Ce calitati deosebite il caracterizeaza pe Ulise ?

Demonstrati ca razboaiele aduc numai nenorociri.

Retine(i :
Expresia Calul troian semnifica un vicleug al adversarului,

O cursa in care cazi de buna voie, dintr-o prea mare incredere in cei
cu care te afli in conflict.
Du^manul nu trebuie crezut nici chiar atunci, cind iti aduce daruri !

CONCLUZII GENERALE :
1. Cei mai indepartafi stramosi ai nostri au fost tracii. E i
teritorii imense i aveau mai multe nume, dupa regiuni. Tracii
care locuiau pe paminturile, unde astazi se afla, Republica
M oldova si Romania, erau num iti ,,daci (de catre la tini) sau
,,gefi (de catre greci). Leaganul tracilor a fost Dunarea de jos,
cu cele d o u a maluri manoase, si Carpatii bogafi in metale si
pdduri.
2. Prim ele ?tiri despre stramoii nostri tracii se desprind
din mitologia greaca. Legendele povestesc ca :
Prom eteu a cunoscut un pastor t r a c ;
Heracle a trecut de mai multe ori prin Tracia ;
A rg o n a u fii au poposit la regele Fineu din Tracia ;
U rm a rito rii llnii de aur s-au stabilit in Tracia, intemeind
oraul Tomis ;
N ein trecutu l cintaret Orfeu era din Tracia s. a. m. d.
3. Toate aceste in form atii demonstreaza ca poporul nostru are
radacini foarte adinci in trecutul indepartat al istoriei i ca
sintem urmasii unuia dintre cele mai stravechi neamuri care
au tra it cindva in Europa.

Partea a doua

COPILARIA s t r a b u n i l o r
T R A C II IN R A Z B O IU L T R O IA N
Cind Troia a fost asediata, regele Priam a trimis gona^i in
toata lumea sa-i intiint;eze prietenii de nenorocirea care 1-a
lovit.
Un sol de-al lui a ajuns i la Bunellos, regele tracilor de la
gurile Istrului (Dunarii de azi).
Bunellos era una din capeteniile tracilor, cu care troienii
faceau negot- A flin d de navalirea grecilor, el a adunat in g ra
ba oaste din cei mai bravi supu^i ai sai, i- urcat pe corabii
i i- trimis in Troia.
Insa razboiul troian, parea sa nu aiba sfir^it. In al noualea
an de har^uiala a sosit in Troia insui regele Bunellos, inse
r t de cei trei fii ai sai.
Priam 1-a primit ca pe un frate. In suflel^i de prezen^a capeteniei lor, tracii faceau minuni de vitejie.
Intr-o zi, pe cind voinicul Ahile era certat cu Agamemnon
i nu vroia sa participe la lupta, troienii i-au lovit pe greci cu
atita ardoare, incit pu^in a lipsit sa nu-i arunce cu totul in
mare. Oastea lui Bunellos, sus^inuta de marele Hector, i- impins pina la corabii. Aici, tiind ca nu mai au unde se retrage,
grecii s-au strins in jurul lui Patrocle, care purta pe umeri
mantia lui Ahile.

Nici un pas inapoi ! striga Patrocle, imbarbatindu-i pe ai

sai cu fapta.
Pe unde trecea el, lasa in urma brazde de raniti i mor^i.
Troienii au ovait. Credeau ca insu^i Ahile se razboia cu ei.
Ca sa le dea curaj, regele Bunellos s-a postat in fa^a lui
Patrocle. Citeva secunde s-au infruntat doar cu privirile, apoi
S-au iz b it cu sabiile, s-au lovit cu scuturile, s-au im pun s cu

lancile. Amindoi erau voinici i bine pregati^i de lupta corp la

corp, insa Patrocle, mult mai tinar decit regele, a pindit momen52

tul cind Bunellos a uitat de aparare i i- implintat cu toata

for^a sabia in burta.
Regele a scapat arma din mina i s-a prabu^it cu fata in
nisip. Patrocle a racnit victorios spre cer. In aceeai clipa, insa,
Hector 1-a strapuns cu suli^a in piept...
Ranit de moarte, regele tracilor a fost adus in palatul
lui Priam . P rin tr-un ultim efort, el 1-a rugat pe stapinul Troiei
sa aiba grija de feciorii sai i, cu primul vint prielnic, sa-i
trimita inapoi in Tracia.
Vointa ta e lege pentru mine, 1-a asigurat Priam, sfiiat de suferinta.
Dupa funeraliile rinduite ca la traci, regele Troiei i- chemat
pe cei trei fii ai lui Bunellos i le-a spus :
E dureros sa-ti pierzi parintele intr-un pamint strain...
Totui, sa titi : pamintul meu e i pamintul vostru ! $i, daca
vreodata careva din voi va simti nevoia unui prieten de nadejde, atunci il va gasi aici, intre copiii i urmasii mei ! Acum,
prin voia tatalui vostru, sint nevoit sa va trimit acasa. N u
inainte, insa, de a va rasplati devotamentul de care ati dat
dovada in apararea Troiei...
Spunind acestea, Priam a facut un semn i sfetnicul sau
a adus un scut, sabie $i lance cu virful aurit.
lata cadoul meu, a continuat regele. Sint armele voinicului Ahile. Hector le-a dobindit in lupta de la Patrocle
uciga^ul tatalui vostru. A u fost lucrate de me^terul lui Zeus.
Cine le are ajunge de nebiruit pe cimpul de bataie.
Batrinul rege a facut scurta pauza, s-a uitat pe rind la
fiecare, apoi a glasuit :
Sinteti trei frati. Viata ar putea sa va desparta, iar
nenorocirea sa va invrajbeasca... Opuneti-va ! N u va lasati
infrinti de ea. ^i, principalul, nu uitati ca armele lui Ahile doar
minuite impreuna ajung sa fie cheza^ia unei mari puteri.
Mo^tenitorii lui Bunellos le-au luat, i-au multumit, dar l-au
rugat sa-i lase in cetate, sa-^i faca in continuare datoria.
N u ne putem intoarce, fara sa-1 razbunam pe tata, a zis
Carpinus, fratele mai mare.
$i pe urma, inii aparatorii Troiei mai au nevoie de
aceste arme, a adaugat mezinul, ridicind in aer sabia lui Ahile.
N u pot. Mi-am dat cuvintul, a rostit Priam.
53

 {->tim. D ar dreptul fiilor la razbunare te poate dezlega de

el, a insistat i Hector.
Regele a stat pu^in in cumpana, apoi a zis :
Fie... Dorin^a voastra e mai puternica decit impotrivirea
mea.
A flin d de darul lui Priam, Hera s-a dus intr-un suflet la
Zeus i i- cerut :
Trimite potopul in cetatea l u i ! Rastoarna mun^ii peste
dinsul ! Fa-1 sa regrete ca a uitat cui apar^in aceste arme !
N u pot sa fac aa ceva, i- raspuns atotputernicul ei so^.
Tu personal ai pus la cale acest razboi. Descurca-te cum tii.
Priam nu are nici vina. Dar, ca sa nu te superi, am sa ordon
me^terului meu sa-i faureasca lui Ahile alte arme.
Nemul^umita, Hera a coborit in petera Discordiei.
Am noi du^mani. Ajuta-m a sa-i invrajbesc !
Pe cine ? s-a lingu^it Discordia.
Pe fra^ii traci. Sint trei. $i fiecare din ei define cite
arma din Olimp. Daca nu fac nimic, ca sa-i despart acum, ca
miine vor ajunge de n e b iru it!
Las pe mine, s-a grozavit Discordia. $tii bine ca nu
exista prieteni, fra^i, indragosti^i sau rude, pe care eu sa
nu-i pot du^mani. D ar cred ca mai intii ar trebui sa sarbatorim
caderea Troiei.
Hera a tresarit.
Cum ai putea s-o faci ?
Cu ajutorul lui Ulise.
i zei^a vicleniei i- impartait in taina iretlicul cu calul de
lemn, pe care grecii abia urmau sa-1 me^tereasca...

ardoare
chezaie
devotament
funeralii
a implinta
nego$
a $ovai

avint, inflacarare
garan^ie, asigurare
daruire, abnegate
ceremonie de inmormmtare
a infige
corner^, negustorie
a sta la indoiala, a fi nehotarit

Raspundefi :
Cum au ajuns tracii sa lupte de partea Troiei ?
Ce sfat le-a dat regele Troiei fra^ilor traci ?

54

 De ce zei^a Hera n-a vrut ea armele lui Ahile sa fie minuite de

fra^ii traci ?

Refine^i :
Neamul tracilor era unul dintre cele mai numeroase din lume.
Dupa ,,socoteala lui Herodot, daca tracii ar fi avut un singur cirmuitor $i s-ar fi inteles intre ei, atunci ar fi ajuns de nebiruit i
cu mult mai puternici decit toate celelalte neamuri.

IN F R A T IR E A TROIENILOR CU T R A C II
Bucuro^i ca li s-a permis sa ramina in continuare in ceta
tea Troia, feciorii lui Bunellos nu scapau nici ocazie sa-i
demonstreze vitejia. La inceput, temindu-se pentru via^a lor,
regele Priam a pus garda speciala sa-i pazeasca. Dar, cind
s-a convins ca armele lui Ahile, intr-adevar, sint inzestrate
cu puteri miraculoase, a rasuflat mai uurat i le-a permis sa
lupte acolo, unde pericolul era mai mare.
Cot la cot cu dinii, lupta i Enea, fiul zei^ei A frodita i
a pastorului Anhise. El era casatorit cu fiica lui Priam. Cind
Hector a cazut in lupta, regele i- incredin^at lui Enea conducerea cetatii Troia.
In fiece seara, dupa lupta, cei trei fra^i veneau impreuna cu
Enea la el acasa, unde Creuza, so^ia lui, ii a^tepta cu masa
pusa. Uneori gaseau aici i pe Dicena, sora lui Enea, ajunsa
la virsta, cind lumea imbraca, de obicei, culorile iubirii. Atunci
Carpinus, furind-o cu privirea, pierdea treptat darul vorbirii,
se imbujora la fa^a,i, dintr-un voinic capabil sa doboare un
taur dintr-o lovitura, se transforma intr-un flacau blajin i
ru^inos, care nu tia ce sa faca cu miinile sale mari cit doua
buzdugane.
De sus, de pe Olimp, zei^a A frodita se uita la ei cu ingadum^a parinteasca...
In noaptea cind grecii (datorita vicleniei lui Ulise) au deschis por^ile Troiei i s-au napustit ca un potop peste ora,
fra^ii traci tocmai ieeau din casa lui Enea, unde sarbatorisera
victoria. In partea opusa a cetatii a izbucnit pojarul. Cerul s-a
inro^it. Marea parea un bale de singe, "fipetele disperate ale
55

femeilor faceau tabloul asemanator cu iadul.

Salva|;i-va ! Am fost trada^i ! le-a strigat un grup de
tineri care dadeau bir cu fugi^ii.
Stat;i ! Incotro ? La arme ! a incercat Enea sa-i opreasca.
Dar frica se cuibarise deja in pieptul lor. N u mai erau buni
de nimic. Adevarata stapina a cetatii devenise panica. Infuriat, Enea i-a smuls sabia din teaca i a pornit la vale, spre
palatul lui Priam. Fratii traci au luat-o dupa dinsul.
Cind au ajuns, palatul era in flacari. Prin uile smulse din
ti^ini ieeau otenii greci cu bra^ele pline de lucruri jefuite.
In fruntea lor paea feciorul lui Ahile, cu sabia insingerata,
tirindu-1 dupa sine pe regele Priam.
Mi^eilor ! a strigat Enea. N u va atinge^i de stapinul
meu !
$i era gata sa se repada inainte, dar regele, vazindu-1,
i- ordonat :
Stai ! N u te apropia ! Nici eu, nici Troia nu mai poate
fi salvata. Tu ai acum alta datorie : sa duci urmasii nostri
spre ^armul de unde a venit Dardan ! Eu te oblig s-o f a c i !
Ultimele cuvinte le-a rostit in clipa cind fiul lui Ahile s-a
intors fulgerator spre dinsul
i 1-a spintecat in doua dintr-o lovitura.
A h ! V a omor pe to
ti ! a racnit Enea rotindu-i
sabia printre uciga^ii socrului sau.
Curmatji-i viata ! a
dat porunca fiul lui Ahile.
Vreo douazeci de oteni
i-au lasat prada pe scarile
palatului, i au sarit cu ar
mele la Enea. Dintr-o saritura, tracii au facut un zid de
netrecut in fata lui.
R etrage-te! i- zis
Carpinus. Aici nu mai avem
ce face.
56

{>i pas cu pas, aparindu-se de ceata adversarilor care se

incurcau unii pe altii, to^i patru s-au adapostit in ulicioarele
inguste, unde du^manii n-au mai avut curaj sa-i urmareasca.
Un sfert de ora mai tirziu au revenit acasa. Creuza, cu feciorul i parintele lui Enea ii a^teptau in prag. Invadatorii cotrobaiau deja prin casele vecine.
Dintr-o data Carpinus a tresarit. Printre strigatele dupa
ajutor a auzit voce cunoscuta.
Dicena ! Cum am putut sa uit !
lute ca cerbul, el a sarit citeva ziduri i s-a pomenit in
curtea undfe locuia Dicena. Patru vlajgani incercau sa puna
mina pe ea.
Mai intii prinde^i-ma pe mine ! le-a strigat Carpinus,
sarind in mijlocul lor.
In aceea^i clipa pum nii lui de fier au cazut ca trasnetul
In capul lor. Era intiia oara cind tia ce trebuie sa faca cu ei
in prezen^a fermecatoarei fete... Trei dintre vrajmai s-au
prabu^it ca secera^i sub ziduri. Pe cel de-al patrulea, naucit
de lovitura, 1-a ridicat in sus i 1-a aruncat spre ua ce dadea
in strada. Ua s-a facut t&ndari i a zburat cu tot cu adversar
afara. In cadrul ei, gata de lupta, au aparut fra^ii mai mici
ai lui Carpinus.
A i nevoie de noi ?
Deocambata nu ! D ar in curind va trebui sa spargem
incercuirea i sa razbim spre munte !
Dicena a venit linga dinsul, 1-a im b r a ^ a t i i- multumjt
cu ochii inotind in lacrimi.
Sa mergem, i- zis Carpinus, luind-o de mina i ocrotind-o cu scutul de du$manii care incepeau sa-i revina.
In strada au dat de Enea. 11 ducea in bra^e pe tatal sau
batrin. Micul Ascaniu se tinea de haina lui. Creuza era alaturi.
Ducea in mina un cufara cu lucruri luate la intimplare din
casa.
Acum vacarmul catastrofei se auzea de pretutindeni. In fata
lor s-a aratat ceata de razboinici.
Vom trece printre ei ! a hotarit Carpinus i s-a postat in
frunte.
Enea i s-a alaturat. Ceilalti doi frati ii aparau din parti. La

57

mijloc stateau femeile, batrinii i copiii. In spate purtatorul

de arm e al lui Enea. Astfel distribui^i, au razbit spre una din
por^ile secrete ale Troiei i au ie^it afara din cetate.
Majoritatea troienilor care scapasera cu zile s-au adunat pe
muntele Ida. Stateau piti^i in dosul copacilor i urmareau
infiorati cum li se mistuie cetatea.
Ajuns acolo, Enea a constatat ca in invalma^eala i-a pierdut
sotia. Disperat, a strigat-o de citeva ori i, pentru ca nu
i- raspuns nimeni, a facut cale intoarsa.
A gasit-o abia sub zidul Troiei. Fusese doborita cu lance pe
la spate.
El s-a lasat in genunchi linga dinsa, i- cercetat rana, a yrut
s-o bandajeze.
N u trebuie, a rostit incetior Creuza. Zeii n-au vrut ca eu
sa merg cu tine in tara lui Dardan... Dar tu nu te opri din
drum... A i grija de feciorul nostru... Adio...
$i fiica regelui s-a stins ca lumina linga pieptul lui.
Ca sa-i inabu^e durerea, Enea a pus mina pe arma i
s-a aruncat asupra grecilor care ieeau cu prada din cetate.
Spre dimineata, ranit i obosit, a revenit pe munte, purtind
in brate trupul neinsufletit al credincioasei lui sotii. Aici
le-a transmis troienilor porunca de pe urma a regelui Priam,
apoi i- intrebat :
M a veti urma i voi in tara de unde au venit stramo^ii
nostri ?
Da ! au raspuns troienii intr-un singur glas.
In ciuda tuturor primejdiilor pe care le vom intilni in
cale ?
Oricit de mari ar fi, vom trece peste ele !
Atunci va jur i eu sa nu tiu de odihna pina in clipa,
cind voi atinge cu piciorul tarina, pe care a calcat Dardan !
Troienii cuno^teau ca cei care au pus intiia piatra in temelia
Troiei au venit pe apa dintr-o tara, pe care numeau Hesperia
(adica tara din asfintit ). Insa nimeni nu tia precis unde se
afla ea. Unicul reper al lor era un riu, pe nume Tibru, care
curgea domol printre cimpiile manoase ale tarii (Italia de azi).
Intre^timp, grecii au prefacut cetatea Troia intr-o gram ada
de ruine, au incarcat bogata prada pe corabii i au plecat in
larg.
58

A bia atunci oamenii lui Enea au coborit din munte i au

construit douazeci de corabii, cu care au ajuns fara peripetii in
Tracia. Num ai aici puteau fi siguri de securitatea lor.
Intr-o seara, vazindu-1 ingindurat pe Enea, Carpinus
s-a apropiat de el i i- propus sa mearga mai departe, spre
Istru, unde sa-!=si construiasca noua Troie. Enea i- multumit,
dar n-a fost de acord.
N u pot, a zis. Erai de fa^a, cind regele mi-a ordonat sa
caut Hesperia. Cum a putea sa-i neglijez dorin^a ?
Da, ai dreptate. $i, totui, nu te grabi. Te vad aproape
zilnic cu ochii atinti^i spre mare. E inca prea devreme sa pleci
spre asfintit. Intr-acolo s-au indreptat i grecii, du^manii tai de
moarte.
tiu. M-am gindit la asta. Pericolul e mare. Dar nu pot
zabovi. Miine voi ridica ancora.
A tit de repede ? a tresarit Carpinus.
De ce te miri ? Ce ai ?
Nimic... Vroiam sa tiu... Dicena e obligata sa te
insoteasca ?
Fire^te. Daca nu cumva are de gind sa se marite...
Atunci da-mi voie sa-i cer mina, 1-a rugat Carpinus.
i ea ce zice ?
E de acord.
M-a^i pus in fa^a unei hotariri, pe care a^i luat-o fara
mine.
Te superi ?
Pe tine, care mi-ai fost ca frate ? Cum a putea ? Ma
bu cu r!
Eti un adevarat prieten, Enea !
Aa sa fim intotdeauna !
A doua zi s-a jucat nunta lui Carpinus cu Dicena. Mesele
erau intinse chiar pe t&rm, linga corabii. Marea, pamintul,
cerul toate pareau cuprinse in hora infratirii celor doua
neamuri.
Dicena mai era inca mireasa, cind fratele ei a ordonat
plecarea.
In clipa despartirii, capetenia troienilor i-a scos din piept
insemnul puterii placa de aur, pe care erau gravate doua
sabii incruci^ate pe fonul unei cununi de spini. Era blazonul
59

suferint;ei, ramas de la Dardan. Enea 1-a frint in doua.

jumatate i-a oprit-o sie, iar pe cealalta i- intins-o lui
Carpinus.

Pastreaz-o pentru urmasii tai, i- zis. Sa-i aminteasca la

vederea ei de infratirea noastra.
Apoi a urcat pe corabie i a ieit in larg.
Una dupa alta, corabiile troiene au luat-o spre asfin^it.
Tracii stateau pe tarm i urmareau tacuti cum fiii unui popor
ratacitor ii cautau pamintul printre valuri...

blajin
blazon
cufar
invadatori
ingaduin^a
miraculos
miei
panica
securitate
vacarm

blind, linitit, panic

sterna, semn distinctiv
lada, geamantan
navalitori, cotropitori
incuviintare, permisiune, aprobare
uimitor, extraordinar, supranatural, magic
ticalo^i, nemernici
sentiment de spaima cumplita
protec^ie, aparare, faptul de a fi la adapost de orice
pericol
zgomot asurzitor

Raspundefi :

Ce s-a intimplat cu fra^ii traci in noaptea cind Troia a cazut ?

Care a fost ultima dorin^a a regelui Priam ?
Cum s-au infract troienii cu tracii ?

Re^ine^i :
Dupa caderea cetatii Troia, urmasii lui Dardan s-au refugiat in
Tracia, unde sora capeteniei lor s-a casatorit cu Carpinus, viitorul
rege al tracilor de la gurile Dunarii.

INTEM EIEREA ROMEI

Dupa ci^iva ani de rataciri pe mare, corabiile troienilor au
atins, in cele din urma, tarmul Italiei. Stapinul tinutului unde
au tras la mai era Latinus, un rege batrin care avea fiica pe
nume Lavinia. A flin d de unde vin i cine sint ei, regele i- pri
mit cu multa cinste i bunavointa.
60

Nu multa vreme dupa asta, Enea a luat-o de nevasta pe

Lavinia. Cind regele Latinus s-a petrecut din via^a, Enea i-a
mo^tenit tronul.
In al patrulea an de domnie, intorcindu-se de la razboi, 1-a
surprins furtuna pe fluviul Nimiciu. Luata de virtej, cora
bia lui a ieit de sub control i la prima cotitura s-a izbit de
stinci. Enea s-a dus la fund. Cum purta armura grea pe el, n-a
mai putut razbi la suprafata...
Rege a fost ales feciorul sau Ascaniu, pe care 1-a adus din
Troia.

Proaspatul rege a parasit cetatea de scaun a lui Enea i a

construit un alt ora. Noul ora era imprejmuit din toate
partile cu ziduri albe i lungi, de unde i s-a tras i denumirea
de Alba-Longa.
Treizeci de ani la rind a domnit Ascaniu, lasind in urma
sa un stat puternic i bogat. Dupa inca trei sute de ani pe tronul
din Alba-Lon ga murea regele Proca, rasstranepotul lui Enea.
Cu limba de moarte, el a lasat tronul fiului sau mai mare
Numitor. Dar Am uliu (mezinul) lacom de putere, a ieit din
cuvintul parintelui, silindu-1 pe Numitor sa-i cedeze tronul.
Acesta s-a supus.
De teama ca nu cumva urmasii lui Numitor sa-i ceara socoteala, Am uliu i-a pus in gind sa se rafuiasca i cu dinii.
Numitor avea doi copii : fata i un baiat. Acesta din urma
a fost ademenit de unchiul sau la vinatoare i, ea i cum din
intimplare, cineva a tras in el cu arcul i 1-a omorit.
Acum venise rindul fetei. chema Reea-Silvia i era atit
de gingaa i de frumoasa, incit Am uliu, in loc s-o omoare, a
hotarit s-o faca vestala (un fel de preoteasa, obligata sa intretina focul sacru din templul zeitei Vesta). In aceasta postura
Silvia nu avea dreptul sa se marite si, deci, nu putea avea feciori care sa pretinda tronul lui Amuliu.
Dar zei^a Afrodita, care era protectoarea urma^ilor lui
Ejiea, a facut ca Marte, zeul razboiului, s-o indrageasca... In
primavara, cind Tibrul a ieit din maluri, Silvia a adus pe lume
doi feciori gemeni.
Vestea J-a scos din sarite pe Am uliu i el a poruncit ca
gemenii sa fie aruncati in Tibru, iar mama lor sa fie dusa la
inchisoare.
61

Slugile s-au grabit sa-i indeplineasca porunca. Dar s-au

temut sa-i ia pe suflet un pacat atit de mare i, in loc sa arunce
pruncii in apa, i-au aezat intr-o covata i au impins-o la vale,
nadajduind ca, mai devreme sau mai tirziu, valurile ii vor inghi^i.
Insa zeii vegheau asupra celor doi copii i, prin voin^a lor
divina, riul s-a revarsat in cimpie pina cind covata s-a agatat
de crengile unui smochin de pe colina Palatina. In aceea^i clipa
apa a prins a se retrage, lasindu-i pe fra^ii gemeni vii i nevatama^i la marginea padurii.
N u departe de locul cela se afla pester a, unde ii avea
birlogul lupoaica. Tocmai atunci lupoaica alerga sa-i hraneasca pui^orii. Auzind plinsul copiilor, ea s-a abatut din cale, a
dat de cei doi gemeni i i- alaptat. Apoi i- dus cu sine in grota
i i- amestecat cu lupu^orii ei, ca sa nu moara de frig.
Un pastor, care avea grija de turmele regelui, a vazut intimplator cum lupoaica ii alapta pe cei doi prunci. M irat la culme,
el a a^teptat pina cind feara s-a afundat in padure i, cu inima
in din^i, s-a furi^at in grota, a luat copiii i i- adus in coliba sa.
De cum i- vazut, sotia lui i-a dat seama ca pruncii erau
cei doi gemeni, salva^i printr-o minune.
Daca regele afla ca i-am adapostit, sintem pierduti, i-a
spus ea cu jumatate de voce sotului.
i ce propui ? Sa-i aruncam din nou in Tibru ?
Fereasca-ne zeii de aa ceva !
Atunci am hotarit : ramin la noi. Intre ceilalti doisprezece copila^i ai nostri se vor hrani i ei... La adica, vom spune
ca sunt ai nostri.
Femeia s-a lini^tit, i- scaldat, i- infa^at i i- primit in
sinul familiei. Pe unul l-au numit Remus, iar pe celalalt
Romulus.
i au crescut ei nite flacai voinici i frumo^i, incit se vedea
de la pota ca nu sunt nite pastori de rind. Dintre toate ocupatiile, cite le aveau, cel mai mult au indragit vinatoarea. Le
placea sa cutreiere padurile, sa-i masoare puterea cu urii,
sa se ia la intrecere cu cerbii. Toti pastorii din imprejurimi
ii stimau i ascultau de sfaturile lor.
Intre timp Reea-Silvia care fusese eliberata din inchisoare,
nemaiputind indura faradelegile lui Am uliu, a prins a indemna
62

poporul la revolta. Regele a inchis-o din nou i se pregatea

s-o dea pe mina calaului.
Auzind ce-o a^teapta pe mama lor adevarata, batrinul
pastor i- chemat pe cei doi frati i le-a spus cine erau ei in
realitate.
Pina acum am facut tot ce mi-a stat in puteri, ca sa va
ocrotesc de vitregiile destinului, le-a zis el in incheiere. Deacum incolo e in puterea voastra sa faceti ce doriti...
Flacaii au jurat pe loc sa se razbune pentru toate nedreptatile savir^ite de Am uliu i sa-i intoarca tronul lui Numitor,
bunicul lor. Dar timpul ii mina din urma. In A lba-Longa maica
lor era tirita cu forta spre eafod...
Atunci au hotarit ca Romulus sa-i adune in graba pe
pastori, iar Remus sa se duca la Numitor i sa-i ceara ajutor.
A$a au i facut. Romulus i-a inarmat prietenii $i le-a po
runcit sa porneasca unul cite unul spre palatul regal din A lbaLonga, unde trebuiau sa se ascunda i sa a^tepte semnalul cuvenit.
La rindul sau, Remus s-a prezentat la Numitor, spunindu-i cine este i cu ce scop a venit. Surprins, dar, totodata, fericit ca dinastia nu i s-a pierdut, bunelu-sau i- dat mina de
oteni i 1-a rugat sa se grabeasca.
Ambele cete au zorit din rasputeri spre Alba-Longa, insa
calaul le-o luase inainte. Reea-Silvia nu mai era in viata...
neostoita sete de razbunare a pus stapinire pe cei doi
frati. Sustinuti de prieteni, ei au tabarit asupra strajerilor.
Am uliu a incercat sa scape cu fuga, dar a fost prins i taiat
in bucati...
Poporul s-a adunat in piata. Era mare de oameni care jubilau. In aclamatiile multimii, batrinul Num itor a fost proclamat rege al cetatii Alba-Longa.
Acesta a adus la cuno^tinta supu^ilor sai istoria vietii celor
doi frati gemeni, care au pus capat faradelegilor savir^ite de
Amuliu. Apoi i- intrebat, cum ar putea el sa-i rasplateasca.
Daca nu ti se pare prea mult ceea ce dorim, a dat glas
unul din frati, atunci daruiete-ne pamintul de pe malul
Tibrului, unde ne-a gasit lupoaica... Vrem sa ridicam acolo
cetate.
Din aceasta clipa pamintul cela e al vostru pentru
63

totdeauna, a declarat solemn regele Numitor.

t n s o ^ i de prieteni, Romulus i Remus au luat-o de-a lungui
riului i au poposit linga pe^tera. De aici se vedeau ca in palma
cele apte coline, pe care urma sa fie inal^at oraul lor.
In aceea^i zi au tras brazda de temelie. Insa Hera, care nici
acum nu se putea impaca cu gindul, ca troienii au supravie1;uit,
a facut in aa fel ca fra^ii sa se certe. Pastorii, care l-au insoi;it
pe Romulus la asaltul palatului regal, erau de parerea ca noul
ora trebuie sa poarte numele stapinului lor i ca anume el
trebuie sa stea la cirma ceta^ii. O^tenii lui Remus, insa,
sus^ineau ca aceste drepturi sint ale lui Remus.
Ca sa-i potoleasca supu^ii, cei doi fraiji au urcat in virful
colinei i au hotarit ca cetatea sa fie condusa de acela din ei,
care va vedea mai mul^i vulturi pe cer. Partea de rasarit, aa
cum s-au invoit, era a lui Romulus, iar cea de apus a lui
Remus.
Cum stateau ei cu privirile atintite in tariile cerului, numai
iata ca dinspre apus, i-au luat zborul ase vulturi. Partaii lui
Remus triumfau ! Dar nu zabava dinspre rasarit au aparut de
dupii orizont al^i doisprezece vulturi. Era rindul pastorilor lui
Romulus' sa sara in sus de bucurie.
In invalma^eala care s-a iscat, cele doua tabere s-au incaierat
la bataie. Discordia a avut grija ca vrajba sa nu se opreasca aici.
Cineva a scos sabia din teaca i colina a rasunat de zinganitul
armelor...
Dupa haba de vreme, cind flacaii i-au dat seama ce fac i
s-au potolit, pe cimp zacea duzina de mor^i i rani^i, printre
care i Remus...
In clipa mor^ii el a deschis ochii, s-a uitat la Romulus i
i- optit :

Roaga-te zeilor ca urma^ii tai sa nu i^ina la ambi^iile lor

mai mult decit la fra^i...
Aa a fost sa se intimple ca intemeietorul cetatii sa fie
RQmulus, iar oraul inal^at de el sa se numeasca Roma.

64

armura

mai multe piese din metal menite sa apere corpul unui

otean

dinastie

(aici) ir de regi intr-o familie

divin

dumnezeesc, ceresc

g ro ta pe^tera
e^afod p la tfo rm a pe care sint executa^i condam na^ii la m oarte
fa ra d e le g e fa p ta rea, nelegiuire, mielie
a ju b ila a sim^i m are satisfac^ie
protector care a p a ra, pazete ceva
solem n (a ic i) g ra v , serios
a su p ra vie tu i a ram in e in viat,a
a triu m fa a sa rb a to ri victoria, biru in ^a
a vegh ea (a ic i) a pazi, a ocroti, a lu a seam a
v itre g ie dum anie, vrajm a^ie, rau tate

Raspunde^i :

De ce A m u liu a ordon at ca cei doi gem eni sa fie arunca^i in T ib ru ?

Cum s-au ra z b u n a t ei pentru fa ra d e le g ile savir^ite de A m u liu ?

De s-au lu at la cearta fra t ii gem eni atunci cind tre b u ia u sa

pu n a p rim a p ia tra in tem elia nou lu i ora ?

De ce, oare, fra^ ia trebuie pusa m ai presus de orice ambi^ie ?

R e (in e ti :

Troien ii au ajun s in Ita lia i s-au i n f r a c t cu latinii. M a i tirziu

E m blem a Rom ei a devenit lupoaica a la p tin d u -i pe cei doi prunci

urmasjii lor, in fru n te cu R om ulus, au intem eiat Rom a.

gemeni.

R E V E N IR E A L A B A H T IN A
Cind voinicul A h ile a m urit sub zidurile ceta^ii Troia, mama
lui (zei 1;a Tetis) 1-a ru gat pe Zeus sa-1 preschimbe in semizeu.
Stapinul lum ii ^inuse mult la A h ile i i- indeplinit dorin^a.
Intrebat de maica-sa, unde ar vrea el sa se adaposteasca
dupa moarte, A h ile i- raspuns :

Cit mai aproape de cei care au devenit stapinii armelor

mele.
A tunci Neptun, zeul m arilor (cunoscut la greci ca Posei
don), a cladit insula frum oasa chiar pe locul unde Dunarea
se varsa in M area N e a g ra i de unde ceta^ile tracilor se vedeau
ca in palma.
N av igato rii greci numeau insula a lb a , deoarece marea,
izbindu-se de stinci i stropind-o cu spuma, form a :n jurul ei
C"tnanda nr. 30735

65

un minunat briu de argin t (astazi noi numim Insula erpilor).

A ici zeij;a Tetis a inal^at un templu din m arm ura i, pentru
ca A h ile a indragit-o pe Elena, din cauza careia a izbucnit
razboiul troian, i- daruit-o de sotjie, cind ea a murit.
Satisfacut, A h ile ieea in fiecare seara pe ^arm i cinta
gloria tim purilor de altadata. Corabierii il ascultau cu inima
strinsa de frica, deoarece din interiorul insulei se auzeau i
strigate de lupta, i zinganit de arme, i tropot de copite.
Pe timp de furtuna, daca vreo corabie era aruncata spre
Insula l^erpilor, A h ile inve^mintat in straie de razboi, ieea
din valu ri inaintea ei i-i arata cirm aciului cu mina pe unde
sa ocoleasca stincile.
In ziua cind corabiile lui Carpinus (dupa ce s-au despar^it
de Enea) se intorceau acasa, A h ile a aruncat cea^a de nepatruns asupra lor i le-a ademenit spre stincile din ju ru l insulei,
cu gind sa le inece. D ar A fro d ita , a carei fiica era casatorita
cu Carpinus, a venit la dinsul i i- zis :
A h ile ! N u e bine sa te razbuni i dupa moarte pe cei
care au stat in apararea Troiei. Zeii demult au hotarit distrugerea ceta^ii. Pe locul ei acum sint doar ruini. De ce sa prelungeti nenorocirile pe care Zeus le-a curm at ?
Pentru ca armele mele sint la ei.
^ i-a r conveni mai mult sa stea pe fundul m arii ? Oare
nu tu spuneai ca armele nu sint facute ca sa rugineasca ?
Da, ai dreptate, s-a invoit Ahile, pu^in descumpanit, iar
A fro d ita a continuat :
Acum , cind Troia a cazut, tracii nu-1;i sint d u m a n i!
M ai mult chiar : ar trebui sa fii de partea lor i sa-i ajul^i!
Eu sa-i ajut ? De ce ?
Ca ei sa-^i faca armele cit mai glorioase, i- raspuns
zei1;a. Ce rost ar mai avea trecutul tau, daca nimeni n-ar incerca
sa-^i prelungeasca eroismul ?
A h ile s-a gindit pu^in, apoi a intrebat-o :

la fel

Eti sigura ca ei vor fi in stare sa faca minuni de vitejie,

ca mine ?
Da ! In t;ara asta se vor nate mul^i e r o i !
A tun ci voi fi de partea lor, a zis A h ile i s-a g-rabit sa

ocroteasca corabiile lui Carpinus de stincile care stateau la

pinda printre valuri.
66

D a r nu la fe l de repede s-a im blinzit i Hera.

saptam ina mai tirziu, cind corabiile lui Carpinus intrau

in portul ceta^ii lor de scaun, Discordia i- optit in taina la
ureche lui Getion (m ezinul) :

Acum , cind a^i ajuns acasa, pe cine il ve^i pune rege

peste traci ?... Oare tu nu eti la fel de bun i de viteaz ca i
Carpinus ? Oare batrinul tau parinte nu te-a iubit pe tine cel
mai mult ? N u tu i-ai fost nadejdea, sprijinul i alinarea ? De ce
sa nu p ro fi^i m acar in p arte de uriaa motenire pe care v-a
lasat-o ?

Pe aceeai cale, a picurat otrava i in sufletul lui Taurinus

(cel de-al doilea fiu al lui Bunellos). N u m ai Carpinus nu tia
nimic. U m bla satisfacut pe ulicioarele ceta^ii, cu Dicena de
mina, salutindu-i rudele i im par 1;indu-le cadouri.
A doua zi marele preot i- adunat pe to^i trei in sala cu
tron i, dupa cum i- cerea datina, 1-a declarat pe Carpinus
mo^tenitorul coroanei. Fra^ii lui n-au avut nimic im potriva,
dar i-au cerut m arelui preot sa-i lase i pe dinii sa-i intemeieze
cite cetate de domnie : Getion la Orhedava (astazi Orheiul
Vechi), iar Taurinus dincolo de Carpa^i (in inim a Transilvaniei de azi).
In zadar a incercat Carpinus sa-i opreasca. In zadar le-a
amintit de sfatul regelui Priam , care (atunci cind le-a inm inat
armele lui A h ile ) i- preintim pinat sa nu se lase d e s p a r ^ i,
daca doresc sa fie de nebiruit. In zadar le-a propus sa ocupe pe
rind fiecare din ei tronul tatalui lor. A m indoi au ram as neindupleca^i.
Acum fiecare stapinea cite parte din pam inturile locuite
de geto-daci (cei mai drep^i i mai viteji dintre traci , cum
i- caracterizat Herodot). Dar, din ziua cind s-au despart;it,
nenorocirile s-au l^inut Iant; de neamul lor...
L a rasarit de ei, in stepele din nordul M arii N egre, locuiau
sci^ii un neam de pastori, care erau i foarte buni luptatori. A trai de bogatjiile dacilor, ei au navalit de nenumarate ori
peste satele stapinite de Getion.
Invazia sci^ilor era inspaimintatoare. Fiind i calaretji neintrecu^i, ei apareau ca fu rtu n a acolo, unde nimeni nu-i atepta. M inuiau dibaci nite suli^i lungi, cu v irfu l de bronz i
trageau cu arcul din goana cailor. Cetele lor ajungeau uneori
5*

67

pina hat, dincolo de Carpa^i, pe m obile lui Taurinus. A lteori

coborau navalnic spre Dunare, in cimpiile lui Carpinus, unde
gaseau pauni manoase i bal^i pline cu pe^te.
Daca fra^ii i-ar fi unit puterile m acar singura data, pradaciunile sci^ilor ar fi fost uor curmate pentru totdeauna.
D ar Discordia ii t^inea in continuare la distan^a i fiecare din
ei vroia sa le demonstreze celorlal^i doi fra^i ca se poate des i fa r a dinii...
De pe insula sa, A h ile privea cu nedumerire la dezbinarea
lor i nu putea in^elege, de ce, oare, armele lui nu mai erau la fel
de invincibile ca altadata.

cirmaci (a ici) m a rin a r care m an evreaza corabie

datina tradi^ie, cbicei, rin d u iala
invincibil de neinvins, de n ebiruit
nelnduplecat h otarit, ferm , neclintit
a profita a tra g e un folos, a se alege cu ceva
templu c o n s t r u c t cu destinatie religioasa.
R a sp u n d e (i :

De ce, oare, A h ile du pa m oarte i-a ales ca adapost In su la S erp ilo r ?

Ce 1-a facu t sa treaca de p artea tra c ilo r ?

De ce n -au procedat bine frai;ii traci, cind au im p a r a t p am in tu rile

mo^tenite de la tatal lor ?

Re^ine^i :

Intor^i acasa din raz b o iu l troian, fra^ii traci s-au despar^it. Fiecare
din ei a capatat cite parte din pa m in tu rile pe care locuiau geto-

dacii.
G eto-dacii erau cei m ai drepti

D ezb in area fra^iei in totdeauna duce la nenorociri.

m ai vite ji din tre traci. Ei locuiau

in regiun ile, unde astazi se a fla R epublica M o ldo va i R om ania.

TRACUL NESUPUS SPARTACUS

P rin razboaiele purtate cu alte neam uri i popoare, Roma
a ajuns sa stapineasca aproape toata lumea. A rm atele ei au
atacat i Tracia. Neam urile trace erau dezbinate pe atunci in
68

mai multe regate mici. Aceasta le-a permis rom anilor sa cucereasca relativ uor teritoriile tracilor din nordul Greciei pina
la Dunare.
Prizonierii de razboi, in m are parte, erau facu^i gladiatori,
adica robi special antrena^i sa lupte i sa m oara in arena pentru
distrac^ia ceta^enilor rom an i.

