OLIMPIADA DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

Etapa locală
11 februarie 2023
Clasa a VII-a
Varianta 2
 Toate subiectele sunt obligatorii.
 Timp de lucru: 3 ore.
 Total: 100 de puncte
 Nu se acordă puncte din oficiu

Se dau fragmentele:
A. (…) Pricoliciul* nu făcu nicio mișcare. Își examina o unghie de la piciorul stâng, care-i
crescuse prea mare și încovoiată, și încerca să-și limpezească gândurile. Pentru nimic în lume nu s-ar fi
apropiat și mai mult de iaz.
Cel-din-Baltă își pierdea treptat răbdarea, iar apa cea neagră prinse a se învolbura ca o cafea
care dă în foc.
- Ai venit la mine oropsit, vai de steaua ta! Tu m-ai întrebat cu ce lighioană te asemeni, dacă ești
viu ori altminteri…iar eu ți-am zis că ești un pricolici. Dar ce știu eu? Apleacă-te și uită-te în apă, o să
vezi singur cine ești!
Pricoliciul își tot zgrepțăna unghia, în timp ce amintiri și senzații doar pe jumătate trăite i se
învălmășeau în minte. Trecuseră parcă mii de ani de când hălăduia prin Lumea Împădurită, fără vrere,
fără rost și simțea cum mersul său e cumva împotriva mersului tărâmului acestuia și al celui de dincolo,
care în vremurile vechi erau totuna. Atunci i-a aținut pentru prima dată calea Cel-din-Baltă. A
scormonit pe sub izvoare, tulburându-le apele ca să le schimbe cursul pentru a-l amăgi și revărsându-le
umflate peste maluri, inundând cărările pe care le cunoștea. Când s-a trezit înconjurat de ape, l-a
strigat: ”un' te duci tu, biet pricolici? Hai să te văd la față, vino mai aproape!” Toate temerile i-au
sporit, însă în același timp s-a simțit mai liniștit ca niciodată.
Cel-din-Baltă vorbi din nou, de parcă i-ar fi citit gândurile.
- Acum atâția ani când ne-am întâlnit noi, Lumea Împădurită era doar un lăstăriș, iar cei
asemenea mie răsăreau ca izbucurile, în locuri în care Apa Vie nu îndrăznea să susure. Dacă nu ar fi
fost goana Ciutei, noi nu ne-am fi împrăștiat ca Ciuma sau ca sora ei, Holera, care au prins viață mult
mai târziu, ca să secere oameni. Când Bradul Lumii creștea cu nesăbuință din izvor de Apă Vie, apa
stătută sau Moartă, cum îi spuneți voi, nu era oriunde și îndeajuns, și nici nu te ducea în adâncuri.
Adâncul a apărut odată cu Sorbul Pământului, atunci când Tărâmul Celălalt începuse să se
împlinească și să dea naștere altor tărâmuri, de ascunziș. Dar iată că de acum s-au ivit pietre de hotar,
două locuri nu mai sunt într-unul și s-a întors roata pentru ăștia ca noi. Apa Vie secată-i de mult, Apa
Moartă e pretutindeni, iar hăul se cască la fiecare pas. Vrei să-ți arăt? Apleacă-te doar și vei vedea!
Vorbele Celui-din-Baltă îi picurau în urechi precum cele dintr-un vechi descântec. În tot acest
timp nuferii se aprindeau rând pe rând ca niște mici platforme luminate de lampadare, iar apa iazului
se limpezea încetul cu încetul. Din neagră deveni mai întâi maronie, apoi căpătă nuanțele verzui și
azurii ale mării și dintr-odată parcă se evaporă cu totul, lăsând pe maluri niște cristale precum cele de
sare.
Iazul era acum doar o groapă rotundă. Mirat, Pricoliciul se ridică în picioare și făcu îngrozit un
pas înapoi, căci nu putea să-i zărească fundul. În fața lui se căsca un abis. Iar golul se umplu de glasul
răsunător ce venea din adâncuri.