D upa mai multe victorii importante, dictatorul Italiei i

spaim a Romei, Cornelius Sulla, a organizat trei zile de petreceri, cu lupte de gladiatori pe cheltuiala sa.
In a treia zi, pe arena Circului M are din Roma s-au postat
fa ta in fata treizeci de luptatori din Tracia i alti treizeci din
Sam nitia (un tinut muntos din nordul Italiei).
Trimbitasjii au dat semnalul luptei. Cei peste suta de mii de
spectatori, adunari in tribune, urm areau incordati ciocnirea ce
lo r doua tabere. M ajoritatea lor incheiasera ram aaguri :
unii ca vor invinge tracii, al^ii ca vor citiga samni^ii.
Incordarea
apriga. Prim ii
ca nu au decit
gladiatorii nu

lor eretea pe m asura ce lupta devenea mai

raniti s-au i prabu^it in pulberea arenei. tiind
sin gu ra scapare sa in vin ga ori sa m oara
se crutau. Singele curgea iroaie. Sabiile zan-

ganeau metalic. Gemetele muribunzilor,. calcati in picioare de

ceilalti luptatori, faceau sa inghete singele in vinele femeilor
venite la spectacol. D ar nimeni nu-i ferea ochii in laturi i
nu se lasa induio^at de grozaviile m acelului : rom anii erau
deprini de mici cu astfel de spectacole.
D upa ora i ceva lupta era pe sfir^ite. apte samni^i incercau acum sa-i doboare pe ultim ii trei gladiatori din tabara
adversa. Publicul care mizase pe ei ii incuraja cu strigate victorioase.
A^ezati spate la spate, tracii respingeau atac dupa atac.
U n u l din
inalt, cu
rile fetei
tilor din
Acest

ei atragea in mod deosebit aten^ia spectatorilor. Era

parul blond, cu b arb a deasa, ochi alba^tri i trasatubine regulate. (Cam aa aratau m ajoritatea barbaTracia, inclusiv i stramo^ii nostri dacii).
tinar gladiator, cu statura atletica i muchi de otel,

parea un adevarat Heracle printre ceilalti luptatori. 11 chema

Spartacus. Pe tim puri fusese conducatorul unuia dintre cele
mai puternice triburi trace din muntii Rodop (astazi B u l
garia). Cind rom anii au navalit in Tracia, el s-a ridicat la
69

lupta im potriva lor, dar

a cazut prizonier. Pentru ca
era un luptator iscusit, ro
manii l-au inrolat in arm ata
lor din A s ia Mica. A ici
s-a distins atit de mult prin
b a r b a t e i curaj, incit in
scurt timp a fost inaintat in
grad. Insa atunci, cind legiunile romane au reinceput
razboiul im potriva tracilor,
Spartacus a dezertat de la ei
i a sarit in apararea patriei
sale.
Intr-o lupta a fost ranit i luat prizonier pentru a doua
oara. Conform legilor romane, trebuia sa fie osindit la moarte.
Totui, pe vremea ceea forta fizica deosebita era considerata
un dar al zeilor i cine poseda in masura, in care avea S p a r
tacus, se bucura de mare stima la romani. A a ca nu l-au dat
nici acum pe mina calaului, ci l-au facut gladiator.
In cei doi ani, cit a cutreierat ora^ele Italiei, ie^ind de sute
de ori in arena, n-a pierdut nici un duel cu nici unul dintre
adversarii sai, oricit de puternici i de viteji erau ace^tia.
$i iata ca acum parea sa nu mai aiba nici ansa de izbinda.
Ochii ii straluceau, dintii i s-au incletat. Fata i s-a crispat
intr-o infati^are fioroasa. In ciuda loviturilor primite, coiful
i scutul ii erau intregi. N u singera deloc. Fusese num ai zgiriiat
la bratul sting.
Jineti-va ! Inca putin ! i^i indemna el compatriotii.
D ar unul dintre ei, dupa ce a doborit un adversar, a cazut
i el cu pieptul strapuns de sabia altui samnit. Spartacus s-a
intors spre cel care i- omorit tovara^ul i i- aplicat fulgerator lovitura m ortala drept in inima. In aceea^i fractiune de
secunda sabia lui a spintecat inca un adversar.
Strigatele de incurajare nu m ai conteneau. Publicul se ridicase in picioare. Un al treilea samnit a cazut sub lovitura
lui Spartacus exact in clipa cind ultim ul trac i-a dat suflarea
fa ra ca m acar sa geama. U n strig a t de stupoare s-a auzit de
pretutindeni, apoi peste toate tribunele m arelui Circ s-a ater70

nut tacere atit de adinca, incit se auzea pina i respira^ia

intretaiata a luptatorilor.
Spartacus se a fla acum singur in fa^a a patru adversari
puternici. Deznodam intul era aproape. U n singur pas greit i
totul s-ar fi naruit intr-o clipita. D ar tinarul trac era nu numai
voinic, -ci
de^tept...
Ca sa-i in^ele adversarii, el s-a facut ca fuge. Samni^ii
au luat-o dupa dinsul. Facind vreo douazeci de pai, Spartacus s-a rasucit brusc pe calciie i a infipt in burta prim ului
samnit sabia sa incovoiata. Acesta a batut aerul cu minile i
s-a pravalit la picioarele celorlaltji trei urm aritori. D upa
cincizeci de pai, inca un samnit a ram as sa zaca la pamint.
Tribunele i-au reluat incurajarile. A proape to^i ca unul
erau acum de partea tracului. U ltim ii doi samniiji pierdusera
atita singe i erau atit de istovi^i, incit Spartacus nici nu i-a
omorit ci doar i- doborit in arena cu lovituri de scut. Victoria
era a l u i !
0 explozie de strigate i de aplauze a zguduit intregul Circ.
Cu sabia indreptata spre adversarii sai, Spartacus a^tepta
decizia ceta^enilor romani. Acetia, satisfacuti, au ridicat
degetul mare al minii in sus semn ca daruiesc v ia 1;a gladiatorilor invin^i. D ar tot atunci cineva din tribunele m ai indepartate a strigat :
Libertate viteazului Spartacus !
Inim a tracului a tresarit de emo^ie, cind alte sute de voci
au prins a repeta aceeai fraza. Pentru unii, ea nu era decit
simpla fraza, in timp ce pentru dinsul intruchipa esen^a vietii
lui. In curind toate triburile scandau in cor :
Li-ber-ta-te !!!
Dictatorul, care era de fa1;a, s-a ridicat incet din loja sa,
a facut publicului semn cu mina sa se potoleasca i a rostit :
A a sa fie !
Spartacus a ram as inm arm urit pina in clipa, cind prietenii
sai au coborit in arena, l-au ridicat pe sus i l-au adapostit
de ochii spectatorilor care continuau sa -1 ova^ioneze.

atlet persoana cu c o n stitu te fizica robu sta (ad ic a v igu ro a sa , p u

ternica, bine fa c u ta )
crisp are contractare, incle^tare

71

dictator (in R om a an tica) condueator al arm atei care avea pu teri

nelim itate

a inrola a inscrie pe cineva in rin d u rile arm atei

legiune m a re u nitate m ilitara in R om a antica
a miza a conta, a pune speran^e in ceva
a ovationa a-i m an ifesta nere^inut adm ira^ia, sim patia, a p ro b a re a
pentru cineva sau ceva

pulbere p r a f , colb
a scanda a aceentua fiecare cuvint sau fiecare sila b a in tr-u n cuvint
stupoare stare de uim ire produsa de su rp riz a sau emotie p u
ternica

trib fo rm a de o rg a n iz a re a m ai m ultor fa m ilii in ru dite $i supuse

u n u i sin g u r conducator

R a sp u n d e p :

Cine erau g la d ia to rii ?

Cine era S p a rta c u s ? Ce tra sa tu ri avea ?

Ce in^elege^i voi prin lib er tale ?

R e^ine(i :

S p a rta c u s era capetenie din T rac ia care a cazut prizon ier la

rom ani i a fost fa cu t gla d ia to r,

G L A D I A T O R I I R A S C U L A 'p i
Dupa ce i-a recapatat libertatea, Spartacus s-a angajat
la cea mai vestita coala de gladiatori din Capua, sa-1 inve^e
i pe al^ii cum sa lupte.
In colile de gladiatori nimereau, de obicei, prizonierii de
razboi i sclavii cumpara^i special pentru aceasta meserle.
M ajoritatea gladiatorilor din Capua erau traci i germani.
Ei erau lipsi^i de orice drepturi i duceau via^a foarte aspra.
Ca sa-i elibereze din robie, Spartacus a pus la cale ras~
coala. Peste doua sute de oameni erau m^ele^i sa evadeze. D ar
planul lor a fost descoperit. Solda^ii rom ani au navalit in
curtea colii, ca sa-i potoleasca. S-a meins lupta crincena, din
care doar aptezeci i opt de gladiatori au reu^it sa fu g a din
ora i sa se adaposteasca pe muntele Vezuviu.
72

Aici, pe un platou inalt, Spartacus a organizat adevarata tabara m ilitara, aparata din toate par^ile de stinci i de
prapastii.

Vestea despre rascoala lui Spartacus s-a raspindit prin

toata regiunea. Sute de gladiatori i oameni asupri^i au prins
a veni in tabara lui.
Autoritaijile romane au trimis im potriva rasculatjilor trei
mii de solda^i, care au im presurat muntele 1 le-au taiat astfel
orice legatura cu lumea din afara. Din tabara lor cobora in
jos singura poteca priporoasa, dar conducatorul rom anilor
a ordonat solda^ilor s-o pazeasca cu stra^nicie zi i noapte.
Cind a dat cu ochii de intariturile rom anilor, Spartacus
i-a dat seama ca a fost inchis ca intr-un sicriu. A tu n ci cineva
dintre prietenii lui a propus :
H ai sa navalim peste ei ! Sintem mie doua sute. Vom
lupta ca ni^te fiare i, chiar daca mie vom pieri, celelalte
doua sute vor scapa !
N u e aa de simplu, i- raspuns Spartacus. Poteca e
ingusta. N u vom putea lupta mai mult de zece oameni in front.
Victoria va fi a lor.

ce propui ? Doar tii ca nu avem provizii decit pen

tru saptam ina. Crezi ca e mai bine sa murim de foame ?
N u . M orm intul nostru nu va fi aici, i- lini^tit S p a r
tacus care nu se pierdea cu firea prea uor. Vom gasi noi alta
cale. Veni^i cu mine sa cercetam mai bine locul unde ne-am
oprit.
Insa cautarile le-au fost zadarnice. In sus urea spre v irfu l
muntelui un perete de stinci abrupte, pe care nu s-ar fi putut
catara nici m acar veveri^a, iar in jos se caseau prapastii intunecoase, de care nici cu privirea nu te puteai apropia, fa ra
sa ame^e^ti.
Acum s-a zis cu noi, a rostit descurajat un gladiator
ranit care ii impletea un scut din nuiele.
Spartacus s-a intors spre dinsul, a dat cu ochii de gram ada
de nuiele i dintr-o data fata i s-a iuminat intr-un zimbet fericit.
Sintem salva^i ! a exclamat el.
Cum ? Cine ne va ajuta ? s-au auzut mai multe glasuri.
Vede^i aceste nuiele ? Din ele i din corzile de vi^a sal73

batica care cresc aici din abunden^a vom impleti funii groase,
vom tocmi scari rezistente i vom cobori pe ele in prapastie.
A poi vom tabari in spatele rom anilor i-i vom nimici !
Prietenii lui l-au privit cu neincredere.
Oare n-ai vazut ca prapastia e fa r a fund ? Crezi ea vom
fi in stare sa facem scari atit de lungi ?
N u exista nimic im posibil pentru oamenii care vor sa
faca ceva cu tot dinadinsul ! le-a raspuns Spartacus cu atita convingere, incit nimeni n-a indraznit sa -1 eontrazica.
In citeva ore gladiatorii au adunat legaturi enorme de nuiele
i s-au apucat de lucru. U n ii cura^au corzile, al^ii le impleteau,
ci^iva im patureau scarile sul.
Pe la asfint^itul soarelui totul era gata. Spartacus a ordonat
ca tabara sa fie ridicata fa ra zgomot. G ladiatorii trebuiau
sa ia cu dinii num ai strictul necesar. Toate pregatirile s-au
desfa^urat in cea mai deplina lini^te i ordine, incit soldatii
rom ani n-au observat nimic.
Noaptea, dupa ce au intarit bine un capat al
stinca, iar pe celalalt l-au slobozit in prapastie,
au coborit unul cite unul la poalele platoului.
Spartacus s-a furi^at pina aproape de tabara
le-a studiat intariturile, a vazut pe unde e mai bine
intorcindu-se la ai sai, a dat ordinele euvenite.

scarilor de
gladiatorii
rom anilor,
sa atace i,
A p o i s-au

strecurat cu to^ii printre copaci pina la meterezele solda^ilor.

Acetia dormeau in pace, ferm convini ca adversarii lor se
a fla sus, pe munte. Doar strajile se plim bau de-a lungul an^ului de aparare, oprindu-se din cind in cind in dreptul focului,
pe care il intre 1;ineau cu vreascuri.
Dintr-o data sute de um bre s-au napustit spre tabara. Erau
gladiatorii lui Spartacus. S trajerii au dat alarm a. D a r p r e a
tirziu ! Intr-o clipa tabara rom ana s-a transform at intr-o arena
de macel. Sute de legionari i-au gasit moartea inainte sa opuna
rezisten^a. Dezorganiza^i, restul solda^ilor au dat bir cu fugi^ii,
lasind armele i tot avutul taberei lor in mina gladiatorilor.
Acest succes a facut ca de partea lui Spartacus sa treaca
din ce in ce mai mull^i gladiatori i sclavi. Dupa alte doua victorii repurtate asupra armatei, fortele lui au ereseut oonsi
derabil. Acum o^tirea lui Spartacus num ara mai bine de patruzeci de mii de luptatori !
74

L a inceput Spartacus s-a indreptat spre A lp i. Ii pusese

in gind sa treaca muntfii i sa-i lase osta^ii sa piece pe la vetrele lor : care in G alia, care in Germ ania, care in Tracia. D ar
gladiatorii n-au vrut sa -1 asculte i i-au cerut sa-i conduca
inapoi spre sud, ca sa prade i sa pustiasca cele mai bogate
ora^e din Ita lia .

Spartacus n-a avut incotro i le-a dat ascultare, cu toate

ca in sinea lui ii dadea seama ca aceasta cale il va duce la
pierzanie...
Doi ani in ir au tinut hartuielile lui Spartacus cu armatele
regulate ale romanilor.
A ju n s in sudul Italiei, Spartacus s-a inteles cu capetenia
piratilor din Sicilia sa-i treaca arm ata pe aceasta insula. D ar
piratii au incasat banii i l-au inelat, indepartindu-se cu
corabiile lor de tarm urile Italiei.
Intre timp, mare arm ata, condusa de generalul Crassus,
i- taiat lui Spartacus calea de intoarcere. Pentru mai m ulta
siguranta, Crassus a dat ordin sa fie sapat in fata rasculatilor
un ant adinc i lu n g de cincizeci i cinci de kilometri, intarit
cu ziduri i valu ri de pamint.
L a inceput oamenii lui Spartacus rideau de osteneala soldatilor. D ar, cind rezervele lor de provizii s-au sfir^it i foam ea
a prins a le da din ce in ce mai des tircoale, atunci risul le-a
pierit de pe buze i ei au prins a cauta cu in frig u ra re cum sa
iasa din incurcatura.
A gasit solutia tot Spartacus, care intr-o noapte cu viscol
a dat ordin sa fie astupata cu pam int i ram uri verzi mica
portiune de ant, prin care a ieit cu toti ai sai din capcana.
Crassus s-a luat dupa el, dar chiar in prim a ciocnire a suferit
pierdere serioasa. Izbinda i- facut pe oamenii lui Spartacus
sa se infum ureze i sa nu mai fie la fel de prudenti ca inainte.
Peste saptam ina inamicii l-au incoltit din nou pe S p a r
tacus. Crassus i-a instalat tabara chiar alaturi de dinsul i
din nou a dat ordin sa fie sapat un ant de aparare. Suparati,
gladiatorii i-au cerut lui Spartacus sa dea lupta decisiva.
In ziua cind ambele arm ate s-au aliniat fata in fata in ordine de bataie, prietenii tracului i-au adus un cal, cu care sa se
poata salva, in caz de nevoie. Spartacus s-a uitat dojenitor
la ei, apoi i-a smuls sabia i 1-a omorit.
75

 Daca vom invinge, a zis el, imi voi lua un cal bun din
tabara du^mana, iar daca vom fi distrui, nu voi mai avea
nevoie nici de acesta !
Cu fruntea sus, el a trecut in fa^a otirii sale i a pornit
la atac. B atalia a fost cumplita. G ladiatorii luptau ca nite
fiare. N u se cru^au deloc. N ici unul dintre ei n-a parasit lupta,
in ciuda faptului ea norocul era de partea rom anilor. Spre
seara peste treizeci de mii dintre ei zaceau fa ra suflare pe cimpul de bataie. Ranitii i supravietuitorii se retrageau incet
spre culmea dealului. !3i num ai Spartacus, ineonjurat de cei
mai credincio^i prieteni ai sai, continua sa lupte cu furie.
Acoperit de rani, el lovea i rapunea pe oricine se apropia
de dinsul. In^elegind ca n-o sa -1 poata face prizonier, du^manii
lui l-au doborit, in cele din urma, cu ploaie de suli^i i sage^i...
In clipa mor^ii, Spartacus, aidoma lui A h ile, s-a ridicat
intr-un genunchi i le-a strigat adversarilor :
Eu mor... dar eauza mea ram ine sa traiasca !

abundenfa

considerabil
izbinda
infrigurare
metereze
platou
poteca
rascoala
a repurta

(a ici) m ult, insem nat, num eros

victorie, b iru in ta

incordare, nelinite, n erab d are

bel^ug, su rplu s, fo a rte m ult

p artea de sus a unui zid de a p a rare

(a ici) un cim p drept din pan ta u nui m unte

drum ingust, carare

ra z v ra tire neateptata, revolta, rebeliune

a ob^ine, a ci^tiga (o victorie)

Raspunde^i :

De ce s-au rascu lat g la d ia to rii ?

Cum apreciat,i voi re fu z u l lu i S p a rta c u s de a se folosi de cal, in
caz de in frin g e re ?

Ce in^elegeti prin cau za lui S p a rta c u s " ?

Re^ine^i :

R ascoala condusa de S p a rta c u s a fost cea m ai pu tern ica lu pta

de eliberare a sclav ilor din antichitate.

S p a rta c u s a fost un a d ev arat erou al lum ii antice, un viteaz i

iscusit conducator de oti. N u m e le lu i a ajuns un sim bol al luptei
pentru libertate.

76

C E Z A R 1 R U B IC O N U L
Iulius Cezar face parte din oamenii a caror viata a deschis
intreaga epoca in istoria poporului roman.
Se tragea dintr-o fam ilie de vechi aristo c ra t care s-au opus
tiraniei lui Sulla. Cind acesta a inceput sa-i prigoneasca
adversarii, tinarul Cezar a fost nevoit sa paraseasca Roma
i sa se ascunda.
La inceput a fu g it in A s ia Mica, unde s-a inrolat in arm ata
romana.

D ar

intr-o

batalie

m aritim e

a cazut

prizonier in

mina piratjilor. Ca sa nu-1 omoare, acetia i-au cerut drept

rascum parare 20 de talan^i. Pentru acele vrem uri, era sum a
foarte m are i, totu^i, Cezar s-a revoltat :
Cum ? A a de ieftin ma pretuiti voi pe mine ?
P iratii s-au uitat nedumeriti unii ia altii.
V re i cumva sa-ti cerem i mai mult ? l-au intrebat ei.
S ig u r ! V a dau 50 de talanti pentru eliberarea mea !
$i de ce eti aa de darnic cu noi ? s-a interesat eapitanul
piratilor.
Pentru ca oricum, dupa ce voi fi liber, am sa pun mina
pe corabiile voastre, am sa-mi intorc banii, iar pe voi am sa va
spinzur ! le-a declarat Cezar cu toata seriozitatea.
P iratii au izbucnit in ris, erezind ca prizonierul lor glume^te. D ar, dupa doua luni, cind curierul lui s-a intors, in
sfirit, cu banii promi^i 1 Cezar a fost eliberat, el a echipat
in g ra b a citeva corabii m ilitare i a pornit in urm arirea lor.
In apropierea unei insule, i- prins, i- dezarmat, i-a intors
banii, apoi a poruncit ca toti piratii sa fie rastigniti, fa ra nici
judecata.
D upa m oartea dictatorului Sulla, Cezar, care poseda un
stralucit dar al vorbirii, s-a impus la Roma ca ocrotitor al oamenilor de rind. Sustinut de popor, el a ajuns, in cele din urma,
guvernator al Spaniei, care pe atunci era provincie a Romei.
P lu tarh (m are istoric sji povestitor grec) marturisete ca
intr-o zi, trecind cu slugile sale printr-un ora^el sarac, cineva
din insotitorii lui Cezar 1-a intrebat rizind:
Oare i aici, in aceasta fundatura, oamenii lupta pen
tru putere, stirnesc in trigi i se invidiaza unii pe altii ?
Desigur, a raspuns Cezar, adaugind : Eu unul a pre77

fera sa fiu prim ul aici, decit al doilea la Roma.

A lta data, intr-o cetate din Spania, el statea pe buturuga
lin ga foe i citea bio grafia lui A le x a n d ru Macedon. L a un mo
ment dat, a inchis cartea i a inceput sa plinga.
Ce-i cu tine ? Ce s-a intim plat ? l-au intrebat prietenii.
$i Cezar le-a raspuns :
L a virsta mea, A lex an d ru cucerise aproape toata lumea,
iar eu n-am savirit inca nici fapta m areata !
Toate acestea vorbeau despre am bitia nestavilita a lui Ce
zar de a se remarca, a pune mina pe putere i a face totul, ca
numele lui sa ram ina in istorie.
In seara aceea pentru prim a data el a inteles, ca puterea
putea fi capatata num ai cu ajutorul armatei, prin razboaie
glorioase. Aceasta 1-a facut sa se angajeze cu toata abnegatia
de care era in stare in cucerirea Galiei (F ran ta de azi).
Cinci ani la rind a luptat cu galii, cu elvetii, cu germ anii,
a zdrobit armatele belgilor, a cucerit Britania, a adunat bogatii imense pe care le-a im partit cu ostaii sai.
Ca om, avea energie nesecata. Suporta cu u^urinta toate
greutatile. N u se temea de frig , de oboseala sau de foame.
M ergea mult pe jos, minca putin, dormea, de obicei, sub
cerul liber, invelindu-se cu manta. Distractia lui preferata
era cal aria. Stind in a, dicta uneori cite doua-trei scrisori
odata secretarilor sai, care abia dovedeau sa le noteze.
Osta^ii lui povesteau cu entuziasm despre bunatatea i modestia lui Cezar. Odata, pe timp de viscol, 1-a prins noaptea
intr-o padure, unde a dat de bojdeuca unui om sarac. A flin d
cine bate la ua lui, sarm anul i- spus :
M arite Cezar, vezi bine ca nu am cu ce te onora. In boj
deuca mea nu incape decit un singur om.
Onorul se da celui mai puternic, iar strictul necesar
celui mai slab ! a raspuns Cezar, trimitindu-1 sa doarm a in
bojdeuca pe cel mai batrin dintre secretarii sai, iar el cu suita
s-a adapostit afara.
Popularitatea lui Cezar cre^tea atit de repede, incit autoritatile de la Roma, temindu-se sa nu aju n ga i el un dictator,
n-au vrut sa-i prelungeasca functia pe care avea in Galia
i i-au dat intreaga putere lui Pompei (un alt general vestit).
Suparat, Cezar a hotarit sa cucereasca Roma. In ciuda
78

faptului ca avea cu el doar singura legiune, aceasta nu 1-a

impedicat sa treaca Rubiconul.
Pe atunci, la hotarul dintre G alia i Italia se afla riu l R u
bicon. Daca cineva trecea cu arm ata peste riu, aceasta insemna
inceputul razboiului civil.
A ju n s pe mai, Cezar a stat pe gin duri buna bucata de
timp, apoi a rostit cunoscutul proverb grecesc Zaru rile au

fost aruncate i s-a avintat inainte.

Repeziciunea cu care inainta Cezar nu i- permis lui Pompei
sa-i aduca o^tirile din Spania. Rom a a fost cuprinsa de panica. Fiecare se gM dea num ai la pielea sa. A proape toti dumanii lui Cezar, in frunte cu Pompei, au fu g it in Grecia.
Cezar a intrat in Roma fa ra sa intimpine nici rezistenta.
Poporul de rind 1-a intim pinat ca pe un erou.
Din cauza panicii, oamenii lui Pompei n-au reu^it sa ia
cu dinii vistieria statului. Toate bogatiile Romei au nimerit
in minile lui Cezar. Generos cum era, el a prins a im parti banii
adeptilor sai i poporului din strada. Cineva, referindu-se la
legea care interzicea acest lucru, a incercat sa-1 opreasca. D ar
Cezar a exclam at :
Oare chiar nu tii ca armele nu tin cont de lege ?!
Dupa ce a supus intreaga Italie, el a plecat in Spania, unde
a dezarm at legiunile lui Pompei.
Toam na s-a intors la Roma. In strigatele unanime ale m ul
timii, a fost proclam at dictator. Acum , ca sa devina stapinul
intregului im periu roman, trebuia sa-1 prinda pe Pompei.
Oastea lui a patruns in Grecia. Pompei il atepta la Forsalos. A v e a arm ata de doua ori mai mare decit a lui Cezar i,
totui, a pierdut batalia.
Disperat, Pompei a fu g it in Egipt, cu gind sa gaseasca adapost la regele de aici. D ar acesta s-a dovedit a fi un om fatarnic.
In clipa cind luntrea lui Pompei se apropia de tarm, cineva
1-a ucis mielete pe la spate, apoi i- taiat capul, ca trofeu.
Fiind inform at despre moartea lui Pompei, Cezar a poruncit
ca uciga^ii lui sa fie dati pe mina calaului.
Ptolomeu, regele Egiptului, 1-a intim pinat pe Cezar foarte
rece. El se a fla in lupta pentru putere cu sora sa, Cleopatra.
Cezar a luat apararea Cleopatrei, cu care mai tirziu s-a
casatorit. Egiptenii l-au atacat in oraul A lexan d ria, unde
79

Cezar se oprise doar cu m ina de solda^i. Ca sa iasa din incercuire, rom anii au dat foe ora^ului. Din pacate, in tim pul incendiului a ars i renum ita biblioteca din A lexan dria.
Intre timp, mare arm ata din A s ia M ica a pornit cu razboi
im potriva Romei. Cezar le-a ieit inainte doar cu trei legiuni,
dar biruin^a a fost atit de fulgeratoare, incit in comunicatul
sau catre Roma, Cezar a notat doar trei cuvinte :
Vini, vidi, vici ! (adica : am venit, am vazut, am bir u it ).
Rama^i^ele credincioase ale arm atei lui Pompei s-au refugiat in A fric a , sub conducerea lui Cato, un vechi du^man neimpacat al lui Cezar. P area ca razboiul civil nu se va sfiri
niciodata. D ar soarta era binevoitoare cu Cezar. In lupta decisiva, partaii lui Pompei au pierdut 50 de mii de oameni, iar
Cezar num ai 50 de ostai.
Cato era in culmea deznadejdii. Ca sa nu cada viu in mina
lui Cezar, el i-a im plintat sabia in pintece, mai jos de eoul
pieptului. L a zgomotul produs de caderea lui, au alergat imediat prietenii i slugile lui Cato. Medicul a incercat sa-i coase
rana. D ar batrinul i-a venit in fire, 1-a im brm cit pe medic i,
desfacindu-i rana cu propriile sale miini, i-a dat sufletul
intr-un bale de singe.
A flin d de moartea lui Cato, pe care nici nu avea de gind
sa-1 pedepseasca, Cezar a rostit indurerat :
V ai, Cato ! U rasc moartea ta, pentru ca i tu ai urit
m arinim ia mea !
Intors la Roma, Cezar i-a sarbatorit trium ful. A im p arat
pam inturi, ^i-a rasplatit veteranii, a organizat petreceri. N u m ai
pe strazile ora^ului au fost intinse 22 de mii de mese incarcate
v ir f cu bucate pentru oamenii de rind.
A p o i s-a apucat sa faca reforme, sa reconstruiasca oraele,
sa repare drum urile. Toate acestea cereau de cheltuieli. D ar vistieria statului aproape ca era pustie. Trebuia in
ceput un nou razboi...
Cezar cucerise deja aproape toata lumea, saracind nenum arate tari. N u m ai Dacia era inca libera, bogata i neatinsa
de lacomia im periului roman. V isu l lui Cezar s-a indreptat
spre Dacia...
D ar adversarii lui au pus la cale un complot. V roiau sa-1
80

omoare inainte ca el sa se proclame rege.

Prietenii lui Cezar banuiau ca ceva nu e curat la mijloc
i l-au sfatuit sa-i intareasca paza.
De ce sa ma pazesc ? a ris Cezar. Chiar nu tit,i ca cea
mai dulce moarte este aceea care vine pe nea^teptate ?
Comploti^tii aveau de gind sa-i puna planul in aplicare la
^edin^a a senatului, fix a ta pentru idele lui martie. L a rom ani
,,idele insemnau jum atatea lunii (adica 15 martie).
Cu vreo saptam ina inainte de asta, un proroc a venit la
Cezar i i- spus :
Stapine ai g rija de via^a ta la idele lui m artie !
D ar Cezar nu credea in prorociri i in ziua stabilita a pornit spre senat. Pe drum, a dat cu ochii de proroc i i- strigat
in g lum a :
Ei, vezi ca n-ai avut dreptate ? Idele lui m artie au venit,
iar eu m ai sint in viata !
A u venit, dar n-au trecut, i- raspuns prezicatorul cu
mihnire.
Cezar a ris i a intrat singur, fa ra paza, in cladirea senatu
lui. Vreo douazeci de comploti^ti l-au inconjurat din toate partile, chipurile, sa-1 roage fiecare cu ale lui. A p o i (la un semnal
anume) i-au smuls pumnalele de la cingatori i au lovit in el
cu furie nestapinita...
A a a m urit unul dintre cei mai m ari oameni ai Romei,
fa ra sa aju n ga a se bucura de puterea absoluta, pe care capatase, in sfir^it, dupa atitea eforturi supraomeneti.

a risto c ra ti persoane care aparam categoriei su perioare a u n u i popor

complot in^elegere secreta a unor persoane im p otriv a alto r persoane

a echipa a inzestra cu cele necesare, a dota, a u tila
generos m arinim os, b u n la suflet, darnic
g u v e rn a to r persoan a care conduce un ^inut, colonie
on or (aici) cinste, respect deosebit
a ploclam a a im puternici, a declara
a ra s tig n i a ucide in ch in u ri pe cineva, a -1 bate in cuie pe cruce
raz b o i c iv il conflict arm at intre ceta^enii aeeleia?i tari
a se rem arca a se eviden^ia, se distinge, a se im pune prin ceva
6 Com anda nr. 30735

81

talan^i vechi monede de a u r (la greci)

Zarurile au fost aruncate"

expresie prin care se constata lu area

unei h o ta riri

Raspunde^i :

Ce pute^i spune despre Cezar ca om ?

De ce a h o tarit el sa treaca R u bicon u l ?

Ce inseam na ra zb o i c iv il ?

D e ce n -a reuit Cezar sa porneasca cu razb o i im p o triv a D aciei ?

Ce v -a im presionat m ai m ult din b io g r a fia lui Cezar ?

Retine(i :

Cezar a fost un m are om politic i stralucit conducator de oti

al R om ei antice.

A R M E L E L U I B U R E B IS T A
Pe tim pul lui Burebista, dacii erau farim itati in mai multe
tari^oare mici, care ba se du^maneau intre ele, ba luptau cu
navalitorii din afara.
Cel m ai mare duman al lor in acele vrem uri erau
un popor numeros i razboinic, care teroriza intreaga Europa.
A p ro ap e doua sute de ani la rind s-au razboit dacii cu din^ii,
devenind i ei aspri, nemdupleca^i i bataio^i.
Intr-o ciocnire violenta a fost g ra v ranit i tatal lui B ure
bista, care stapinea intinsele t nuturi ale D un arii de jos. Cu
pu^in inainte de moarte, el i- spus lui Burebista :

Fiule, e rindul tau sa devii scutul

sabia acestui neam...
N u te cru^a... 'fine minte, ca cea m ai demna fap ta a unui om li
ber e sa-i dea via^a pentru ijara. pe cimpul de bataie !
L a un an dupa urcarea sa pe tron, vazind ca napastele se
tin lant de daci, Burebista s-a dus de unul sin gu r pe Insula
{lerpilor. Aici, trei zile i trei nop^i la rind, fa r a apa
mincare, s-a ru g a t zeilor pentru binele Daciei sale. In a patra zi,
dintre valuri, i s-a aratat Ahile. E ra im bracat in arm ura stralucitoare de razboi, de parca tocmai atunci se pregatea sa piece
la noua batalie.
Tulburat de ceea ce vedea, Burebista a vrut sa ingenuncheze inaintea lui, dar A h ile 1-a oprit :
82

 Burebista ! Tu te-ai nascut sa-i ingenunchezi pe al^ii,

nu sa stai tu insu^i in genunchi !
A v e a voce profunda i puternica, de parca nu el, ci m area
vorbea cind se izbea de stinci.
De trei zile i trei nopti te rogi in templul meu doar
pentru neamul tau, a continuat Ahile. Oare chiar tu, ca om,
nu ai nici dorinta sa-ti mdeplinegti ?
A m , desigur, a recunoscut Burebista. D ar, daca m-a
gindi mai intii la grijile mele i abia apoi la cele ale supu^ilor
mei, atunci n-a mai avea dreptul sa ma consider regele lor.
Semizeul s-a apropiat de el, 1-a privit drept in ochi i 1-a
intrebat cu aceea^i voce rasunatoare :
Spune-mi atunci care e cel mai de pret lucru in viata
unui rege ?
Binele patriei sale ! a raspuns cu ferm itate regele daci
lor.
M a bucura aceste vorbe. D ar tii tu cu cine trebuie sa
lupti, ca sa ajun gi la binele pe care il visezi ?
Cu hoardele din afara, care imi prada tara !
N u , Burebista ! Du^manul vostru cel mai mare nu vine
din afara, ci dinlauntru.
Cum aa ? s-a m irat regele dacilor. Cine e acest dusjman ?
Dezbinarea voastra !
i voinicul A h ile i- destainuit povestea cu armele din
Olimp, pe care fra tii traci le-au prim it in dar de la regele Troiei.
Zeita Discordia a facut tot ce i- stat in putere, ca sa
va dezbine. D ar tu vei risipi acest blestem ca pulberea pe vint,
daca vei reui sa stapine^ti din nou toate cele trei arme ale mele.
Burebista s-a lum inat la chip.
Spune-mi, te rog, unde se a fla ele ?
Scutul impodobe^te sala cu tron din palatul tatalui
tau. Spada a devenit podoaba la Orhedava, iar sulita te ateapta sus, in munti, la Turnidava.
Incurajat de A hile, Burebista a luat scutul din palatul ta
talui sau, a strins in g ra b a arm ata i a urcat spre Orhedava.
Pe drum, a nimicit citeva cete de de lin ga Tiras (N istru l
de azi), a convins mai multe capetenii geto-dace sa i se supuna,
a luat din mers doua localitati bine intarite, care nu vroiau
sa -1 recunoasca drept rege, i s-a apropiat, in sfirit, de cea
6*

83

mai puternica cetate geto-dacica de pe teritoriul Basarabiei

de azi.
Capetenia cetatii era viteazul Tracina, care obtinuse mai
multe victorii asupra celtilor i pe care dacii din im prejurim i
il ascultau ca pe un rege.
A flin d de venirea lui Burebista el s-a inchis in cetate i
s-a pregatit de lupta.
Burebista 1-a somat sa-i deschida portile.
Sintem acela^i neam. A vem du^mani comuni. De ce sa
ne certain ? 1-a intrebat el cu blindete pe Tracina.
Frate-frate, da brinza-i cu bani ! a ris neinduplecat
capetenia Orhedavei.
Burebista avea fire aprinsa i curajoasa, dar constants
in bunatate i intelepciune. A a ca nu s-a g rab it sa-1 ia cu
zburlita, ci a continuat sa-i lamureasca avantajele unirii. Insa
Tracina nu numai ea n-a vrut sa auda de ea, ci chiar 1-a amenintat ca va porni asupra lui cu armele.
Im i pare foarte rau ca nu vrei sa ma intelegi, 1-a dojenit
Burebista. Dar, daca voi veti pune primii mina pe arme, atunci
noi vom fi ultimii care le vom lasa din mina !
Capetenia Orhedavei doar a ridicat din umeri :
Vom vedea !
Cetatea lui, m tr-adevar, era aproape de necucerit. A vea
ziduri inalte i puternice, dealuri abrupte, stinci amenintatoare, paduri de nepatruns. Riul alimenta cu apa. H am barele
erau pline cu grine...
Suparat ca nu s-a putut intelege cu Tracina, Burebista a
ordonat asediul cetatii. In a patra zi de p regatiri intense, m
tabara lui a venit un tinar frum os, dar ingim fat, care nu vroia
sa vorbeasca decit cu regele dacilor.
Cine eti tu ? 1-a intrebat Burebista.
de ce vrei sa
vorbe^ti neaparat cu mine ?
Sint unul din centurionii lui Tracina. M a numesc Lucanus. A m venit sa-ti vind ,,cheia , cu care sa descui cetatea...
D ar mai intii iti cer sa ma plate^ti.
Cu ce?
Cu aur ! A vrea sa fiu atit de bogat, incit sa ma pot
scalda in el ! a exclamat tinarul, cu ochii arzind de lacomie.
Eti sigur ca ceea -mi propui costa atit de scump ?
84

 Da. E fiica lui Tracina. are doar pe ea. Ceilalti copii

ai lui au pierit intr-un incendiu, im preuna cu sotia sa... Acum
nu are nimic mai scump in via^a decit aceasta fata. Pentru ea,
ar fi in stare de orice !
Unde e fata ?
A ici, cu mine. A m ademenit-o sa fu g a din cetate i sa
ma urmeze.
Cum ai reuit ? 1-a intrebat Burebista, ascunzindu-i
cu mare greutate supararea.

A m mintjit-o cu iubirea. Doream sa ma casatoresc cu ea.

Acum nu mai dore^ti ?

L a ce bun ? a ris el cu neruinare. Dupa ce voi avea atita
aur, a putea sa-mi iau nu una, ci suta de femei ca dinsa !
Burebista 1-a m asurat indelung cu privirea lui patrunzatoare, apoi i- zis :
Inainte sa te ,,rasplatesc , a vrea sa-ti spun ceva...
In prim ul rind : iubirea ca i patria nu se tradeaza !
Ia r in al doilea rind : un adevarat rege nu poate cum para vic
toria cu pretul dezonoarei !
Cei din cetate, aflind ca fata capeteniei lor se a fla in ta
bara lui Burebista, s-au descurajat cu totul. Strazile cetatii
s-au umplut de bocete. Pe zidul principal s-a profilat fig u ra

indurerata a lui Tracina. Acum nu mai era parinte, ci judecatorul care trebuia sa aleaga intre doua crime : ori sa-i tradeze cetatea, ca sa-i salveze fiica ; ori sa-^i jertfeasca fata, ca
sa-i salveze cetatea. A m bele variante i se pareau la fel de
monstruoase...
D ar tocmai atunci dinspre padure s-a aratat fiica lui, insotita de Burebista. Regele dacilor a condus-o pina la antul
de a p a ra re
i- strigat adversarului sau :
Tracina ! Coboara podul, ca sa vina fiica ta acasa ! Si
alta data n-o mai lasa sa rataceasca singura, fa r a supraveghere !
M arinim ia lui Burebista 1-a impresionat atit de mult pe
Tracina, incit el (dupa ce s-a sfatuit cu capeteniile sale) 1-a
anuntat ca inceteaza rezistenta i trece de partea lui, cu
toate tinuturile aflate in stapinirea sa.
Burebista s-a bucurat. A venit cu generalii sai in cetate,
1-a im bratiat pe Tracina, i- daruit un car de lupta cu patru
85

arm asari focoi, apoi i 1-a predat i pe Lucanus, spunindu-i :

l^i apar^ine. A fost centurionul tau, dar setea de aur
1-a pierdut. Fa ce vrei cu el.
N u am de ales. Trebuie sa-i potolesc aceasta sete, a zis
Tracina i a poruncit fieraru lu i sa-i aduca cupa plina cu aur
topit.
Sub ochii multimii, patru oteni l-au in^facat pe tradator
de miini, i-au descle^tat dintii cu sabia i i-au turnat pe git cupa
cu aur clocotit...
Sara, la ospatul in fra tirii lor, Tracina 1-a intrebat pe B u
rebista :
Spune-mi, te rog, de ce, totui, nu te-ai folosit de tradarea lui Lucanus ?
Pentru ca nici victorie, oricit de mare ar fi ea, nu te
poate bucura, daca, in loc sa contezi pe barbaijia celor puternici,
te folose^ti de m ir^avia celor slabi, a raspuns Burebista i 1-a
i m b r a ^ a t ca pe un frate.

centurion ofi^er care com anda suta de soldati (in a rm a ta ro m a n a )

dezonoare lipsa de onoare, necinste, ruine
h o a rd a (a ic i) ceata de b a r b a r i care p ra d a i pustiesc alte popoare,
a rm a ta cotropitoare
m arin im ie bunatate, bunavoin^a, darnicie
m onstruos u rit, am oral, respin gator
a som a a cere categoric
violen t puternic, furtun os, n avaln ic

R a sp u n d e (i :

Cum era B u rebista, ce tra sa tu ri de caracter avea ?

De ce era necesara in fra ^ ire a lu i cu T rac in a ?

R e(ine|i :

B u rebista a fost u n u l dintre cei m ai m a ri re g i ai dacilor. El i-a

unit pe to^i geto-dacii intr-o sin g u ra ta ra m are i puternica, de
care se tem eau i rom anii.

86

U n popor, cu cit este m ai unit, cu atit este m ai puternic !

T U R N ID A V A
Dupa ce a intarit bine hotarul de rasarit al Daciei, pe care
1-a lasat in g rija lui Tracina, Burebista a pornit cu oastea spre
asfin^it.
La despart;ire, Tracina a t nut cu tot dinadinsul sa-i daruiasca ceva. Servitorii lui au aezat la picioarele lui Burebista tot
felul de podoabe scumpe, dar el nu s-a atins de ele. P rivirea i
s-a indreptat spre armele care impodobeau pere^ii in casa lui
Tracina. In cel mai indepartat col^ atirna sabie veche, cu
lam a tocita in batalii demult uitate. L a vederea ei, inima lui
Burebista a tresaltat.
la ta arm a pe care a vrea s-o aud cintind in luptele mele
cu dumanii, a zis el, luind-o griju liu din cui.
A ta sa fie ! a incuviin^at Tracina.
0 saptam ina mai tirziu, regele dacilor s-a intilnit in
mun^i cu batrinul Strabal, capetenia Turnidavei, care fusese
bun prieten cu tatal lui Burebista. Era tocmai in toiul unei
sarbatori, in care tinerii din im prejurim i ii m asurau puterile
in cele mai diverse probe m ilita re .T o t tiau ca regele cel^ilor,
Cristasiros, a calcat din nou hotarele dacilor, de aceea fiecare
dorea sa fie cit mai bun in toate, ca sa poata fi luat in armata.
A flin d ca m ajoritatea capeteniilor din aceasta parte a Daciei

erau de fa^a, Burebista le-a imparta^it dorin^a de -i uni pe

to^i dacii sub un singur rege. Ca sa-i convinga, el a recurs la
proverbialul manunchi de nuiele, pe care nimeni n-a putut
sa -1 frin g a , in ciuda faptului ca fiecare nuielu^a in parte putea
fi rupta intre degete.
Bine, s-au invoit cei adunari- Faca-se voia ta !
i doar capetenie s-a ridicat nemultumita de la locul sau,
rostind :
Eu unul sint mai tare decit trestie !
Era Robindarius, despre care v-am povestit cu alta ocazie...
In schimb, S trabal s-a bucurat nespus de mult, ca B ure
bista a reuit, in sfir^it, sa puna capat dezbinarii dintre daci :
Acum pot respira in voie, tiind ca soarta Daciei se afla
in g rija celui mai destoinic dintre noi.
Vorbele lui au cazut ca piatra in inima fiu lu i sau mai m a
re, Nem ida, care demult pindea momentul sa aju n ga stapin
87

in Turnidava. Invidia i- cotropit sufletul i el a sim^it ca toa

ta fiin^a lui se revolta im potriva lui Burebista.
Ce-ar fi sa punem i regele la incercare ? s-a adresat el
dintr-o data m ultim ii care urm area intrecerea tinerilor la aruncarea suli^iei.
Lum ea a ram as descumpanita. Un rege nu putea fi pus
in concuren^a cu incepatorii. D ar Burebista s-a ridicat iute de
la locul sau i a rostit inveselit :
Ca bine zici, Nem ida ! Cu singura condit;ie : ca eu nu
voi arunca suli^a, ci voi fi ^inta celor care arunca.
Un m urm ur de uimire s-a facut auzit din toate par^ile.
Sta^i 1 N u permit ! II ve^i ucide ! s-a im potrivit Strabal.
Tinerii tn ta i s-au uitat n ed u m erit unii la al^ii* Cele zece
suli1;i, special aduse din cetatea Turnidavei, au ram as gram ada,
neatinse.
Ei, ce v - a t oprit ? li s-a adresat Burebista. Ordon sa

traget!
Cu scutul in mina, el s-a postat in fa^a stilpului care servea
drept tinta.
Observind ovaiala tinerilor, Nem ida a privit cu rautate
tinta vie, apoi a infacat suli^a, i-a facut vm t i a slobozit-o
cu putere in Burebista. Suli^a s-a izbit de scutul lui i s-a facut
tandari.
Regele a ram as neclintit in a^teptare. U n ul dupa altul,
ceilalti tineri au urm at exemplul lui Nem ida, dar sulitile aruncate de ei se frin geau ca trestiile cind loveau scutul lui Bure
bista.
sin gu ra suli 1;a a ram as infipta in metalul scutului sau i
Burebista a in^eles pe data ca era cea de a treia arm a a voinicului Ahile.
A s ta va fi trofeul meu ! a glum it el i, aclamat de multime, i-a reluat locul lin ga eful Turnidavei...
In acelai an, armatele lui Burebista au pornit im potriva
cel^ilor de pe Dunarea de mijloc. Acetia i-au unit fortjele
intr-o singura hoarda, care num ara de doua ori mai mul^i
oteni decit avea cu el Burebista.
Fiind un mare strateg, regele dacilor avea de gind sa dea
batalia decisiva intr-un moment cu toate avantajele de partea
sa. Insa Nem ida, care conducea parte din arm ata, nu era de
88

acord eu tactica lui B u rebista i incerca mereu sa-i iasa din

cuvint.
Da-m i voie sa-i atac in zori ! i- cerut el intr-o zi, visind
sa se acopere de glorie.
Inca nu e timpul, i- raspuns Burebista, adaugind :
Eti un tinar viteaz, dar desconsideri doua lucruri : puterea
inam icului i slabiciunea ta.
Nem ida n-a zis nimic, insa a doua zi, fa ra invoirea nimanui,
i-a ridicat osta^ii i i - condus la lupta.
T abara 1 se a fla pe colina, in mijlocul unei cimpii
acoperite de h a t^ u ri i hirtoape. Banuind ca va fi atacat capete
nia lor a trimis in taina parte din arm ata sa se ascunda in
h a t u rile care m argineau cimpia.
Diminea^a, cind a vazut oastea lui Nem ida apropiindu-se
in ordine de bataie, regele cel^ilor a trimis inaintea lui un mic

detaament, ca sa -1 atraga cit mai adinc, in cursa.

Dacii lui Nem ida i-au dat peste cap fa ra nici greutate.
Incuraja^i de izbinda, ei s-au a/intat inainte, desfacind arm ata
111 in doua. Era tocmai ceea ce a^teptau du^manii de la
dinii...
L a un semnal, celtii ascun^i prin hirtoape i hat,iuri au
cazut in spatele dacilor. Capcana s-a inchis. S-a produs invalmaeala nemaipomenita. Cei care incercau sa scape cu fuga,
erau macelariti din goana cailor.
A rm a ta lui Nem ida se topea vazind cu ochii. Inca pu^in i
celtii ar fi ci^tigat...
De sus, de pe creasta unui munte alaturat, Burebista
urm area cu nelinite desfaurarea luptei. Cind a descoperit,
in sfir^it, care era iretlicul adversarilor, el a dat alarm a i a
sarit in ajutor lui Nem ida.
Cavaleria lui a navalit ca vijelie asupra cel^ilor. Ca sa
nu piarda intreaga batalie, capetenia lor a ordonat retragerea...
Burebista nu i- zis nimic lui Nem ida, dar i- cerut lui
S trabal sa ia m asuri cu el.
Ca parinte, S trabal ii iubea feciorul i suferea ingrozitor din cauza in gim farii lui, insa, in calitatea sa de capetenie,
nu putea trece peste faptul ca Nem ida se facuse vinovat de
moartea citorva mii de o^teni.
Cu inima frin ta de durere, el 1-a scos in fa^a armatei i i-a

 Fiule, daca nu tii sa-tji respec^i regele, ca general, atunci

nu meriiji sa fii in arm ata lui nici macar osta de rind !
I - smuls apoi din piept insemnele puterii i a adaugat :
Acum pleaca din ochii mei ! N e vom descurca i fa ra
tine.
N em ida s-a facut alb ca varul.
Bine. M a due ! a zis. D ar va previn : intr-o buna zi eu
voi fi regele vostru, iar voi supu^ii mei... i nu dea cerul
sa uit pina atunci ce este indurarea !
Deceneu, marele preot, care nu prea se avea de bine cu B u
rebista, auzind aceste vorbe, i-a spus in gind :
Copilul asta are mai m ulta decit in^elepciune...
A r fi m inunata anna, daca m-a folosi de el...
Dornic de razbunare, Nem ida s-a dus la capetenia unui trib
de cel^i care se t nea num ai de chefuri, i i- declarat :
Korinos ! Tu tii s a - t faci du^mani, dar nu tii sa te
razboie^ti cu ei... Da-m i voie mie sa conduc o^tirea ta asupra
dacilor care s-au lepadat de mine i mline victoria va fi a ta !
Korinos s-a invoit, dar intr-o batalie crincena cu Burebista,
Nem ida a fost facut prizonier.
Aceasta veste 1-a im bolnavit cu totul pe Strabal.
Cine se iube^te pe sine mai mult decit ii iube^te patria,
acela nu are dreptul sa traiasca ! a rostit el cu triste^e, poruncind ca fiu l lui sa fie omorit.
Strajerii care il pazeau pe Nem ida (i care pe tim puri fusesera cu el prieteni de copilarie) au incercat sa -1 induplece
pe tatal lui ca sa-i daruiasca via^a. D ar batrinul Strabal s-a
rasucit spre ei cu fruntea incruntata i le-a ordonat :
Solda^i ! Face^i-va datoria !
In urm atoarele saptamini, Burebista a nimicit toate triburile lui Cristasiros. Pu^inii cel^i, care au scapat cu fu ga, s-au
aciuat tocmai in Elve^ia de astazi.
A u urm at apoi numeroase alte razboaie, din care Burebista
a ieit intotdeauna invingator. D ar, cu cit mai sus urea el prin
victorii, cu atit mai jos coborau du^manii lui prin josnicii i
intrigi.
Odata, obosit sa mai lupte cu capeteniile pizma^e, Bure
bista 1-a intrebat pe Deceneu :
90

 tii tu, oare, cine se tine de glorie ca um bra de copac ?

Luat prin surprindere, marele preot cauta un raspuns cit
mai in^elept. A tunci Burebista a glasuit in locul lui :
In vidia ! $i, din pacate, nimeni nu-i in stare s-o doboare...
A tacut clipa, cople^it de povara acestui adevar, apoi a
a d au gat:
A rm ele mele sint de nebiruit in lupta dreapta. D ar pe
la spate, in lupta cu pizmaii, sint mult mai bune armele pe care
tu le stapine^ti.
Deceneu i-a inal^at nedumerit fruntea spre regele sau :
L a ce te referi ?
L a vorbele tale dulci, cu care torni balzam in sufletul
oricui... Lum ea te crede. Deci, te vor crede i pizmaii mei, daca
le vei spune ca nu eu (cu voin^a mea) ci^tig lupta dupa alta,
ci zeii (prin bunavoin^a lor) doresc ca Dacia sa fie de nezdruncinat.
E bine, oare ? Cum a putea sa ma indrepta^esc in fa^a
zeilor mei, daca m acar vorba spusa de mine n-ar fi adevarata ? a incercat marele preot sa scape din incurcatura, dar
Burebista i- raspuns :
Ia aminte, Deceneu : tot ce este bine pentru l^ara mea
trebuie sa fie bine i pentru zeii tai... A lt fe l m-a ridica cu
sabia i im potriva lor !

copleit (a ici) im p ov arat, emo^ionat

destoinic vrednic, m erituos, capabil

intriga uneltire, vrajba, zizanie

in vid ie pizm a, u ra ; sentim ent egoist de p arere de rau , provocat de
succesul altcuiva
h a (i tu fi^ u ri de m aracini
stra te g com andant de oti care d irija z a raz b o iu l in an sam blu l sau,
t,inind cont de perspective
tactica (a ic i) totalitatea m ijloacelor i procedeelor folosite pentru
c i^tigarea unei b a ta lii

R aspunde^i :

Cum explicate com portam entul lui N e m id a ? Ce 1-a fa cu t sa procedeze ca un tra d a to r ?

Ce deosebire exista intre B u rebista i N e m id a ?

De ce, oare, in v id ia este tra sa tu ra dem na de dispre^ ?

91

R ejin eti :

T rad a re a este
p o a te ierta.

eel

m ai

in fio ra to r

pacat,

pe

c a re

nimeni nu-1

iu b ir e a de sine n ic io d a ta nu tre b u ie s a fie m a i m a re d ecit iu b ir e a

de neare,

A J U N U L F U R T U N II
Cu doua mii de ani in urma Roma stapinea cel mai mare imperiu din lumea antica. El se intindea de la Oceanul A tlantic
(Franca, Spania, P ortu galia de astazi) pina hat, in inima Asiei,
m arginindu-se cu riul Eufrat. M area M editerana devenise un
lac al Romei, brazdat de nenumarate corabii m ilitare, mereu
gata sa porneasca asupra oricui ar fi indraznit sa puna la indoiala supunerea fa^a de Roma.
De la un timp, aceste corabii poposeau din ce in ce mai des
la gurile Dunarii. Ele sus^meau de pe apa armatele romane care
inaintau pe uscat. Tinta lor erau pam inturile Daciei...
Dintre toate popoarele Europei de atunci, num ai dacii mai
erau inca liberi i stapini in tara lor. Fiind un popor numeros
i viteaz, dacii reprezentau un adevarat pericol pentru Im pe
riul roman. lnsui Ovidiu un mare poet al antichitatii, pe
care im paratul A u g u st 1-a exilat la Tomis (Constanta de azi)
scria ca pe timp de vara numai Dunarea era scaparea rom a
nilor. Insa iarna, cind crival^ul salbatic arunca pod de ghea^a
peste riu, dacii navaleau cu iu^eala vintului pe caii lor foco^i
i pustiau ^inuturile stapinite de romani.
Ca sa scape de primejdie i, mai cu seama, ca sa puna mina
pe boga^iile dacilor, im paratii Romei au hotarit sa cucereasca
Dacia.
Banuindu-le poftele, unii regi ai dacilor se gindeau sa dea
ei prim ii lovitura.

De ce sa ateptam dumanul in p ragu l casei noastre ?

meditau ei. Oare n-ar fi mai bine sa-1 rapunem pe nea^teptate,
in b irlo g u l lui ?
L a prim a vedere, parea sa fie pornire ademenitoare. Im
periul rom an era zdruncinat de nem ultum irile sclavilor. Mul^i
din ei fugeau peste Dunare i se ascundeau in mun^i. A ici
gaseau adapost la stramo^ii nostri, care considerau robia un
92

pacat. F u garii povesieau despre neintelegerile dintre pretendentii la putere, care ii dezbinau pe rom ani i transform au
uneori Roma intr-o arena a razboaielor civile. Erau tiri imbucuratoare i cele mai aprinse capetenii credeau ca a sosit
momentul sa-i alunge pe rom ani cit mai departe de hotarul
Daciei.
Doar unii dintre ei intelegeau ca, pentru siguranta Daciei,
era mai bine sa nu dai cu piciorul in leul adormit...
Stapiniti-va avintul ! incerca sa-i potoleasca regele
Scorillo, tatal lui Decebal. V iata m-a invatat i pe mine ca
cine vrea pace trebuie sa se pregateasca de razboi. Pentru noi
pina i pace indoielnica e mai buna decit un razboi sigur.
De ce crezi asta ? Oare sabiile noastre nu sint la fel de
tari ca ale lor ? se opuneau parta^ii violentei neintirziate.
Ba da. Sint poate chiar mai tari i mult m ai ascutite.
Insa prea putine, ca sa reziste intregii lumi ! Sau poate ati
uitat ca sub drapelul Romei lupta aproape toate semintiile
de pe pam int ?

uniti.

i i -

N u, n-am uitat i ai avea dreptate, daca rom anii ar fi

D ar tocmai acum se sfiie ca ciinii intre dinii !
A t i pomenit de ciini ? Prea bine ! s-a bucurat Scorillo
condus in curtea casei sale.

A ici, m ai departe de grajd u rile cu vite, Scorillo tinea un

lup intr-o cuca de metal. II prinsese viu la ultim a vinatoare
i spera sa -1 poata imblinzi.
L a un semn al lui, slugile au slobozit intr-un ocol doi ciini
ciobane^ti i le-au aruncat un os. Ciinii s-au repezit cu furie
unul asupra celuilalt. Cind lupta era in toi i parea ca nimic
nu e in stare sa-i desparta, regele a deschis cuca si i- dat d ru
mul lupului afara. Vazindu-1, ciinii au uitat pe data de dumania lor i s-au aruncat asupra lupului...
A t i vazut ? i- intrebat Scorillo pe oponentii sai. Exact
aa ar proceda i rom anii : daca i-am ataca, prim ejdia ii va
uni.
Aceasta pilda i- convins pe daci sa nu-i deranjeze prea
tare pe adversarii lor.
U n anum it timp pacea le-a fost asigurata. D ar in curind
la cirma Romei a urcat im paratul Domitian i lini^tea tarii
s-a dus pe apa sim betei...
93

Domitian nu era un im
parat cu calita^i deosebite.
A v e a fire moale, ii placea lu x u l i se t nea mai
mult de petreceri decit de
razboaie. Insa era ros de
ambitie i vroia cu tot dinadinsul sa realizeze visul
lui Cezar, care spusese cindva :

A tita timp cit Dacia

nu e a noastra, num ai nebunii pot dorm i in linite !

Or el, Domitian, vroia sa
doarm a linitit pe lauri...
Tocmai
atunci
conducerea dacilor a fost luata
de catre Decebal, fiu l lui
Scorillo. El nu s-a lasat infrico^at de puterea rom anilor, ci i- unit din nou pe toti dacii
intr-un sin gur stat i s-a pregatit de aparare. A intarit cetatile,
a pus me^terii sa faureasca cit mai multe arme, a facut rezerve
de grine, a instruit arm ata. Acum regatul lui era aproape la
fel de mare i de puternic ca al lui Burebista.
Cind toate pregatirile erau pe sfir^ite, Decebal a luat cu
el citeva mii de calareti i a navalit in sudul D unarii, unde
erau concentrate legiunile romane.
Dacii cunoteau de minune aceste locuri, deoarece rom anii
tot de la stramo^ii lor le rapisera. In citeva zile ei au trecut
prin foe i sabie m ai multe cetati i ora^e stapinite de romani.
Insui guvernatorul lor a fost prins i ucis in clipa cind incerca
sa scape cu fu ga.
Cunoscind firea rom anilor, Decebal n-a ram as in teritoriile
pustiite. El tia ca rom anii pot fi batuti, dar nu pot fi in frin ti
odata pentru totdeauna. Im periul lor era prea mare, ca sa cada
odata cu caderea unei regiuni. A a ca s-a m ultum it sa puna
m ina pe steagurile legiunilor nimicite, a incarcat in sanii a r
mele lor i s-a retras din nou pe m alul sting al Dunarii.
Vestea acestei in frin geri s-a infipt ca sageata in inima
Romei. Poporul cerea sa fie razbunat. A tu n ci insui im paratul
94

Domitian a pornit spre Dacia in fruntea unei armate, pe care

credea de neinvins. D ar pe drum m inia i s-a potolit treptat
i, ajungind mai aproape de Dunare, im paratul s-a pus din nou
pe chefuri nesfirite. In locul sau 1-a trimis asupra lui Decebal
pe Cornelius Fuscus, un general viteaz, care ci^tigase nenumarate batalii in alte tari.
Decebal s-a retras din fata lui, pina cind 1-a vazut intrat
cu toate legiunile in strim torile dintre munti. A ici 1-a lovit fa ra
crutare i i- nimicit intreaga armata.
A doua in frin gere a Romei a fost i mai cumplita. Putinii
soldati scapati cu fu g a povesteau ingroziti ca nimeni nu-i in
stare sa-i in frin g a pe daci la ei acasa.
Im paratul a cazut pe ginduri.

Trebuie sa faci ceva, viteazule Domitian, il indemna

sfetnicul sau. Daca regele dac ar patrunde acum in Italia, ni
meni n-ar fi in stare sa-1 opreasca i Rom a ar cadea !
Im paratul tia i singur ce s-ar fi intim plat, daca Decebal
i-ar fi luat-o inainte. De aceea 1-a numit comandant de oti pe
generalul Iulian i 1-a trimis cu forte proaspete in Dacia.
D ar nici aceasta campanie n-a fost prea reu^ita. O^tenii daci
faceau minuni de vitejie. $i pina la urm a im paratul Domitian
a fost nevoit sa incheie pace cu Decebal.
Regele dacilor s-a invoit sa nu atace teritoriile imperiului,
cu conditia ca Rom a sa-i plateasca despagubiri de razboi i
sa-i trim ita ingineri priceputi care sa -1 ajute a-^i reface drum urile i cetatile.
Din partea sa, Decebal i- inapoiat im paratului prizonierii
de razboi i parte din armele capturate de la ei.
L a Roma nimeni n-a inteles ce anume a ci^tigat im paratia
din intelegerea cu dacii, dar aceasta nu 1-a impiedicat pe D o
mitian sa-i organizeze intoarcere cu adevarat ,,triu m fala
din razboiul cu Decebal.
cam panie actiuni m ilitare, opera^ii de lu p ta desfa^u rate in tr-o anum ita perio ad a de tim p
a c a p tu ra (a ici) a pune m ina pe oam enii sau arm ele inam icului
e x il pedeapsa prin care un cetacean era izgon it din ta ra sau trim is
in tr-o localitate anum ita
im periu un stat fo a rte m are alcatu it din teritoriile ta rilo r cotropite cu for^a
la u ri (a ic i) coroana din fru n z a de d a fin cu care se incununau eroii
de od in ioara

95

legiun e - unitate m ilita ra la rom ani (care n u m ara, de obicei, peste

5.000 de solda^i)
oponent persoana care se opune, care nu este de acord cu ceva sau
cineva
robie stare in care persoan a i$i pierde libertatea i este im pusa
sa m unceasca pe degeaba, in folosul stap in ilo r sai
semin^ie neam, n ationalitate, popor

R a sp u n d e p :

De ce rom anii v ro ia u sa cucereasca D acia ?

Cine era D ecebal ? A lcatu i^ i p o rtretul lui.

De ce, oare, im p a ra tu l D om itian, nu 1-a putut in v in g e pe D ecebal ?

Re^ineti :

D ecebal a fost regele dacilor intre anii 87 i 106 era noastra. In

prim ele sale razboaie cu Im periu l rom an, el a sp u lb erat fa im a arm atelor rom ane, care erau crezute de nebiruit.

F o rta u nui popor nu eonsta n um ai in num ar.

IM P A R A T U L T R A I A N
Cit timp tinu pacea cu romanii, Decebal a facut din capitala
Daciei Sarm izegetusa cetate aproape de necucerit. Ea
se a fla sus, in M untii Ora^tiei, unde insai natura parca avea
g rija s-o ocroteasea de dumani. De la ea duceau drum uri in
toate colturile Daciei, spre alte orae i cetati, pe care Decebal
avea g rija sa le intareasca.
D ar dupa zece ani lini^tea dacilor a fost spulberata de Traian noul im parat al Romei.
Traian s-a nascut in Spania, i avea fire aprinsa, dar eumpatata. Crescuse printre m ilitari, suportind im preuna cu ei
toate grozaviile razboaielor. Soldatii il iabeau i credeau in
el ca intr-un zeu. Cind le-a declarat ca vrea sa cucereasca D a
cia, toti ca unul au jurat sa moara, dar sa-i infaptuiasca visul.
Atunci, la Roma, electrizati de cuvintarile lui, ei nu aveau de
unde ti ca marea lor m ajoritate ii vor gasi morm intul in p a
mintul dacilor...
In prim avara anului 101 Roma a pornit asupra Daciei. Traian a adus cu sine arm ata uriaa, adunata de pe intreg cuprin96

sul imperiului. D ar nu s-a grabit, cum altadata s-au grabit

generalii lui Domitian. Si-a croit mai intii drum uri prin padu
rile salbatice, a facut poduri, a inaltat fortifica^ii. Calea de la
Roma pina la hotarul Daciei parea un puhoi neintrerupt de
oameni. N u m ai a^a izbutea sa-i asigure spatele frontului, sa
fie operativ, sa-i aprovizioneze arm ata cu toate cele necesare,
sa aduca forte proaspete in locul legiunilor distruse.
Dacii au opus rezistenta nemaipomenita. Ostai au deve
nit pina i batrinii, i femeile, i copiii. M ulti din ei nu aveau
arme. Se bateau cu pietre, cu bite, cu ce le nimerea in mina. Cei
raniti cadeau unii peste altii, dar nu se clinteau din loc. Luptind cu moartea, ei se agatau de bratele i armele inamicilor,
im piedicindu-le inaintarea.
Prim a data vad un popor atit de viteaz ! a exclamat
T raian dupa batalie.
In ziua ceea, in rindurile arm atei sale au fost atitea pierderi, incit sanitarii nu mai aveau cu ce bandaja ranitii. A tunci
im paratul i-a taiat ve^mintele, a facut din "ele fee i a prins
-i lega el insu^i pe ranitiD upa fiecare batalie nu era loc pe cimpul de lupta unde tarina, amestecata cu singe i fram intata de picioarele luptatorilor, sa nu se prefaca in mocirla !
Fortele dacilor erau in scadere. Doua cetati necucerite se
mai aflau in drum spre Sarm izegetusa. In prim a cetate, dupa
ce au cucerit-o, rom anii au prins-o pe sora lui Decebal. In aceeai zi un sol 1-a intiintat pe Decebal sa depuna armele, daca
vrea ca sora lui sa mai traiasca. Regele tinea mult la ea i, dupa
ce a stat zi intreaga inchis in sanctuarul lui Zalm oxis, a p ri
mit conditiile romanilor.
Zalm oxis era zeul dacilor. D atorita lui, dacii nu se temeau
de moarte. Ei considerau ca dupa moarte omul se m uta in imparatia cerului, care este mult mai dreapta i mai buna decit
viata paminteasca. A tunci cind se natea un copii, dacii il boceau, iar cind m urea cineva se bucurau. Crezindu-se nemuritori, ostasii daci se avintau in lupta ca la petrecere i, cind
se intim pla sa fie g ra v raniti, mureau rizind.
P in a i Traian a scris mai tirziu in memoriile sale despre
asta :
I-am su bju gat pe daci. Sint cei mai razboinici dintre
7 Com anda nr. 30735

97

toate neam urile cite au existat vreodata. i nu num ai din cauza

ca sint puternici, ci i din cauza ca se cred nemuritori, Ei merg
la moarte mai veseli decit la petreceri !
Ai?a a luat sfirit prim ul razboi al im paratului Traian im
potriva lui Decebal. Cronicarii povestesc ca im paratul i- cerut
lui Decebal : sa dea inapoi armele
ma^inile de razboi capturate de la romani, sa-i predea pe dezertori, sa distruga cetatile i sa se retraga din teritoriul cucerit de im parat, sa nu mai
primeasca nici un fu g a r i sa nu ia in slujba sa nici un osta
din Im periul roman.
Decebal a acceptat aceste conditii, caci avea nevoie de ragaz
ca sa~i adune alte forte.
M ultum it de cele obtinute, Traian s-a retras din Dacia, lasind
garnizoane romane in cele mai insemnate cetati ale dacilor.
La Roma il a^tepta un triu m f nemaipomenit i titlul de
Dacicus"', adica In vin gatoru l dacilor . In toiul sarbatorilor
nimeni nu se gindea ca, atita timp cit Decebal traiete i spera,
Dacia nu e invinsa...

c ronicar a u to r a l u nor lu c r a r i istorioe despre cele m ai im portan te

e v e n im e n te d in via'ga u n u i p o p o r

dezertor

m ilita r

c a re

parasete,

fa ra

invoire,

rin d u rile

arm atei

sa le

electrizati (a ic i) e n tu z ia sm a ^ i, i n f la c a r a t i

fortifieatii constructii m ilit a r e de a p a r a r e

g a rn iz o a n a u nitate m ilit a r a m e n ita sa ap e re lo c a lita te
provin cie (a ic i) teritoriu c u c e rit de r o m a n i, in c a re a c tio n a u legile
R om ei

sa n c tu a r loc s f i n t al u n u i tem plu

Raspundepi :
e ra im p a r a t u l T r a ia n ? Ce tra sa tu ri ii e r a u caracteristice ?

Cum

Ce puteti sp u n e d e sp re v it e jia d a c ilo r ?

Ce d e o se b ire e x is ta in tre un p o p o r i un Im p e riu ?

Re^in e^i :

T r a ia n a fo s t un m a re im p a r a t rom an (a n ii 9 8 117 e. n.). A pu r-

tat d o u a raz b o a ie g re ie cu d a c ii (101 102 i 1 0 5 106 e. n.). In vingindu-1 pe D e c e b a l. a tra n sfo rm a t D a c ia in p ro v in c ie ro m a n a .

98

SCUTUL

LUI

DECEBAL

Dei pierduse razboiul, Dacia nu murise. Regele ei i-a adunat din nou f'ortjele i a ieit de sub ascultarea Romei.
A flin d de razvratirea dacilor, im paratul Traian a strins
arm ata i mai numeroasa decit prim a data i a pornit spre D u
nare.
In dreptul cetatii Drobeta (T urn u Severin de azi), el a dat
ordin sa fie construit un pod. In acest scop, 1-a chemat tocmai
din Damasc (capitala Siriei) pe arhitectul Apollodor. In anul
105 podul a fost gata. (U rm ele lui se vad i in zilele noastre,
cind apa D un arii scade).
Acum trupele romane treceau zi i noapte peste riu i se
indreptau spre inim a tarii.
L a chemarea lui Decebal, au raspuns toti dacii de la Tisa
pina dincolo de Nistru.
M oartea e mai buna decit robia ! ziceau ei s?i faceau zid
in ju ru l regelui lor.
D ar lupta era inegala, U n singu r popor nu putea tine piept
unui intreg imperiu. Cind i-a dat seama ea nu va putea inlatura prim ejdia num ai cu forta, Decebal a recurs la alta stratagema.
Capul tuturor relelor era Traian.
F ara el, gindea Decebal, rom anii ar putea fi invini.
Cu acest gind, s-a adresat o^tenilor :
Fiii mei ! A m nevoie de voluntari I Cine vrea sa-1 omoare pe im parat doi pai inainte !
Si toata arm ata lui a facut doi pai inainte. A tun ci regele
a ales el insugi zece tineri, i- im partit in doua, le-a dat instructiunile necesare i i- trimis in tabara romana.
Insa T raian era precaut. Pe lin ga faptul, ca avea nume
roasa g a rd a personals, paza lui cea mai buna era intelepciunea
sa.
In form atia e cheia biruintei, le spunea el uneori generalilor sai. Ca sa citigi, trebuie sa ^tii totul despre du^manul tau,
iar el sa nu afle nimic despre tine.
A a se face, ca era foarte greu sa tii precis, unde se afla
el, ce planuie^te, unde va fi in urm atoarea clipa...
Intr-o seara unul din apropiatii sai, care purta haina ase99

manatoare cu a im paratului, a fost rapus la ci^iva pai de cortul lui Traian. S-a produs larm a nemaipomenita. Incol^it din
toate par^ile, fapta^ul a fost prins i dezarmat.
Cine te-a trimis sa ma omori ? 1-a interogat plin de minie
im paratul.
Iubirea mea de tara i de libertate ! i- raspuns oteanul lui Decebal.
Iubirea, zici ? D ar nu vad in privirea ta decit dispret i
ura.
T in aru l dac i-a inal^at fruntea i i- raspuns :
U ra e pentru tine ! Ia r dispre^ul e pentru m ina care a
greit adevarata tint a !
A tunci s-o pedepsim ! i- ripostat Traian.
La un semn al lui, eful strajerilor 1-a in^facat de mina
dreapta i i- retezat-o cu sabia dintr-o lovitura.
Singele a naboit din rana ea din ipot. D ar pe fa ta dacului
n-a tresarit m acar un muchi, El s-a uitat tacut si sfidator la
im parat, apoi a intins i cealalta mina spre calaul sau, spunindu-i :
Reteaza-mi i aceasta m ina ! Caci ju r pe viata mea sa fac
neaparat cu stinga ceea ce nu mi-a reuit cu dreapta !
Rom anii au ram as surprini de taria i curajul tinarului
dac.
B a r b a r a e aceea^i pretutindeni... Deci, trebuie rasplatita peste tot la fel, a rostit Traian dupa seurta pauza, ordonind ca o^teanul lui Decebal sa fie pus in libertate...
Dupa aceasta intim plare, paza im paratului s-a dublat.
Acum nimeni nu putea ajunge la el, fa ra verificare specials.
Cele mai insemnate misiuni erau m credintate lui L o n gi
nus un general viteaz care era frate de cruce cu Traian.
Toti tiau ca im paratul e prieten de copiiarie cu Longinus.
In toate razboaiele s-au aflat mereu alaturi. Toate gindurile
i planurile pe care le avea, im paratul le im parta^ea cu el. N ici
hotarire im portanta nu lua, fa r a sa se sfatuie mai intii cu
dinsul.
Longinus devenise un fel de in ger pazitor al im paratului.
In desele batalii, cind T raian se repezea cu sabia intre dufjmani,
el il apara de lovituri cu pieptul sau, strigindu-i.
Lasa-m a pe mine inainte, ca, de voi muri, generali a mi100

ne mai gasesjti, iar in locul tau nimeni nu e demn sa se ridice !

V azin d iscoadele lui Decebal ca nu pot pune mina pe Traian,
i-au schimbat planul i l-au rapit pe prietenul im paratului.
Vestea a stirnit inviorare in tabara lui Decebal. Data trecuta, cind rom anii au prins-o pe sora regelui, el n-a putut s-o
jertfeasca i a cazut la invoiala cu Traian. Acum era rindul
im paratului sa aleaga...
Stapin pe situ a te , Decebal i- cerut sa se retraga peste
Dunare, altfel capul lui Longinus va sta acolo, unde-i stau
picioarele.
Doi soli au venit in g ra b a la regele dacilor, cu porunca din
partea lui T raian sa se convinga daca prietenul lui e viu i nevatamat.
A d u s in fata lor, generalul Longinus le-a strigat :

Rom ani ! Spuneti-i im paratului ca Longinus a m urit i

trebuie sa -1 r a z b u n a t i!
In timp ce rostea aceste vor be, generalul i-o desfacut inelul de la m ina i ajSorbit otrava, care era ascunsa sub piatra nestemata...
M oartea lui Longinus a fost ca un semnal de lupta. Fiecare
soldat rom an vedea in razbunarea lui datorie de onoare. Infruntind sagetile arcailor, ei au pornit asupra Sarm izegetusei.

101

D ar rezisten^a dacilor era de-a dreptul inspaim intatoare.

Nim eni nu ceda palm a de pamint, fap a s-o stropeasca mai
intii cu singele rom anilor. Pietre, suliti, furci i apa clocotita
nimereau de sus in capul asediatorilor. Turnurile de lemn, pe
care rom anii le apropiau de ziduri, ca sa poata trece mai uor
peste creneluri, erau apucate cu cangi i rasturnate cu fu rie in
prapastii...
S uparat ca bate prea mult pasul pe loc, Traian a poruncit
soldatilor sa taie padurea din preajm a Sarm izegetusei
sa
ridice din buteni alta cetate, la adapostul careia sa loveasca
zidurile cu berbecii.
In cele din urma, zidurile capitalei au cedat. L argin d sparturile, rom anii au patruns cu strigate victorioase inauntru.
Insa dacii nici aici nu se lasau luati de vii. A d u n ati in gru p u ri
pe stradutele inguste, intre casele de lemn, care acum ardeau
in flacari, ei continuau sa lupte i sa moara, ferm convini ca
zeul lor ii vede i-i aproba...
Regele Decebal, sustinut de cei mai dirji o^teni ai sai, a reuit sa sp arga incercuirea i sa se indrepte spre partea de ra sa
rit a Daciei, pe care rom anii inca n-o cucerisera. D ar un detaament de cavalerie s-a luat dupa dinsul.
Ca sa nu cada de viu in mina lor, Decebal s-a oprit pe muchia unei stinci, a cuprins cu ochii muntii din im prejurim i,
apoi, sub p rivirile uluite ale romanilor, care tocmai atunci
descalecau in ju ru l lui, i-a im plintat pum nalul in inima...
Cutrem urat de moartea regelui, comandantul rom anilor
a rostit :

N oi, cei care am biruit, avem ce invata de la acest invins !

L in g a regele dacilor, in iarba, lucea scutul lui Decebal,
care in tim pul bataliei parase mii de lovituri. Com andantul
1-a ridicat, s-a uitat la el i a ram as m m arm urit : in mijlocul
scutului era prinsa jum atate de emblema, cealalta jum atate
a careia se a fla pe scutul lui T raian ! Rom anii tiau ca stramoii lor troienii facusera cindva legam int de fratie cu
un popor din Tracia, dar sutele de ani care s-au aternut de la
caderea Troiei le-a ters din memorie acest evenirnent.
Acum , vazind scutul lui Decebal, im paratul Traian a zis
cu tristete :
102


Rom ani ! G loria Romei nu are m argini. D ar blestemul
lui Remus e i mai imens ! Caci, in loc sa luptam cu du^manii,
noi in Dacia am luptat im potriva fratilo r nostri...

arhitect specialist in proiectarea i construirea c la d irilo r

cren eluri desehizaturi facu te pe zid urile de a p a ra re ale cetatilor
delim itate un an sam blu de calitati care im pun respect ; autoritate
m orala
iscoada persoana

in sarcin ata sa cerceteze, sa fa c a ceva in tain a

a p a ra a respinge lo v itu ra in tr-u n du el

precaut prudent, prevazator, atent
a rip osta a raspunde, a replica, a reactiona
sacrificiu (a ic i) je rtfire de sine, renun^are (la

via^a) din devota-

ment (p en tru patrie)

stra ta ge m a tactica de lu p ta in treb u in tata cu scopul de a-1 inela
pe inam ic
ipot izvor puternic, ^eava prin care apa izv oru lu i ti$nete cu p u
tere in a fa r a
v e rific a re control

R asp u n d e(i :

Ce puteti spune despre dem nitatea i je rtfire a de sine a stram ojjilor nostri. judecind du pa cele povestite aici ?

L a ce s-a r e fe rit T r a ia n , cind a pom enit de b le s te m u l lu i R e m u s" ?

- De ce. oare, un razboi de a p a ra re este m ai dernn decit un razb o i

de cotropire ?

Retin e^i :

P en tru libertatea i binele patriei tale nici un sacrificiu nu este

prea m are !

C O N C L U Z II G E N E R A L E
1. C o n f o r m

l eg e nd e l or , st rdmosi i nost ri t r a c i i ... s-au i nf rat it

cu t roienii prin cas dt or ia re ge lu i Carpi nus eu Di ce na, sora lui Enea,

care, dupa c a der ea Troiei, i- c on d u s p e s u p r a v i et u i t o r i inapoi In I t a
lia.
2. Urmasi i lui Enea s au c o n t o pi t cu latinii si au i nl e me i a t mai
t i r zi u R o m a . Urmasii lui Carpi nus au ajuns c ap et ea i i ale g e t o - d a c i
lor, ca r e erau cei mai dre pt i si mai vi t ej i d i nt r e traci.
3. S u t e de ani la rind, g e to- d a c i i si-au dus viara in t ri bu r i indrp en d en t e. L i m b a , o b i c ei uri lc si p o r t a l erau aceleasi la t o a t e i n b u r i t e .
D a r f ie c ar e din ele se sup u n e a r e ge lu i sau, A c e a s t a dczbihar-r U facea mu l t mai v u l n er a bi l e in fata, d us ma ni l o r din afara
4. B u r e bi s t a a f o s t prirnul r e ge . c a r e i- unit p e toll

dacii

i nt r- u n s i n g u r stat cen tra liza t. El a d o m n i t i nt re anii S 2 - - - 1 4 i nai n

tea erei noastre.
5. I n t r e timp, R o m a a ajuns capitala celui mai intins i m p c n u al
ant i chi t at i i. D i n t re toti veci nii ei numai dacii erau liberi si st apini in
tara lor. R o m a n i i au i nc er ea t in mai mu l t e ri nd u ri sa c uc e r e a s c a si
Daci a, dar nu le-a reusit. Cele mai mari i n f r i n g e r i le-au f o s t p r i c i m n t e
de c a t r e De ce ba l, r e g e l e d ac il o r int re anii 8 7 si 106 , era noastra.
6. I mp a r a t ul Traian a p u r t a t doua r az bo a i c g r e l e cu dacii si,
dupa c e l-a Invins p e Decebal, a t r a n s f o r m a t Dacia int r-o p r o v i n c i e a
R o m e i . Ca s-o a pe re de straini, Traian a lasat in ea p a r t e din a rm a t a
sa. A p o i a s t r a m u t a t aici n ume r os i me st er i, n e g u s t o r i , mineri, c o n
st ruct ori , c a r e au prins a inalta orase, teat re , sc ol i , palate... D e st inu l
a f ac ut ca cele doua neamuri , ai c a r o r s t ra m o si s-au i nf rat i l sub z id u
rile cet at i i Troia, sa se int Uneasc a din nou. A c u m cea i mpr euna ,
c o n v i e t u i a u impr euna, se apdrau de naval i ri le bar bare i mpreuna.
7. Din c o n t o p i r e a aces t or doua p o p o a r e dacii
am luat nas te r e noi, p o po ru l roman.

si

romani i

P ar tea a treia

INFIRIPAREA CREDINJEI
In sinul fiecarui popor se nasc oameni deosebiti, care schimba prin ceva viata acestui popor, U n ii din ei se impun prin razboaie i lasa rani adinci in destinui intreg'ii omeniri. A ltii devin cunoscuti prin talentul i intelepciunea lor, prin ceea ce
spore^te binele $i fericirea altor oameni, D ar nimeni i niciodata
n-a facut mai mult bine semenilor sai decit Iisus Hristos.
El este personalitatea unica a tuturor tim purilor, care a
schimbat din radacina cursul istoriei. In vatatu ra lui a dat
natere celei mai drepte i mai raspindite credin^e. V iata pe
care a trait-o El, cuvintele pe care le-a rostit, moartea i invierea Sa toate dovedesc faptul, ca Isus n-a fost un simplu muritor, ci mai mult deeit un Om. El insu^i afirm a despre sine:

Eu sint caiea, adevarui si eredinta, Nim eni nu vine la

Dumnezeu decit prin mine.
P in a
num aratoarea anilor e legata de Iisus. Na^terea
Lui sta la rascrucea istoriei, pe care im parte in doua ere :
inainte de Hristos (inaintea erei noastre) f?i dupa Hristos (era
noastra).
Ca sa intelegeti mai bine, cind s-a nascut, va inform am ca
Burebista a mur.it cu 56 de ani inainte, ia r Decebal s-a nascut
cu 56 de ani dupa na^terea lui Iisus.
Intoarceti fila i ve^i intra in viata lui...

NATEREA

L U I IIS U S

Despre venirea lui Iisus pe pam int se $tia cu sute de ani

inainte. Prorocii scriau in cartile sfinte ca intr-o bun a zi se va
nate un copii neobi^nuit, care va fi im parat i va darui oamenilor fericirea. D a r unde se va na^te acest copii i cine va fi
105

m ama lui, nu tia nimeni...

?i iata ca acum doua mii de ani, intr-o casu$a saracacioasa
din oraelul N azaret s-a aratat un inger. Acolo locuia fata
pe nume M aria. Vazindu-1, fata s-a speriat putin, dar ingerul
i- zis :
N u te teme, Marie. Sint ingerul G avril. M -a trimis D um
nezeu sa-ti aduc veste buna : in curind vei avea un fiu. Sa-i
pui numele Iisus. Cind va create mare, el va fi im parat i va ramine pentru totdeauna.
$i cine va fi tatal copilului ? a intrebat M aria. Caci eu
inca nu sint m aritata.
Tatal lui e insui Dumnezeu. El nu va fi un copii obinuit. Lum ea va intelege asta i i se va spune Fiul Domnului.
Bine, s-a invoit M aria, inchinindu-se cu respect. Faca-se
voia Domnului.
Tot in acelasi orael locuia i logodnicul M ariei dulgherul Iosif. A m in doi erau origin ari din Betleem. Tocmai atunci
s-a anun^at recensamintul pentru toata tara. Fiecare cetacean
trebuia sa-i inscrie numele in orauI sau natal.
Iosif i M aria au pornit la drum. D upa mai multe saptamini, au ajuns, in sfir^it la Betleem. Era seara tirziu. Trebuiau
sa caute un loc, unde sa ram ina peste noapte. D ar, intrucit oraul era intesat de calatori, n-au putut fi gazduiti la nici un han.
A tun ci s-au adapostit intr-un staul (adica intr-un g ra jd de
vite) de la m arginea ora^ului. A ic i i s-a nascut Iisus Hristos.
Sem ana cu un copii obinuit. Insa maica-sa tia ca este sfint.
Il vom numi Iisus, a spus M aria, aezindu-l griju liu in
iesle (locul din care vitele m aninca fin).
In timp ce pruncul dormea, nite pas tori, care se odihneau
in cimp, lin ga turmele lor, au vazut dintr-o data lum ina p u
ternica ce cobora din cer. Printre razele stralucitoare i-a facut
aparitia un inger i le-a spus :
A stazi, intr-o iesle din oraul Betleem, s-a nascut Iisus,
m intuitorul vostru. N um ele lui va fi aezat in rugaciunile
voastre, pentru ca El este Fiul lui Dumnezeu. M ergeti i inchinati-va lui.
A a s-a aflat vestea despre na^terea lui Iisus.
Pe atunci, cel mai insemnat ora din acea tara era Ierusa
lim. Intr-o zi, la poarta lui s-au oprit trei m agi (adica trei in106

telepti) care veneau din rasarit. Fiind intreba^i ce vor i incotro se due, ei au raspuns :
De curind am vazut stea mare pe cer. Ea ne da de tire
ea undeva aici, in partiie voastre, s a nascut un copii care va
fi im paratul lumii. A m venit sa ne inchinam lui.
Cei din Ierusalim s-au uitat nedumeri^i unii la altii. Din
cite tiau ei, in orauI lor nu exista nici un copii de im parat.
Stapinul lor era im paratul Irod. D ar el era batrin i, pe deasupra, foarte rau.
De cum a aflat de cei trei m agi, Irod s-a gindit : Ei cauta
un viitor im parat, dar nu intra la mine. Se due mai departe.
De ce, oare ? N u sint eu sin gurul im parat in ^ara asta ?... Sau,
poate, cu adevarat, s-a nascut cineva care imi va lua tronul ?...
Trebuie sa a flu cine e acest copii i sa-1 omor !
Cu aceste ginduri, im paratul Irod s-a prefaeut bucuros
de cele auzite i i- ru gat pe cei trei intelepti :
M ergeti in continuare dupa steaua care va conduce i,
cind ve^i da de locul unde salaluiete pruncul, veniti la mine
i spuneti-mi unde este. Caci i eu a vrea sa ma inchin in f a
ta lui.
A a vom face, l-au asigurat m agii, care nu banuiau ce
pune la cale im paratul.
Calauzi^i de stea, ei au plecat mai departe. Cind au ajuns la
Betleem, steaua cea stralucitoare s-a oprit deasupra unei case.
M agii au intrat inauntru i au gasit-o pe M aria cu Iisus H ris
tos in brai;e.
O, im parate Iisus, au zis ei, cit sintem de bucuro^i ca
te-am gasit !
$i toti trei au ingenuncheat in fata pruncului i i-au oferit daruri seumpe ^i frumoase.
Cum erau obositi de prea mult drum, au mas peste noapte
in Betleem, iar in vis au auzit voce care le spunea :
Feriti-va de Irod. El nu vrea binele acestui prune, ci
moartea l u i !
A doua zi, dimineata, inteleptii au facut. cale intoarsa, dar
nu prin Ierusalim , ci cu totul pe alt drum, ca sa nu dea ochii eu
Irod.
Acesta a ateptat haba de vreme intoarcerea lor i, v a
zind ca nu mai vin, s-a priceput ca a fost tras pe sfoara. Intre
107

timp vestea ca la Betleem s-a nascut M intuitorul ajunsese i

la Ierusalim . A tunci Irod a pus la cale crima nemaipomenita...
D ar Dumnezeu veghea asupra pruncului.
Intr-o noapte Iosif a visat un inger care 1-a sfatuit :
Iosif, ia copilul i pe mama sa i pleaca de aici, cit po^i
de repede. Du-te in Egipt i ram ii acolo pina ce te vom chema
din nou.
Io sif s-a trezH din somn si i - povestit M ariei visul sau.
A m in doi i-au dat searna ca era veste de la Dumnezeu. In
aceea^i noapte i-au strins in g ra b a lucrurile i au fu g it din
Betleem.
Irod nu tia nimic din toate acestea. El credea ca pruncul
se a fla in continuare acolo unde s-au dus sa -1 intilneasca m agii.
S ig u r de sine, im paratul i-a chemat soldatii i le-a porun
cit :
Duce^i-va la Betleem i om oriti-i pe toti baie^eii care au
m ai pu^in de doi ani !
S lu gile lui erau la fel de rele ca i dinsul i i-au indeplinit
intocmai ordinul. Mam ele copiilor alergau xnnebunite pe strazi
cu pruncii in brate, incercind sa-i scape ori sa-i ascunda. D ar
toate erau in zadar ! A zarta^i de goana, soldatii spintecau cu
sabiile pe toti copiii care le ieeau in cale. Acest omor cumplit
s-a numit Uciderea pruncilor nevinovati , pentru ca bie^ii
copila^i nu aveau, intr-adevar, nici vina.
Acum Irod statea in palatul sau i ii freca m iinile a mul^umire.
A m ci^tigat, gindea el. M icul im parat nu mai exista ! Eu
sint i voi ram ine singurul stapin al tarii mele !
$i num ai unul Dumnezeu tia cit de am arnic se in^eala.
N u mult dupa aceea, moarte crunta i- rapit pe Irod din
tre cei vii. A tun ci ingerul pazitor s-a ivit in fa ta lui Iosif i
i- spus :
Irod e mort ! V a putei^i intoarce lini^ti^i in tara.
Bucuro^i ca nu mai sint prim ejduiti de nimeni, Iosif, M a
ria i Iisus (adica S fin ta Fam ilie ) s-au reintors din Egipt.
D ar nu s-au dus la Betleem, ci la N azaret, in casa lui Iosif. A ici
nimeni nu tia nimic despre copii, deci nu aveau de unde banui
ca el va fi M intuitorul cel despre care se vorbea in cartile
108

sfinte ca va veni printre oameni, le va face num ai bine, ii va

invata cum sa-i spele pacatele (cum sa se ,,mintuie de ele)
i cum sa aju n ga in ceruri dupa moarte.
A n ii treceau, fa ra sa se intim ple nimic deosebit in viata
lui Iisus. El semana cu toti ceilalti copii, cu singura deosebire
ca nu facea niciodata nici un rau nimanui.
Cind a xmplinit 12 ani, parintjii l-au luat cu ei la Ierusalim ,
unde in fiecare an, prim avara, se sarbatorea patele. Toti oam e
nii se duceau la templul din centrul oraului i se inchinau lui
Dumnezeu. S-a dus, firete, i S fin ta Familie.
Dupa citeva zile, cind trebuiau sa se intoarca acasa, M aria
a observat ca Iisus lipse^te. L -au cautat pretutindeni, pe unde
se jucau al^-i copii, dar nu l-au gasit.
Nelinititi, au
ja seara. Oamenii
vazuse. M a ria s-a
intors la templu.

mers pe toate strazile ora^ului. Se facuse deintrebati de ei ridicau din umeri. Nim eni nu-1
in grijo rat de-a binelea. In cele din urma, s-a
Aici era lini^te. Lum ea plecase. D oar preotii

i citiva oameni m vatati mai erau acolo.