1
 - Eu sunt acela care a rostogolit Pământul pe vremea cânt toate zgomotele erau într-unul
singur, iar tăcerea le cuprindea pe toate. Eu ți-am dat un chip, un nume și o umbră de care să atârni și
a cărei prelungire să fii! Cui crezi că-i pasă de tine? Toți cei de Aici și de Acolo au un rost, o poveste.
Tu n-ai nimic!
”Plec!” gândi îngrozit pricoliciul. ”Plec chiar acum, e timpul de plecare!”
Nu, Cel-din-Baltă nu era prietenul lui. El nu avea niciun prieten. Poate că nici nu știa ce urma
să se întâmple cu pădurea. Îl chemase doar ca să-l piardă! Să-l tragă după el în hăul acela suspendat
între cele două tărâmuri prin care ar fi putut să cadă la nesfârșit. Încă nu era prea târziu, încă mai
avea cale de întors!
Se pomeni smulgându-se din vrajă și îndepărtându-se de groapă. Însă chiar în momentul acela
cărarea începu să se surpe. Bulgări de pământ se desprindeau de sub tălpile lui și se rostogoleau spre
gura rotundă a prăpastiei. Încercă să se agațe de ceva, de orice, însă nu găsi nimic prin preajmă.
Aluneca spre margine.(…)
(Adina Popescu, O istorie secretă a Țării Vampirilor 1, Cartea Pricoliciului - fragmente)
*pricolici – duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte)și care ia înfățișarea unor
animale; strigoi.

B. Furiile se agitau pe parapete sus, în beznă. Pereții posteriori ai fortăreței aveau o strălucire
neagră, iar porțile de bronz înalte cât o clădire cu două etaje erau larg deschise.
De aproape, am văzut că gravurile de pe porți reprezentau scene legate de moarte. Unele erau
din timpurile moderne – o bombă atomică explodând deasupra unui oraș, un șanț plin de soldați
purtând măști de gaze, un șir de victime ale foametei din Africa așteptând cu niște blide* goale – dar
toate arătau de parcă ar fi fost gravate în bronz cu mii de ani în urmă. M-am întrebat dacă nu erau
profeții care deveniseră realitate.
În curte era grădina cea mai ciudată pe care o văzusem vreodată. Ciuperci multicolore, arbuști
otrăvitori și niște plante ciudate, luminoase, care creșteau lipsite de lumina soarelui. Bijuterii prețioase
înlocuiau florile, grămezi de rubine mari cât pumnul, mormane de diamante brute. Ici și acolo, ca niște
oaspeți înlemniți, statui din grădina Meduzei – copii, satiri și centauri pietrificați – zâmbind grotesc.
În centrul grădinii era o livadă de rodii, iar florile lor portocalii străluceau în întuneric.
- Grădina Persefonei, a spus Annabeth. Nu vă opriți.
Înțelegeam de ce dorea să mergem mai departe. Mirosul înțepător al acestor rodii era aproape
copleșitor. Simțeam o dorință bruscă de a le mânca, dar apoi mi-am adus aminte de povestea
Persefonei. O îmbucătură din hrana existentă în Lumea Subpământeană, și n-am mai fi plecat
niciodată. L-am tras pe Grover, care tocmai voia să culeagă o rodie mare și suculentă.
Am urcat treptele palatului printre coloane negre, printr-un portic de marmură neagră, intrând
în casa lui Hades. Holul de la intrare avea o podea lustruită din bronz, care părea să fiarbă în lumina
reflectată de făclii. Nu exista tavan, doar acoperișul peșterii, departe, sus. Mă gândesc că n-aveau de ce
să-și facă griji în privința ploii.
Fiecare ușă laterală era păzită de un schelet cu echipament militar. Unele purtau armuri
grecești, unele uniforme de soldați britanici, unele haine de camuflaj, cu steaguri americane zdrențuite
pe umeri. Aveau sulițe sau muschete sau mitraliere M-16. Niciunul nu ne-a deranjat, dar ochii lor goi
ne urmăreau în timp ce mergeam pe hol spre ușile cele mari din partea opusă.
Două schelete în uniforme de pușcași marini americani păzeau ușile. Ne-au rânjit. Aveau
agățate de umeri lansatoare de grenade.
- Știți ceva, a mormăit Grover, pun pariu ca Hades n-are probleme cu vânzătorii ambulanți.
Rucsacul meu cântărea acum o tonă. Nu-mi dădeam seama de ce. Aș fi vrut să-l deschid, să văd
dacă n-aveam vreo bilă de bowling rătăcită pe acolo, dar nu era momentul.