In m ijlocul lor se a fla Iisus. El asculta ce vorbeau preotii
s?i ie adresa tot felul de m trebari. $i toti se m inunau de el, caci
nu vazusera niciodata un baiat atit de serios i de intelept ca
dinsul.
Copilul meu ! i- im brati^at M aria. -am cautat peste
tot. Eram nelini^titi. N u stiam unde es?ti. De ce ai ram as aici ?
Iisus a privit-o calm cu ochii lui m ari i senini !=si i - zis :
De ce m-ati cautat ? N u tiati ca eu trebuie sa fiu in ca
sa T atalui meu ?
A tun ci M aria a in teles ca Iisus nu fusese neascultator. V in a
nu era a lui, ci a ei, caci uitase ca Tatal sau era insui Dum ne
zeu...

d u lg h e r le m n a r, t lm p la r
h a n lo c a l cu o s p a ta rie , u n d e se pot a d a p o s ti peste n o a p te d ru m e tii
in g e r (in c re d in ta c re tin a ) fiin ^ a s u p r a n a t u r a la , cu a r ip i, in z e s tra t a cu c a lit a t i d eo seb ite, c a re aduce, de obicei, veti b u n e de la D u m n ezeu
o r i g i n a r c a re este de loc din

...

p e r s o n a lit a t e om cu m s u iri deo sebite, c a re fa c e cit m a i m u lt b in e

a lt o r o a m e n i

109

recensammt o p e ra tie a d m in is t r a t iv e , p r in c a re tree in r e v is t a (se

n u m a r a ) to^i lo c u ito rii u n e i j^ari

a saialui a a v e a lo c u in ta ( a la u l) in t r -u n a n u m it loc
Raspunde^i :

C in e este Iis u s H ris t o s ?

Cum

D e ce lu i Iis u s i se m a i sp u n e i M i n t u i t o r u l ?

p u te ti d e m o n stra ca Ir o d

e ra

un im p a r a t r a u i s in g e ro s ?

Re^ine|i :

Acum

d o u a m ii de a n i s -a n a sc u t Iis u s H ris t o s , F iu l lu i D u m n e

zeu. Iis u s a v e n it pe p a m in t sa -i a ju t e pe o am en i, s a -i in d re p te pe
d r u m u l cel b u n , s a -i ,,m m t u ie de p a c a te i sa le d a r u ie im p a ra ^ ia
c eru lu i.

IO A N BO TEZATO R UL
Cu citiva ani inainte de naterea lui Iisus s-a intim plat
minune...
Intr-o casu^a din niun^i locuiau doi batrin i *, Zaharia si Elizabeta. Z ah aria era preot i ducea via^a cumpatata, ca multa iubire pentru Dumnezeu. D ar fe ric ire a lor era um brita de
faptul, ca niciodata n-au avut copii. Cind erau tineri, s-au rugat deseori cerului sa le daruiasca un copii, dar parea ca Domnul nu-i aude.
Acum , la adinci batrine^e, Z ah aria s-a dus la Ierusalim .
In fiecare an preotii faceau aici slujbe. In curtea tem plului se
aduceau jertfe Celui de Sus. De obicei, se taiau citeva oi i se
ardeau de tot pe nite ru g u ri special amenajate. Fum ul se ridica spre cer i, ca i cum, il intiinta pe Dumnezeu :
Doamne, te iubim i vrem sa-ti daruim ceva.
anum ita jertfa se facea i in interiorul templului. D ar
acolo avea dreptul sa intre num ai un sin gu r preot i, pentru
ca erau foarte m ulti doritori, se tragea la sor^i. In anul despre
care va vorbim, norocul i- suris lui Zaharia.
Toti oamenii au ram as afara, iar el a intrat inauntru, sa
presoare tamiie peste carbunii din cadelnita i sa faca tamiierea templului.
110

Deodata a simtit ca nu e singur. S-a intors i a vazut un in

ger im bracat in haine albe, care i- vorbit :
Zaharia. Cindva, mai demult, 1-ai ru gat pe Dumnezeu
sa- 1;i dea un fiu... Bucura-te. Rugaciunea ti-a fost auzita. So^ia
ta, Elizabeta, va avea un copii. Sa-i pui numele loan.
Preotul era atit de tulburat, incit parea ca nu in^elege n i
mic. A tun ci ingerul a eontinuat :
Acest copii i^i va aduce m ulta bucurie. D ar nu numai
tie, ci tuturor oamenilor, deoarece, cind va create mare, va
vesti venirea M intuitorului.
N u , a rostit, in sfirit, Zaharia. ceva nu se poate
intim pla. $i eu, i Elizabeta sintem atit de batrini, incit nu mai
putem avea copii.
A i ajuns sa nu-1 mai crezi pe Dumnezeu ? s-a m irat in
gerul. Bine. Iti vom demonstra, ca Dumnezeu face minuni. D ar
in acelai timp te vom pedepsi, pentru ca n-ai dat crezare cuvintelor mele. Din acest moment vei muti i nu vei mai putea
vorbi pina cind nu se va intim pla tot ce t/i-am prorocit eu azi...
A p o i ingerul a disparut.
Zaharia a ieit din templu clatinindu-se. Oamenii a$teptau
sa le zica Dumnezeu va binecuvinteaza ! , dupa cum era obiceiul, dar Z ah aria taeea. El nu mai putea vorbi !
Acum tia precis ca intilnirea cu ingerul n-a fost halucinatie. Cit a putut de repede, s-a g ra b it acasa, a luat tabla i
a scris pe ea tot ce i se intimplase. Elizabeta a citit i s-a bucurat nespus de mult.
Dumnezeu e mare i asculta rugaciunile fiecaruia ! a
rostit ea cu incredere.
Peste noua luni, Z ah aria i Elizabeta au avut un fiu. Vecinii i prietenii lor au venit sa im parta bucuria cu din^ii i l-au
intrebat pe Zaharia, cum il cheama pe copii. D ar el tot mai era
mut. A a ca a luat tabla i a scris pe ea : loan este numele
lui !
De cum a scris aceste cuvinte, a simtit ca i se ia piatra de
pe inim a i ca iar va putea vorbi. A deschis gu ra i, spre uimirea celor de fata, a inceput sa cinte un m inunat imn intru slavirea Domnului...
Cind loan s-a facut mare, tatal sau i- povestit aceasta
istorie, facindu-1 sa inteleaga ca este servitorul M intuitorului.
Ill

Baiatul s-a bucurat. D ar de la ce anume sa inceapa, cum sa ves~

teasca el venirea M intuitorului ? A sta n-o tia nici Zaharia,
A tunci loan a parasit casa parinteasca i s-a dus in pustiu,
acolo unde nu poti intilni nici fiin^a i, cit cuprinzi cu ochii,
vezi doar pietre i mun^i de nisip.
Insa Dumnezeu e pretutindeni i nu 1-a parasit in singuratate, ci 1-a ajutat sa in^eleaga cit mai bine ce trebuie sa faca.
D upa lunga edere in pustiu, loan s-a reintors printre oa
meni. ^i, cum oamenii erau ticalo^i i se du^maneau intre ei
i nu-i faceau datoria fa ta de Dumnezeu, loan um bla prin ta
ra, se ru g a pentru ei, le prorocea venirea M intuitorului, ii indemna sa fie buni i sa nu pacatuiasca. El ii iubea pe oameni
mai mult decit pe sine. Daca putea sa le fie cu ceva de folos,
dadea i camaa de pe dinsul. N u facea nim anui nici un rau,
nu tia ce-i egoismul. Se gindea num ai la Dumnezeu i la fe ri
cirea aproapelui sau. E ra im bracat saracacios, doar cu blana
de cam ila i se tinea mai mult cu apa, cu miere i cu piine.
N u departe de Ierusalim , curgea riu l Iordan. A v e a apa
limpede i cristalina ca apa de izvor. A ju n g in d pe m alul riului, loan s-a oprit lin ga un vad i le-a strigat oamenilor care
treceau pe acolo :
Pocaiti-va, caci im paratia cerurilor este aproape !
Oamenii se opreau i-l ascultau.
In curind va veni M intuitorul, continua loan. Ca im pa
rat, El nu va aduce razboaie, ci pace i fericire in casa fiecaruia. Im paratia lui va fi in ceruri i num ai cine nu va face rau
i se va pocai va urea fa r a opreli^ti lin ga dinsul !
M ajoritatea lor auzisera de venirea M intuitorului i-l ateptau, dar in adincul sufletului se temeau de El.
O, Ioane, ii spuneau ei, sintem oameni neascultatori.
N u se va supara, oare, M intuitorul pe noi ?
L a intrebarea lor, loan le adresa alta intrebare :
D ar va pare rau de pacatele pe care le-ati facut ?
Da.
i vreti sa deveniti oameni mai buni ?
Da !
A tu n ci veniti sa va botez, sa va spal de pacate i M in tu i
torul va va ierta!
L a propunerea lui, din toate partile tarii veneau sute de
112

oameni dornici sa fie boteza^i. loan le cerea sa intre in

riu, ii cufunda clipa in apa
i le spunea :
D upa cum apa va
spala corpul de m urdarie,
tot aa ^i'Dum nezeu va spa
la sufletul de pacate !
Oamenii il ascultau i, cu
buna seama, sim^eau ca
inim a li se u^ureaza i devine mai pura.
Poate ca el i este
M intuitorul nostru ? se intrebau unii din ei.
Cind aceste vorbe au
ajuns la urechile lui loan, el
s-a speriat i a strigat :
N u ! Eu nu sint M in
tuitorul, ci doar servitorul lui ! El abia urm eaza sa vina !
Intr-o zi, de m alul apei s-a apropiat Iisus. A v e a treizeci de
ani. P u rta b arba i plete lungi exact aa cum il vede^i i
astazi pe icoane.
Lum ea i- facut loc sa treaca spre loan. In ochii Botezatorului a tresarit lacrim a. P in a atunci inca nu venise nimeni
la dinsul, care sa aiba un suflet mai bun i mai curat.
V reau sa ma botezi i pe mine, loan, 1-a ru g a t Iisus.
D a r simt ca n-ai facut nici un rau. De ce sa te spal de
pacatele pe care nu le ai ?
Dumnezeu insui vrea.
A tu n ci au intrat im preuna in apa Iordan ului i Iisus s-a
botezat. In clipa cind ieea din apa s-a intim plat ceva neobinuit. Tariile cerului s-au desfacut in doua i voce a rostit :
Acesta este fiu l meu preaiubit !
A p o i fiin^a cu aripi, asemanatoare unui porumbel, a coborit pe um arul lui. Era Duhul Sfint.
loan a in^eles pe data ca Iisus era insui M intuitorul i
le-a strigat oamenilor :
Pocai^i-va ! Caci im paratia cerului a venit !
8 C om anda nr. 30735

1 1 4

botez r it u a l de p r im ir e a c u iv a p r in t r e cre d in c io ^ ii b is e ric ii cretine

cadelnifa u n m ic v a s cu g a u r e le i cap ac, in c a re se p u n e ta m iie peste

c a r b u n ii incin^i

egoism a titu d in e fa ^ a de sine, c a re il d e te rm in a pe om sa p u n a intere se le p e rs o n a le m a i p re su s de in te re se le a lto r o a m e n i

halucina(:ie s ta re n e fire a s c a , in c a re o m u l ved e s a u a u d e ceea ce

n u e x is ta

pacat g re ^ e a la , f a p t a re a , vinova1;ie, ra t a c ir e
pocain^a f a p t u l de a-^i re c u n o a ^ te p a c a te le i a r e g r e t a p e n tru
r a u l s a v ir it
p u r c u ra t, n e v in o v a t, n e p a ta t, n e p rih a n it

tamiie substan1;a ra ^ in o a s a , p rin a r d e r e a c a re ia se p ro d u c e u n fu m

p la c u t, a ro m a t

Raspundefi :

C in e e ra lo a n

Ce in s e a m n a u n om cu p a c a t e ? Ce tr e b u ie sa fa c i, ca sa n u f i i

B o te z a to ru l ? F ace^i-i p o rtre tu l.

aa ?

C e in te le g e ti v o i p r in

im p a r a t ia c e r u lu i" ?

Re^ine^i :

Iis u s H r is t o s

a fo s t b o te z a t in a p a r i u lu i

Io r d a n

de c a tre lo a n

B o te z a to ru l.

N u m a i cine n u o m o a ra , n u f u r a , n u m in te, n u fa c e r a u a lt o r o am en i
v a a ju n g e in I m p a r a t ia

C e ru lu i.

M I N U N I L E L U I H R IS T O S
Dumnezeu 1-a inzestrat pe Iisus cu puteri miraculoase. El
putea vindeca bolnavii, putea reda orbilor vederea, putea face
adevarate minuni...
Odata, la nunta, in ora^elul Cana, unde Iisus plecase im
preuna cu mama sa, M aria, s-a terminat vinul tocmai atunci,
cind petrecerea era in toi. M irele s-a pierdut cu firea i era tare
necajit. Nunta^ii inca nu tiau de neplacerea lui, dar in curind
aveau sa afle i asta 1-ar fi ru^inat in ochii lor.
Iisus i- ghicit gindurile i s-a g rab it sa-1 ajute. In pivni^a
erau ase ulcioare goale.
114

U m p leti-le cu apa ! le-a spus el servitorilor.

Ace^tia l-au aseu bat

au umplut ulcioarele cu apa.
A cum scoateti putin dm tr-un uicior i dati-i na^ului sa
guste.
Servitorii au fa cu t intocm ai. Na^ul a luat paharul, a gustat putin din el $i a exciamat sa tisfacu t :
O-o ! Ce vin minunat- ! Pacat va nu 1-ai pus pe masa de
la bun inceput ?
M irele a ram as cu ochii la r g desohisji. El nu tia de unde s-a
luat aceasta bautura. N u m a i s e r v ito r ii lui se uitau nedumeriti
la Iisus i gindeau : Acest ttnar nu e un om obinuit ...
Iisus avea nevole de minuni, pentru ca lumea sa capete incredere in el, sa vada ca invatatura lui e sustinuta i de D um
nezeu. Peste tot, pe unde treeea si m tilnea oameni nevoiai,
El ii ajuta, ii vindeea, 11 m in gu a cu vorba.
Din rindurile acestor sarmani, Iisus i-a ales doisprezece
ueenici, pe care lumea avea sa-i numeasca mai tirziu aposto li .
P rim u l d in tre ei a fost un pescar, pe mime Petru. Iisus poposise pe m alul m arii, unde multitne de oameni venise sa -1 asculte. Dim ineata li s-au aiatu rat si pescarii. Erau am ariti cu tot-ii, caci au stat intreaga noapte cu piasele m apa i n-au prins
nimic.
Cm d s-a fa cu t a mi , Iisus le-a zis :
Duceti-va in Jarful m a r i i
aruncati-va plasa.
A cum ? Z iu a in anuaza m are ? s-a m irat Petru. N u e
cel m ai potrivit moment.
V islitl cu in credere, Veti pescui ca niciodata de mult,
i-a asigurat Iisus.
Pescarii s-au indepartat de mai. Erau aproape sigu ri de nereuita, d a r au aruncat inca data plasa acolo, unde noaptea
nu le-a mers deloe. Ceva m ai tirz iu , cind au v ru t sa tra g a plasa
in barca, n-au putut s o faca, atit era de grea ! La strigatele
lor, a venit inca barca. im preuna, au scos cu m ari eforturi
petii din apa. Cele doua barci s-au um plut cu v ir f !
Ruinat de necredinta sa, Petru a cazut in genunchi in f a
ta lui Iisus i i- zis :
Doamne, indeparteaza-te de mine ! Lasa-m a singur, caci
sint prea rau, ca sa fiu prietenul tau !

D ar Iisus 1-a ridicat in picioare i i- raspuns cu blinde^e :

Linitete-te, Petre. Eti un om bun i po^i fi ucenicul
meu. Vei inva^a uor sa-i faci i pe al^ii fericiti. Eu cred in tine.
Atunci Petru 1-a iubit i mai mult pe Iisus.
Intr-o coliba, la m argins de sat, locuia un lepros (un om
foarte bolnav, cu toata pielea plina de bube singerm de). Nim eni
nu se apropia de el, pentru ca boala lui era molipsitoare. Ca sa
nu m oara de foam e, rudele ii aduceau din cind in cind demincare, dar lasau in apropierea colibei i fu geau repede inapoi.
Bietul om suferea i din cauza durerii,
care se pur tau urit cu el.

din cauza oamenilor

A u zin d ca Iisus poate orice, el i-a parasit coliba i a pornit in cautarea lui. Cind intilnea pe cineva in cale, era obligat
sa strige de departe Lepros ! Lepros ! , ca oamenii sa-1 vada i
sa -1 ocoleasca.
Pe timpul cela Iisus tinea predici pe un munte. mul^ime de
oameni dorea sa primeasca inva^atura Lui. In fiece dimineata,
El urea pe cel mai inalt loc, ca sa poata fi vazut
auzit de
toata lumea, i incepea cu urm atoarea rugaciune :,
T atal nos tr u carele esti in ceruri I Sfirileascd-se num ele

Tau, vie imparatia Ta, facdse ooia Ta, prec um In cer, a m si pe

pamint. Piinea noastra cea de toate zilele dd-ne-o noua astazi- si
ne iarta greselile noastre, precum si noi iertam g r e s i t u o r notri,
si nu ne dace in ispita, ci ne izbdvesie de eel viclean. Caci a Ta
este imparatia, si puterea, si slaoa, in veeii-vecilcr, A m in !
In zilele noastre credincioii numesc Rugaciunea Dom
n u lu i", deoarece a fost rostita pentru prim a data de Iisus H ris
tos, care le-a poruncit mai apoi i ucenieilor sai sa se roage
zilnic cu aceste euvinte.
D upa ce si-a term inat predica si a raspuns la intrebarile
celor de fata, Iisus a coborit de pe munte in m ijlocul gloatei.
Omul lepros I- vazut i s-a repezit spre dinsul. s-a
dat speriata inapoi, strigind furioasa :
Pleaca, leprosule ! Ce cau^i aici ?
D ar nenorocitul era deja aproape de Iisus, La un pas de dinsul, a cazut in genunchi, a intins spre El m linile sale dureroase i 1-a ru gat :
O, Doamne ! V rei sa ma vindeci ? D oar tiu bine ca po^i
s-o faci, daca vrei !
116

Iisus s-a apropiat de el, i- pus parinte^te miinile pe cap i a

zis :
V reau sa te faci sanatos !
$i chiar atunci, in vazul tuturor, ranile lui s-au facut nevazute. I-au disparut i durerile. Leprosul de odinioara a deve
nit un om sanatos !
Intr-un alt ora, Iisus a intrat in casa unui sarm an sa se
odihneasca. Era inso^it, ca de obicei, de foarte m ulta lume, care
se inghesuia in fa1;a uii i la geam uri. Printre cei adunari se
a fla i un nenorocit paralizat, care nu-i putea mica nici m ii
nile, nici picioarele. Era purtat intr-o patura de patru prieteni,
care, la ora mesei, il hraneau cu linguri^a ca pe un copii. Cind il
vedeau cum sufera i se chirce^te de durere, ei il incurajau cu
vorba :
R abda pu1;in. D egraba vom ajunge in fa^a lui Iisus i
el, cu siguranlja, te va ajuta !
D ar nu era aa de sim plu sa razba^i pina la El. To^i aveau
anumite necazuri i nimeni nu vroia sa se dea la parte.
A m idee ! a rostit unul din cei patru prieteni. Daca
nu putem intra prin ua, am putea incerca prin acoperi.
Zis i facut. Casa nu era prea inalta, iar acoperi^ul era
plat ca terasa. Cei patru barba^i au dat la parte olanele
acoperiului, au pus bolnavul intr-un pat, l-au legat cu fu n ii i
l-au coborit incet in camera unde M intuitorul vorbea cu uce
nicii sai.
Iisus a observat indata cit de nenorocit era omul acela.
L -a privit cu m ila drept in ochi i a rostit :
Ridica-te, omule ! Ia-t;i patul in brat^e i du-te sanatos
acasa !
Nenorocitul i-a micat mai intii mina, apoi, prinzind
curaj, s-a sculat in picioare i a facut ci^iva pasi prin incapere...
Era din nou un om sanatos !
Tot atunci a venit la Iisus i un centurion din arm ata romana, adica un ofi^ec care avea suta de solda^i sub comanda sa.
Doamne ! s-a adresat el lui Iisus. S lu ga mea trage sa
moara. A ju ta-m a, te rog.
Unde e sluga ?
117

 Zace acasa la mine, ^intuita la pat.

Bine, a zis Iisus, voi veni s-o vindec.
D ar centurionul i- vorbit cu sfiiciune :
Doamne, nu sint vrednic sa vii tocmai Tu in casa mea.
Spune-mi doar vorba potrivita i tiu bine, ca se va vindeca.
Iisus Hristos s-a bucurat ca centurionul crede atit de fierbinte in El i i- spus :
A a sa fie !
Cind centurionul a ajuns acasa, sluga lui credincioasa il
a^tepta in curte absolut sanatoasa...
La poarta ora^ului N ain , Iisus a intilnit mult;ime de
oameni, imbraca^i in negru, care se indreptau spre cimitir. U r
ma sa fie inm orm intat un tinar de vreo douazeci de ani. M am a
lui, im batrinita de durere, abia se 1;inea pe picioare. Doua femei
sprijineau de subsuori, sa nu cada. Acum era absolut singura
pe lume. So^ul ii murise mai demult, iar al^i copii nu mai avea.
Vecinii ei compatimeau, dar nimeni nu era in stare s-o ajute
cu nimic.
Deodata, peste bocetele domolite, s-a auzit voce :
N u plinge, femeie. Sint aici. i te voi ajuta.
Femeia i-a ridicat ochii inlacrima^i. To^i insot;itorii ei
s-au uitat mira^i la cel care vorbise. E ra Iisus. El s-a apropiat
de mort i a rostit :
Tinere ! Scoala-te ! Eti viu !
M ortul a deschis ochii, a privit nedumerit in jur, apoi a
vazut-o pe mkica-sa i s-a aruncat la pieptul ei.
Ce milostiv e Dumnezeu cu noi, ca 1-a trimis pe Iisus, M in
tuitorul nostru ! gindeau to^i oamenii care erau de fa^a.
Intr-o noapte Iisus se a fla cu ucenicii sai pe corabie. M area
era lini^tita. V in tu l nu su fla deloc. Stelele clipoceau pe cer.
Obosit de prea m ulta um blatura, Iisus s-a culcat pe nite fin i
somnul 1-a cuprins imediat.
Cind au ajuns la mijlocul m arii, s-a stirnit furtuna. Ceru l s-a intunecat pe data. V a lu ri uria^e au izbit cor abia din
toate par^ile. Pinzele au fost smulse cu tot cu catarg i tirite
in adincuri. Inca put;in i s-ar fi scufundat cu to^ii.
In spaim a lor, ucenicii l-au trezit pe Iisus i i-au spus :
118

 Inva^atorule ? A juta-ne, caci altfei ne vom ineca cu to I

Iisus s-a sculat, a vazut valurile spum eginde i cerul fo rfo tind de fulgere, dar nu s-a speriat.
De ce va teme^i ? s-a m irat EL D oar sint cu voi !
A p o i a ridicat bra^ele spre cer i a rostit :
Linite^te-te, vintule ! Potolete-te, m are ! V a poruncesc
sa tace^i !
$i deodata m area s-a linitit, apa a devenit ca oglinda,
cerul s-a inseninat.
Ruina^i de spaima lor, ucenicii lui Iisus se gindeau : ,,Intr-adevar, cind Domnul e cu noi, de nimic nu trebuie sa ne
fie fric a ...
Oriunde se ducea Iisus, multime de oameni il urm au peste
tot. Ca sa poata ram ine singur, cu gindurile sale $i cu Dumnezeu,
El a trecut pe m alui opus al unui lac. D ar oamenii l-au observat
i s-au dus sa -1 intilneasca.
Peste cinci mii de batrm i, copii i femei s-au strins in ju ru l
lui. i ce putea face M intuitorul ? Sa-i alunge ? Sa le spuna :
Merge^i pe la casele cui va are, caci Eu sint obosit ? N u. Iisus
n-a refuzat pe nimeni niciodata. A a ca le-a vorbit despre D um
nezeu, le-a spus cum sa devina ferici^i, i- vindecat pe cei bolnavi...
Tim pul a zburat pe nesiml^ite. L a asfin^it soarele se culca
intr-un cuibar de flacari. Lum ea era flam inda. D ar, locurile
fiind pustii, nu era aa de simplu sa gaseti ceva de-ale gurii.
Ucenicii au venit la Iisus i i-au optit :
Doamne, spune oamenilor sa piece i sa-i caute de mincare.
Ba nu ! Da^i-le voi ceva sa-i potoleasca foam ea, i - ru gat
Iisus.
D ar nu avem decit cinci piini i doi peti.
Bine. Aduce^i totul aici.
Ucenicii l-au ascultat i i-au dus coul cu cele cinci piini de
ovaz.
Aezati-va cu totii ! a giasuit Iisus.
Oamenii s-au aezat in iarba, cu privirixe a^intite spre M intuitor. El i-a inal^at ochii spre cer, i- mul^umit lui Dumnezeu,
119

apoi a binecuvintat piinea i petii, cu m iinile intinse peste eie,

A tunci s-a intim plat inca minune nemaipomenita...
Iisus lua piinile, le rupea i le punea in cour.i3e goale. A um
plut un cg, apoi inca unul, i inca multe altele ! 1 barbatii,
cu nevestele i copiii lor, au m incat pe saturate piine
pes?te,
incit la urm a, cind s-au indestulat cu to^ii, ucenicii au adunat
inca douasprezece co^uri de farim ituri...
A doua zi, spre seara, M intuitorul i-a trimis ucenicii cu
barca de partea cealalta a apei.
Merge^i inainte, le-a zis El, ca eu trim it lumea acasa i
vin indata dupa voi.
Ucenicii i-au strins lucrurile i au plecat. Visleau pe rind,
sa nu oboseasca. D ar vintul le sufla in fa^a i barca inainta
foarte incet. In curind s-a facut intuneric, iar valurile cre^~
teau vazind cu ochii.
Ia ta - singuri in m ijlocul aeestei ape zbuciumate, gindeau
ei. Dom nul Iisus nu este cu noi. El nu tie ca sintem in peri col i,
deci, nu ne poate a ju ta .
D ar tocmai atunci au zarit fig u ra in alb, venind de-a dreptul spre barca lor. Apostolii s-au inspaimintat.
N u va fie teama ! au auzit voce cunoscuta. Sint eu,
Invatatorul vostru !
Cind s-au uitat mai bine, intr-adevar, l-au vasut pe Iisus.
M ergea catre ei pe apa, de parea ar fi mers pe uscat !
Prin zin d putin curaj, Petru a zis :
Doamne, daca eti cu adevarat Tu, atunci spune-mi sa
vin i eu pina la Tine, m ergind tot aa, peste apa.
Iisus a zim bit ingaduitor i i- spus :
V ino !
Petru a trecut peste bordul barcii i s-a pomenit in apa.
D ar nu s-a dus la fund. A v e a im presia ca cineva il j,ine la suprafa^a. Cu ochii atintiti spre Iisus Hristos, a facut citiva pai in
intim pinarea lui. V a lu rile spum egau furioase la picioarele
lui. Cind le-a vazut, i s-a facut frica de adincimea lor. clipa
a u ita t. de Dom nul i chiar atunci a prins sa se inece.
Doamne, ajuta-m a ! a strigat el disperat.
Iisus 1-a prins de mina, 1-a scos din apa 1 i- zis :
Pu^in credinciosule, de ce m-ai uitat ?
120

 Spaim a a fost mai tare

iccit mine.

D ar nimic nu trebuie sS
e mai tare ca credin^a ! 1-a dojenit Iisus,
De cum au urcat in barca, vintul s-a domolit i linitea a
coborit din nou peste intinsul lacului,
Iisus statea in picioare, sprijinindu-se de catarg i sfredelind noaptea cu ochii. Ucenicii lui il priveau fascina^i i se g in
deau in sinea lor :
Cu adevarat, este Fiul lui Dumnezeu !
apostoi

- (in r e lig ia e re g tin a ) n u m e d a t fie c a r u ia d in t r e cei 12 disci-

p o li (ucenici) ai iu i H r is t o s c a re a u r a s p in d it in v a t a t u r a lu i

a bineeuvinta a rosti an um ita ru g aciu n e cu scopul de a a tra g e

a ju t o r u i lu i D u m n e z e u

a compatimi a m a n ife s t a parere de r a u f a t a de s u fe r in t e le cu iv a

catarg s t ilp d e lem n care se m onteaza pe b a rc a s a u corabie pentrxx a i sus^ine p m z e le

fascinat ferm ecat, tncintat, v r a jit

a forfoti a fie r b e cu zgom ot, a cloeoti
gloata - m u lU m e de oam eni strinsji la un loc
ispita (a ic i) p a c a t, atractjie neaanatoasa
a iz b a v i ... a s a lv a , a sc a p a , a eJibera

m ilo sfiv uim itor, e x tra o rd in a r, s u p r a n a t u r a l, fa n t a s t ic

olane piese din lu t a rs fo lo site la a c o p e rire a c a se lo r
plat d re p t, neted
predica

- cuvin tn re (de re g u la , rosti ta de p re o t), care confine m o

r a l a, un indernn, m d r u m a r o

terasa p ln t fo r m a , v e r a n d a , b a lc o n
ucenic elev, d isc ip o l, p e rs o a n a

c a re

in v a t a

ceva s u b

m d ru m are a

u nui invat& tor, a unui m a e s tru

R a sp u n d e fi :

D e ce u cen icii il num eau pe Iis u s in v a t a t o r u l lo r ?

Ce m s e a m n a , d u p a p a r e r e a v oastra, m inune ?

C are d in tre m in unii e lu i Iis u s H r is t o s v -a s u r p r in s cel m ai m ult ?

A r g u m e n t a t i de ce ,

Retineti :
-

D a c a D o m n u l e in s u fle t u l ta u , a tu n c i n ic i p r im e jd ie nu p o a te f i
m a i m a re d ecit tine. Cred.inta este iz v o r u l t a rie i n o astre.

tn v atal,! pe de ro st R u g a c iu n e a D o m n u lu i" .

PILDELE M INTUITO R ULUI

In discutiile sale eu mul^imea, Iisus Hristos ii argum enta
cuvinteie cu exemple atit de simple i de graitoare, incit erau
pe in^elesul tuturor. Aceste istorioare se numesc pildele M intuitorului .
Ascultindu-1 cum vorbea, un necredincios 1-a intrebat :
Oare chiar crezi ca eti in stare sa ma atra g i de partea
ta cu nite vorbe ca acestea ?
Iisus 1-a privit cu m ila i i- raspuns :
Cuvinteie mele sint ca semintele sem anatorului :

le

arunci cu nadejdea ca vor , dar niciodata nu eti sigur

ca vor da rod.
S-a intors apoi spre poporul adunat in ju ru l lui i a spus urmatoarea pilda :
Sem anatorul a ie?it la semanat. D ar batea
nic i parte din saminta a cazut lin g a drum.
cat- in picioare, iar pasarile au ciugulit-o i nu
din ea. alta parte a cazut pe stinca din preajm a

un vint puter
Vitele au cals-a ales nim ic
i, cum a rasa-

rit, aa i s-a uscat, pentru ca n-a avut destula umezeala. Citeva

semin^e au nimerit in mijlocul spinilor. Spinii au erescut im
preuna cu ele i, pina la urma, le-au inabuit. D ar cele mai
multe semin^e au cazut pe p a m in t bun, au erescut i au rod it
insutit.
D upa ce a terminat aceasta istonoara, El a s t r ig a t cu voce
tare :
Cine are urechi de auzit, sa auda !
U nul din ucenicii sai care n-a in teles prea bine sensul povestirii, s-a incumetat sa -1 intrebe :
Doamne, ce inteles are pilda aceasta ?

Sam inta este c u v in tu l lui Dumnezeu, i- la m u rit Iisus.

Cele de lin g a drum sint cuvinteie pe care unii le aud 1 v o r sa

le in^eleaga, dar vine Diavolui, le intuneca mintile i le sm ulge
din sufletul lor, ca nu cum va ei sa se pocaiasca i sa fie mmtui^i
de pacate... Cele de pe stinca sint cu vin teie pe care unii oameni
le aud 1 le primesc cu bucurie, d a r num ai pina la un tim p, cind
vine ispita, durerea sau nenorocirea i ei le dau uitarii... S a m in
ta cazuta intre spini sint cu vin teie pe care unii, dupa ce le-au
auzit, ii vad mai departe de drum, de grijile. b o g a tiile i pla122

cerile vie^ii i nu se mai ingrijesc de suflet, lasindu -1 cotropit

de ,,buruieni ... In sfir^it, semintele din fa rin a afin ata sint euvintele pe care le aud oamenii buni, cinstiti i cura^i. Ei se patrund de sensul lor i due viata cumpatata, ascultind de voin^a
Tatalui nostru... Lua^i seama, deci, cum asculta^i, caci nu poti
face nimic in ascuns, fa ra sa fii descoperit i nu poti tainui nici
un pacat, pentru care sa nu dai seama in fata lui Dumnezeu !
Hs Hs sK

Apostolul Petru, care era de fata, a stat clipa in cumpana,

apoi 1-a intrebat :
Doamne, i daca cineva greete fata de mine, de cite
ori trebuie sa -1 iert ? data, de doua sau de apte ori ?
De aptezeci de ori cite apte i chiar i mai mult, i- ra s
puns M intuitorul. A ltfe l, cum poti trage nadejde ca vei fi iertat
de Dumnezeu, daca tu insuti nu eti in stare sa ierti ?
U?i Iisus le-a istorisit urm atoarea poveste...
Cindva, intr-un regat indepartat, un slujitor ii datora rege
lui sau caruta de bani. Fiind strim torat de nevoile
regele 1-a chemat la sine i i- zis :
Inapoiaza-m i datoria !
Slujitorul nu avea de unde sa-i intoarca atita banarit i
i- m arturisit-o sincer :
Sint lefter, stapine, i n-am cum iti intoarce datoria.
Suparat, regele a vru t sa-1 dea pe m ina calaului.
O-o, maiestate ! Fie-ti mila de mine ! Imi recunosc vinovatia, dar fac apel la bunatatea ta ! Sint inca tinar. V oi munci,
voi face tot -mi sta in putere ca sa ma indrept.
Cum slujitorul plingea i se ru g a stind in genunchi, regelui
i s-a facut mila de el i i- raspuns :
Bine. Du-te acasa. Te iert de toata datoria !
Vinovatul sarea in sus de bucurie i era gata sa-1 im brati?eze pe oricine i-ar fi ieit in cale.
D ar tocmai atunci s-a intim plat ca lin g a poarta palatului
regal sa-i intilneasca una din slujile care ii datora citiva
banuti.
A h ! la ta pe cine trebuie sa-mi vars am arul ! a strigat el,
uitind pe data prim ejdia prin care a trecut. De data asta nu mai
123

scapi ! Inapoiaza-m i banii ! A ltfe l te b ag la pu^carie !

Sarm ana slu ga s-a pierdut cu firea.
Ingaduie pu^in. Te rog ! Acum nu-i am, dar intr-o buna
zi am sa t-i-i dau pe to^i pina la unul !
Ba nu ! Acum ori niciodata ! s-a incapatinat slujitorul.
Si, pentru ea bietui om nu avea cum sa se achite cu el imediat, 1-a prins de guler s?i 1-a tirit cu for^a in inchisoare.
Oam enii de pe drum au vazut totul, s-au dus la rege i i-au
povestit aceasta fapta.
Regele a trimis soldatii dupa dinsul. Cind l-au adus, 1-a privit cu mime yi i- zis :
V a i, sluga ticaloasa ce eti ! Unde e omenia ta ? Eu te-am
iertat de toata datoria. N u trebuia, oare, sa-1 ier^i i tu pe celalalt ?
Acum slujitorul plingea i mai avan ca prim a data, dar
regele nu mai avea nici pic de m ila pentru dinsul. Calaul urma
sa-i faca datoria...
A a va proceda i Tatal meu din ceruri cu cei care nu
vor ti sa fie buni i iertatori cu al^ii, i- preintim pinat M intuitorul, care comentase astfel acea parte din Tatal nostru ,
unde se spune : ... i iarta noua gre^elile noastre, precum i
noi iertam g r e ^ i l o r nostri...
* * *
Pe timpul cela in localita^ile mai m ari erau locuri special
amenajate, in care oricine putea sa arunce intr-o cutie bani
pentru saraci.
Intr-o zi Iisus se a fla nu departe de un asemenea loc. M ai
mul^i oameni boga^i, trecind pe acolo, b agau m ina in buzunarele lor pline de bani i arUncau cite un pumn de monede in
cutie.
In cele din urma, a venit i vaduva sarm ana, cu trei copii
dupa ea. In dreptul cutiei s-a oprit, a scos dintr-o basmalu^a
doua monede mici de tot i, dupa ce le-a jertfit pentru al^ii ca
dinsa, s-a dus mai departe.
V azind ce face, Iisus le-a spus ucenicilor sai :
Aceasta vaduva a donat mai mul^i bani decit to^i cei
lalti. Caci bogata^ii de pina la ea au aruncat bani din surplusul
124

lor, pe cind ea a luat din saraeia sa ultim ii banuti i i- lasat

aici, in loc sa cumpere cu din^ii piine pentru copii...
U n dem nitar bogat 1-a intrebat atunci :
Bunule Invatator, a vrea sa-mi spui, ce trebuie sa fac
aici, pe pamint, ca sa merit viata vesnica acolo, in ceruri ?
Sa respect! poruncile Domnului, i- raspuns M intuitorul.
A d ica : sa nu fu rl, sa nu ucizi, sa nu in^eli, sa nu faci nici
m arturie minciunoasa, sa einstesjti pe ta ta l i pe m am a ta.
Stiu, a zis dem nitarul. Sint porunci pe care eu le respect
cu sfintenie inca. din copilarie.
In acest caz, mai ai de facut un singur lucru.
Care ?
Sa vinzi tot ce ai i sa-i ajuti pe saraei.
A u zin d aceste vorbe, dem nitarul s-a ingindurat, caci era
foarte bogat i nu vroia sa se desparta de avutia sa.
Sa vind absolut toate comorile mele ? s-a m irat el.
Da. Pe toate. Si fa r a sa regreti. N u m ai aa vei ci^tiga
comoara i mai mare in ceruri. A p o i vino i urmeaza-ma.
D em nitarul s-a intristat i mai mult.
Vedeti cit de greu intra bogatii in im paratia lui Dum ne
zeu ? s-a adresat Iisus ucenicilor. E mult mai uor sa treaca
camila prin urechea acului, decit sa intre un bogat in rai.
liivatatorule ! a strigat cineva din multime. Spune-i i
fratelu i meu sa im parta inotenirea cu mine !
N u pot face una ca asta, pentru ca nimeni nu m-a pus
judecator peste voi. Cum pana dreptatii e in m ina Tatalui nost
ru. N u m ai el are dreptul sa judece i sa imparta... Cit despre
bogatie, nu va lacomiti la ea, caci nu bogatia deschide poarta
raiului, ci puritatea sufletelor voastre.
Ca sa tie mai elar, Hristos a continuat :
--- A fo s t odata un bogata pe nume Dives care se im braca
numai in matase i ru fa rie aleasa i care minca zilnic cele mai
minunate bim a ta ti. D ar niciodata nu se gindea sa fie bun i cu
cei sarmani.
La poarta lui cerea mereu un calic pe nume Lazar. A v e a
pe trup tot felul de bube i rani, care il dureau ingrozitor. A r
fi vru t sa fie hranit i el m acar cu farim itu rile ce cadeau de
pe masa bogataului, insa ele, de cele mai multe ori, nimereau in
gu ra ciinilor.
125

P in a la urma, bietui cer^etor a m urit i a fo st dus de in g e r i

in im paratia cerului.
La scurt tim p dupa asta, a murit si bogataul. D ar n-au ve
nit ingerii dupa dinsul i a n im erit in iad. Cind era torturat in
chinuri, i-a ridicat ochii spre cer, 1-a vazut pe L a z a r intre
s fin t i i a strigat :
Doamne ! Fie-ti m ila de m ine ! Trimite-1 pe L a z a r sa-mi
potoleasca putin setea, caci tare ma ard va p a ile din toate partile !
Fiule ! i s-a raspuns de. sus. Am in tete~ti ea tu ai p rim it
in v ia ta to a te b u n atatile din lume, iar L a z a r a a v u t p a rte num ai
de lucruri rele, i de suferinta. A c u m , insa, suferintele lui au
lu at s fir it, pe cind ale tale abia lncep.,.
Oamenii ascultau a ten ti tot ce >e spunea M in tu ito r u l i,
totui, fiecare intelegea in felul sau pildele Lui. La sfirsitul
celor de mai sus, un netrebnic, im b o g a tit peste noapte din afaceri necinstite, s-a g m d it m sinea sa : P e mine nu ma intereseaza ce va fi dupa moarte. Bine ca mime voi avea din ce t r a i !
Iisus i - citit gindurile pacatoase
a povestit inca p a r a
bola :
Pam intul unui om bogat a rodit ca ni clod at a. Si el se gin d ea
cu in grijorare ce sa faca, deoarece nu mai avea ham bare libere,
unde sa-i depoziteze roada.
l a t a ce v o i face, a zis el, in cele din u rm a : v o i zidi case
i ham bare noi, voi stringe acolo toate com orile pe care le
am, apoi v o i porunci s u fletu lu i meu : Suflete I A i nenum arate
bunatati, a go n isite pentru m ulti ani inainte. Odihnete-te,
man inca, bea si veseiete-te cit iti pofte^te inima. De az.i incoio
nu mai trebuie sa-ti pese de nim ic !
Dumnezeu 1-a auzit i i- raspuns ;
Nebunule ! Chiar in noaptea aceasta it i v o i cere inapoi
sufletul. $i atunci, nenum aratele tale b o g a t ii ale cui v o r f i ?
A b ia atunci omul bogat i-a amintit, ca dupa moarte pe cintar sint puse com orile su fletu lu i, $i nu bunurile a go n isite pen
tru trup.
A d e v a ra t vorbeti, Doam ne ! a ro stit el descumpanit.
Uitasem ca mila i bunatatea sint com orile noastre cele m ai de
pret- Acum a proceda cu totu l altfei, daca nu m i-ai lua s u f
letul la noapte. D a r nu mai indraznesc sa cer in g a d u in ta ta...
Fie. Te las sa m ai incerci, a urm at raspunsul Domnului,
a. carui bunatate. nu cunoate m argin!.
1 2 6

* * *

lntr-o diminea^a, Iisus se afla pe M untele M aslinilor in tre

ucenicii sai, cind s-a auzit larm a nem aipom enita. T o\i i-au
aru n cat privirile spre drum ul care urea in mun^i. De dupa prima co titu ra mul^ime de farisei au dat navala, cu tipete i
strig ate, tirrn d in mijlocul lor femeie care pacatuise.
In fa ta lui Iisus s-au oprit, incercind care mai de care sa-i
explice ce s-a intim plat. D ar larm a era a tit de m are, incit nu puteai in^elege nimic.
M intuitorul s-a ridicat de la locul sau i le-a facut semn sa se
potoleasca, apoi le-a zis :
Sa vorbeasca num ai unul !
Cel mai in v irsta a facut un pas inainte, rostind :
Femeia asta a pacatuit. Legea spune ca trebuie ucisa
cu pietre. Tu ce p ar ere ai ?
Iisus s-a u ita t iscoditor la mul^imea zgomotoasa. Fariseii
erau un fel de preo^i fa^arnici la evrei, care li p u rtau pica Mintu ito ru lu i pentru ca avea alta credin^a decit a lor i facea
m inuni, pe care ei nu erau in stare sa le faca. Din felul cum il
priveau, Iisus i-a dat seam a ca ei au venit sa-1 provoace, sa-1
faca sa spuna ca legea e nedreapta. Daca ar fi spus aa, atunci
ar fi avut to t dreptul sa -1 omoare.
Acum, cind M intuitorul s-a u ita t in ochii lor, li s-a facut ruine de ce aveau de gind sa faca i, totu^i mai staru iau :
Haide, inva^atorule, de ce taci ? De ce nu spui ce trebuie
sa facem ?
Iisus a netezit cu talpa nisipul de sub picioarele sale, apoi
a seris cu degetul :
Acela dintre voi care nu are nici un pacat, sa arunce primul cu p ia tra in ea.
Cind au citit aceste cuvinte, uitindu-se unul peste um arul
celuilalt, fariseii s-au im bujorat la fa ta i s-au in d ep artat unul
cite unul, cu capul plecat de ruine, pina cind n-a mai ram as
nim eni din gloata aceea zgomotoasa.
Femeie, oare chiar nici unul d intre ei nu te-a osindit ?
a intrebat-o Iisus pe vinovata.
Nu, Doamne, a raspuns femeia mai trem urind inca de frica.
A tunci nici eu nu te osindesc. Du-te la ai ta i i alta d ata
nu pacatui.
127

* * *

In tim pul unei in tiln iri cu oamenii de rind, cineva 1-a intreb at pe Iisus :
Inva^atorule, care sint cele mai im portante porunci ale
Domnului ?
P rim a i cea mai insem nata d in tre ele estt : sa-1 iubeti
din to ata inim a pe Dumnezeu.
Ia r cea de a doua ? a sta ru it omul.
Iubete -1 pe aproapele ta u ca pe tine in s u ^ i! a raspuns
Iisus.
Dar cine e aproapele meu ?
A sculta urm atoarea parabola i te vei dum eri, a zis M in
tu ito ru l continuind :
... Odata, un calator care trecea p rin tr-u n desi, a cazut in
m ina tilh arilo r. Acetia i-au lu at banii, 1-au dezbracat de haine
i 1-au b a tu t cu picioarele pina cind n-a mai ram as loc viu pe
corpul lui. Apoi 1-au lasat pe ju m atate m ort in mijlocul drum ului i au fugit.
Locurile celea erau pustii i ra r se intim pla sa treaca vreun
drum et pe acolo. Dar iata ca s-a a ra ta t un preot, im bracat
in alb, care venea, probabil, dintr-un tem plu. Bietul om s-a
bucurat, a ridicat put;in capul i a cerut ajutor. Insa preotul s-a
facut ca n u -1 vede i 1-a ocolit, trecind de cealalta p arte a drum ului.
AI doilea drume^ s-a in tim p lat sa fie un evreu din Ierusalim, care 1-a p riv it num ai clipa pe ra n it i s-a dus mai departe.
In sfir^it, dupa haba de vreme, s-a auzit un tropot de copite. R anitul a intredeschis cu greu ochii i a vazut un calator
strain, calare pe m agar. Dupa straiele pe care le p u rta, i-a
d at seam a ca e tocm ai din Sam ara, un ora dintr-o dumana. A tunci i s-a facut frica sa nu pa^easca ceva i mai rau.
Dar sam ariteanul era un om bun. S-a oprit, i- uns ranile cu
ulei de masline, i- pus compresa inm uiata in vin, 1-a aburcat
grijuliu pe m agarul sau i 1-a dus la cel mai apropiat han,
unde 1-a in g rijit pina a doua zi.
S am ariteanul nu s-a g indit ca ra n itu l era un du^man. El
s-a p atru n s de suferin^a lui i a vazut in el, in prim ul rind,
un om care avea nevoie de ajutor.
128

Dirninea^a, cind trebuia sa piece, sam ariteanul a scos din

buzunar doi gologani i i- dat hangiului, spunindu-i :
Ai g rija de el pina se face sanatos. Nu jeli nimic, caci
to t ce vei cheltui peste aceti bani am sa-^i inapoiez cind voi
trece din nou pe aici...
Terminindu-i povestea, Iisus i- in treb at pe cei de fa^a :
Ei, care d intre cei trei calatori este aproapele drume^ului batjocorit de ho^i ? Preotul, evreul ori sam ariteanul ?
R aspunsul era mai m ult decit sim plu i m ajoritatea a
ro stit :
Cel care s-a m ilostivit de el !
Aa sa proceda^i i voi intotdeauna, a adau g at Iisus.
Caci m are e pacatul celui care inchide ochii la suferin^a aproapelui sau !
* * *
In alta zi s-a in tim p lat ca M intuitorul sa ia m asa in casa
unui om de rind, pe care cunoscu^ii lui il credeau pacatos i rau.
Mai m arii ora^ului s-au su p arat ca nu i - lu at in seam a pe
dinii 1 s-a dus la unul care m erita cel m ai pu 1;in aceasta cinste. D rept raspuns, Iisus le-a povestit pilda despre intoarcerea fiului risip ito r ...
A fost odata un om bogat care avea doi fii. Cel mai mic i-a
zis intr-o zi :
Tata, da-mi acum p artea mea de avere i lasa-m a sa fac
ce vreau cu ea.
Spune-mi mai in tii ce ai de gind sa faci ?
V reau sa merg in lum ea mare, sa cunosc 1;ari i oameni
noi... M-am sa tu ra t sa stau num ai aici.
Nu fa asta, fiul meu ! 1-a ru g a t parintele. Lumea e m are
i atrag ato are, dar ascunde in ea nenum arate prim ejdii.
Nu-mi pasa de ele. V reau sa plec, a ^inut-o pe a sa baiatul.
B atrinul n-a avut incotro i i- facut hatirul, iar fiul lui a plecat fa ra sa-i intoarca m acar d ata privirea inapoi.
In prim ul ora i-a cum parat haine noi 1 cam ila, sa aiba
cu ce calatori. Avea gram ada de bani cu el i nu i- fost deloc
greu sa-i faca mul^ime de prieteni. In fiece seara se ducea la
petreceri, facea cadouri, i^i risipea averea cu nem iluita. In
9 C om anda n r. 30735

129

scurt tim p, s-a pomenit fa ra bani. A tunci i-a vindut camila i

iar a prins a chefui. D ar i aceti bani s-au topit pe nesim^ite.
Acum fiul, care a ltad ata fusese a tit de bogat, nu mai avea
nimic. Nu mai putea cum para lucruri frum oase, nu mai putea
face petreceri, drept care prietenii lui de veselie n-au v ru t sa
mai tie de el i 1-au parasit.
Ca sa nu m oara de foame, a inceput sa cer^easca pe la uile
strainilor, dar oamenii nu-i dadeau aproape nimic, caci era
foame in
nu aveau nici ei prea multe.
In cele din urma, unui tjaran i s-a facut mila de el i i- spus :
Daca vrei, te pot angaja sa ai g rija de porcii mei.
Bine, s-a invoit tin aru l, sperind sa se poata h ran i i el
pe linga animale.
Aa a ajuns sa fie sluga oarecare. Umbla terfos i murdar, caci nu prim ea nici un ban, ca sa-i poata cum para ceva.
Uneori nop1;i la rind statea covrigit in paie i plingea de mila
sa.
T ata a avut dreptate, cind mi-a spus sa nu ma due de linga
dinsul, gindea el. Daca a fi fost un fiu ascultator, acum n-a
fi su ferit de foam e ...
l n t r - buna zi dorul de casa 1-a razb it peste m asura ^i, cu
toate ca-i era ru^ine, a pornit la drum . Mergea i se gindea :
Am sa-1 rog pe ta ta sa m a ierte. Am sa recunosc ca-mi pare
rau de -am facut, poate se va indura de mine i ma va lasa
pe linga el m acar ca serv ito r.
Cei din p artea locului nici nu 1-au cunoscut, a tit era de slab
i zdren^aros. D ar ta ta l sau 1-a vazut de departe, 1-a recunoscut, a alerg at in intim pinarea lui, 1-a imbrat;iat i a plins de
bucurie ca 1-a revazut. To^i ace^ti ani, cit a lipsit, el i- dus doru l i 1-a a^teptat.
T ata, sin t m ult prea rau, ca sa ma po^i ierta ! a in g in at
p rin tre suspine fiul lui.
Lasa, nu te gindi la asta. Eti fiul meu i te iubesc la
fel de m u l t !
Apoi a dat porunca slugilor sa-1 spele, sa-1 im brace in haine
noi, sa taie cel mai gras vi^el, sa cheme muzica i sa pregateasca
masa de ospai;.
Cind fiul lui cel mai m are s-a intors de la cimp, petrecerea
130

era in toi. A flind de la slugi ce s-a intim plat, el s-a su p arat i

n-a v ru t sa in tre in casa.
Cum aa ? s-a m irat ta ta l sau. Tu nu te bucuri de venirea lui ?
Cum sa ma bucur, ta ta , daca eti nedrept cu mine ? a ra s
puns fiul mai mare, To^i aceti ani, clt el a petrecut in lume,
aruncind banii in vint, eu am sta t linga tine, am m uncit mereu i ^i-am fost credincios, dar niciodata n-ai d at un ospat in
cinstea mea. Ia r acum, cind s-a intors fratele meu risipitor, ai
ta ia t in d ata cel mai gras vi^el i ai um plut casa de veselie.
Fiule, i- raspuns taica-sau, tu ai fost mereu cu mine i
tot ce am eu este al tau. D ar pe fratele tau 1-am crezut m ort i
iata-1 viu ! P ierdut a fost i s-a gasit. Asa ca e firesc i drept sa
ne bucuram de aceasta intoarcere nea^teptata la cam inul lui
dintotdeauna...
Ascultindu-1 pe Iisus pina la sfir^it, dem nitarii ora^ului
s-au sim^it in pielea fiului mai m are i s-au ruinat de supararea lor. In schimb, omul care uitase de Dumnezeu s-a schimbat la fa ta i a. ro stit :
Invatatorule, am in teles eu, oare, bine ca cei pacato^i
ca mine, care au greit i au u ita t de Dumnezeu, sin t intotdeauna bineveniti la sinul Lui ?
Da, a raspuns M intuitorul. Nimeni nu-i in stare sa
greeasca mai m ult decit El este in stare sa ierte. Dar, ca sa
m eriti in d u rarea Lui, trebuie sa te intorci la El cu par ere de ra u
pentru pacatele pe care le-ai facut...
afinat (despre pamint) infoiat, bine prelucrat
agonisit dobindit, citigat prin munca

cam in (aici) casa parinteasca, fam ilie

a eomenta a lamuri, a interpreta, a rastalmaci
cumpana (aici) cintar, baian^a
cumpatat calm, cu masura, stapinit
demnitar inalt func^ionar al statului
a depozita a pune ceva la loc sigur, intr-un depozit
a dona a darui, a da ceva de buna voie
a se dumeri a pricepe, a se lamuri, a in^elege mai bine
gologan moneda veche
hambar m agazie pentru pastrarea grinelor
hangiu persoana care tine un han
131

hatir placere, pofta, capriciu

ingaduinfa bunavoin 1;a, iertare, generozitate
larma zgomot, galagie, zarva, harmalaie
lefter sarac, fara bani
m aiestate adresare catre un rege, un imparat sau domnitor
parabola pilda, istorioara cu con^inut moral
puritate cura^enie, nevinova^ie
risipitor cheltuitor, care ii irose^te averea fara masura
surplus prisos, belug, ceea ce este in plus
tortura chin, cazna, durere, suferinta
vaduva fem eie, al carei sot a murit
vapaie para, flacara, dogoare
venic care exista mereu, necontenit ; etern
Raspunde^i :
1. La ce ne indeamna pildele M intuitorului ?
2. Care sint cele mai importante porunci ale Domnului ?
3. De ce, oare, Iisus Hristos pre^uia bunatatea mai mult decit boga^ia ?
Retine^i :
1. Pildele M intuitorului alcatuiesc esen^a morala a cretinismului, a
credin^ei pe care impartaim i noi.
Ele te inva^a :

sa nu furi ;
sa nu u c iz i;
sa nu ineli ;
sa-^i cinste^ti parin^ii ;
sa nu depui m arturii minciunoase ;
sa-i aju^i pe sarmani ;
sa fii bun i iertator cu al^ii...

Intr-un cuvint : sa -1 iubeti pe aproapele tau ca pe tine in su ^ i!

TRADAREA LUI IUDA

Se apropia sarbatoarea Pa^tilor. Cele mai m ari p reg atiri se
faceau la Ierusalim , unde era cetatea de scaun a regelui Irod.
Dar to t aici locuiau i cei mai mul^i farisei (preo^i i dem nitari)
care nu-1 iubeau pe Iisus. Ca sa-i impiedice pe al^ii sa creada in
M intuitor, ei s-au h o ta rit sa-1 prinda i sa-1 omoare, daca va
indrazni sa vina la Ierusalim .
132

Iisus tia de planul lor i totui, nu s-a tem ut sa in tre in

ora. m are de oameni a venit sa -1 intim pine, strig in d :
Vine, Iisus, im paratul i M intuitorul nostru !
Mul^i din ei ii dezbracau hainele i le a^terneau pe jos,
inaintea m agarului care il ducea pe Iisus.
Cind a ajuns la tem plul principal, ochii i s-au aprins de minie : mul^ime de zarafi i vinzatori ii aezara acolo mesele
i faceau nego^ ca la pia^a ! N em aiputindu-se stapini, Iisus
s-a apucat sa le rasto arn e tarabele, ocarindu-i :
Casa T atalui meu e casa de rugaciuni, ia r voi a^i prefacut-o in tr-u n cuib de ho^i !
Locul necredincio^ilor a fost ocupat de orbi, calici i sarm ani, pe care M intuitorul a prins -i vindeca. Fariseii stateau
in c r e m e n t de groaza prin ungherele tem plulul i nu indrazneau sa -1 impiedice.
Seara Iisus s-a adapostit in Betania, un loc invecinat cu
Ierusalim ul, dar m ult mai ferit de pericolul fariseilor.
Pe vrem ea ceea oamenii um blau mai m ult descul^i i ve^nic
aveau picioarele m urdare de p ra f, de aceea, inainte de a se aeza
la masa, servitorul casei le spala picioarele.
In casa unde a mas Iisus nu era nici un servitor. Ucenicii
lui au prins a-i da ghionturi, uotindu-se cine s-o faca pe ser
vitorul. Fiecare din ei se credea mai presus de aceasta misiune.
A tunci Iisus a lu at un lighean cu apa i s-a apucat el insui sa
le spele picioarele. La protestele lor, El a raspuns :
Am v ru t sa va dau un exemplu, sa ti^i a va aju ta unul
pe altul i niciodata sa nu pune^i tru fia inaintea omeniei.
Cind s-au aezat la masa, to^i au observat pe fa^a Lui
um bra de triste^e.
Ce ai, Inva^atorule ? 1-a in treb at cineva.
Este aici, p rin tre voi, unul care in curind ma va trad a, a
raspuns Iisus.
Cum aa ?
Nu se poate !
Cine este el ? au inceput sa se agite ucenicii sai.
Unul din voi doisprezece care a^i m incat cu mine din acelai tacim .
Rostete-i numele, Inva^atorule !
Este cel caruia ii voi da sa guste prim ul din aceasta

In tim p ce vorbea, Iisus a inm uiat in vin bucata de piine

i i- dat-o lui Iuda, spunindu-i :
Fa cit mai repede ceea ce ai de gind sa faci.
Ceilal^i ucenici n-au in^eles prea bine ce s-a intim plat. Numai Iuda a prins de veste ca Iisus i- c itit gindurile negre. El
dem ult pusese la cale sa se lase de inva^atorul sau. 11 urm ase in
speran^a ca Iisus va deveni im p arat i el, ca ucenic, va avea de
toate. D ar acum, cind a in^eles ce fel de im p arat era M intuito
rul, a pierdut orice nadejde de a se imboga^i cu aju to ru l lui.
Daca nu am nimic de la prieteni, s-a gindit Iuda, atunci
sa store m acar ceva de la d u ^ m a n i!
Cu acest gind, a p arasit incaperea i s-a in d rep tat spre Ieru
salim. E ra deja noapte tirzie, cind a b a tu t la ua celui mai m a
re dintre farisei.
Am venit sa va spun cum sa pune^i m ina pe Iisus...
134

 II putem prinde chiar acum, in noaptea asta ? s-a bucuf a t fariseul.

Nu. Am sa va chem atunci, cind nu va avea cine sa-1
apere.
i cit i^i datoram pentru aceasta veste ?
punga cu treizeci de argin^i, a raspuns nesa^iosul
Iuda.
In ajunul Pa^telui, Iisus a lu a t masa cu ucenicii sai in taina,
in casa unui prieten, care i- ascuns de u rm arirea fariseilor.
A fost ultim a oara cind M intuitorul a cinat im preuna cu ei. Mai
tirziu acestei mese i s-a spus in istorie ,,Cina-cea-de-Taina.
In tim pul mesei, Iisus le-a m artu risit :
Dumanii vor veni sa ma prinda chiar in noaptea asta.
Nu ! Nu-i vom lasa !
Ba da. Va trebui sa ma lasati pe mine singur i sa va gindi^i la viata voastra.
Chiar daca to^i te vor parasi, 1-a asig u rat P etru, eu unul
voi lupta voi m uri pentru tine !
Nu spune asta, Petre, a vorbit cu blinde^e M intuitorul.
Dej a m noaptea asta vei zice ca nu ma cuno^ti ! Vei mini;i i vei
spune ca nu eti ucenicul meu. Inainte de cin tatu l cuco^ilor,
te vei lepada de mine de trei ori.
Nu, Doamne ! Aa ceva nu se poate intim pla ! a protesta t P etru i toti ucenicii au vorbit la fel.
A tunci Iisus le-a destainuit ca in curind el va fi om orit, dar
va invia din mor^i i se va inal^a la cer. Tot acolo vor m erge mai
tirziu i ei, ucenicii Sai. De aceea nu trebuie sa se tulbure
i sa se im potriveasca celor stabilite din tim p de catre T atal
Sau, pentru ca pina la urm a to tu l va fi bine...
In apropierea Ierusalim ului era grad in a m are, unde te puteai ascunde u?or de ochiul vigilent al dumanului.
Vom ram ine peste noapte in aceasta gradina, le-a spus
Iisus ucenicilor.
La m arginea gradinii a lasat de paza opt ucenici, iar cu al^i
trei a mers spre mijlocul ei. Aici Iisus i- p arasit i s-a dus
mai departe singur.
A juns linga stinca, a cazut in genunchi i a prins a se ru g a
lui Dumnezeu :
Tata, ajuta-m a sa rezist. Stiu ca trebuie sa su far i sa
fiu pedepsit in locul oam enilor pe care ii iubesc. De aceea da-mi
135

tarie, sa pot trece neclintit prin toate chinurile pe care mi le-au

p reg atit dumanii...
Cind i-a term in at rugaciunile i s-a sim tit m ai alinat, s-a
intors la ucenici i le-a spus :
Ridicati-va. E tim pul sa plecam.
Dar nu i-a term in at bine vorba, ca a vazut ceata de solda^i i ofi^eri inarm a^i, care in ain tau spre mijlocul gradinii,
lum inindu-i calea cu facliile. Inaintea lor m ergea Iuda.
11 cunoa^te^i pe Iisus ? s-a adresat el ofi^erilor.
Nu. Nu 1-am vazut niciodata.
A tunci am sa vi-1 a ra t eu, a zis Iuda. Am sa ma port
aa, de parca a mai fi prietenul Lui. Sa fi^i foarte aten^i. Cel,
pe care il voi saru ta, acela este Iisus.
La vederea solda^ilor, ucenicii au alerg at din toate par^ile
i s-au strin s in ju ru l lui Iisus.
Pe cine cauta^i ? i- in treb at M intuitorul pe solda^i.
II cautam pe Iisus din N azaret.
Eu sint acela, le-a raspuns El.
Slava tie, Stapine ! a ro stit Iuda, facind un pas inainte
i sarutindu-1, ca sa confirm e ca anume El trebuie arestat.
D rept care Iisus i- spus cu dispret :
Iuda, saru tu l tau e trad ato r.
In aceea^i clipa, soldatii s-au repezit asupra lui i 1-au infacat de miini. Ucenicii s-au pierdut cu firea. N um ai P etru
a sa rit in fa^a, strig in d :
Da1;i-i drum ul, ca, de nu, va omor !
Cum avea sabie scu rta la cingatoare, a smuls-o cu furie i
s-a repezit asupra lor. Inainte sa fie dezarm at, a ta ia t urechea
unui fariseu care se afla p rin tre garzi. D ar Iisus i- s trig a t :
Opre^te-te, Petre ! Cine scoate sabia, de sabie va pieri.
Tu nu trebuie sa-mi aju^i. Aa e voia T atalui meu... Daca a
avea nevoie de ajutor, mii de ingeri a r veni sa ma salveze.
Apoi s-a apropiat de cel ra n it i i- vindecat urechea, spunindu-le ofiterilor :
A^i venit dupa mine. S in t al vostru. D ar pe ucenicii mei
lasa^i-i sa piece.
Bine. Duca-se unde vor.
$i ucenicii s-au im pra^tiat in toate p aro le, lasindu -1 singur
pe M intuitor in tre du^m anii lui...
136

a se agita a se mica repede incoace i incolo, a se revolta

arginfi bani, monede din argint
cina masa de seara
nesa^ios care nu se mai satura
tacim (aici) strachina de metal
taraba masa lunga, pe care negustorii ii expun marfa
trufie infumurare, mindrie exagerata
vigilent foarte atent i precaut, care observa totul
zarafi persoane care se indeletnicesc cu schimbul banilor ; camatari
Raspunde^i :
1. De ce, oare, Iuda 1-a tradat pe Iisus ?
2. Cum crede^i : daca Iisus tia din timp ce urma sa se intim ple, de
ce, oare, nu s-a ascuns i n-a ocolit aceasta primejdie ?
Re^inefi :
1. Iisus a fost tradat de Iuda pentru treizeci de argin^i.
2. Exista fapte rele care lovesc, in primul rind, in cel care le savirete. Tradarea face parte din ele. Caci nu exista alta fiin^a pe pam int care sa fie mai demna de ura i disprel; decit Iuda cel care,
^intind in Iisus, a lovit, de fapt, in sine insui...

JUDECATA LUI PILA T

Dupa arestare, solda^ii 1-au dus pe Iisus in casa m arelui
preot din Ierusalim . P etru s-a lu a t dupa dinii. Cind sa in tre
in curte, portareasa 1-a in treb at :
Tu nu cum va eti unul din ucenicii Lui ?
Da de unde ? Nici m acar nu-1 cunosc, a raspuns el in doi
peri i fem eia 1-a lasat sa treaca.
P en tru ca era deja tirziu , solda^ii au aprins un ru g in mijlocul cur^ii, cu gind sa a^tepte acolo rev arsatu l zorilor. P etru
s-a am estecat p rin tre slujitorii casei i s-a d at mai aproape de
foe. Un b arb at s-a u ita t lung la el i a zis :
Omul acesta mi se pare ca e unul din adep^ii lui Iisus.
P etru a tre sa rit inspaim intat i s-a g rab it sa nege :
137

 Nu-i adevarat. Ce v-ai;i legat de mine ? 11 vad acum pen

tru in tiia oara.
Ca sa nu b ata la ochi, s-a retras in um bra, dar i aici cineva
1-a in treb at :
Oare nu pe tine te-am z a rit in gradina, cind 1-am prins
pe Iisus ?
Nu, n-am fost acolo. Nu-1 cunosc pe Iisus.
Im ediat dupa aceea a ra su n at prim ul cin tat al coco^ilor.
De la locul sau, Iisus s-a u ita t p atru n zato r in ochii lui Petru.
A tunci P etru i-a am intit cum 1-a prevenit M intuitorul ca,
inainte de cin tatu l cocoilor, el se va lepada de trei ori de Inva^atorul sau. R u^inat de cele intim plate, P etru a fu g it afara
i a izbucnit -in plins.
A doua zi, Iisus a fost in treb at de m arele preot :
Ce i-ai inva^at tu pe oamenii care veneau sa te asculte ?
I-am inva^at num ai de bine, a raspuns Iisus. Dar m ult
m ai nim erit a r fi sa-i intreba^i pe ei ce au inva^at de la mine.
Eti Tu cu adevarat H ristosul, im p aratu l nostru ?
Daca va voi spune, nu ma ve^i crede. D ar in curind Fiul
Omului va sta in dreapta lui Dumnezeu.
Deci, te crezi Fiul lui Dumnezeu ?
Cum spunelji, aa este, a venit raspunsul M intuitoru
lui.
In acest caz, nici nu m ai avem nevoie de alte m arturii.
Am auzit totul din gura . Ia r ceea ce am auzit e prea destul,
ca sa fii condam nat la m oarte !
Solda^ii i slugoii fariseilor au prins a -1 bate i a -1 scuipa
pe Iisus, dar, in ciuda dorin^ei lor arzatoare de a-1 omori, nu
puteau s-o faca pe loc. 'J'ara lor era ocupata de rom ani. In fruntea rom anilor se afla un guvernator, pe nume P i l a t . N u m a i el
unul putea h o tari cine urm a sa m oara ori sa traiasca. De aceea
1-au dus in fa^a lui P ilat.
G uvernatorul locuia intr-un p alat frum os din centrul oraului. Preo^ii i solda^ii au in tra t in au n tru , ia r mul^imea care-i
inso^ea s-a oprit in pia^a din fa^a palatului.
De ce a^i adus acest om sub paza la mine ? a in treb at
Pilat.
Ca sa-1 judeci i sa-1 condamni.
Ce rau a facut El ?
138

 Se crede Fiul lui Dumnezeu ! a strig a t cineva.

I - inva^at pe oameni to t felul de lucruri neadevarate !
a adau g at altcineva.
A chem at poporul la revolta !
P ilat s-a u ita t in treb ato r la Iisus. M intuitorul statea lini^tit i rabdator, urm arind senin a g ita tia ticalo^ilor care spuneau m inciuni despre El.
Acest om n-a facut nim anui nici un r a u , s-a g indit P ilat,
adaugind cu voce ta re :
Nu vad cu ce a greit El fa ta de voi i, cu a tit mai m ult,
nu gasesc ca m erita sa fie omorit.
D ar adversarii lui Iisus au prins a vocifera din ce in ce mai
ta re :
Ba da ! Ba da ! Sa fie ucis !
Ca sa-i potoleasca, guvernatorul a poruncit soldatilor sa-L
b a ta cu bicele.
Ace^tia au ru p t hainele de pe Dinsul, L-au legat de un stilp
i L-au b a tu t peste spatele gol pina cind L-au um plut de singe.
Cind au obosit de tot, au aru n cat pe um erii Lui hlam ida purpurie a unui soldat rom an, ia r pe cap I-au indesat coroana de
spini.
Acum semeni cu un im p arat adevarat ! rideau ei.
Iisus tacea i rabda toate acestea, pentru ca era p reg atit sa
sufere in locul nostru.
La un semn al lui P ilat, un centurion 1-a adus din nou in
fa ta m ultim ii. Iisus a ra ta jalnic de tot. Singele ii curgea pe
fata. Era obosit i palid.
Oare i acum mai vreti sa-1 pedepsesc ? a in treb at P i
lat, a ra tin d spre Iisus.
Da ! Sa fie ra stig n it ! strig a m ultim ea.
A tunci voi recurge la dreptul meu de a elibera, in cinstea
Pa^telui, un d etin u t din inchisoare, a glasuit guvernatorul.
Soldatii au scos din inchisoare un uciga, pe num e B araba.
Dupa ce l-au adus pe terasa a la tu ri de Iisus, P ilat s-a adresat
m ultim ii :
Pe care d in tre ei doriti sa-1 eliberez ? Pe B araba, care
este un uciga ? Sau pe Iisus, care este un nevinovat ?
Pe B araba !
L ibertate lui B araba !
139

 M oarte lui Iisus !

Rastignete-1 pe Iisus !
Pina i cei mai inrail^i dintre solda^i erau uimil^i de ra u ta te a
gloatei.
Iisus vedea i auzea totul i nu-i venea a crede ca poate fi
adevarat. El nu facuse nim anui nici un rau. Ba, dim potriva, i-a
vindecat pe bolnavi, i- alinat pe suferinzi, i- ie rta t pe nevrednici. $i ia ta ca acum m ajoritatea lor il ocarau, il amenin^au, il
condamnau. Pui la cale de spionii fariseilor, ei ii bateau joc
de binefacatorul lor.
Iarta-i, Doamne, ca nu tiu ce fac, a optit Iisus care
nici in cele mai grele momente ale vie^ii nu inceta sa fie intruchiparea bunata^ii.
Dorind sincer sa-1 salveze, P ilat s-a adresat din nou mul^imii :
Gindi^i-va ce fa c e ^ i! Eu n-am gasit la El nici vina
care sa m erite pedeapsa capitala.
Totuna, ucide-1 ! strig au fariseii din rasp u teri i gloata
ii sus^inea :
Sa fie ra stig n it !
A tunci face^i-o voi cu m ina voastra, a cedat guverna
torul. Eu unul nu vreau sa m a patez cu singele acestui om nevinovat.
Ca sa nu pacatuiasca, el a cerut un lighean cu apa i s-a
spalat pe m iini in fa^a m ultim ii (in semn ca ram ine cu rat i nu
se a la tu ra uciga^ilor).
Cum mul^imea continua sa strige Rastignete-1 ! Rastignete-l ! P ilat a incuviin^at cu capul aceasta h o tarire i solda^ii s-au dus sa-i faca datoria...
a condamna a dezaproba ; a pedepsi, a osindi
guvernator persoana care conduce un t;inut, colonie
hlamida mantie facuta dintr-o bucata dreptunghiulara de stofa,
prinsa cu agrafa pe umar ; mantie imparateasca in antichitate
intruchipare forma concreta a ceva ; in fa ^ a r e , prezentare
marturie dovada, proba, confirmare, adeverire
palid galben, pam intiu, fara vlaga
pedeapsa capitala condamnare la moarte
purpurie de culoare roie-inchisa
revolta rascoala, razvratire, razmeri^a, nesupunere
spion inform ator, iscoada, copoi, denun^ator
140

Raspunde^i :
1. Cum explica^i comportarea lui Petru, cind s-a lepadat de trei ori
la rind de Inva^atorul sau ? Oare Iisus 1-a iertat pentru asta ?
2. De ce, oare, a preferat sa fie eliberat ucigaul Baraba, i
nu nevinovatul Iisus ?

Re^ine^i :
1. Guvernatorul Pilat i-a dat seama ca Iisus este nevinovat i a incercat sa -1 salveze, dar gloata (pusa la cale de farisei) a cerut sa fie
rastignit.
2. Oamenii uita foarte uor binele ce li se face. Dar pina i nerecuno^tin^a este dovada a faptului ca binefacerea exista. Important
e sa faci bine, nu sa a^tep^i rasplata pentru asta.

RASTIG NIREA
Pe vrem ea aceea osindi^ii la m oarte erau batu^i de vii in cuie
pe cruce m are de lemn, in fip ta in pam int, i lasa^i in b ataia
vin tu lu i i a soarelui pina cind m ureau de durere i de sete.
A ceasta cruda osinda se num ea ,,rastig n ire.
Ca sa le sporeasca suferin^a i ru^inea, condamna1;ii erau
obligati sa-i duca ei inii=>i crucea din mijlocul ora^ului pina
la locul de execute.
Acum venise rin d u l M intuitorului sa treaca prin aceste
chinuri...
A flind ca Inva^atorul lui este osindit la m oarte, Iuda s-a
ingrozit de fap ta sa. Cei treizeci de arginlji au prins -i arde buzunarele. Indoiala i s-a strecu rat in suflet i el, nem aiputind
suporta povara tra d a rii, a alerg at la m arele preot i i- spus :

Am tra d a t singe nevinovat. Nu pot sa pastrez banii

acetia.
In tim p ce vorbea, a scos argin^ii cu care fusese p la tit i i-a
aru n cat la picioarele fariseilor. Apoi a fu g it in gradina unde 1-a
v indut pe Iisus i s-a spinzurat...
Dar to ate acestea n-au u^urat cu nimic patim irile M intui
torului. Solda^ii I-au aburcat in spate crucea m are de lemn i
L-au p u rta t pe strazile Ierusalim ului. mul^ime de oameni in m ergeau in urm a Lui, huiduindu~l. Iisus era obosit i ne141

dorm it. Suferise m ult. A proape ca nu mai avea putere sa se

mite. A tunci un om bun, pe num e Simion, a lu at crucea din
spatele lui i a carat-o el mai departe.
A stfel au ieit din ora i s-au in d rep tat spre Golgota
un deal nu prea inalt, unde urm a sa fie ra stig n it Iisus.
Cind au ajuns, soldatii L-au intins cu for^a pe cruce i l-au
b a tu t m iinile i picioarele in p atru cuie m ari de fier. Crucea a
fost rid icata in picioare i ingropata in pam int. D easupra capului i-au fix a t tabli^a pe care au scris in batjocora : Iisus din
N azaret, Rege al Iudeilor.
Tot acolo au fost inal^ate inca doua cruci, cite una de fiecare p arte a lui Iisus. $i pe fiecare a fost ra stig n it cite un hot;.
Oamenii stateau buluci^i in jurul lor. Dumanii lui Iisus
(preo^i evrei i fariseii) il priveau satisfacutji. In ochii lor nu se
vedea nici pic de mila.
Il vede^i ? rideau ei. A venit sa-i ajute pe pacatoi, dar
nu-i in stare sa se ajute nici pe sine !
C hiar i unul din tilh a rii rastigni^i nu s-a p u tu t abljine sa
nu-i b ata joc de El i, in ciuda durerilor care ii sfi^iau trupul,
a ro stit :
Daca Tu, intr-adevar, eti Fiul lui Dumnezeu, atunci de
ce nu te dai jos de pe cruce i nu ne aju$i si pe noi sa scapam cu
zile ?
Celalalt ho^, care m ai avea scinteie de c red in ta in suflet,
1-a m u strat cu d u rita te :
Taci, paeatosule ! Tu ai m eritat din piin aceasta cazna.
Eu la fel. D ar El n-a facut nim anui nici un rau. De ce sa-1 mai insul^i i tu ?
Apoi, intorcind capul spre Iisus, 1-a ru g a t :
Doamne, adu-^i am inte de mine, cind voi ajunge in imparai^ia !
Simt;ind ca e sincer in cain^a sa, Iisus i- raspuns :
Chiar azi vei fi im preuna cu mine in ra i !
Solda^ii jucau zaru ri sub cele trei cruci, absolut indiferen^i
la suferin^a rastigni^ilor. Doar citeva femei, p rin tre care i
M aria, m am a lui Iisus, plingeau disperate ca nu pot sa-L ajute.
L inga ele era i loan, cel m ai tin a r dintre ucenicii Sai, care venise sa-1 jeleasca. Vazindu-1, Iisus a a ra ta t cu ochii spre M aria
i i- spus :
142

 loan, iat-o pe mam a ta...

Ucenicul a in^eles foarte bine ce vroia sa-i spuna Inva^atoru l i din clipa aceea a devenit sprijinul M ariei cel care trebuia sa aiba g rija de ea i sa-i aduca m ingiiere dupa m oartea
Lui.
Iisus a ram as inca m u lta vreme a tirn a t pe cruce. Soarele
ardea necru^ator, sporind i mai m ult durerea osindi^ilor. Toata
ziua a fost senin i dintr-o d ata s-a facu t intuneric. Soarele a
disparut. Pasarile au in cetat sa cinte. Animalele s-au pus pe fuga. Mul^imea s-a speriat. lini^te de m orm int s-a lasat peste
Golgota.
Trei ore la rind a d u ra t acest intuneric nefiresc. P area ca
nim eni nu se mai ginde^te la Iisus. P rietenii l-au parasit. i El,
nem aifiind in stare sa suporte sin g u ratatea, a strig a t :
0, Doamne Dumnezeul meu, de ce m-ai p arasit ?!
A tunci s-a facut iara^i lum ina. Intunericul s-a d estram at
i Soarele s-a a ra ta t din nou pe cer. Dar puterile M intuitorului
erau pe sfirite. El suportase totul. Ii im plinise m area Sa lucrare : ispa^ise pacatele oamenilor, ca sa-1 im buneze pe Dumnezeu
i sa nu trim ita potopul asupra lor. Acum putea sa m oara lini^tit...
T ata ! In m iinile Tale imi incredin^ez sufletul ! a ro stit
El i s-a stins.
D ar tocm ai in clipa cind Iisus a m urit s-a s tirn it un ingrozitor cutrem ur de pam int. Templul din Ierusalim a crapat in
doua. Stincile s-au desprins din mun^i i s-au rostogolit la vale.
Oamenii au ingenuncheat inspaim intat;i i s-au gindit in sinea lor :
F ara doar i poate, ca acesta a fost Fiul lui Dumnezeu !

cazna pedeapsa, chin, tortura

cain^a parere de rau, regret, remu^care
duritate asprime, severitate
evlavie credinta, cucernicie, religiozitate
e x e cu te supunerea unui condamnat la pedeapsa cu moartea
a huidui a ocari, a batjocori, a goni
osinda chin, suferin^a, cazna, pedeapsa
zaruri mici cubu^oare cu puncte de la unu pina la ase imprimate
pe fiecare dintre fe^e, folosite in jocurile de noroc
143

Raspunde(i :

1. De ce, oare, Iuda s-a spinzurat ?

2. Ce inseam na ,,rastignire ?
3. Cum crede^i, de ce cre^tinii poarta cruciuli^e la g it ?
Re$ine(i :

1. Iisus a patim it i s-a jertfit pentru noi. A sta ne obliga la evlavie.

Sa nu-1 dezamagim. Sa fim ca El. Sa facem numai bine. Sa nu pacatuim.

INVIEREA LUI IISU S

A doua zi tru p u rile neinsufle^ite ale celor trei rastigni^i au

fost coborite de pe cruci.
P rietenii lui Iisus au invelit tru p u l M intuitorului in pinze
i m irodenii (dupa cum era obiceiul) i l-au dus in tr-u n morm int nou, sapat intr-o stinca (un fel de pe^tera nu prea adinca).
Peste g u ra m orm intului au rostogolit cu greu un bolovan m are
de p iatra. Acum Iisus era ingropat.

144

Dar f arisen nu 1-au lasat in pace nici in mormint. Ei i-au

amintit ca Mintuitorul le-a spus ucenicilor sa nu-i piarda cumpatul, deoarece El se va inal^a din mormint in cea de a treia zi
dupa moarte. De teama ca nu cumva ucenicii lui Iisus sa vina
i sa-i fure trupul i dupa aceea sa spuna oamenilor, ca Hristos
a inviat din mor1;i, fariseii i preo^ii evrei s-au dus la Pilat i
i-au cerut sa puna paza la mormint. Pilat s-a invoit. Din ordinul
sau, duzina de solda^i trebuia sa stea de garda zi i noapte la
mormint.
Ave^i grija, ca nimeni sa nu deschida mormintul, i-a
prevenit marele preot. Trupul lui Iisus trebuie sa ramina acolo
pe vecie.
Pentru mai multa siguran^a, bolovanul de piatra de la
intrare a fost sigilat cu pecetea guvernatorului.
Doua zile la rind, cit au stat soldaljii de paza, nu s-a intimplat nimic. Dar in a treia zi, odata cu revarsatul zorilor, din
inaltul cerului a coborit un inger. Purta pe el haina alba ca
zapada i arunca in jur raze de foe. Cind picioarele sale au atyis
pamintul, pietrele din jur s-au cutremurat. Cu simpla atingere
a miinii, el a dat la parte lespedea sigilata i s-a strecurat in
mormint.
Solda^ii s-au speriat de moarte i, cit au putut de repede, au
luat-o la fuga.
In urma lor, ingerul a ieit cu Mintuitorul din mormint.
Iisus era viu ! Inviase din mor^i !
Ceva mai tirziu s-au apropiat patru femei, care aveau de
gind sa puna ierburi frumos mirositoare pe corpul lui Iisus. La
ci^iva pai de mormint s-au oprit infrico^ate : bolovanul de
piatra era inlaturat. Linga el stateau doi ingeri in vemii}te
stralucitoare. Unul din ei le-a vorbit :
Nu va temet;i. 11 cauta^i pe Iisus. Dar el nu mai este aici.
A inviat din mor^i. Veni^i sa va convinge^i.
Femeile s-au supus. In mormint, pe locul unde fusese aezat
corpul neinsufle^it al lui Iisus, se vedea doar pinza in care fu
sese invelit Mintuitorul.
De ce sinte^i aa de uluite ? le-a intrebat ingerul. A^i
uitat ca El insui a spus : V oi muri, dar in a treia zi voi iei
viu din mormint ! Acum duce^i-va la ucenicii Sai i spune^i-le
ca Hristos a inviat !
10 Com anda nr. 30735

145

 bucurie de nedescris s-a revarsat in inima lor i femeile

au alergat sa duca ucenicilor aceasta nemaipomenita veste.
alta femeie, pe nume Maria Magdalena, a venit dupa plecarea lor. Vazind mormintul gol, a inceput sa plinga.
Femeie, de ce plingi ? a auzit voce.
Cineva 1-a rapit pe Iisus Hristos, a raspuns ea, crezind
ca vorbe^te cu gradinarul.
Marie ! Chiar nu ma recuno^ti ?
La auzul acestor vorbe Maria Magdalena s-a intors i 1-a
vazut pe Iisus.
Inva^atorule ! a exclamat ea, vrind sa-1 prinda de mina.
Dar Iisus i- spus prietenos :
Nu ma atinge, caci nu m-am inal^at inca la Tatal meu
din ceruri, care este i tatal vostru... Du-te la ucenicii mei i
spune-le sa ma a^tepte. In curind voi veni sa le vorbesc.
Maria aa i a facut.
L-am vazut pe Iisus ! a strigat ea, dind busna in casa
unde s-au adunat in taina ucenicii Sai.
Vestea despre invierea lui Hristos deja ajunsese la ei prin
gura celorlalte trei femei i, totui, Toma, unul din cei doisprezece apostoli, a rostit :
Nu voi crede pina cind nu voi vedea urmele de cuie in
palma l u i !
Tocmai atunci, cu toate ca uile erau bine zavorite, s-a
auzit un fonet straniu i Iisus a coborit in mijlocul lor, spunindu-le :
Pace voua !
De uimire, to^i au facut un pas inapoi, iar Mintuitorul a
intins miinile spre cel care mai tirziu avea sa fie poreclit Toma
Necredinciosul i i - zis :
Privete-mi palmele, Toma, i nu te indoi de ceea ce vezi.
O-o ! Stapine, iarta-mi ovairea !
Acum, ca m-ai atins, vad bine ca ai crezut. Dar ferici^i
sint cei care nu m-au vazut i, totu^i, au crezut.
Dupa aceea Iisus a mai ramas pe pamint cu ucenicii Sai vreme de patruzeci de zile, pova^uindu-i cum i ce trebuie sa faca
pentru raspindirea cre^tinismului in lume.
Sa ti^i de la bun inceput, ca n-o sa va fie u^or, i- prevenit El. Ve 1;i fi prigoni^i, batu^i, omorilji. Dar niciodata nu
146

ve^i fi singuri. Totdeauna voi fi alaturi de voi. Iar atunci, Cllld

va veni timpul sa urca^i in ceruri, Dumnezeu va va lua alaturi
de dinsul...
In cele din urma, Iisus i- condus pe Muntele Maslinului.
Ajuns in virful lui, i-a luat ramas bun de la dinii, i- binecuvintat i s-a inal^at 111 Ceruri.
Ucenicii Sai au ramas inca multa vreme ingenunchea^i, cu
ochii atinti^i spre cer. Fiecare din ei se gmdea ca de acum incolo
niciodata n-o sa-1 mai vada pe Mintuitor. Dar pe nea^teptate
au aparut doi ingeri i le-au spus :
Sa nu fiti triti, caci Domnul Iisus Hristos n-a plecat
pentru totdeauna. Dupa cum 1-a^i vazut inali;indu-se la Tatal
Sau, tot aa va cobori Intr-o buna zi pe pamint, ca sa judece
lumea.
$i cind va fi aceasta judecata de apoi ? a intrebat cineva.
Dumnezeu dore^te ca ea sa ramina taina Lui, a raspuns
ingerul, adaugind : conteaza, totui, nu ,,cmd , ci ,,cu ce vii
111 fa^a judecatii de apoi...

creytin par soar, a cere im pnrtm esie reiigia cre$tina, la baza careia
se afla inv-Haturile lui Iisus Hristos
lespede pi mare de piatra, cu care se acopera, de obicei, mormin-

tele
mirodenii diverse plante frumos mirositoare
a prigoni a trata pe eineva cu dumanie, a urmari, a persecuta, a
ohinui
a rapi a fura, a lua, a sustrage, a jefu i
a sigiia a pecetlui, a inchide
Raspunde^i :
1. Cum explica^i voi invierea lui Iisus Hristos ?
2. Ce mseamna, dupa parerea voastra, judecata de apoi ?
Re|me^i :

1. Iisus Hristos a in viat din mor^i la trei zile dupa rastignirea Sa.
Cea mai graitoare dovada a acestui fapt este credinlja venic vie in
inim ile nenumaratelor milioane de cretini.

CONCLUZII GEN ER ALE

1. I i s u s H r i s t o s este F i u l lui D u m n e z e u care, a c u m d o u a m ii de
ani, a v e n it p e p a m i n t sa-i a j u t e p e o am eni, sa-i i n d r ep te pe d r u m u l
cel bun.
2. E l a a v u t v ia f a lipsita de pacate. A fa c u t n e n u m a r a t e m in u n i.
I - vin d e ca t p e b o lnavi. I - a ju ta t p e saraci. D a r du m a n ii lui ( p r e o f i i
e v r e i si fariseii d in I e r u s a l i m ) ii p u r t a u pica i v r o i a u sa-l o m oa re . I u d a ,
un u l

din

ucenicii

Sai,

a c o m p lo ta t

cu

dinii

l-a

vin d u t

pentru

treizeci de a r g in fi.
3. L a ju decata, g u v e r n a t o r u l r o m a n P i l a t , a incercat sa-l salveze.
D a r gloata, p u s a la cale de farisei, a ce ru t sa f i e ra s tig n it.
4. L a trei zile dupa, r a stig n ire , I i s u s H r i s t o s a I n v i a t din m o r ti
i s-a inalfat la T a ta l S a u din ceruri.
5. I n d r u m a f i

de

p ildele

si

i n v a ta tu r i le

M intuitorului,

ucenicii

Sai i-a u r a sp in d it credinta in in tr e a g a lume.

6. R e l i g i i l e de p in a la H r i s t o s era u salbatice si n e adevarate. E l e
ii in c u r a ja u p e o a m e n i sa fie vio le n ti si brutali. I n biserici erau j e r t f i t e
a n im a le (i chia r cop'd n e v i n o v a t i ), ca m ir o su l de s i n g e sa-i im b u n e z e ,
ch ip urile, p e zei.

7. R e l i g i a care s-a nascut p r in stra dan ia lui Ii s u s H r i s t o s se

n u m e te ,,c re tin ism . E a ne tn d ea m n a :

sa f a c e m in to td e a u n a n u m a i bine (c h i a r si c elo r care ne fac

r a u );

sa ne i u b i m ap ro apele ca p e noi i n s i n e ;
sa. ne p u r t a m cu alti o a m e n i aa, c u m a m v r e a sa se p o a r t e si
ei c u n o i ;
sa f i m blinzi, in d u ra to ri i ierta tori i sa p a s tr a m aceste calitafi in inim a, sa nu ne la u d a m cu ele si cu iu birea no astra p e n t r u
Dum nezeu ;

sa f i m unifi, sa nu ne lep a d a m de fra fi, sa n u f u r a m , sa nu

ucidem , sa nu s p u n e m

m in ciu n i, sa nu f a c e m nici fa p t a urita, de

care sa ne fie m a i apoi ru$ine...

D a c a v o m tin e c on t de aceste i n d e m n u r i si ne v o m p u r t a aa, c u m
ne -a in v a t a t M i n t u i t o r u l , atunci, in t r -a d e v a r , p u t e m t r a g e n adejde ca
D u m n e z e u ne v a ierta gre$elile i ne v a accepta in p r e a jm a Sa.

Partea a patra

SABIA CRETINATATII
In scurta vreme dupa inal^area lui Iisus, ucenicii Sai s-au
dus in lume sa-i faca datoria.
Preo^ii vechilor religii au dezlan^uit impotriva lor un adevarat razboi. Adep^ii lui Hristos erau prin^i i da^i pe mina
calailor. Ace^tia ii spinzurau, ii decapitau, ii ardeau pe rug,
ii aruncau de vii in gropile cu fiare salbatice. Dar nimic nu i-a
putut face sa taca.
Cu cit mai cumplit erau prigoni^i, cu atit mai dirza era
impotrivirea lor. Daca unul era ucis, zece ii luau imediat
locul i paeau inainte.
In mai pu^in de doua secole intregul Imperiu Roman a fost
cuprins de flacara celei mai insemnate dintre toate religiile
de pe pamint.
In anul 325 imparatul Constantin cel Mare, indemnat de
episcopul Silvestru, a declarat cretinismul drept religie oficiala. Din acel moment cre^tinii au incetat sa fie prigoni^i. Bisericile lor i-au deschis larg uile. Duminica a devenit zi de
odihna, iar sarbatorile legate de Mintuitor (craciunul i pa^tele)
s-au transformat in cele mai importante sarbatori ale cretinata^ii.
Parea ca nici piedica nu mai exista in calea lui Hristos.
Dar tocmai atunci pamintul s-a cutremurat de navalirea semin^iilor barbare.
Acestea erau popoare nomade i salbatice care traiau din
jaf i din omoruri. Veneau in puhoaie mari tocmai din pustietal^ile Rasaritului. Calare^i neintrecu^i, barbarii atacau fara
de veste alte neamuri, lasind in urma lor numai ruine, flacari,
mor^i i case pustiite.
Primii cre^tini pe care i-au intilnit in cale au fost stramoii notri din Dacia romana...
149

BICIUL LUI DUMNEZEU

Dupa moartea lui Traian, imparaljii romani au
in
Dacia buna parte din o^tirile lor, ca sa apere hotarele de rasarit ale Imperiului. Dar navalirile barbarilor erau din ce in ce
mai dese i mai fioroase.
In anul 271 imparatul Aurelian a socotit ca e mai bine sa
ridice legiunile romane din Dacia i sa le treaea peste apa Dunarii. Aici, pe malul drept al riului, a infiin^at noua provincie
dacica, populata de urmaii celor doua popoare dacii i
romanii care 1 -au inso^it benevol in aceasta stramutare.
Dar marea majoritate a stramo^ilor noi=stri, care vorbeau
acum limba latina amestecata cu cuvinte dacice, a ramas, ca i
mai inainte, aga^ata *4 de Carpa^i.
In timp de pace, ei ii vedeau liniti^i de glie, iar in timp
de razboi lasau coarnele plugului i puneau mxna pe sabii, ca
sa-i apere pamintul, casa i credin^a.
Mai bine de un veac i jumatate hoardele barbare s-au sfarimat ca valurile de stincile Carpa^ilor.
Vie valuri mari de foe,
Nu ne vom clinti din loc !
cintau romanii i faceau ziduri de netrecut in calea lor.
Dar, prin anul 434, in fruntea celor mai salbatici dintre
huni a ajuns Atila.
Hunii erau nite oameni marun^ei, poci^i i uri^i, insa neintrecu^i in lupta mai ales prin faptul, ca erau cita frunza i
iarba ! Se trageau dintr-o populate turanica, dezlan^uita toc
mai din strafundurile Asiei, de dincolo de Volga i Ural.
Nomazi fiind, umblau in turme, ca animalele, purtindu-i
i familia, i zestrea in caru^e. Zi i noapte stateau ca i lega^i
de caii lor. Mincau carne pe jumatate cruda, iar in loc de apa
beau singe de cal amestecat cu lapte. Ba unii dintre ei sorbeau
i singele adversarilor dobori^i in lupta. La briu, drept podoabe,
1;ineau aga^ate craniile celor ucii.
Nu aveau nici casa, nici Patrie, nici frica de Dumnezeu.
Mai mult chiar : sim1;eau mare placsre cind li se ivea prilejul
sa-i schingiuiasca pe cre^tini, drept care Atila, regele lor, a
fost supranumit Biciul lui D u m n eze u ".
De spaima lui tremurau i lupii in birlogul lor, atit era de
150

fioros i rau ? Pe unde trecea cu hoarda sa, doi ani la rind nu

r as area nici iarba din pamint.
i totui, stramo^ii notri au incercat sa-l infrunte. parte
din hoardele lui au fost risipite la poalele Carpa^ilor. alta
parte a fost inecata in Dunare. Dar nu terminau bine sa se
rafuiasca cu unii, ca se pomeneau in fa^a cu al^ii $i mai fioro^i...
Atunci, vazind ca n-o pot scoate la capat cu barbarii in
cimp deschis, romanii s-au retras in mun1;i. Cei din stinga Dunarii au urcat in Carpa^i, iar cei din dreapta riului s-au dus
spre mun^ii Balcani i spre cei ai Pindului, in ^ara care altadata fusese a lui Alexandru Macedon.
Acum in calea potopului pus in micare de A tila nu mai
era nici un zagaz i el a trecut peste Dacia, a strabatut Germa
nia, a pustiit Franca, a ajuns in Italia, pina la por^ile Romei.
Ceta^i i orae in culmea infloririi au fost prefacute in mormane
de ruine. N-a cru^at nimic. Nu i- pasat de nimic. N-a lasat
in urma sa nimic. Se gindea numai la sine, la placerile sale
i nu avea decit un scop sa adune cit mai multa avu^ie.
In cele din urma, nu s-a ales nimic nici din imensele sale
boga^ii. Caci, dupa moartea sa, cei care 1-au motenit s-au luat
la har^a intre dinii, apoi au infacat fiecare cit a putut i
s:au dus in toate cele patru zari ale lumii. Dezbinate in mai
multe triburi marun^ele, hoardele lor au putut fi u^or incercuite i terse de pe fa^a pamintului.
Lumea a rasuflat mai uurata. In curind, insa,alte neamuri
nomade s-au revarsat asupra cre^tinilor din Europa.
Sute de ani la rind pe sub poalele Carpa^ilor s-au scurs tot
felul de semin^ii barbare. Dar, cu cit sufereau mai mult, cu
atit mai mult ii intareau stramoii no^tri credin^a in Dumne
zeu. Ba faceau tot ce le sta in putere, ca sa insufle i veneticilor
inva^atura lui Iisus.
Incetul eu incetul framintarea barbarilor s-a potolit. Maghiarii s-au oprit in centrul Europei i au format Ungaria,
iar slavii s-au unit cu bulgarii i s-au stabilit in Balcani.
Tot aici se aflau i romanii macedonieni, care s-au retras,
dupa cum am spus, in mun^i, dar niciodata nu s-au supus cotropitorilor straini. Dimpotriva, capeteniile lor au format
dinastie de regi care i- unit intr-o singura impara^ie i pe
romani, i pe bulgari.
151

Ocupa^ia de baza a romanilor din Balcani i mun^ii Pindului era pastoritul. Grecii, care locuiau dincolo de ^inuturile
romane^ti, spre miazazi de ace^ti mun|i, au ihcercat in repetate rinduri sa puna stapinire pe ei, dar n-au izbutit.
De la vreme, capeteniile romanilor au facut un fel de in^elegere verbala cu grecii, ca ei, romanii, sa le fie prieteni i,
la nevoie, sa-i ajute impotriva barbarilor, dar pentru asta sa
nu aiba nici un fel de suparare din partea grecilor.
In^elegerea lor a durat mult i bine, fiind respectata de
ambele par^i, dei grecii, cind aveau ocazia, se laudau ca ro
manii macedonieni sint supu^ii lor i asculta de poruncile im
paratului. Dar romanii acetia nici bir nu plateau, nici in oastea
lor nu mergeau. Erau la fel de liberi ca i mai inainte i se conduceau de legile lor stramoeti, care nu se deosebeau aproape
prin nimic de obiceiurile romanilor din Carpa^i.
Totui, in una din zile, prin anul 1185, imparatul Isaac al
II-lea, a hotarit sa se casatoreasca cu fiica regelui Ungariei.
Ca imparat, voia sa faca nunta de pomina, insa bani nu prea
avea. De aceea a pus la cale sa ceara bir de la romani.
Trimiii lui au venit intr-un suflet peste mun^i, cu ginduri
de capatuiala. Insa capetenia romanilor le-a zis :
Intorce^i-va la imparatul vostru i spune^i-i ea de la noi
nu va avea nici para !
Cum aa ? s-au mirat perceptorii. To^i supu^ii imparatului platesc.
Noi nu sintem supu^ii lui.
Atunci duce^i-va singuri la Constantinopol i spunet;i-i
asta, ca noi nu indraznim, au raspuns trimi^ii imparatului,
care tia prea bine ce naravuri are el.
Bine. Aa vom face, i- asigurat Petru, unul din fruntaii
capeteniilor romane.
Citeva zile mai tirziu, Petru i Asan, fratele sau, au pornit
spre Constantinopol capitala Imperiului Bizantin.
Ajun^i in fa^a imparatului, ei i-au spus ea romanii din
Macedonia refuza sa plateasca bir, deoarece stramoii lor erau
in^elei cu grecii sa fie prieteni, nu supui.
Imparatul i- luat la inceput cu bini^orul, lamirindu-le ca
vremurile s-au schimbat, ca grecii au saracit i nu pot suporta
152

ca n-ar fi r a u sa le dea i ei,

romanii, mina de ajutor. Dar eei doi fra^i nu erau nite naivi,
pe care sa-i po^i duce cu fo firlic a . Vazind ca nu-i poate incinta
cu vorbe dulci, imparatul s-a infuriat i a prins sa-i amenin^e.
Nu te rasti la noi, Maria , ca nu ne temem, i- raspuns
Petru cu demnitate. In numele neamului meu, ^i spun inca
data : sintem liberi i biruri nu platim.
Eti prea obraznic ! a strigat imparatul, sarind in picioare de pe tronul sau.
Nu ne jigni, Maria . Masoara-^i vorbele, cind ai in
fa^a nite soli ! a ridicat i Petru vocea.
Atunci un demnitar inalt din suita imparatului a sarit la
el i i- tras palma.
Petru s-a re^inut sa nu-i intoarca lovitura, dar s-a gindit
ca n-ar fi demn sa se poarte i el ca un needucat i doar a zis :
Ride cel care ride la urma.
Intorcindu-se acasa, cei doi fratji au sunat din buciume i
i-au adunat pe to^i, conducatorii neamului lor, sa ^ina sfat i
sa hotarasca ce au de facut.
Tu, Petre, ai primit palma care nu ^ie, ci noua, tuturor
celor care te-am trimis la imparat, ne-a fost adresata, a vorbit
cea mai in virsta dintre capetenii. De aceea ai facut bine ca nu
te-ai razbunat pe loc. Ru^inea e a noastra i n-o putem spala
decit cu singe !
Dar e bine, oare, sa pornim cu armele asupra grecilor,
care sint $i ei cre^tini ca noi ? i-a dat parerea un slujitor al
bisericii.
La asta ei ar fi trebuit sa se gindeasca, inainte de a ne
ofensa !
Aa au ajuns pastorii romani sa jure pe cruce i pe spada ca
nu vor ingadui nimanui sa le calce in picioare libertatea i
onoarea.
A flin d de revolta lor, imparatul a trimis armata sa treaca
Balcanii i sa-i pedepseasca. Insa cei doi fra^i au ieit cu oastea
inaintea lor i i-au invins. Generalul grecilor era tocmai demnitarul care 1-a palmuit pe Petru. Fiind prins i adus in fa^a
capeteniei romane, el a^tepta smerit sa i se taie mina, cum era
obiceiul sa fie pedepsi^i cei vinova^i. Insa Petru 1-a privit cu
raceala i i- spus :
toate cheltuielile im para^iei, aa

153


Nu mina e vinovata, ci eapul care a condus-o. Pe el ar
trebui sa
retez acum. Dar nu ma lasa inima sa procedez
ca un barbar. Aa ca te eliberez... Pleaca la imparatul tau
i spune-i, ca noi nici cu prizonierii nu ne purtam aa, cum s-a
purtat el cu trimiii notri. $.i mai spune-i ca, daca vrea pace
cu noi, atunci sa-i tin a otile acasa i sa nu ne ceara niciodata
bir !
Generalul a plecat, dar imparatul n-a vrut sa-l asculte i a
trimis din nou o^tirea sa asupra romanilor.
Atunci Petru a repezit gonagi peste Dunare, la romanii din
Carpa^i, sa vina i ei sa le dea mina de ajutor. Viat^a 1-a invatat ca unirea face puterea i primul lui gind a fost sa-i uneasca
pe to^i locuitorii din Balcani sub singura ascultare.
Pe vremea aceea teritoriul dintre Dunare i Balcani era
cuprins de bulgari. Ace^tia se trageau dintr-un neam barbar de
rasa mongola. In timpul marilor navaliri, ei au trecut Dun area
prin anul 679 i s-au contopit cu slavii (stramo^ii ru^ilor de
azi). Slavii venisera ceva mai inainte i, fiind mai mul^i ca
bulgarii, i-au asimilat treptat, adica le-au imprumutat limba i
obiceiurile, pastrind numai denumirea lor.
Cind Petru s-a ridicat impotriva grecilor, bulgarii nu mai
erau nomazi. Duceau via^a pa^nica i se facusera cretini.
Acum, pentru ca imparatul cerea i de la dinii bir, Petru i-a
luat sub ocrotirea sa i, ca sa poata trai cu ei in buna in^elegere, a dat stapinirii sale numele de Impara^ia romanilor i a
bulgarilor .
Cu ajutoarele primite, cei doi frati au trecut Balcanii i au
pradat intreaga Grecie de nord.
Dupa moartea lor, pe tronul ^arii a urcat Ioni^a, cel mai
mic i mai viteaz dintre fra^ii Asane^ti.
El n-a a^teptat sa fie atacat de armatele imperiale, ci primul
a trecut la ofensiva, cucerind mai multe cetalji greceti i orae
bine intarite.
In ci^iva ani impara^ia lui Ioni^a s-a la^it atit de mult, incit
el a trimis peti^ie catre Papa de la Roma, cerind sa fie recunoscut ca ,,^ar sau ,,imparat al romanilor i bulgarilor. Papa
i- recunoscut acest drept, dar la 8 noiembrie 1204 1-a incoronat ca rege, nu ca imparat.
Un an mai tirziu, Balduin de Flandra, un print din apusul
154

Europei, a pornit cu armata uriaa de cavaleri spre Ierusalim,

ca sa-i bata pe turci, care cotropisera locurile de ba^tina ale lui
Iisus Hristos. Turcii erau pagini (adica nu credeau in Dumne
zeu) i incercau in fel i chip sa-i strimtoreze pe cretini. Aces=stia
au organizat in citeva rinduri expedi^ii militare (cruciade)
asupra paginilor, cu scopul de a elibera mormintul lui Iisus.
Afltnd de noua cruciada, Ioni^a s-a bucurat i avea de gind
sa mearga i el cu cavaleria sa asupra turcilor. Dar cruciatii,
in loc sa se indrepte spre Ierusalim, au cucerit Constantinopolul, i-au inlaturat pe greci de la putere i 1 -au pus imparat pe
Balduin de Flandra.
Grecii au uitat imediat de cearta cu romanii i 1-au rugat pe
1 sa-i ajute. In limba lor, ei ii spuneau Ioni^a Caloianul,
adica Ioni^a cel Frumos nume ajuns mai tirziu legendar
i folosit i la noi in obiceiurile populare.
Ioni^a i - cerut lui Balduin sa se astimpere i sa paraseasca
tronul imparatului. Atins in amorul propriu, noul imparat a
uitat de turci i s-a pregatit sa vina asupra romanilor.
Dumnezeu nu bate cu ba^ul. Dar eu a putea s-o fac, ca
sa te cumin^esc pu^in i sa-^i arat pe unde trebuie sa te intorci
acasa ! i- trimis vorba Ioni^a, insultindu-1 i mai mult.
Armata lui Balduin era mare i puternica. A r fi putut face
prapad in turci. Dar acum urma sa dea cu sabia tot in cre^tini
i asta ii nemul^umea pe cavalerii crucia^i. Fiind imbraca^i
in armuri grele de fier, ei se mi^cau incet printre mun^ii stincoi, dupa care pindeau oimii lui Ioni^a.
In ciocnirea de la Adrianopol, oastea lui Ioni^a a lovit atit
de napraznic in crucia^i, incit nu s-a ales nimic din ei. Insui
imparatul Balduin de Flandra a luat-o la sanatoasa, dar un
area? i- sagetat calul i el a cazut.
Legat cobza, a fost adus in fai^a lui Ioni^a.
Ei, nu ^i-am spus eu sa te astimperi i sa-^i vezi de drum ?
1-a intrebat Ioni^a, bine dispus. Acum vei merge cu mine sus,
in mun^i, sa te ^ina pastorii mei cu lapte i brinza, poate ^i-a
veni mintea la loc !
Dar nici un fel de bucate nu i-au priit fostului imparat,
atit de zdrobita era inima lui pentru ca pierduse totul. In mai
pu^in de doua saptamini, s-a uscat ca trestie lipsita de apa i
a murit de inima rea...
155

Ioni^a cel Frumos a domnit inca mult,i ani inainte, fiind

respectat i de du^mani, i de prieteni, deoarece era bun i
drept cu toata lumea, iar in razboaie nu exista un altul mai
viteaz ca dinsul.

adep^i partai de idei

barbari nume dat popoarelor nomade care in primul mileniu s-au
aezat cu traiul in Europa
bir dare, impozit, tribut
bucium instrument muzical de suflat in form a unui tub conic,
lung, facut din coaja de tei sau din lemn
capatuiala imboga^ire uoara ; avere
cruciada expedite m ilitara organizata de cavaleri cu scopul de a
elibera mormintul lui Iisus de sub turci
a decapita a taia capul cuiva
dinastie (aici) familie, a carei membri ocupa din tata in fiu cirma
unei ^ari
episcop unul din cele mai inalte grade in conducerea bisericeasca
insulta ocara, jignire, ofensa
nomad care nu are a^ezare statornica
ofensiva atac, navala, asalt
oficial stabilit prin lege, impus prin autoritatea statului
onoare demnitate, cinste, prestigiu
pagini nume dat de cre^tini celor de alta credinlja, in special
turcilor i tatarilor
pastor cioban
perceptor func^ionar insarcinat sa incaseze impozitele
p e tite (aici) cerere, rugaminte
suita alai, escorta, inso^ire
trib (in

trecutul indepartat) neam, semin^ie, grupare de fam ilii

avind aceea^i limba i credin^a

venetici straini veni^i din alte par^i

Raspunde(i :
1. Cine erau barbarii ?
2. De ce A tila a fost poreclit Biciul lui Dumnezeu *4 ?
3. Ce ti^i despre rom anii din Balcani ? Cum au ajuns ei in Macedonia ?
4. De ce Petru i Ioni^a vroiau sa faca unirea tuturor rom anilor ?

156

Re<;ineti :

1. Dupa navalirea barbarilor, romanii s-au retras in mun^i. Cei din

stinga Dunarii au urcat in Carpa^i, iar cei din dreapta riului s-au
dus spre mun^ii Balcani, in t;ara care altadata fusese a lui A lexandru Macedon.
Aeeasta i- ajutat sa supravie^uiasca, sa-i pastreze limba, credin^a i obiceiurile stramoeti.

IN V A Z IA P A G IN ILO R
Pe timpul cind urma^ii lui Ioni^a cel Frumos se razboiau
cu stapinii din Constantinopol, romanii din Carpa^i au fost
ataca^i de tatari.
Neamul tatarilor era inrudit cu cel al hunilor. Aveau i ei
acelea^i apucaturi salbatice, care bagau atita frica in oameni,
incit trebuia sa fii tare viteaz, ca sa le stai in cale.
Venind de dincolo de Ural, ei i-au batut pe rui, au pus stapinire pe toata lor i sute de ani la rind s-au purtat cu ei
ca cu nite robi.
Apoi s-au indreptat spre noi, au trecut peste Carpa^i i au
cotropit Ungaria. Dupa ce au pradat i au distrus tot ce s-a
putut distruge, s-au retras din nou in stepele de pe malul Marii
Negre, de unde ii faceau adesea vint peste cretini, luindu-le
piinea, vitele i fetele cele mai frumoase.
Aproape un veac intreg au suferit stramoii no^tri de pe
urma tatarilor. Uneori, cind nu mai puteau de raul lor, puneau
mina pe arme i se rafuiau cumplit cu din^ii. Dar victoriile lor
erau locale, pentru ca, de obicei, se ridicau la lupta nu mai mult
de doua trei sate invecinate, care nimiceau cetele paginilor
veni^i sa-i prade, fara a zdrobi din radacina cuibul lor.
Vazind, totui, romanii ca le vine mai uor sa ^ina piept
dumanilor atunci cind sint unii^i ca nite fra^i adevara^i, au
hotarit sa puna umar linga umar i sa recapete independent
lor de altadata.
Primii s-au unit romanii din Muntenia, alegindu-1 domn pe
Negru-Voda, un viteaz fara pereche din ^inutul Fagara^ului,
care se tragea din fostele capetenii ale Daciei romane.
157

Legendele povestesc, ca atunci cind Negru-Voda cobora din

mun^i spre apa Dunarii, inaintea cetei lui de voinici zbura un
vultur mare, aratindu-le parca incotro sa mearga. In locurile
de popas, unde oamenii lui Voda se opreau sa-i traga sufletul
i sa-i potoleasca foamea, vulturul se rotea in cercuri largi,
ateptindu-i sa termine, apoi, cind se ridicau sa piece, lua din
nou inaintea lor, planind incet la mica inaltime deasupra pamintului.
Eu zic sa ne ^inem dupa vultur, le-a spus Negru-Voda
inso^itorilor sai. Presimt ca e trimis de Dumnezeu, ca sa ne
arate unde s-au ascuns dumanii notri.
i, cu buna seama, dupa mai muite zile de drum peste mun^i
i cimpii, vulturul i- adus in locurile cuprinse de tatari. Bucuroi ca au dat, in sfirsjit, de birlogul lor, otenii lui Negru-Voda
au tabarit pe ei i i-au batut pina cind i-au alungat din tara.
Intorcindu-se din batalie, Negru-Voda a hotarit ca chipul
vulturului sa fie cusut cu fir de aur pe toate drapelele roma
nilor.
Tatarii, insa, nu s-au impacat cu aceasta infringere i, dupa
moartea lui Negru-Voda, au navalit din nou in Muntenia.
Atunci s-a ridicat marele voievod Basarab, care i- batut i
pe tatari, i pe unguri, punind astfel odata pentru totdeauna
temelia Xarii Romaneti.
Nu mult dupa aceea (in anul 1359), prin eforturile lui Bogdan-Voda, care i- gonit pe tatari pina hat, in stepele de dincolo de Nistru, a luat fiintja inca tara romaneasca Moldova.
Acum tatarii tiau ca hotarul tarii e pazit i, chiar daca
se incumetau sa vina uneori ca nite lacuste flaminde peste
noi, jefuiau din mers cit apucau i se retrageau imediat spre
rasarit, mai aproape de Crimeea, linga matca lor...
De pe timpul luptei cu tatarii in folclorul nostru s-au pastrat nenumarate legende. In una din ele se poveste^te, ca odata
armata romana trei zile la rind s-a batut cu hoarda tatara,
O^tenilor le cadeau armele din mina de oboseala, dar nu vroiau
nici unii, nici ceilal^i sa se lase infrin^i.
Vazind atita varsare de singe i dorind sa cru^e vie^ile os~
ta^ilor sai, domnul romanilor i- zis hanului tatar :
Daca ai mila de o^tenii tai, vino i te lupta doar cu mine
i cine va invinge aceluia sa-i apar^ina biruin^a.
158

 De ce sa ne batem noi amindoi ? a raspuns hanul tata

rilor. Eu zic sa alegem cite un otean (cel mai puternic) din
armatele noastre i ei sa hotarasca a cui sa fie victoria.
Bine, s-a invoit domnitorul.
Din partea tatarilor a ieit in fa^a namila de om cit un
munte. Era nepotul hanului, care putea dobori cu mina goala
un taur.
159

La vederea lui, romanii au amu^it. Cei mai voinici dintre

ei se uitau unii la al^ii i nu tiau ce sa zica.
Atunci un capitan viteaz, pe nume Buzila, a facut un pas
inainte, rostind ;
Ma due eu, maria ta !
Domnitorul a incuviintat cu capul, fara sa rosteasca un
cuvint. Era de la sine in^eles cita raspundere i se incredin^a :
daca nu-1 va birui pe tatar, romanii aveau sa piarda razboiul.
Trimbita^ii au sunat inceputul duelului. Cei doi luptatori
s-au izbit in scuturi, s-au batut cu buzduganele, s-au taiat
cu sabiile.
S trin g in semicerc, tatarii ii incurajau o^teanul. A i no^tri
taceau i priveau cu ingrijorare desfa^urarea luptei.
De citeva ori parea ca voinicul Buzila cade rapus, mai ales
ca tatarul ii crestase obrazul cu virful iataganului i singele
curgea iroi. Dar tocmai cind toata tatarimea turba de bucurie,
ca nepotul hanului ieea invingator, capitanul Buzila s-a rasucit brusc i, cu putere insutita, a implintat fulgerator sabia in
trupul mare al tatarului, prabuindu-l de pe cal.
Tatarii au luat apa in gura. Nu le venea a crede ca voinicul
voinicilor zacea la pamint, in ghearele mor^n.
Sosise rindul romanilor sa chiuie de bucurie. Victoria era
a lor !
Conform in^elegerii, hanul a poruncit hoardei lui sa se retraga.
Romanii 1-au inconjurat pe Buzila, 1-au ridicat in bra^e
i 1 -au purtat pe sus ca pe un erou adevarat. Insui domnitorul
1-a imbrai;iat i 1-a sarutat ca pe copilul sau. Dar capitanul,
dei era nespus de fericit, se sim^ea din ce in ce mai rau. Obra
zul ranit se inro^ea 1 se umfla tot mai tare.
Medicii s-au apucat imediat sa-l trateze, dar in curind au
constatat ca tatarul n-a luptat cinstit : inainte de duel el ii
inmuiase iataganul in venin de arpe. Aa ca toate straduin^ele
lor au fost zadarnice. in a douasprezecea zi capitanul Buzila
a murit din cauza otravii.
Domnitorul 1-a inmormintat cu multa cinste, iar pe lespedea mormintului a pus un meter sa sculpteze lupta capitanului cu tatarul, dupa care hoarda lor s-a retras cu fruntea plecata de la noi din .
160

D a r n -a u a p u c a t b in e r o m a n ii sa rasufle de tatari, ca din

sud, de dincolo de Dunare, al^i pagini au prins a jindui pamintul nostru. Erau turcii un popor din Asia Centrala, care,
cucerind ^ara dupa alta, au format Imperiul Otoman.
Multe i cumplite erau naravurile turcilor, caci se purtau
neomene^te cu toate popoarele ingenuncheate. Insa cel mai paginesc dintre toate era obiceiul lor de -i lua cu for^a pe cei mai
frumo^i i mai sanato^i copii din ^arile cucerite, ca mai apoi
sa-i creasca in ura fa^a de popoarele din care proveneau.
Aceti copii erau educa^i de mici sa minuiasca armele i sa fie
devota^i sultanului, iar la maturitate alcatuiau armata ienicerilor.
Cu ajutorul lor, turcii au ocupat Siria, Palestina, Egiptul,
Arabia i mare parte din popoarele Caucazului. Dar cele mai
crincene batalii le-au dat pentru stapinirea Marii Negre. Corabiile lor au atacat pe rind toate ceta^ile care strajuiau pe ^arm.
Astfel, i-au supus pe greci, i-au ingenuncheat pe bulgari i
sirbi, au pus stapinire pe Crimeea, au cucerit Chilia i Cetatea
Alba, care alcatuiau por^ile de sud ale Moldovei.
In anul 1453 armatele sultanului au asediat Constantinopolul. Cetatea sfintului Constantin era pe atunci una dintre
cele mai frumoase i mai bogate ceta^i din lume. Aezata chiar
pe malul strimtorii care leaga Marea Egee cu Marea Neagra,
ea se afla la rascrucea tuturor drumurilor care duceau din
Asia in Europa i inapoi. Stapinul ei se putea crede, pe buna
dreptate, cel mai puternic suveran al lumii.
Dar nu era atit de simplu sa fie cueerita. Caci cine venea
pe apa era uor scufundat de pe zidurile ei inalte, iar daca dumanul venea pe uscat i cauta sa-i darime zidurile, osta^ii din
cetate urcau in corabii i-l izbeau din coaste i din spate, incit
nimeni nu putea rezista acestor lovituri.
Turcii pa^isera in trecut de mai multe ori i acum tiau
foarte bine ce-i a^teapta. De aceea ambi^iosul Mahomed al II-lea
s-a pregatit indelung de asediu.
Se spune ca la Constantinopol au murit atitjia pagini,
incit trupurile celor ucii au facut pe alocuri gramezi inalte
cit zidurile, permil^indu-le turcilor sa treaca peste ele ca peste
nite poduri.
Cind s-au vazut in ora, ienicerii au ,inceput -i macelari
11 Comanria nr. 30735

161

pe totji delaolalta. Ingrozi^i, locuitorii au luat-o la fuga spre

port, dar foarte pu^ini dintre ei au izbutit sa ajunga la corabii,
caci otenii incuiasera portul i aruncasera cheile in mare...
Cei ramai in case erau prini i dui in robie. Copiii nou-nascu1;i erau smul^i de la sinul mamelor i arunca^i in strada, sub
copitele cailor.
Dupa ce s-au saturat bine de singe, paginii au inceput a
jefui oraul. Cineva a vrut chiar sa-l incendieze, dar sultanul
a dat ordin sa fie cru1;at. Descalecind in fa^a catedralei Sfinta
Sofia, el a ramas inmarmurit de frumuse^ea loca^ului. Toc
mai atunci, sub privirile lui, un pagin s-a apucat sa sparga
cu securea lespezile de marmura ale catedralei. Dar Mahomed
1 -a doborit cu sabia la pamint, strigind :

Ajunga-va comorile i robii ! Cladirile ora^ului sint al

mele !
In acela^i an, el a mutat capitala Imperiului toman la Constantinopol, schimbind denumirea ora^ului in Istanbul.
Cind vestea despre caderea bastionului cre^tin in ghearele
paginilor s-a raspindit in lume, un fior de moarte a cuprins
toate popoarele creatine. To^i se gindeau : cine va rezista acum
inaintea turcilor, daca pina i Constantinopolul a fost invins ?
i, totu^i, stramo^ii notri au rezistat ! Ei nu i-au pierdut
curajul in fa^a furtunii dezlan^uite de pagini. Toata Europa
tremura doar la auzul numelui lui Mahomed, iar romanii se
pregateau sa-l infrunte. Acum soarta civiliza^iei apusene depindea de noi. La cur^ile altor regi se construiau palate, se plasmuiau obiecte de lux, se faureau tablouri i alte opere de arta,
in timp ce pe la noi geniul poporului se consuma mal^ind cetal^i
i me^terind sabii i scuturi...
Unul Dumnezeu tie ce s-ar fi intimplat cu Europa, daca
din sinul poporului nostru nu s-ar fi ridicat Mircea cel Batrin,
Vlad ^epe^, !*>tefan cel Mare, Mihai Viteazul, care au stavilit
cit au putut puhoiul Imperiului Otoman.
tefan cel Mare a urcat pe tronul Moldovei la 12 aprilie
1457, adica la 4 ani dupa caderea Constantinopolului. Dar,
prin ceea ce a reuit sa faca pentru apararea tuturor cretinilor din lume avea sa fie supranumit sabia cretinatatii .
El este Mare i Sfint nu pentru ca a cucerit teritorii straine,
ci fiindca i le-a aparat cu sfin^enie pe ale sale.
162

Nici unul d in tre Voievozii rom ani nu s-a bu cu rat in Basarabia de mai m are dragoste ca tefan cel Mare.
P entru noi, el e mai m ult decit un Domnitor. JjJtefan cel
Mare e un simbol. Simbol al mare^iei stram o^ilor notri. Simbol al im plinirii neam ului romanesc...

asediu incercuire cu forte armate a unui loc intarit

bastion fortareata, intaritura (la figurat : stilp de nadejde)
civilizape nivelul dezvoltarii unui popor
a fauri a face, a realiza, a crea, a construi, a confec^iona
geniul poporului for^a creatoare, talentul poporului
ienicer soldat din vechea armata turceasca (recrutat dintre copiii
turci^i ai popula^iilor creatine)
in d ep en d en t libertate, stare de neatirnare, de suveranitate na
tionals
invazie navalire, cotropire, invadare
a jindui a dori, a pofti, a rivni ceva
loca biserica, incapere cu destinatie religioasa
m atca (aici) nucleu, baza, miez
maretie mindrie, splendoare, sememe (suma de calitati care trezesc stim a i admiratie)
a plana a pluti in aer, a zbura cu aripile intinse
a plasmui a crea, a produce, a inventa
port loc special amenajat pentru corabii
simbol (aici) tot ceea ce reprezinta intruchiparea unui ideal
sterna emblem a, blazon, simbolul unei tari
a tabari a da navalk, a se napusti

Raspundefi :
1. Ce titi despre pagini ?
2. De ce stramoii notri s-au unit din nou, dind na?tere Jarii Romane^ti i Moldovei ?
3. De unde s-a luat vulturul i capul de zimbru in sterna Moldovei ?
4. Cine erau ienicerii sultanului ?
Retineti :
1. P aginii au dus nenumarate razboaie im potriva cre^tinilor.
Ei au supus tara dupa alta, pina cind au ajuns la Dunare. Aici
ii

163

s-au lovit de rezisten^a stramo^ilor no^tri, care erau hotariti mai

bine sa moara, dec it sa se lase mrobi^i de turci.
2. Luptind impotriva eotropitorilor strain!, romanii au in^eles ca
numai prin unire se vor salva. Aa au luat fiin^a ca state independente mai intii Tara Romaneasca (1330), apoi Moldova (1359).

TIN ER EJEA LUI TEFAN CEL MARE

In anul 1451 Bogdan al II-lea, ta ta l viitorului domn al
Moldovei Stefan cel Mare, a fost ucis de fratele sau, P etru Aron,
intr-o incaierare singeroasa, la n u n ta din satul Reuseni. Ste
fan a scapat ca prin urechile acului de sabia calailor i s-a
refu g iat in M untenia, la curtea lui Vlad Tepe.
Doi ani mai tirziu (1453) tu rcii au cucerit Constantinopolul.
Vestea despre b arb aria lor a zguduit in treag a lume. Pu^inii
supraviei^uitori povesteau ca paginii aruncau crucile de pe biserici, omorau copiii i femeile, nim iceau fa ra m ila preo^ii i cretin ii care nu vroiau sa se lepede de Dumnezeu.
Infricoat de aceste zvonuri, P etru A ron s-a g rab it sa trim ita turcilor un trib u t de doua mii de galbeni. S ultanul Mahomed
al II-lea i- fag ad u it sa nu atace Moldova i sa nu impiedice
com ertul negustoriior notri cu ora^ele aflate in stapinirea sa.
Pacea era asigurata. Acum putea domni in liniste. Dar un
gind ascuns il rodea pe dinauntru. Undeva, in M untenia, se
afla adevaratul m o^tenitor al tronului Moldovei, care in orice
clipa putea sa vina i sa-i ceara socoteala pentru asasinarea
lui Bogdan.
Iscoadele sale dibuisera locul, unde tin a ru l $ te f a n ,lu a t sub
ocrotirea lui Vlad Tepe, se pregatea de cariera m ilitara. A r fi
p u tu t sa -1 atace i pe el, ca i pe ta ta l sau prin surprindere
i sa scape odata pentru totdeauna de acest rival. Insa frica
pe care i- insufla Vlad Tepe era mai m are decit dorin^a de
a-1 nimici pe Stefan.
Dom nitorul M unteniei ajunsese groaza turcilor i a tu tu ro r
nelegiuitilor, care indrazneau sa-i stea in cale. I se spunea
Tepe, fiindca ii tragea in teapa pe to ti rau facato rii i dumanii ta rii sale. Ba intr-o zi a trim is vorba i lui P etru Aron,
ca i- p reg atit i lui teapa, ca sa nu mai faca alta d ata cirdaie cu paginii.
164

P etru s-a infricoat. Stia ca Vlad Tepes nu arunca vorbele

in vint. La sudul M unteniei se mai leganau in ^epe stirvurile
turcilor lui Hamza-pa^a, care au indraznit sa-i ceara bir. Nu
uitase lumea nici cum reu^ise el sa scape ta ra de tilh a ri si ceretori. La fel de crud se purtase dom nitorul 1 cu solie a lui
Mahomed, sosita la curtea lui sa-i ceara soeoteala pentru cele
faptuite...
Se povestea ca turcii, siguri de sine, au in tra t in palatul
domnesc, fa ra sa-i scoata turbanele din cap, Fim d intrebati, de
ce nu respecta legile gazdelor, unul dm ei a raspuns, ca insui
Alah le-a poruncit sa stea mereu cu turbanele pe cap. Obraznicia lor 1-a su p arat a tit de m ult pe Vlad Tepes, incit a porun
cit otenilor sa le bata cuie in cap, ca nu cumva sa-i piarda
careva turbanul.
Toate acestea l-au convins pe Aron sa stea cum inte in tronul sau i sa nu-1 supere cu nimic pe protectorul lui Stefan.
Dar iata ca in anul 1457 Stefan insu^i a pornit din M untenia
cu mica oaste spre Suceava. Pe drum i s-au a la tu ra t mul^ime de moidoveni nemul^umii;i de domnia lui P etru Aron.
Acesta i-a strin s in grab a m ercenarii, adusi cu sold a din
Polonia si U ngaria, i a veoi t in intim pm area lui.
Lupta s-a dat linga DoljesiL oasi.ea lui S tefan dovedindu-se
m ult mai bine p regatita. V ictoria i- deschis calea spre scaunul
tarii.
In frin t, Petru Aron s-a refu g iat in Polonia.
La 12 aprilie 1457. intr-o zi de joi, Stefan a u rcat pe tronul
Moldovei.
Fiind vrem urile tulburi, tin a ru l voievod i-a intocm it mai
intii oaste puternica de calare^i. Apoi s-a apucat sa-i intareasca hotarele.
La inceputul domniei sale sudul Moldovei, cu puternicile ei
ceta^i Chiiia i Cetatea A lba apar^ineau Munteniei.
Cetatea H otinului de la nordul ^arii era si ea ru p ta pe atunci
din tru p u l Moldovei : ostaii craiului polonez trebaluiau in ea,
ca la ei acasa.
Studiind toate acestea, Stefan i-a pus in gind sa le recucereasca.
La 22 iulie 1462 oastea lui s-a oprit sub zidurile ceta^ii
Chiiia pazita in temei de unguri, afla^i in slujba dom nitorului
165

Munteniei. Stefan vroia mai m ult sa-i razbune bunicul, pe

A lexandru cel Bun, care zidise aceasta cetate in tru apararea
Moldovei.
Dupa citeva zile de asediu, s-a d at ordinul de asalt. Dar
tunurile ap arato rilo r au prins a varsa ploaie de foe asupra
raze^ilor, care aruncau de jos scari de funii, straduindu-se sa le
aga^e de creneluri. In toiul luptei, ghiulea de p ia tra a ra n it
piciorul dom nitorului. Oastea s-a domolit i 1-a dus la cetatea
lui de scaun, unde medicii i tinere^ea l-au tam ad u it destul de
repede.
Peste un an piciorul ii era vindecat de tot, aa ca a p u tu t
sa danseze la n u n ta sa de la Suceava cu Eudochia, sora cneazului Simion al Kievului.
In noaptea de 23 ianuarie 1465, a navalit din nou asupra
Chiliei, de asta d ata dinspre Dun area inghe^ata. Cind s-a lumin at de zi, o^tenii din cetate s-au vazut cuprin^i ca intr-un
clete de oastea lui Stefan. L upta a ^inut joi to a ta ziua i vineri,
pina spre seara, cind a inceput i Stefan sa b ata cu tunurile
sale, care mucau lacom din zidurile groase.
Sim bata por^ile ceta^ii s-au deschis in fa ta dom nitorului
nostru.
Acolo trei zile veselindu-se, cum povestete cronicarul
Ureche, i lasind doi pircalabi moldoveni (pe Isaia i Buftea),
Stefan s-a intors cu m ulta bucurie in Suceava.
Inainte de plecare, otenii i l-au adus in lan^uri pe tu n aru l
u ngur care il ranise la glezna in prim a batalie. Era speriat
nu indraznea nici m acar sa-i ridice ochii spre domnitor.
Da-te m ai aproape, sa te vad la lum ina, i- poruncit
Stefan.
T unarul a facut un pas inainte i s-a aru n cat la picioarele
lui.
M arite domn, fie-^i m ila de mine ! Nu m a da pe m ina
calaului, ca am i eu casa de copii in "fara Ungureasca.
A tunci de ce nu stai pe linga ei ? Ce te-a facut sa vii
tocm ai aici, intr-o cetate care nu va apar^ine ?
Am fost tocm it cu solda de dom nitorul M unteniei, ca sa
oprim paginii la D unare i sa va aparam de turci...
De tu rci ne aparam noi singuri ! i- retezat-o Stefan.
D ar ia spune-mi : crezut-a^i, oare, ca sintem pagini, de-aiji
166

Recunoscind acest lucru, Papa de la Roma li scria dom nito

rului nostru urm atoarele :
Faptele tale... au adus a tita glorie num elui tau, incit el
se afla pe buzele tu tu ro r i e,ti de to ti foarte m ult lau d at...
Ia r senatul din Venecia men^iona ca :
Nu e nim eni care sa nu in^eleaga cit de m ult poate in flu
enza Stefan desfa^urarea evenim entelor.
Cronicarul polon Ian Dlugo a exclam at :
0 , b arb at m inunat, cu nimic m ai prejos decit m arii eroi ai
antichita^ii, eti cel d in tii d in tre principii lum ii care a re p u rta t
in zilele noastre victorie a tit de stralu cita im potriva tu rcilo r .
Dupa parerea acestui cronicar, Stefan este cel mai vrednic
sa i se incredin^eze conducerea i stapinirea lum ii i, m ai ales,
func^ia de com andant suprem im potriva tu rc ilo r41...
E ra glorie pe care rivneau to^i principii cre^tini.
Dar aceasta glorie Stefan platea zilnic cu propriul sau sin
ge, cu singele otenilor sai, cu nepacea ^arii sale, care nu vroia
sa ingenuncheze in fa^a cotropitorilor pagini.

a asasina a omori, a ucide mielete

captiv prizonier, prins, ostatec
chezaie garan^ie, asigurare
cirda^ie mtovara^ire cu scopuri murdare, condamnabile
dirzenie indrazneala, cutezan 1,a
hele^teu iaz
a insufla a inspira, a trezi un gind, un sentim ent
invadatori navalitori, cotropitori
mercenari m ilitari angaja^i cu leafa intr-o armata straina
nelegiuit criminal, nemernic
pircalab comandant de cetate
principe prinl;, voievod, rege, domnitor
protector aparator, ocrotitor, sprijinitor
razei tarani liberi, improprietariti cu pamint
a reprima a inabuiji, a curma prin violen^a
senat sfat, consiliu, corp legislativ al unei ^ari
solda salariu platit soldatilor
solie d eleg a te, persoane trim ise cu misiune
stirvuri leuri, cadavre
supravie^uitor persoana care ramine in via^a in urma unei mari nenorociri
a tocmi a angaja pe cineva in slujba
168

turban banda de pinza cu care m usulmanii ii infa^oara capul.

Raspunde^i :
1. De ce Petru Aron se temea de Vlad Tepe ? Ce ti(,i despre acest domnitor al Munteniei ?
2. De ce, oare, ?tefan ce] Mare era considerat erou al cretinatatii ?

Re^ine^i :
1. f-itefan cel Mare a fost cel mai viteaz domnitor al neamului nostru,
care a transform at Moldova intr-o cetate de nebiruit in calea paginilor.

BATALIA DE LA BAIA
P etru A ron, ucigaul ta ta lu i lui Stefan cel Mare, s-a oplo^it
in cele din urm a, la curtea craiului U ngariei, Mateia Corvin.
Stind in cetatea de la Buda, el incerca sa-1 convinga pe Mateia sa in tre cu oastea sa in Moldova.
Daca imi ajutji sa recapat tronul, am sa-^i dau tot ce doreti ! se milogea el.
Ce pol^i sa-mi dai tu, domn fa ra de t^ara ? il lua peste picior Mateia.
Cetatea Chiliei, m aria ta, i cea a Neam^ului, i Cetatea
Alba...
Eti prea darnic cu ceea ce nu ai, pribeagule domn.
Inapoiaza-m i tronul i, daca vrei, ii^i dau to ata Mol
dova.
Si tu, cu ce ram ii ?
Cu m ul^um irea ca 1-am in la tu ra t pe Stefan.
Dar mi s-a spus ca 1;ara il iube^te.
Vorbe, m aria ta ! A lasat de capul ei i fiecare face
ce vrea in ea. Nici oaste nu are. Colea un pum n de oteni. $i-aceia
nite t^arani nedeprini cu armele. Ai putea lesne sa treci Carpa^ii i sa-i infringi.
Dupa num eroase alte incercari, Mateia s-a lasat convins.
In toam na anului 1467 a h o ta rit sa treaca fa ra veste hotarele
Moldovei cu vreo 40 mii de oameni.
169

Totul s-a facut in cea m ai m are tain a. Iscoadeie i-au adus

vestea ca Stefan s-a dus la vinatoare in codrii Orheiului. Era
tocmai momentul potrivit sa grabeasca spre cetatea Sucevei.
M ersera pe drum uri tainuite, tiute num ai de ei, dar, cum au
ieit la trecatoarea O ituzului, au prins sa se intim ple lucruri
stran ii de tot : ca din senin, se pravaleau din m unti peste ei bolovani uriai sau tru n ch iu ri de copaci. Picioarele cailor se incilceau brusc in nite lamuri aezate m aestrit prin iarba... S-ar fi
p a ru t ca e m ina otenilor lui Stefan, dar nu intilneau in drum ul
lor nici ^ipenie de om. Doar un ^ipat de bufni^a ii inso^ea intruna, facindu-se auzit ba ici, ba colo, ba inainte, ba inapoi, ca
tris ta prevestire a mor^ii.
Satele erau i ele pustii. P ina i micile ceta^ui erau parasite.
Por^ile lor se deschideau singure, scir^iind in fio rato r din balamalile ini;epenite. Sa fi parasit, oare, moldovenii cu totul l^ara
lo r se intrebau ungurii, pe care lipsa adversarilor ii enerva ne~
spus. De izvoare i fin tin i se tem eau sa se atinga, caci puteau fi
otravite. Ia r burdufurile lor cu apa, tirite din A rdeal, incepura
sa se sub^ieze.
H rana era i ea pe sfir^ite. Unii calare^i prinsera sa taie caii
de sub ei, ca sa-i potoleasca foamea. La 29 noiembrie au ajuns
la Roman, unde apte zile la rind craiul i oastea sa s-au odihn it, pradind i jefuind satele din im prejurim i. In a opta zi au
ars tirg u l, luind drum ul Sucevei. saptam ina mai tirziu, au
ajuns la Baia. De aici drum ul catre Suceava le era deschis. Cra
iul a poruncit ca o^tenii sa intinda corturile, sa se odihneasca
pentru drum ul de a doua zi.
In oraul Baia erau num ai case de lemn.
Mateia alese casa cea mai aratoasa, se inconjura de stra ji i
dadu ordin sa fie desfundate b u tii cu vin, ca sa serbeze victoria
de miine, pe care ca i cum avea in mina.
Cel mai vesel era P etru A ron, care-i u ra stapinului sau noroc
i sanatate. Dar pe la jum atatea petrecerii, un netrebnic speriat
a d at buzna in casa.
Cine ^i-a perm is sa-mi tu lb u ri veselia ? s-a o^arit craiul
la el.
M aria ta, padurile din jurul tirg u lu i foiesc de m oldoveni!
Cine eti ? De unde vii?
S int negustor u n g u r i ma aflu de citeva zile pe aici.
170

 Min^i ! Eti omul lui Stefan, trim is special sa ne sperii,

ca sa facem ale intoarsa !
M aria ta, crede ce-ti spun i fii g a ta de lupta. Oastea lui
Stefan se pregatete sa atace.
Acum, la miezul noptii ? Ma faci sa rid ! Si pe urm a, tii
tu cita oaste am eu, negu^atorule ?... Spune-mi mai bine cit 1;i-a
p la tit Stefan, ca sa sam eni indoiala. in osta^ii mei ?
N u m i - a p l a t i t n i m i c , m a r i a ta .

Min^i ! a b a tu t din picior craiul in fu riat. A uzit-ai ce fac

eu la Buda cu cei care indraznesc sa-mi strice buna dispozi^ie?
M aria ta...
Scurta^i-i capul ! Sa fie de invaijatura pentru al^ii !
Ai mila, m aria ta... mai reui sa strig e negustorul.
Pe la miezul noptii, cind oaspetii craiului au adorm it in tre
pahare cu frun^ile pe m asa, iar lau tarii s-au prabu^it pe lavi^e
in somn adinc, un uragan de strig ate razboinice s-a rev arsat
peste ora. Ca la com and a, casele au prins sa arda toate deodata.
U ngurii au t*?nit m s p a im m ta ti a fa r a, d a r voinicii lui Stefan,
ii ateptau in prag. Hacuindu-i cu sabiile, ei ii im pingeau indara t in casele arzinde. In seu rta vrem e m area oaste a lui Mateia
s-a tran sfo rm at intr-o arraata de fu g ari. Casele, stogurile de fin,
caru^ele cu provizii, cerui to tu l ardea. P ilcuri de unguri, pe
ju m atate dezbracati, m ai can tau sa opuna slaba rezistenta,
D ar moldovenii, in fru n te a carora calarea voievodul Stefan, ii
risipeau ca pe nite prepelite speriate.
Steagurile lor zaceau pe sub copitele cailor. Insui regele Mateia abia a izbutit sa fuga pe fereastra casei, unde adormise
d u p a cheful de pomina, fiind ran it de citeva sagel^i in spate.
Cind soarele s-a m al^at peste Moldova, Mateia t^inea g rab it
drum ul spre Oituz. Il duceau pe ta rg a ci^iva prieteni credincio^i.
P rin tre fu g ari calarea posom orit i P e tru Aron, care n-a mai
reu^it sa-i vada visul im plinit.
In scu rta vrem e S tefan 1-a adem enit intr-o cursa, cu ajutoru l m arilor boieri care il rugau, chipurile, sa le fie dom nitor in
locul nesuferitului voievod .
A tras de ei printr-o scrisoare intr-o poiana din Carpa^i, Pe
tru A ron a sosit in m are taina, inso^it doar de citeva slugi credincioase. A sosit cu gind sa dea ochii cu boierii care l-au chem at
171

i cind colo, in mijlocul

poienii il atepta insui Ste
fan ! Ochii i s-au im painjenit
de spaim a. Mina-i trem urinda cauta m inerul sabiei, in
tim p ce oamenii lui Stefan il
dezarm au in tacere.

gur, i- spus Stefan. Dinspre

N istru ne amenin^a ta ta rii.
Dinspre m iazanoapte polonezii. La D unare a^teapta
arm atele turceti. Craiul
U ngariei nu-mi poate ierta
infringerea de la Baia. S*
inca i dum neata imi bagi
cu^itul in spate. A putea sati iert lacrim ile vadanelor i
mamelor ram ase fa ra de copii. putea sa-^i iert pina
i m oartea ta ta lu i meu, Bogdan. Dar nu-^i pot ie rta faptul, ca
ai v ru t sa d aru i unui crai strain ceea ce nu-^i apar^ine Tara.
Dumnezeu tie ce s-ar fi ales din ea, daca eu a fi pierdut razboiul. P en tru asta te condamn i te dau pe m ina calaului...
Iarta-m a nepoate ! a cazut in genunchi A ron. Fie-^i mila
de mine ! I^i prom it sa ma calugaresc !
Destul ! Inva^a, cel pu^in, sa mori cu dem nitate, daca n-ai
tiut sa traie^ti astfel ! 1-a probozit Stefan i 1-a lasat in seama
gidelui.
Mai tirziu, Mateia Corvin, a facut to t posibilul sa se impace
cu voievodul Moldovei, daruindu-i i doua ceta^i din A rdeal,
in semn de mare stim a p entru vitejia lui.

burduf sac facut din piele netabacita

butie butoi
cursa capcana, ademenire, momire
gide calau
lavi^a banca, scindura lata, fixata pe ^aru^i de-a lungul peretelui

(in casele 1;araneti)

172

a s e o p lo^ i a se a d a p o s t i, a se a c iu a , a se p r ip a i

targa pat portativ cu care se transporta rani^ii

Raspunde^i :

1. De ce a intrat Petru Aron cu oaste straina in Moldova ?

2. Ce pute^i spune de cei care, de dragul am bitiilor personale, sint in
stare sa-i vinda i neamul, i "fara ?
3. C um a r a z b u n a t S t e f a n c e l M a r e m o a r te a t a t a lu i s a u ?

Re^ine^i :
1. In anul 1467 ungurii au venit sa prade Moldova i sa-1 inlature
pe Stefan cel Mare din domnie. Dar $tefan i- batiit cum plit la Baia,
alungindu-i inapoi peste Carpa^i,

INFRINGEREA TATARILOR LA LIPNIC

La doi ani dupa zdrobirea ungurilor la Baia, hanul tatarilor - Mamac a h o ta rit sa prade Moldova. Fiind bolnav, 1-a
trim is in fru n tea expedi^iei pe fiul sau mai mare, in care avea
to ata increderea.
Trei zile i trei nopt^i la rind au jefuit ei tjara, adunind sumedenie de prazi. Pe unde treceau, ardeau satele, fum egau lanurile, se uscau padurile i nu era fiin^a care sa nu sufere din cauza salbataciei lor.
Duceau cu ei mii de copii, pe care aveau de gind sa-i vinda in
robie. In urm a carelor incarcate cu grine, m inau cirezi de vite,
herghelii de cai i turm e de oi.
Acum se grabeau sa ajunga cit mai repede la N istru, ca sa-1
treaca cu bine i sa se bucure in voie de cele jefuite.
Nimic nu prevestea alta in to rsatu ra a lucrurilor. Satele
erau m oarte. Padurile pustii. Fintinile secate.
Serpuind p rin tre dealuri, ta ta rii au ajuns, in sfir^it, la albia
Cuboltei, de unde nu mai era m ult pina la N istru.
D ar tocm ai aici, linga dum brava de la Lipnic, le-a ieit in ain
te S tefan cu calarim ea sa de moldoveni. In zadar au incercat ta
ta rii sa-i im proa^te cu sage^i. In zadar s-au a p a ra t cu iataganele. In zadar i-au biciuit calu 1;ii, nadajduind sa scape cu fuga.
Oastea lui Stefan i- strin s ca in tr-u n clete.
173

M ajoritatea paginilor au pierit pe cimpul de bataie. parte

din ei s-au inecat in N istru. Restul au fost facu^i prizonieri.
Avem prada buna, M aria ta. Se p are ca insui hanul tatarilo r ne-a cazut in lai;, i- vorbit dom nitorului eapitanul Vlaicu.
Aduce^i-l incoace.
Iata-1, M aria ta. A bia i se vad ochii din slanina obrajilor.
Ne-a ars jum atate de tara. Sa-1 ardem i pe el de viu !
a strig a t cineva din mul^imea adu n ata in jurul dom nitorului.
Ce ai de spus la asta, m irzaeule ? 1-a in treb at tefan.
T atarul, insa, a m iriit ceva nem^eles, intorcindu-^i privirea
intr-o parte.
Tace, M aria ta. Nu vrea sa vorbeasca, a glasuit eapitanul
Voievodului. Eu zic sa-i scurtam oleaca nasul cu hangerul, ca sa
nu mai aiba nas i pentru alte pradaciuni.
Ai dreptate, capitane. Cheama gidele, sa-i faca datoria.
Nu ! Nu-i nevoie ! Nu sin t m ut, a tip at inspaim intat ta
tarul.
A tunci spune cine eti ?
S int fiul hanului Mamac. Si nu te grabi, niarite Stefan,
sa ma dai pe m ina gidelui, ca ta ta l meu ma va rascum para. I^i
va aduce au r i arg in t, i pietre scumpe, 1 va intoarce to ata
paguba ce ti-am pricinuit-o.
Putea-va, oare, ta ta l ta u sa-mi intoarca i paguba de
vie^i ? E in stare el sa-mi invie osjtenii care au m u rit in lupta ?
Sa tearga lacrim ile taran ilo r ram ai fara de sate ? 'Jine minte,
ta ta ru le : sin t lucruri pe care nu le po^i rascum para nici cu tot
au ru l din lume !
Ceea ce nu putem cu aurul, noi ,,platim cu iataganele,
s-a birzoiat prizonierul.
Da, va cunosc naravul, a continuat S tefan cel Mare. N u
m ai ca la noi cine vine cu sabia de sabie piere. Adica : dupa fapta i rasp lata !
A tins in am orul propriu, fiul hanului a u ita t de prim ejdie
i s-a incum etat sa spuna :
T atal meu are arm ata uriaa. A r putea cuprinde cu ea
i p atru ta ri ca ale tale. Dar, daca te supui, daca m a lai sa plec
i fagaduie^ti sa ne plate^ti bir anual, atunci am zice i noi :
capul plecat sabia n u -1 prinde i te-am lasa in pace.
174

 Ajunge, robule ! 1-a in tre ru p t dom nitorul Moldovei cu

asprime. li fi tu fiul hanului, de groaza caruia trem ura to^i
im paratii lumii, dar acolo, in t^ara ta. Pe cind aici eti robul meu.
Aa ca nu trece m asura... Cit despre ingenunchere, trebuie sa
recunosc ca nu mi-a mers cu vecinii : venic incearca cite unul
sa-mi sara pirlazul... In schimb, mi-a mers cu poporul acesta
tru d ito r i blind, care mai degraba se va lasa nim icit cu totul,
decit inrobit de cineva !
Iarta-m a, M aria ta ! s-a zvircolit ta ta ru l sub privirile
biciuitoare ale dom nitorului. Fie-tji mila de mine, ca-s inca tin a r
i n-am tr a it indeajuns.
Vei tra i a tit, cit va dori parintele tau hanul Mamac !
i- raspuns Stefan cel Mare.
Sa in^eleg ca ma eliberezi ?
- Ba bine ea nu ! Te voi ^ine aici, ca rob in Zara, unde te-ai
dorit stapin. D ar in ziua, cind ta ta rii votri vor veni asupra
noastra cu razboi, capul tau va sta alatu ri de picioare.
Din porunca Voievodului, fiul hanului a fost aruncat in temni^ele de sub Cetatea Alba.
A flind de m area lor infringere de linga Lipnic, hanul tatarilor a trim is in prim avara suta de soli imbracaZi in straie de
sarbatoare, cu d aru ri scumpe pentru dom nitorul Moldovei i cu
rugam intea de a -1 elibera pe fiul sau.
Stefan cel Mare tocmai se afla pe N istru, la Cetatea Alba.
Cind solii i-au inm inat cadourile, el a refu zat sa le prim easca
i le-a spus :
Nu d aru ri a^teptam eu de la hanul vostru, ci asigurari
de pace.
A sta depaete im puternicirea noastra, au raspuns ta ta
rii. H anul singur hotara^te, cine m erita razboi i cine pace.
A tunci de ce v-a mai trim is la mine ? Sa vina insu^i hanul
sa ma roage i sa discutam in doi ce trebuie sa facem.
Daca au vazut ca nu le-a mers cu bini^orul, solii au trecu t
la vorbe grele i la ameninZari.
Aici Stefan cel Mare n-a mai ra b d a t tru fia lor ^i a poruncit
sa fie adus fiul hanului inaintea solilor. Spre surprinderea i
groaza lor, acesta a fost legat de m iini i de picioare i despicat
in buca^i de p atru cai sirepi. Tot atunci celor suta de ta ta ri li
s-au ta ia t nasurile din radacina i abia dupa asta au fost trim ii
175

inapoi, sa-i povesteasca hanului de la Volga, cele vazute i sa-i

tran sm its, ca tefan al Moldovei va proceda aa cu to^i dumanii sai.
Lumea credea ca M am ac-hanul va veni ca vigelie cu hoardele sale peste noi, sa-i razbune fiul. Dar, cit a fost tefan jn
via^a, el nu s-a incum etat sa in tre mai m ult in Moldova.
Aa i- convins Voievodul nostru pe ta ta ri ca T ara Moldovei
se afla in m iini sigure, care, la zi de cum pana, tiu sa-i apere
cinstea i independent^!

a se birzoia a se umfla in pene

dumbrava padure de stejar
exp ed ite campanie m ilitara agresiva, facuta cu scopul de a cuceri teritorii straine
hanger pumnal mare, incovoiat
herghelie grup mare de cai, care cresc ori pasc impreuna
m arinimie bunavoin^a, bunatate
mirzac nobil tatar ; capetenie a tatarilor
trufie atitudine dispre^uitoare, plina de infumurare i obraznicie
Compara^i :
Cindva, tare demult, Lisimah, regele Macedoniei, 1-a trim is cu
armata pe fiul sau, Agatocle, sa prade Dacia de linga Dunare.
Dromihete, regele dacilor, 1-a batut i 1-a facut prizonier. Dar nu
1-a ueis, ci 1-a eliberat, cu nadejdea ea regele Macedoniei va pre^ui marinimia sa i nu va porni un alt razboi impotriva dacilor.
Lisimah, insa, a dat ordin ca fiului sau A gatocle sa i se taie capul,
pentru ca a pierdut razboiul. Apoi, adunind armata i mai mare, a
pornit din nou asupra dacilor...
Cu ce s-au terminat toate acestea, a^i aflat din cartea precedents
(,,Daciada, cl. II, pag. 6 ). Acum am vrea sa comparalji, cum a procedat
Stefan cel Mare, spre deosebire de Dromihete, i sa trage^i concluziile
necesare...

Re^ine^i :
Exista dumani care iau blinde^ea drept frica, iar bunatatea
drept supunere. Ace^tia, chiar i atunci, cind i^i vin in ospei;ie, se poarta cu dispret, s?i obraznicie, de parca ei ar fi adevara^i stapini in tara.
Cine e bun cu dinii, e tratat ca un rob. Iar cine le trage mi^a pe
spinare, dupa cum merita, e stim at ca un rege.
Totul depinde de ceea ce dore^ti sa fii.
Cine are demnitate, nu greete...
176

YALEA ALBA
In iarna anului 1475 Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, 1-a trim is pe Soliman-pa^a sa puna stap in ire pe
Moldova. Acesta a trecu t Dun area cu 120 mii de ieniceri i s-a
in d rep tat spre Suceava.
A vind de trei ori m ai pu^ini oteni ca turcii, S tefan cel Mare
a h o ta rit sa dea lupta pe m alul unei m la^tini de linga Vaslui,
la Podul Inalt.
In preajm a bataliei unul d intre boieri a d at rostire legam intu lu i tarii, adresindu-se lui tefan cu urm atoarele cuvinte :
Doamne, fii sigur de victorie, caci vom sta credincioi
a la tu ri de tine
Dumnezeu ne va aju ta !
Tocmai atunci s-a lasat cea^a deasa de nu se vedea om cu
om. Domnitorul a trim is buciuma^ii dincolo de m la^tini, sa sune
chem area la lupta. Turcii au raspuns la chemare, crezind ca
acolo se afla grosul otirii rom ane. D ar abia au in tra t in mlatin a dezghetata, ca Stefan i- s?i lovit cu cavaleria din spate.
Buciumile se auzeau acum de pretutindeni. Turcilor li s-a
p a ru t ca sint inconjurati. S-a produs invalm a^eala nemaipom enita. Fiecare se gindea num ai la pielea sa. Frico^ii au luat-o
la fuga, tirin d u -i dupa sine i pe eroi.
Aa a pierit aproape to ata arm ata lui Soliman-pa^a, care p i
na atunci nu cunoscuse infringerea.
Stefan cel Mare, in loc sa organizeze m are petrecere (cum
ar fi insem nat un altul aceasta victorie), a poruncit un post de
p atru zile num ai cu pxine i apa, ca sa cinsteasca, astfel, memoria celor cazu^i.
Vestea in frin g erii otom anilor a s tirn it entuziasm ul tu tu ro r
cre^tinilor. P ina atunci tu rcii nu suferisera nicaieri in alta p arte
0 pierdere mai m are ca aceasta.
S ultanul Mahomed al II-lea sem ana acum cu un leu ran it
care se zbucium a neadorm it p rin cu^ca.
Ali-beg, sfetnicul sau, statea ghem uit in tr-u n ungher i trem ura de frica.
Ai vazut cu ce m-am ales, daca te-am ascultat pe tine ?
se rastea la el sultanul. Mi-ai g a ra n ta t un razboi ca plim bare
i, cind colo, m-am facut de ris in to ata lum ea !
S int vinovat... I^i cer iertare...
1 1! I-o m a n d a n r . 3 0 7 -/'

1 7 7

 Sa te ie rt ? Acum, cind faim a mea e zdruncinata ? Nu !

Vei putrezi in lan^uri pina cind voi ingenunchea cu m ina mea
aceasta ta ra !
Si sultanul a d at porunca sa se pregateasca to t im periul de
lupta.
In tre tim p, in cu rajat de victorie, $tefan cel Mare a trim is
corabie cu osta^i moldoveni in Crimeea, unde i-au b a tu t pe
tu rci i l-au pus rege in principatul Mangop pe A lexandru, cumnatu l dom nitorului nostru.
A sta era m ai m ult decit palm a d ata Im periului Otoman. Infu ria t, su ltan u l 1-a trim is im ediat pe Ahmed-pa^a cu doua sute
de corabii spre Crimeea, sa faca ,,ordine, apoi sa vina spre Mol
dova i sa puna m ina pe C etatea Alba.
Cretinii din Crimeea au fo st inconjurati. C etatea Caffei
(Feodosia de azi) a fost facu ta una cu pam intul. Ahmed-paa
a d at ordin sa fie taia^i in buca^i toti prizonierii moldoveni.
Celorlal^i li s-a p a stra t viata, urm ind sa fie vindu^i ca robi in
tirg u rile imparaijiei.
A ceasta veste tris ta 1-a prins pe Stefan la C etatea Alba. El se
pregatea sa-1 intim pine aici pe sultanul Mohamed al II-lea, care
in ain ta de-a lungul Zarmului spre Dunare.
In tr-u n a din zile mul^ime de femei i copii s-au apropiat
de por^ile cetatii.
M aria ta, i- spus pircalabul. Mul^imea din im prejurim i
a a fla t ca eti aici
vrea sa-^i vorbeasca.
Da-le voie sa intre.
Portile grele s-au deschis i poporul a p atru n s in cetate, strigind care mai de care :
Sa traieti, M aria ta !
Va ascult, a zis tefan, cind m area de oameni s-a potolit.
A tunci tin a ra frum oasa i voiniea s-a d at inaintea celorlal^i i a vorbit :
Doamne, mai mul^i oameni ai Mariei tale au um blat de la
casa la casa i ne-au spus sa ne retragem spre mun^i, caci aici
se ateapta venirea paginilor.
Da. Aa a fost ordinul meu.
In^eleg, M aria ta, dar, daca ne ducem, atunci cui ram in
bisericile noastre ? Cine va avea g rija de m orm intele stramo^i178

lor notri ? In sam a cui vor ram ine ogoarele i casele noastre ?
i apoi, bine ne va sta, oare, noua sa -1 lasam pe domnul ^arii
sin g u r la nevoie ?
Nu sin t singur. Am destui viteji cu mine, care ard de nerab d are sa se ia la h a r 1;a cu du^m anul.
Vad. D ar nu sintem nici noi de lepadat. Caci de-a lungul
anilor ne-am deprins a m inui arm ele deopotriva cu barbalfii.
i femeile, i copiii.
tiu i sin t m indru de voi, a im barbatat-o dom nitorul,
Insa din aceasta batalie s-ar putea sa nu scape nim eni cu via 1;a.
Ia r voi sinte^i datori sa trai^i, ca sa nu piara Moldova. Razboiul
nu e lucru femeiesc. Nici joc de copii. Aa ca retrage^i-va spre
mun^i i a^tepta^i veti de la noi. Daca invingem , va ve^i intoarce pe la vetrele voastre. Ia r daca vom pieri cu to^ii, atunci atepta^i sa creasca m ari aceti copii i continua^i-ne cauza... Ceea ce
va spun acum e mai m ult decit porunca. E rugam inte. i nu
uita^i : ap ararea acestor copii nu e mai pu^in im p o rtan ta decit
ap ararea unei cetati ! De cetate depinde prezentul Zarii, iar de
copii viitorul ei !
Femeile i copiii i-au d at ascultare i au plecat. 0tenii de pe
ziduri se uitau satisfacu^i in urm a lor. Gindul ca vlastarii mici
vor fi in siguran^a le sporea increderea in izbinda.
P reg atirile de aparare erau in toi, cind p arte din corabiile
lui Ahmed-paa au acostat la gurile N istrului, coborind pe malul M arii Negre mai m ulte tu n u ri m ari. Aveau de gind sa darime cu ele pere^ii de p ia tra ai C etatii Albe. D ar noaptea, inainte
de a se trag e m acar sin g u ra salva, osta^ii lui $tefan au ie^it
din cetate i, navalind prin surprindere, i-au im pins in mare.
Turcii au in o tat spre corabii, parasindu-i tu n u rile i luind calea
spre Istanbul...
In prim avara urm atoare Mahomed al II-lea, in fru n tea unei
otiri uriae a v ru t sa treaca D unarea. tefan cel Mare, i-a
ieit in intim pinare la Obluci^a, im piedicindu-i trecerea mai
m ulte zile la rind. Dar, cind se a^tepta m ai pu^in, a sosit vestea
ca paginii din Crimeea au a ta c a t tjinuturile de nord ale Mol
dovei.
T aranii din oastea lui $tefan l-au ru g a t pe dom nitor sa le
ingaduie saptam ina-doua, sa-i puna fam iliile la adapost. tefan le-a perm is sa piece, el insui ram inind doar cu zece mii de
179

boieri sa in fru n te suta

cincizeci de mii de pagini.
L upta s-a d at la 26 iulie
1476 pe Valea A lba, unde
o^tenii lui tefan au facut
mica fortarea^a din trunchiuri de copaci.
Cind tu rcii s-au apropiat,
tu n u rile moldovenilor au
prins -i secera cu miile la
pam int. P aginii s-au oprit
pe loc, apoi au d at inapoi i
erau g a ta sa fuga. A tunci
insui sultanul s-a repezit
ca un leu inainte, chemindu-i dupa sine.
A inceput lupta corp la
corp. Acum, ca sa ci^tige
batalia, un sin g u r otean de
al lui $ tefan treb u ia sa
rap u n a 15 ieniceri...
P iriu l din vale a devenit rou de singele celor cazu^i, ia r in
padure nu era palm a de pam int care sa nu fie acoperita de cadavre. Pierzind tunurile, moldovenii au pierdut i batalia.
T oata floarea neam ului nostru a cazut cu spada in m ina pe
podi^ul, caruia i s-a spus de atunci Razboieni.
tefan-voda abia a p u tu t razbi cu m ina de o^teni p rin tre
valurile de pagini.
Legenda spune ca dom nitorul, ra n it i sleit de puteri, a ajuns
intr-o noapte la poalele m an astirii A gapia. Avea nevoie de odihna i hrana. Se gindea sa se adaposteasca acolo peste noapte i
a b a tu t cu m inerul sabiei in p o arta ferecata.
D eschide^i! a strig a t el, d ar in linitea noptii nu auzea
decit bataile inim ii sale.
Dupa alte citeva b atai in poarta, i- raspuns un glas de
femeie :
Cine eti, necunoscutule ? i ce vrei de la noi ?
Un fio r de caldura a zvicnit in pieptul dom nitorului : era
vocea mamei sale !
180

 S int eu, mam a ! Nu ma recunoti ?

Cine ,,eu ?
Fiul tau, Stefan.
Stefan e departe. El lu p ta cu dumanul. Nu poate fi aici.
Du^manul ne-a invins. O^tirea mea e m oarta. Eu insum i
sin t ra n it. Nu ma lasa sub ziduri. P aginii vin din urm a.
Deci, eti fu g ar, straine.
S in t fiul tau...
Destul ! Daca eti cu adevarat fiul meu, atunci aduna-^i
a lta oaste i alunga-i pe pagini din ta ra sau mori pe cim pul de
batailie !
Ruinat de cuvintele grele ale mamei sale, {~>tefan s-a adincit in codru i a su n at din corn. A tunci au prins a se aduna in
ju ru l lui alti voinici ai Moldovei, cu care din nou a pornit im po
triv a turcilor.
D ar n-a m ai fost nevoie de alta batalie. S ultanul n-a p u tu t
cuceri nici una din ceta^ile im presurate. A rezistat i Suceava,
i N eam tu, i H otinul, i Soroca, i Cetatea Alba. Foamea i ciuma au prins a secera arm ata lui Mohamed al II-lea. Ingrozit de
pierderile suferite, el a poruncit ienicerilor sa se re tra g a peste
Dunare.
Acum venise rindul moldovenilor sa-i har^uiasca din urm a.
Voinicii lui $tefan faceau a tita prapad in ei, incit fu g arii erau
bucuroi sa lase i steagurile, i tunurile, i carele cu boga^ii
pradate, num ai sa scape ei nevatamatji.
In mijlocul lor calarea posom orit sultanul care se gindea :
,,Iata-m a i pe mine ajuns sa recunosc ca fu g a e ru^inoasa,
d ar san ato asa...

ciuma boala primejdioasa, care se raspindete foarte repede i

se vindeca foarte greu
faim a renume, reputa^ie
har^a incaierare, cearta, bataie, ciocnire armata
legam int promisiune solemna, angajam ent, juramint
podi teren intins, inconjurat de munti sau dealuri inalte
prin surprindere pe neateptate, fara veste
vatra (aici) camin, casa, ba^tina
vlastar (la figurat) urma, mo^tenitor
181

Raspunde^i :
1. De ce Stefan cel Mare nu le-a permis copiilor
fem eilor sa lupte la
Cetatea Alba?
2. Ce putetfi spune despre mama lui Stefan cel Mare?
3. De ce, oare, sultanul (cu toata armata lui uriaa) n-a putut inge
nunchea Moldova ?

Re^ine^i :
1. In anul 1476 Mohamed al II-lea a pornit asupra Moldovei, sa razbune infringerea turcilor la Podul Inalt i sa puna capat rezisten^ei
lui tefan cel Mare. For^ele erau inegale. Dupa numeroase hartuieli,
Stefan a pierdut lupta (la Valea Alba), dar n-a pierdut i razboiul.
2. tara, care vrea cu tot dinadinsul sa-i pastreze libertatea, nu poate
fi subjugata de nimeni !

TESTAMENTUL LUI TEFAN CEL MARE

Cind a sim^it ca puterile il parasesc, $ tefan cel Mare i- ehem at pe to^i sfetnicii i dem nitarii mai de vaza la ultim ul sau
sfat.
Boieri dum neavoastra, a ro stit M arele Voievod, v-am chem at aici, sa ma spovedesc inainte de m oarte i sa va rog sa ma
ierta^i. Ca am i eu pacatele mele. Si de m ulte ori, cu voie ori
fa ra de voie, am greit inaintea voastra, m iluind uneori pe cei
netrebnici i osindind pe cei credincio^i. D ar Dumnezeu e m are
i, daca m a ierta^i voi, ma va ierta i el pentru asta...
Cind am u rcat in tron, motenisem t^ara de ^arani. Acum,
dupa aproape ju m atate de veac, va las t-ara de oteni. Moldova
to ata tie azi sa m inuiasca arm ele i s a - i a p e r e l i b e r t a t e a . Nu
sin t m eritele mele, ci ale voastre, ale parin^ilor i buneilor votri, care au s ta t ca un zid pentru tara. Im preuna cu ei, am facut
din Moldova adevarata cetate. N um ai Chiiia i C etatea A lba
sin t in m ina paginilor. R ugam intea mea e sa pastrami in plina
putere ceta^ile pe care le avet,i acum. Ia r pe cele doua in strain ate
sa nu le lasa^i paginului. Sa le zmulge^i de la el cu for^a !
Aa vom face, M aria ta ! au ro stit in tr-u n cuvint boierii lui.
'fineti m inte : Zara cu hotarele tirbite singereaza mereu... Visul meu a fost sa recuceresc ie^irea la m are. D ar batri182

ne^ea m a im piedica sa-1 due la bun sfir^it. Nadejdea e in voi.

V reau sa-mi jura^i, ca nu ve^i u ita niciodata de Chiiia i C eta
tea A lba i le ve^i intoarce Moldovei !
Ju ra m ! Ju ra m , M aria ta ! s-a auzit de pretu tin d en i vocea
Zarii.
Noi n-am fost niciodata supu^ii nim anui, a continuat tefan cel Mare. Nu sintem nici acum. Am pazit Zara de b iru ri straine. Am ocrotit-o de jefuitori. Le-am d at tu tu ro r de in^eles
sa-i m frineze poftele i sa nu ne jinduiasca bogaZiile... Acum,
nu prea dem ult, sultanul tu rc a trim is la mine un sol sa-mi cea
ra trib u t. D ar am d at porunca sa i se taie nasul i urechile. Apoi
i-am pus in buzunar,p scrisoare catre sultan, prin care il in^tiinZam ca solul a fost pedepsit, pentru ca n-a ascu ltat prea aten t
cuvintele lui i a gre^it adresa. O^tenii notri l-au dus pina la
prim a garnizoana turca, de unde a fost rid icat i dus la Istam bul. S ultanul, pe linga pedepsele mele, i- ad au g at nefericitului
inca una: i- ta ia t i capul. Semn ca e de acord cu noi. V-am spus
aceasta intim plare, ca sa va am intesc, ca dem nitatea e cel mai
bun mijloc de a te face respectat de adversari... J^i inca ceva :
in m ultele mele b atalii am in^eles ca du^m anul nu Zintea m oar
tea mea. El Zintea m oartea Moldovei. De aceea, cind am avut
noroc in razboaie, nu eu, ci Moldova 1-a avut. D ar ea, Moldova,
nu-mi apar^ine nici mie, nici voua, nici parinZilor votri. Ea
apar^ine copiilor notri. D atoria n oastra e sa le oferim Zara
libera i bogata. Aceasta, deci, e m o^tenirea pe care v-o las : nu
Zara, ci d ato ria de a lu p ta m ereu p entru binele i lib ertatea ei...
Vom lupta, M aria ta ! s-au auzit mai m ulte voci.
Ia r acum, fa^a de to^i boierii Zarii, vreau sa pun coroana
mea pe fru n te a noului domn al Moldovei Bogdan, fiul meu,
caruia a vrea sa-i fiZi la fel de credincioi, cum mi-aZi fost
i mie.
Cu m inile sale inca puternice, tefan cel Mare i-a scos co
roana de pe cre^tet i a a^ezat-o pe capul lui Bogdan, care states
m genuncheat in aintea tronului. Cind coroana, b a tu ta cu pietre
scumpe, s-a atins de fru n tea lui, mulZimea a izbucnit in strig ate
de urale :
T raiasca M aria sa, Bogdan-Voda, Domnul T arii Mol
dova !
183

Bogdan s-a ridicat in picioare i, cu voce trem u rin d a de

emotie, a ro stit :
M ultumesc p arin telu i meu i ta rii pentru a c e a s t a incredere. Ma voi strad u i sa port cu delim itate coroana Moldovei.
Sa pastrez hotarele ei tefere, Sa pedepsesc pe oriel ne va in tra
in Zara neintrebat. Sa fac drep tate supu^ilor mei. S a ap ar credin^a i obiceiurile stramoeti. Sa im plinesc cele in cepute de
inainta$ii no^tri. Si, principalul : sa n u u it n i c i o d a t a a datoria
de a lu p ta mereu pentru lib ertatea i binele ta rii este cea mai
pretioasa mo^tenire pe care ne-a lasat-o ta ta l meu, i?tefan cel
Mare !
B atrinul domn s-a rid icat din iron, i-a sa ru ta t feclorui i
i- spus :
Ocupa~ti locul, fiul meu, in tronul p arm tiio r i buneilor
tai. Insa, inainte de a parasi aceasta viata, a vrea s a ti dau
citeva sfatu ri. M-am tem ut sa rostesc cu coroana pe cap cuvintele pe care vreau sa vi le spun acum, ea sa nu le luati d r e p t porunca. Dar, dupa ce mi-am relu at locul p rin tre boierii tarii, cred
ca le pot zice... Traim vrem uri tulburi. Avem du^m ani puternici.
Toti ne-ar vrea vasali i birnici. Noi, insa, trebuie sa ne $Inem
liberi. i daca, totui, veti vedea ca nu p u teti tine ta r a a$a cum
am tinut-o eu independenta atunci s-o in chinati- d a r nu
oricui. Nici leilor, nici ungurilor, nici moscalilor sa n-o dati.
Caci ace^tia, daca vin, nu se m ai due. Ia r jugul lor va fi d u b l u :
pe linga boga^iile tarii, sa va ceara i sufletul. Vor dori sa vorbiti in limba lor, sa va u ita ti istoria i trad itiile, sa va sim titi
,,venetici in casa voastra... D intre toti. cel m a i t a r e antazi e
turcul. A vrea sa nu ajunget-i niciodata la cherem ul lui. Si, totui, daca veti sim ti ca nu mai aveti incotro, atunci sa v a inchi
n a ti celui cu care m-am razboit dintotdeauna : turcului. A cesta
nu cum para moii in ta ra stra in a i nu tine cu to t dinadinsul
ca altii sa-i vorbeasca limba. A flindu-se prea departe de noi,
tu rcii nu vor dori sa se m ute in Moldova, cum au obiceiul s-o
faca unii d in tre vecinii notri. Ei se vor m ultum i doar cu haraciul anual, pe care il iau de la cei ce le recunosc puterea... Acesta
e sfatu l meu. D ar el nu este obligatoriu. Cel m ai m ult m -ar bucura sa tiu ca m ereu veti fi in stare sa va a p a ra ti independenta
cu sabia in m ina... Sa fiti liberi. la ta ultim a ru g am in te a celui
care v-a fost m ai m ult decit un domn v-a fost parinte...
184

Ros de boala i im povarat de ani, $ tefan cel Mare s-a stins

din via^a in tr o zi de mar^i, la 2 iulie 1504, dupa a dom nit
47 de ani, a p u rta t 47 de razboaie i a c tito rit 47 de m anastiri
<ji bis eric i.
In semn de pre^uire suprem a, urm aii sai i-au zis m ai tirziu
tefan cel M are i S fint. Cu acest nume a in tra t in baladele i
legendele noastre populare, adica in nem urire.
Stefan, Stefan, Domn cel Mare,
Seam an pe lume nu are
Decit num ai m indrul soare.
Din Suceava cind el sare,
Pune pieptul la hotare
Ca un zid de aparare.
$tefan, Stefan, Domn cel S fint,
N-are seam an pe pam int...

actual care epte important i in prezent

birnic cel care platete bir
a ctitori a intemeia, a fonda m anastire sau biserica
Iei deriumire veche a polonilor
moscali - rusi
a se spovedi a se m arturisi, a se destainui
tribut -- birul impus de cuceritori popoarelor supuse de ei
vasal cel care depinde de , e supus altcuiva
Raspundeii :
1. Ce m olten ire a lasat urmailor Stefan cel Mare ?
2. Cum credefi, de ce, oare, dorinta lui de a intoarce Moldovei ieirea la
mare e aetuala $i pentru noi ?

Re^ine^i :
1. Datoria de a lupta mereu pentru binele
libertatea tarii este cea
mai im portanta motenire pe care avem.

CONCLUZII GENERALE
1. Uceni ci i lui I i sus H ri s t o s a u ra s pi ndi t c r es t i ni smu l in i n t r e a g a lume.
R a da ci n il e lui mai er au inca slabe, cind au naval i t barbarii.
2. St r d mo si i nost r i din Da c i a r o m a n a s-au re t ra s in mu n f i . A i c i si-au
p a s t r a t si credi nt a, si limba, si t ra d i p i le .
3. P r in anul 1 2 0 0 a i nc ep ut n ou a i nv az i e a n o ma z i l o r din rasarit.
L u p t i n d i m p o t r i v a lor, r o m a n i i s-au unit. A a au l uat f ii n t a ca s t a t e
i nd e pe n d e n t e

mai

intii

Tar a R o m a n e a s c a

( 1 3 30 ) ,

apoi M o l d o v a

( 13 59 ) .
4. P a g i n i i ( tur ci i si tat ari i ) au I ncercat in r e p e t a t e rt nduri sa ne i ngen u nc h ez e, dar de f i e c a re dat a s-au l ovi t de r e z i s t e n t a s t r a m o s i l o r
nostri.
5. Cel mai dirz i m p o t r i v a lor a l up t at S t e f a n cel Ma r e . El a t r a n s f o r
ma t M o l d o v a i nt r- o c e t a t e de n e b i r u i t in calea p a g i n i l o r f a p t p e n
t ru c a r e a f o s t s u p r a n u m i t S a b i a C r e s t i n a t a t i i " .

P a rtea a cincea

POTECA UNIRII
Poporul rom an traiete pe aceste locuri de peste 2000 de ani,
luind fiin^a din contopirea dacilor cu rom anii. La inceput el s-a
^inut im preuna, alcatuind sin g u ra i^ara m are i puternica. Dar,
odata cu navalirea barbarilor, a fost nevoit sa se desparta in
mai m ulte g ru p u ri mici, care s-au adapostit in cele mai ferite
locuri.
Dupa ce fu rtu n a dezlan^uita de popoarele m igratoare s-a
potolit, stram o^ii nostri s-au unit din nou. Insa, de aceasta data,
in locul unei singure tari, pe terito riu l vechii Dacii au ap a ru t
trei voievodate principale : M untenia, T ransilvania i Moldova.
Locuitorii lor aveau acelai singe, vorbeau aceea^i limba,
cintau acelea^i cintece, ^ineau acelea^i obiceiuri. N um ai domnito rii erau diferi^i.
Dar fra tii, chiar daca se afla sub diferite stap in iri, to t fra^i
ram in. Ei se intilneau in tirg u ri, pe eararile Carpal^ilor, pe vaile
riu rilo r, la nun^i i petreceri. In clipele de m are cum pana, sareau
unii in aju to ru l eelorlalti. Via^a i- inva^at, ca unirea e chezaia
puterii, ia r cine are putere are i pace, i belug i siguran^a in
ziua de miine. Aa au ajuns stram o^ii notri sa transform e u n i
rea in tr-u n vis.

U nitatea nat-ionala, scria Nicolae Balcescu, a fost visarea

tu tu ro r b arb atilo r notri m ari i viteji. P en tru dinsa ei au tra it,
au m uncit, au su ferit i au m urit.
Cu visul unirii a tra it i Mircea cel B atrin, i Vlad Tepe, i
Iancu de H unedoara, i tefan cel Mare.
Dar prim a unire politica a fost in fa p tu ita de Mihai V iteazul,
in anul 1600. El a fost prim ul domn al tu tu ro r rom anilor din
toate cele trei principate (M untenia, T ransilvania i Moldova).
P rin unire, el urm area sa alcatuiesca ^ara m are i puternica,
in stare sa scuture jugul otom an i sa ram in a independenta.
187

D ar nu toti boierii s-au im pacat cu fap ta lui Mihai Viteazul.

Lor le convenea mai m ult cind ta ra era dezbinata : erau trei
dom nitori mai slabi, pe care puteau sa-i dirijeze mai uor ; erau
mai m ulte posturi de ,,m initri, de trei ori mai mu!u; 'u n ctii
de sta t bine p latite ; existau m ai m ulte anse de im bog aiire personala. Toate acestea i-au indem nat sa puna la tale un complot
im potriva lui Mihai. Si, pentru ca se tem eau sa 1 in fru n te deschis, deoarece poporul era de partea iui, l-au om orit mielete,
pe la spate, in anul 1601.
Dupa m oartea lui M ihai V iteazul, u n itatea celor trei principate s-a destram at. Insa visul unirii a ram as.
In anul 1848 poporul s-a adunat pe Cimpia Liberta^ii de la
Blaj i a cerut unirea. L upta a devenit din ce in ce mai dirza.
In fru n tea ei se aflau cele mai lum inate m inti ale epocii.
La 24 ianuarie 1859 a tit in Moldova, cit i in M untenia a
fost ales un singur dom nitor A lexandru loan Cuza. A ceasta
insem na contopirea celor doua principate intr-un singur stat.
P rin unirea M unteniei cu Moldova, s-a creat ta ra un itara,
num ita Romania.
Cea mai m are parte a poporului nostru se afla acum im
preuna. Mai ram inea T ransilvania, subjugata de Im periul
austro-ungar, i B asarabia, ru p ta mielete din tru p u l ta rii de
catre im periul rus.
La 27 m artie 1918, S fatu l T arii de la Chisinau, in numele
poporului basarabean, a declarat U nirea pentru totdeauna a
B asarabiei cu R om ania41.
Cuprini de acela^i av in t patriotic, rom anii din T ransilvania
au cerut i ei unirea tu tu ro r fra^ilor intr-o sin g u ra Zara.
La 1 decembrie 1918 peste su ta de mii de delegati din T ran
silvania, B asarabia i toate celelalte regiuni ale ta ri s-au intru n it la M area A dunare N ationala de la A lba Iulia. Toti cereau
U nire sau m oarte ! Toti cintau Deteapta-te, rom ane ! Toti
repetau intr-un glas :
-al nostru steag e scris Unire.
Unire-n cuget i-n sim tiri
Si sub m areata lui um brire
Vom in fru n ta orice loviri...

A tunci s-a im plinit, in sfirit, visul de veacuri al stram o^ilor

nostri : in treg u l popor rom an s-a u n it intr-o singura tara. A lba
lu lia a devenit simbolul acestei Uniri.
Dar, dupa eel de-al doilea razboi mondial, im periul sovietie
a pus din nou stap in ire pe Basarabia, nim icindu-ne intelectualitatea i deportind in Siberia sute de mii de oameni nevinovati.
F ara consim tam intul poporului nostru, ne-au fost rap ite teritorii in treg i : nu mai avem ie^ire nici la mare, nici la m unte.
Cetatile noastre principale H otinul, Tighina, Chiiia i Ceta
tea A lba nu ne mai ap artin . Trebaluiesc in ele strainii.
Scinteia unirii, insa, nu s-a stins. Ea arde in fiecare d in tre
fra tii despartiti- Adica i in voi...
Sa nu u ita ti : urm a^ii au sfin ta datorie sa duca la bun sfir^it
visurile inainta^ilor !

M IHAI VITEAZUL
Mihai, viitorui domn al tu tu ro r principatelor rom ane, s-a
nascut in fam ilia lui Patra^cu-voda.
Legendele povestesc ca, m urindu-i parin^ii, el a ram as de mic
ai nim anui 1 a erescut la nite rude, in m unti. O data, pe la inceputui verii. aflindu-se in padure, a d at intr-o poiana peste
gram ada de erpi care stateau incolaciti cu cap\irile laolalta,
in tr-u n mouroi de spurn a. Mihai auzise de la b atrin i ca floarea
erpilor se strin g e odata la su ta de ani i face din spum a lor
m argea ferm ecata. Cine pune m ina pe ea aceluia i se im plinesc
toate visurile.
Acum, vazind gram ada ceea de erpi, copilul se gindea cum
sa se apropie de ei i sa le fure m argeaua, fa ra sa fie m uscat.
Dar tocm ai atunci din in altu l cerului a coborit un corb, s-a
asjezat pe um arul lui i, inainte ca el sa se dezmeticeasca, i-a
facut v in t spre erpi, le-a lu at m argeaua in cioc i s-a in a lta t
din nou spre soare. Mihai a sa rit peste gram ada de reptile care
sisiiau ingrozitor i s-a lu a t dupa corb.
Aa a trecu t el prin paduri intunecoase, peste vai prapastioase , pina cind s-a pom enit pe tarm u l M arii Negre. Aici
corbul s-a ro tit de trei ori in aer i a d at drum ul m argelei in
apa. Tot atunci d in tre valuri s-a a ra ta t un o^tean im brae at in
189

armura. de au r care sem ana leit cu un erou din vechile legende

ale Greciei.
Mihai a ram as inlem nit, privind cu ochii larg deschi^i la el.
In jur nu era nici suflare i voinicul s-a apropiat de copii, 1-a
m ingiiat pe cap i i- spus :
tiu ca ai alerg at zile in ir dupa m argeaua ferm ecata.
Iata-o aici, in palm a mea. I^i apar^ine. Pune-^i in gind trei m ari
dorm^e i toate se vor im plini.
V reau sa cresc m are i puternic, ca sa-mi razbun p a rin ^ i.
Aa va fi. Nu va exista un altul m ai voinic ca tine, iar co
roana ta ta lu i tau va sta pe fru n tea ta.
V reau sa izbavesc poporul meu de nedrepta^i i facatori
de rele.
Va fi i asta in puterea ta.
i mai vreau, a continuat Mihai, sa cu ra t t ara de pagini.
Voinicul in arm u ra de aur a sta t pu^in pe ginduri, apoi i-a
zis :
Doua lu cru ri sin t obligatorii, ca sa izbinde^ti aici.
Care ?
Mai in tii, a r treb u i sa-^i cuno^ti dum anul ca pe tine
insutji. P en tru asta vei m erge la Constantinopol i vei invai;a
to t ce se poate inva^a la curtea unui im parat.
Ia r al doilea lucru ?
Sa-^i uneti to t neam ul sub un sin g u r steag... Aa se
face ca poporul tau a fost blestem at de zei^a H era sa fie nap astu it a tita tim p, cit va fi dezbinat. D ar to t zeii au m enit sa
fi^i de neinvins i sa trai^i in m are belug d a to rita unirii...
Acum, cind cuno^ti adevarul, a vrea sa te in treb ceva : daca ai
ti ca U nirea i^i va aduce m oartea, ai m ai lupta p entru ea ?
Da, a raspuns ferm Mihai, caci via^a unui sin g u r om inseam na m ult mai pu^in ca binele unui in treg popor.
A tunci Zine drum ul spre Constantinopol i ai ineredere
in steaua ta, i- raspuns voinicul i s-a topit in valurile m arii.
Copilul a s ta t un tim p cople^it de ginduri, apoi a ieit la
drum i a p o rn it spre fu rn icaru l Im periului Otoman. Pe la jum ata te a caii 1-a ajuns din urm a un alai im paratesc. E ra sultanul
care calatorea intr-o careta de arg in t, tra sa de ase cai foco^i.
Vazindu-1 pe b aiat i placindu-i fo arte m ult infa^i^area
190

lui distinsa, im paratul 1-a lu a t cu sine i i- d at cea m ai aleasa

ed u cate.
Cind a crescut m are, to a ta lum ea se m inuna de frumuse^ea,
in^elepciunea i puterea lui. Nu era un altul mai m indru in to ata
im para^ia sem ilunei i su ltan u l chibzuia sa -1 faca general peste
a rm ata sa. Dar M ihai ducea in ascuns dorul de ^ara. Intr-o buna
zi a incalecat cel mai iute cal din grajdurile im p aratu lu i i a
venit acasa, in M untenia, unde avea sa devina domn i sa-i
indeplineasca toate dorin^ele, pe care le-a destainuit cindva
pe m alul marii...
Hs * *
Mai spun legendele ca, dupa ce Mihai s-a intors in , Alexandru cel Rau, domnul de atunci al M unteniei, tem indu-se de
noul pretendent la tron, a d at porunca arnau^ilor sa -1 prinda
i sa -1 omoare.
Ace^tia l-au arestat fa ra m otiv i l-au dat pe m ina calaului.
Cineva a citit in graba sentin^a. Tobo^arii au b a tu t sem nalul
de osinda. Calaul i-a suflecat minecile, a lu at securea cea m are
i a ro stit am enintator :
Hai, pleaca- 1;i capul, condam natule !
Un fiu de domn nu se pleaca inaintea nim anui ! a raspuns
m indru Mihai.
Ochii lui aveau a tita for^a de convingere, incit calaul s-a
facut alb ca varul, a scapat securea din m ina i a fu g it de pe
e^afod, strig in d :
Nu pot sa-1 ucid ! Nu pot !
Poporul adunat in ju ru l e^afodului, vazind m inune ca
aceasta, s-a repezit asupra solda^ilor i 1-a scos pe M ihai din
m ina lor.
Acum mul^imea strig a :
T raiasca M ihai ! Iertare osinditului !
In scu rta vreme alaiul, la care s-au a la tu ra t mai mul^i boieri
in fru n te cu m itropolitul
a venit la curtea domneasca
i a cerut sa fie slobozit.
V rind, nevrind, A lexandru cel Rau a cazut de acord cu mulZimea i 1-a ie rta t, cu condi^ia sa piece din ^ara. M ihai s-a dus
191

din nou la Constantinopol, de unde peste un tim p s-a in to rs

inapoi cu im puterniciri de domn...
De cum a u rcat in tron, Mihai s-a gindit sa ridice o^tile sale
im potriva paginilor.
Cunoa^te^i suferin^ele Zarii. Jjjti^i cit de m ari i de dureroase ii sin t ranile, s-a adresat el catre boierii aduna^i la sfat.
Ram ine sa hotarim acum ce leac vom afla pentru vindecarea
lor.
D ar care e planul M ariei tale ? 1-a in treb at un dem nitar
b atrin .
Eu zic sa curai;im Zara de tu rci !
Aa zicem i noi ! au ro stit intr-un glas boierii lui.
Mihai s-a b u cu rat nespus la auzul acestor vorbe i chiar
atunci, in aceea^i seara, a scris carZi catre domnul Moldovei i
catre voievodul T ransilvaniei, inZelegindu-se cu ei sa izbeasca
to^i odata in jugul paginim ii.
In luna noiembrie, toate clopotele de la N istru pina la Tisa
au su n at chem area la arme. Din toate col^urile plaiului rom anesc
stram o^ii nostri s-au n ap u stit asupra turcilor.
A fost un macel ingrozitor in to ata Zara. Dar Mihai nu s-a
oprit aici. Cu oastea sa, el a trecu t D unarea i i- gonit pe turci
pina dincolo de mun^ii Balcani, unde paginii s-au adapostit dupa
zidurile orasjului A drianopol.
Im p aratu lu i nu-i venea a crede, ca vizirul sau suferise
asemenea infringere. Dar, cind rama^i^ele arm atei in frin te au
ajuns la Istanbul, furie nebuna a pus stap in ire pe dinsul i
el a poruncit generalilor sai sa cucereasca din nou, cu orice preZ,
ceta^ile i pam inturile pe care le-au pierdut.
La Istan b u l s-a intocm it arm ata puternica sub comanda
lui M ustafa-pa^a. Im preuna cu ea, alte apte arm ate au fost
ridicate din cele mai in d ep artate regiuni ale im periului i trimise im potriva rom anilor.
A flind de planul turcilor, M ihai V iteazul i-a im p a ra t i
el arm ata in apte par^i i le-a trim is sa Zina piept otirilor pagine. Cu cea de a opta a trecu t el insui D unarea i a ieit pe
nea^teptate in fa^a lui M ustafa-pa^a. A cesta avea cu el peste
cincizeci de mii de soldati bine instrui^i i inarm a^i cu tunuri.
Oastea lui Mihai num ara doar p a tru mii de calare^i.
192

Cind cele doua o^tiri s-au oprit fa^a in fat;a, M ihai s-a inal^at
in scari i le-a vorbit rom anilor :

Fra^ilor ! A sosit i ceasul incercarii noastre. Sintem

pu^ini, d ar tocm ai de asta nu avem decit cale sa invingem !
Urma^i exemplul meu in lu p ta ! S in t sigur de victorie ! Dupa
mine, voinici !
13 Com anda nr. 30735

193

$i, m torcindu-i arm asaru l spre locul unde se zareau corturile turcilor, a pornit in goana naprasnica cu to ata oastea
dupa el. Turcii nici n-au dovedit bine sa-i incarce tunurile, ca
M ihai a i p atru n s in ta b a ra lor. Sabia lui m are izbea ca trasnetu l in d reap ta i in stinga. Din citeva sa ltu ri a d at peste cap
garda lui M ustafa-pa^a i a ajuns la cortul lui. G eneralul tu rc
i-a descarcat pistoalele asupra lui Mihai, dar in aceea^i clipa
capul i- fost desprins de trup. Un capitan din oastea dom nitoru
lui 1-a in fip t intr-o suli^a lunga i 1-a p u rta t prin to ata ta b a ra
paginilor, strig in d :

Pleca^i-va inaintea Crucii, ticalo^ilor, daca nu vre^i s-o

pa^iti ca generalul vostru !
P ag in ii s-au in sp aim in tat i au luat-o la fu g a cit au p u tu t
de repede.
Aa s-a risip it ca fum ul m area oaste a su ltan u lu i i to t aa
au fost facute una cu pam intul i celelalte apte oti mai rnititele.
* * *
Intr-o alta batalie cu turcii, dom nitorul M ihai s-a a v in tat
in lu p ta i, ca de obicei, a p atru n s adinc in rin d u rile du^m anilor.
El avea for^a uriaa i nim eni nu era in stare sa-1 opreasca.
P rin p irtia deschisa de dinsul in ain tau ceilal^i oteni, largind-o
to t mai m ult.
Deodata un spahiu tu rc s-a repezit cu suli1;a asupra lui Mihai
i 1-a izbit in pintece. V irful sulitjei i- sp a rt arm u ra i i- p a
tru n s in carne, sfi^ietor de dureros,
D om nitorul a apucat cu m ina suli^a, oprind patrunderea
ei in tru p . Ochii lui cautau un sprijin la nevoie. Cum era in alt
i aratos, turcii au vazut im ediat in ce s itu a te se afla i zeci
de otom ani au ta b a rit asupra lui, im presurindu -1 din toate p a r
o le i urlind de bucurie la gindul ca il vor rapune.
D ar n-a fost sa se im plineasca voia lor, caci doi capitani
viteji, in^elegind prim ejdia, au sa rit intr-o clipa in ajutorul
Voievodului. Rotindu-i palo^ul ca pe jucarie, unul din ei 1-a
despicat in doua pe spahiul care infigea suli^a in tru p u l Mariesale, ia r celalalt i- im pra^tiat cu buzduganul pe ceilal^i dumani.
194

Scapat de prim ejdia mort;ii, M ihai V iteazul n-a spus nim anui
ca are ra n a grea la b u rta. Cu putere inzecita, el a fr in t suli^a
in bucat^i i a aruncat-o cu disprel; in capul adversarilor sai, apoi
a zmuls un iatag an din m ina celui m ai apropiat du^man i a
continuat lupta pina la victoria deplina.
* * *
Dupa b atalia de la Calugareni, in care M ihai V iteazul a ob$in u t cea m ai stra lu c ita victorie asupra turcilor, su ltan u l s-a
g ra b it sa-i trim ita soli de pace, cu d a ru ri im parate^ti i juram inte de prietenie.
A uzind de victoriile lui M ihai asupra turcilor, regele Poloniei im preuna cu Ierem ia Movila, dom nitorul Moldovei, in loc sa
se bucure i sa -1 ajute, au u ita t ca sin t cre^tini i s-au facu t
prieteni cu paginii. Mai m ult chiar : l-au o tra v it cu invidia i
pe tin a ru l dom nitor al T ransilvaniei, A ndrei B athory, care
fusese cardinal in Polonia, dar, de dragul puterii a calcat juram intul fat;a de biserica i s-a u rcat in tro n u l v aru lu i sau, Sigism und.
Acum, cind M ihai V iteazul stabilise leg atu ri strin se cu germ anii, ca sa-1 sprijine im potriva otom anilor, dom nul T ransil
vaniei cauta in fel i chip sa-i incurce itele. S u p arat de p u rtarea
lui, M ihai a trecu t muntfii cu arm ata prin vam a Buzaului i a
pornit spre A lba Iulia, unde se afla A ndrei Bathory. A cesta se
bizuia pe boierii m aghiari, care stapineau pe atunci T ran sil
vania.
L upta s-a d at nu departe de Sibiu, linga satu l ^elem berg.
Oastea rom aneasca era mai indraznea^a la atacuri, m ai sprintena la navala i m ai fa ra frica fa^a de m oarte. In schimb,
m aghearii aveau m ai m ulte tu n u ri i intr-o vreme au ra b u fn it
cu ele a tit de ta re in grosul o^tirii lui Mihai, incit rin d u rile ei
au ovait i erau cit pe ce sa dea inapoi. A tunci Voievodul s-a
repezit in fru n te a o^tenilor sai, strig in d :
Dupa mine, voinici ! Cu Dumnezeu, spre izbinda !
Bra^ul lui de fier trin te a la p am int pe totji du^m anii intilniZi
in cale. F apta sa in tr-a tit i- im b arb atat pe rom ani, incit ei s-au
aru n cat din nou cu furie inzecita asupra m aghiarilor, facindu-i
13*

195

acum pe dinsjii sa govaie sa Zipe disperati. In curind ovaiala

lor s-a tran sfo rm at in fu g a r.u^inoasa.
ora mai t i r z i u intreaga ta b a ra du^m ana era in mina lui
Mihai. B a t h o r y a scapat ca prin urechile acului de prinsoare
si, insotit de ci^iva calareti, a fu g it spre Moldova.
La 1 noiem brie Mihai V iteazul a in tra t in A lba Iulia, fiind
prim it ca un adevarat izbavitor de catre rom anii din A rdeal.
femei, b a trm i i copii alergau din toate p ar tile sa-1
vada. Daca nu izbuteau sa se apropie de el i sa-i saru te m ina ori,
eel putjin, sa-s?! a s t e a r n a hainele in ealea lui, ea el sa treaca cu
ealul peste ele, atunci se m ultum eau sa -1 adm ire de departe, cum
trece falnic p rin tre rin d u ri, in so tit de generali i capitani in u n i
form e stralucitoare, i sa strig e plini de bucurie :
T r a i a s c a Mihai, I m p a r a t u l nostru !
I n t r i n d in p a l a t u l domnesc de la A lba Iulia, Mihai Viteazul
a u rcat pe tron si s-a declarat d o m n al am belor principate romane^ti : T ransilvania fji M untenia (sau V alahia", cum ii spuneau, de obieei, veeinii).
La citeva zile dupa as ta , a venit an t&ran secui (adica de
origine germ an a) i 1-a ru g a t sa -1 prim easca, zicind ca vrea
sa-i ofere ceva de m a r e p re|. M ih ai i- p r im i t , i a r acesta, d u p a
ce s-a inchinat p i n a la p a m i n t , a zis :
Deunazi a m a s la mine peste noapte un pribeag. E ra
A ndrei B athory, d u s m a n u l tau. Eu am a^teptat sa atipeasca
fyi i-am. venit de hae.
Spunind acestea, ijaranul a scos din tra is ta capul nefericitului Vladiea. La vederea lui, M ihai s a um plut de durere i
a ro stit :
N efericitule ! $ tiu ca te-ai gindit sa-mi faci bucurie,
d ar nu Zi-a reusy.it decit sa ma in fu rii, caci ai caleat in picioare
legea ospitalitatii, car e este sfin ta, chiar i atunci, cind prim eti
in casa u n du^man.
S tra ja a lu a t vinovatul pe sus i 1-a dus in fata judecatii, iar
Mihai a dat porunca sa fie adus i tru p u l celui ucis, ca sa poata
fi inm orm intat cu cinstea ce i se cuvine unui rege...

196

 ^ ^

Cucerirea T ransilvaniei a f a c u t m a r e v ilv a m t o a t e tarile

vecine. Unii se bucurau, A ltii tu rb au de in mie. Ierem ia Movila
i cu regele Poloniei au t r i m i s in graba d u p a Sigismimd. Batho
ry, indem nm du -1 sa strin g a a r m a t a s-si sa se ridice im potriva lui
Mihai.
P rinzind de veste, Mihai Viteazul a trecut vigeUos m until
C arpati i a in tra t in Moldova.
Ierem ia s-a inchis in Suceava, D a r n e t r e b n ic u l dom nitor nu
tia ca moldovenii nutreau dragoste in flacarata pentru eroul
din M untenia. In ajunul bataliei, pe cind a r m a t a lui Mihai se
apropia de cetate, to ti ostaii moldoveni i-au in a lta t cuinele
in sulite i au trecu t de partea Voievodului, chiuitid si stri gind
intr-un glas :
T raiasca Mihai-Voda I
Saracul I erem ia. vazindu se p a r a s i t de popor, a fu g it cu
mica c e a ta de boieri credinciosi in Polonia. Acolo a naim it mercenari st-raini i s-a i n t e r s cu ei im potriva nropriei sale tari. Dar
Mihai V iteazul i- b a tu t cru n t pe apa Jijiei i lin g a ce tat ea Fo~
tinului, silindu-i sa fuga r u i n a ti tocmai dine ok; de N istru.
Dupa ce a s ta t pu tin la S uc ea va j. s-a incihmat in f a t a m o r
m intului lui $ tefan cel Mare, de Ja P a t n a , Mihai Viteazul a
c oborit la Iai, u n d e il asiepta m itropolitul Moldovei, cu to a ta
c u r te a domneasca. Aici i s-a f a c u t p r i m i r e im parateasca, M i
tropolitul 1-a binecuvintat ca d o m n al J a r ii Moldova.
In sfirit, M ih ai ii atinsese seopu.1 : po porul n o s t r u er a din
nou u n i t intr-o s i n g u r a t a r a . ca pe t i m p u l lui Decebal
Bureb i s ta !

Tntorcindu-se la A l b a I ulia, el e a i n c o r o n a t ca d o m n i t o r al
T uturor principatelor rom an e. In tru mem or area a cestui evenim ent, a pus sa se b ata moneda cu ehipul s a u ^i cu urm atoarea
inscriptie in grafie latina :
M ih a i P r in cipe al T ra n s ilv a n ie i, V alahiei i Moldovei".

alai multiroe de oameni care Tnpntesto de seams su

ceremonie
arnaut soldat mercenar, reerutat, de obicei, din Albania
r.

1.97

comemorare pastrarea cu cinste in memorie a unui evenirnent im

portant
complot in^elegerea secreta a celor care uneltesc ceva impotriva
unei persoane sau a unui stat
a deporta a exila, a duce pe cineva cu forta intr-un loc de exil
eafod platform a pe care sint executa^i condamna^ii la moarte
falnic maret, impunator, mindru, semet
izbavitor salvator, m intuitor
inaintai persoane care au pregatit activitatea celor ce vin dupa ei
napastuit asuprit, oprimat
spahiu soldat din cavaleria turceasca
unitar omogen, care formeaza un tot intreg
vizir prim-ministru al Imperiului Otoman
voievodat principat sau 1;inut condus de un vievod
Raspunde^i :
1. Ce fel de om era Mihai Viteazul ?
2. Care erau cele trei principate romane de pe vremea lui ?
3. Prin ce s-a slavit cel mai m ult Mihai Viteazul in istoria neamului
nostru ?

Re^ine^i :
1. Mihai Viteazul a fost primul domnitor care a infaptuit ideea sfin ta
a unirii tuturor romanilor de pretutindeni. El a unit Muntenia,
Transilvania i Moldova cele trei principate care vorbeau aceeai
lim ba intr-o singura tara. Acest evenirnent a avut loc in anul
1600.
2. Cine ii iube^te cu adevarat poporul, acela niciodata nu sus^ine
dezbinarea lui.

INTIM PLARI DIN V IA ?A LUI CUZA-VODA

La 24 ianuarie 1859 A lexandru loan Cuza, care era domn al
Moldovei, a fost ales dom nitor i in M untenia. A stfel, cele doua
principate s-au contopit intr-o sin g u ra ta ra , num ita Romania.
U nirea a adus poporului nostru mai m ulta lini^te i siguran^a. N um arul locuitorilor s-a dublat, bogatiile ta rii au sporit,
sta tu l a devenit de doua ori m ai puternic.
198

Cunoscind problemele tarii, Cuza-Voda a facut mai m ulte

schim bari i reform e, prin care a uurat via^a ^aranilor, a imbunata^it in v atam in tu l, a pus capat abuzurilor i nedrepta^ilor.
El facea p arte dintr-o veche \7 de boieri moldoveni, inrudi^i cu fam ilia cronicarului Miron Costin. Cuno^tea mai m ulte
limbi. li facuse studiile in Franca. Avea gradul de colonel in
arm ata. E ra un om vesel i inteligent. Ii placea fo arte m ult sa
stea de vorba cu oamenii din popor. Uneori im braca haine sim
ple, ca sa nu fie recunoscut, i ieea in lume, sa afle m ai bine
nevoile supu^ilor sai.
In folclorul nostru s-au p a stra t sumedenie de istorioare, in
care Cuza-Voda apare ca un dom nitor bun i cu dreptate, care
tie sa rid a de sine i de al^ii, insa nu adm ite ca legea sa fie incalcata...
* * *
Se spune ca pe tim pul cind el abia venise la putere, negustorii ii faceau de cap : fiecare folosea in vinzare oca sa (un vas
de lu t cu m ult mai mic decit cel stab ilit prin lege). Ca sa le dea
lec^ie, Cuza-Voda s-a im bracat in haine ^arane^ti i s-a dus in
tirg , la Gala^i. Luase cu el nite lapte, sa-1 vinda" unui bacan,
despre care se vorbea ca n-ar fi prea cinstit.
Buna, jupine, a sa lu ta t el, paindu-i pragul.
Buna sa-^i fie inim a, dupa cum ^i-e catatu ra.
Imi dai oca de vin ?
De ce nu ? Cu placere.
Cit ai bate din palme, negustorul i- pus in fa^a ulcica
de lu t cam de-o ju m atate de oca.
Cum aa, jupine ? A sta-i oca lui Cuza ?
Vezi bine, ca pentru voi, ^aranii, asta-i ! i- raspuns neruinatul vinzator.
Cuza-Voda nu s-a pus im potriva, caci vroia sa vada, pina
unde va ajunge negustorul cu in^elaciunea.
Fie. Sa facem tirg u l m ai departe... la ta , am aici ni^te
lapte. ^i-l vind, dar nu pe bani. La ase ocale de lapte sa-mi dai
una de untdelem n.
Bine, a prim it negustorul, clipind mecher din ochi.
A lu a t apoi de pe tejghea oca m are (cea adevarata, poreclita
199

in popor lui Cm.<* ) $i a m asu rat cu ea laptele. Cind sa-i intoarca por^ia de untdelem n, ^aranul" a sta ru it :
Vezi de-mi m asoara drept, cu aceea^i oca.
Nu se poate, ca-i plina de lapte. I^i m asor cu asta.
$i a scos de sub tejghea oca mica.
Pai, se vede foarte bine ca-i mai mica.
Ce pricepi tu, nepricopsitule ? s-a ra s tit negu^atorul.
A tunci ta ra n u l i-a scos caciula, a lepadat sum anul i a
ram as in tunica sa de dom nitor, cu epole^i de aur.
Ei, jupine, mai zici sji-acum, ea nu te-am prins cu oca
mica ?
Nu m ai zic, M aria ta ... iertare...
Drept pedeapsa, Cuza-Voda a poruncit strajeriio r sa-i iege
de g it cele doua ocale i sa-i poarte prin tirg , sa afle lumea ca
a cau tat sa in^ele cum paratorii.
Sa ridice ocalele pe rind, sa le arate lum ii i sa strig e tare
cu care va vinde i cu care n-are sa m ai vinda niciodata.
S tra ju it de paza domneasca, negustorul m ergea pe uliti, ridica oca mica i strig a cit il t;ina gura :
Cu a s t a nu !
Apoi ridica oca m are i strig a i mai tare :
Cu asta da !
Aa l-au pim ibat slujitorii dom nului p rin to t tirg u l : Cu
a s t a ..- nu !, Cu asta da !...
i- fost deajuns singura
piim bare, ca sa se faca om cinstit.
* * ^
A lta d a t a Cuza-Voda a v ru t sa vada, ce fe] de arm ata are.
T r a v e s t i t in sold at, s-a dus intr-o seara prin cri^mele Bucureijtiului, unde banuia ca unii din o^teni intrec m asura.
Cum m e r g e a el aa printr-o m ahala intunecoasa, num ai iata
ca zarete un calaraf?, cintind intr-o bodega. A in tra t i ei acolo.
... Buna, cam arade.
- Mul^umesc, amice,
D ar ce faci aici ?
Cinstesc un pahar de vin.
A ceasta este i dorin^a mea.
A tunci ia loc linga mine.
200

i s-au pus am indoi pe

chef i pe anecdote pina
noaptea tirziu.
tii ? Da eu am term i
n at paralele, i- m a rtu risit
Cuza intr-o vreme. Tu mai ai
ceva ?
Ba i eu le-am gatit.
A tunci pe ce mai chefuim ?
N-avea g rija, 1-a consolat calaraul. Imi las eu
sabia zalog pina dim ineata...
Aa fac to^i ai nostri, cind
nu m ai au parale.
Zis i facut.
A doua zi, Cuza-Voda a
venit, cu noaptea-n cap, la
cazarm a calara^ilor sa-i inspecteze.
Soldat;ii au fost scoi in curte i aezati in doua rinduri.
Cuza s-a plim bat pe dinaintea lor, apoi s-a oprit scu rt in fa^a
unui tin a r, 1-a scos din rind i a strig a t :
A cestui osta sa i se taie capul !
0teanul s-a ingalbenit ca ceara. Cei de fa^a au ram as inm arm uri^i, netiind ce-i asta.
Porunca sa mi-o execute calara^ul cutare...
$i dom nitorul 1-a num it pe soldatul, cu care chefuise in ajun.
Acela a ieit foarte linitit din rind, s-a oprit in fa^a osinditului, a pus m ina pe m inerul sabiei i, inaltindu-i ochii spre
cer, a ro stit :
Doamne ! M ulte m inuni ai facu t pe lum ea asta... D ar i^i
cer inca una : daca acest soldat e nevinovat, fa ca sabia mea
sa se prefaca in sabie de lemn.
In aceea^i clipa i-a tra s sabia din teaca si, spre uim irea tu
tu ro r, arm a lui ... era de lemn !
A ceasta pacaleala i- placut m ult lui Cuza-Voda.
Eti ingenios, baiatule ! a ris el. Te voi ridica in grad. Dar
sa nu-^i mai lai pe viitor sabia zalog la crima, caci ce poate fi
m ai ru^inos p entru un ad evarat ap arato r al ta rii ?

 ' s{c

Nu m ult dupa asta s-a dus Cuza-Voda la inchisoare din

Tirgul-Ocnei, sa vada i acolo cum stau lucrurile.
In trin d in a u n tru cu su ita sa i vazindu-i pe de^inu^i condamna^i la m unca silnica, dom nitorul a prins -i cerceta pe
to^i, cu deam anuntul.
Ce vina ai dum neata, de te-i prom enit aici ? 1-a in tre b a t
pe unul.
Nici vina, M aria ta ! Am fost osindit pe nedrept.
D ar tu ? 1-a in tre b a t pe altul.
Nici eu, m arite doamne. Pe sfin ta dreptate, n-am facut
nim anui nici un ra u !
D ar tu ?... in treb a Cuza-Voda m ai departe pe al^ii.
!>i fiecare se sta ru ia sa m inta, ca nu e vinovat, cu gind sa-1
in^ele pe dom nitor i sa-i trezeasca mila.
A jungind la urm a, Cuza-Voda a m ai in tre b a t pe unul din
ocnai :
Spune-mi, omule : i tu eti nevinovat ? Nici tu n-ai facut
nimic i suferi pe degeaba ?
Ba eu, sa am iertare, M aria ta, sin t vinovat.
Aa ? s-a m irat Cuza.
Da. Era pe tim pul secetei. Imi m ureau copiii de foam e i
am fu ra t un vi^el...
Spune adevarul ? 1-a in tre b a t Cuza pe directorul inchisorii.
Intocm ai, M aria ta !
Ei, bine, s-a ra s tit atunci Voda la director. Ce fel de om
eti dum neata ? Cum de indrazne^ti sa tii aici, in mijlocul a tito r
oameni cinsti^i" i ,,nevinovati , un asemenea rau facato r ?
D irectorul s-a fisticit, ne^tiind ce sa raspunda, ia r Cuza-Voda
a continuat :
C hiar acum sa-1 dai a fa ra din inchisoare ! Sa nu m ai aud
de el !
!*>i in tim p ce ocna^ul se pregatea sa piece, dom nul i- strecur a t in buzunar vreo zece galbeni, spunindu-i :
Ai g rija de copiii tai, sa nu creasca i ei la fel de cinsti^i ca tovara^ii, de care te despar^i acum...
202

* * *

In preajm a U nirii, au av u t loc mai m ulte adunari, m enite sa

exprim e dorin^a poporului de a se uni. La ele participau i reprezenta^i ai taranim ii. P rin tre ace^tia se afla i in^eleptul mo
Ion R oata din V rancea, despre care a scris mai tirziu Ion Creanga. Era un om cinstit i cuviincios, cum sin t m ai tot|i ta ra n ii
rom ani de pretutindeni.
Cuza-Voda 1-a cunoscut la una din aceste adunari, cind mo
Ion R oata 1-a pus bine la punct pe boierul din satul sau, dovedindu-i ca adevaratul stap in al pam intului este cel care il muncete.
La ci^iva ani dupa Unire, trecind Cuza-Voda prin p aro le
celea, s-a oprit in tr-u n tirg , unde 1-a in tim p in at mul^ime de
lume. Cind se afla in mijlocul oamenilor, un ta ra n b a trin a ingenuncheat dinaintea lui, saru tin d u -i m ina, cu lacrim i in ochi.
O-o ! Mo Ion R oata, prietenul i tovara^ul meu cel vechi,
a ro stit uim it Cuza-Voda. Ridica-te, mo Ioane, i spune-mi, fa ra
sfiala, ce durere ai ?
Mo Ion R oata, vazind ca dupa ati^ia ani dom nitorul nu 1-a
u ita t, s-a bucurat nespus i i- m a rtu risit :
M aria ta ! De cind cu adunarea ceea, n-am m ai av u t pace
din cauza boierului... Mi-a facu t zile fripte, m-a ru in a t, mi-a
ucis vitele, iar, cind m-am dus sa-i cer socoteala, in loc de-un
cuvint bun, m-a scuipat in obraz, de fa^a cu slugile sale... Am
crezut ca va cadea cerul pe mine de ru^ine, ca noi putem pierde
orice, a fa ra de cinste...
Cuza-Voda a sta t neclintit i s-a u ita t tin ta la el, cit a vorbit,
iar la sfir^it i- pus in m ina doua fi^icuri cu napoleoni de aur
i i- zis
Tine, mo Ioane, acest mic dar de la mine i astupa-^i
nevoile.
B atrin u lu i i s-au um plut din nou ochii de lacrim i i, inchinindu-se, a zis oftind :
It^i m ultum esc, M aria ta... Dar cu ru^inea cum ram ine ?
Cu ruinea, iata aa ram ine, a raspuns Cuza-Voda, sarutindu-1 pe obraz in fat;a m ultim ii. Du-te i spune satenilor dumitale, ca, pe unde te-a scuipat boierul, te-a s a ru ta t cu dragoste
domnul ta rii i ti-a ters to ata rui=sinea !
203

ahii/.
ab ateit, lacal^aru a
bat-44tt ?tr
1' iVuM' VJUOe piod'Ube :.! Hln'rUn f<
bodega local r.nt., und ,c t-rmsiuna b au tu ri alcoolice ; crim a
calara$ <u.i.lita:c din <4Vi>le-u*

colonel
grad ^upedor in armata, premergator celui de general
epolet-i
sem?:-, apiiratt: j-..-- a/ti forma m ilitara, care indiea gradul
fisie - - si! de ,..,-;-ned<? :b ,.in f a ^ u r a t e in hirtie
ingenios
prir.fjjm. ager, istei
:
;!('.?!'.pi, Mucir-pl
jupbi
M!u fi- [sohteVe, ec-bivalent cu ,,cocon
napobw i
m.-m-da franoeza de aur, care a circulat i la noi

i n. a r i . i , condaim at la munca silnica

r e fo m a
modificaj e, sehinibare prin lege
tunica
haina m ilitara
.. a/aanet, garantie, cheza$ie
R aspundefi :

1. Ce ^. spune despre Cuza-Voda, ea om ?

2. De ce domnitorui 1-a num it pe mo$ Ion Roata prietenul i tovaraul
meu cei vechi ?
3. Ce iiisem naiate a avut Unirea de ia 1895 ? Ce a dat ea poporului ?

Itfcfmeti :
!. Voda a unit Moldova i Muntenia intr-o singura ^ara Ro
mania.
2. Fiec-are popor are in istcria sa ore de virf. Pentru poporul roman
acebt.e ore intotdeauna sint legate de Unire.

204

DECLARA'PA
DE UNIRE A BASARAB1ET CU ROMANIA

In
n um e l e p op o r ul ui
S f a t u l Tarii dec lara :

Basarabiei,

R e pub l ic a D e m o e r a t a M o l d o va
( Basarabia) . in h ot ar el e ei di nt r e
P r u t , N is tr u, M a r f a N e a g r a i vechile g r a n i t e cu A u s t r i a , rupta- din
trupul oechii M o l d o v e de c a t r e Itusia
a cu m sut a si mai bine dc ani, in
pu terca d re pt ul ui is t o n e si d re pt ul ui
de Nean: ... de azi i nai nt e pi p en t ru
t o i de au na sc u n e s ie cu mania m
R o m a n i a ...

Adoptata in Sfatul Tarii

la 27 vnartie 1918,
Chisinau

CUPRINSUL
Din partea a u to r ilo r ................................................................................................

Partea in tii : Leaganul m it o lo g ie i ....................................................................

Loca^ul zeilor ....................................................................................................

P r o m e te u ..............................................................................................................
Cutia P a n d o r e i.................................................................................................
Inlan^uirea tita n u lu i........................................................................................
Ispravile lui H eracle..........................................................................................
Primele in cercari................................................................................................
Moartea e r o u lu i.................................................................................................
I c a r ........................................................................................................................
A rgonauljii............................................................................................................
Lina de a u r ..........................................................................................................
Marul d isco rd iei................................................................................................
Calciiul lui A h il e ..............................................................................................
Calul tr o ia n ..........................................................................................................
Concl uzi i g e n e r a t e .............................................................................................

17
21
25
27
31
34
41
44
47
51

Partea a doua : Copilaria strabunilor...................................................................

52

9
12

Tracii in razboiul t r o ia n ................................................................................

52
55
Infratirea troienilor cu t r a c ii........................................................... ...
Intem eierea R o m e i...........................................................................................
60
Revenirea la b a ^ tin a ........................................................................................
65
Tracul nesupus S p a r ta c u s..............................................................................
68
Gladiatorii rascu la^ i.........................................................................................
72
Cezar i R u biconu l.............................................................................................
77
Armele lui B u re b ista .......................................................................................
82
T u rn id ava.............................................................................................................
87
Ajunul fu r tu n ii..................................................................................................
92
Imparatul T r a ia n .............................................................................................
96
Scutul lui D ecebal..............................................................................................
99
Concl uzi i g e n e r a t e .............................................................................................104
206

Partea a treia : Infiriparea c r ed in te i..................................................................105

Na^terea lui I is u s ............................................................................................. 105
loan Botezatorul ................................................................................................ 110
Minunile lui Hristos ......................................................................................... 114
Pildele m in tu itoru lu i........................................................................................122
Tradarea lui Iu d a ...............................................................................................132
Judecata lui P i l a t ............................................................................................. 137
R a stig n irea .........................................................................................................141
Invierea lui I i s u s ..............................................................................................144
Concl uzi i g e n e r a t e .............................................................................................148
Partea a patra : Sabia cre^tinata^ii.....................................................................149
Biciul lui D um nezeu...........................................................................................150
Invazia paginilor ........................................................................................... .....157
Tinere^ea lui $tefan cel Mare .........................................................................164
Batalia de la Baia ............................................................................................. 169
Infringerea tatarilor la L ip n ic ....................................................................173
Valea A lb a .......................................................................................................... 177
Testamentul lui tefan cel M are..................................................................182
Concluzii g e n e r a t e ............................................................................................ 186
Partea a cincea : Poteca u n ir ii.............................................................................. 187
Mihai V ite a z u l................................................................................................... 189
Jntimplari din via^a lui C u za -V o d a .........................................................198
Declarat,ia de unire a Basarabiei cu R o m a n ia ..................................... 205

de iipiii e .lii.a S . Ooii edrtoriaie 12,60. Coli de tip a r 13,uu. Ti-aj 55 0C0. T ip a ru l ex ec u ta t sa b com anda
m ;S0735 ia C cm b in atu l P o lig rafic, 277004, C hisinau,
otr, M itropolicul P e tru M ovila, n r. 35.