2
 - Ei bine, am zis. Credeți că ar trebui să…ciocănim?
Un vânt cald a suflat pe coridor și ușile s-au deschis. Gardienii s-au dat la o parte.
- Cred că asta înseamnă „ entrez-vous”*, a spus Annabeth.
Încăperea arăta întocmai ca în visul meu, cu excepția faptului că tronul lui Hades era ocupat.
Era al treilea zeu pe care-l întâlneam, dar primul care arăta ca o divinitate.
În primul rând, avea cel puțin trei metri înălțime și purta o robă neagră de mătase și o coroană
de aur împletit. Avea pielea deschisă la culoare, ca a unui albinos, părul până la umeri și negru ca
noaptea. Nu era solid ca Ares, dar radia putere. Lenevea pe tronul său (…), părând suplu, grațios și
periculos ca o panteră.
Imediat am știut că el trebuia să fie șeful. Știa mai multe decât mine. El ar trebui să fie stăpânul
meu. Apoi mi-am spus că trebuie să-mi revin.
Aura lui Hades mă afecta, la fel cum făcuse cea a lui Ares. Stăpânul Morților îmi amintea de
portretele lui Adolf Hitler, Napoleon sau ale unor lideri teroriști care puneau la cale atentate
sinucigașe. Hades avea aceiași ochi aprigi, același tip de charismă* malefică, fermecătoare.
- Ai curaj să vii aici, fiu al lui Poseidon, a spus el pe un ton mieros. După ce mi-ai făcut, ești
foarte curajos! Sau poate ești pur și simplu foarte prost.
O amorțeală mi s-a strecurat în articulații, ispitindu-mă să mă întind și să trag un pui de somn
la picioarele lui Hades. Să mă ghemuiesc aici și să dorm pentru totdeauna.
M-am opus tentației și am înaintat. Știam ce am de spus.
- Stăpâne și unchiule, am două rugăminți.
Hades a ridicat o sprânceană. Când s-a aplecat în față, stând pe tron, niște fețe întunecate au
apărut în cutele robei sale negre – fețe chinuite, de parcă veșmântul ar fi fost însăilat* din suflete
prizoniere în Câmpiile Pedepsei, care încercau să iasă. Acea parte din mine care suferea din pricina
deficitului de atenție se întreba, total pe lângă subiect, dacă și restul hainelor sale erau la fel. Ce
lucruri oribile trebuie să fi făcut în viață ca să sfârșești prin a fi țesut în lenjeria lui Hades?
(Rick Riordan, Percy Jackson și olimpienii – Hoțul fulgerului)
*blid, blide, s.n. (pop.) – vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină; (la pl.) Vase de
bucătărie.
*entrez-vous(fr.) – „Intră/Intrați!”, în limba franceză.
*charismă, charisme, s.f. – înfluență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal
*însăilat,-ă, adj. – cusut provizoriu; fig. improvizat
C. Copiii se pot bucura în sfârșit de o enciclopedie ludică* a personajelor mitologice din vechiul
sat românesc. Toate acele făpturi năzdrăvane, zmei, îngeri, luceferi, ursitoare, care animau viața
spirituală a țăranului român, dar și lumea de basm în care mulți dintre noi ne-am petrecut copilăria,
pot prinde iarăși viață în imaginația plină de forță a copiilor de astăzi. Poveștile despre făpturile
fantastice, ale cerului, ale timpului, ale văzduhului, ale pamântului, ale pădurii, ale apelor, ale
basmelor, sunt însoțite de o serie de ilustrații aparținând copiilor ce au luat parte la "Atelierul de
creativitate" de la Muzeul Țăranului Român. Paginile acestei minunate colecții de "arătări ale satului"
oferă prilejul descoperirii unei lumi ce nu se vede decât cu ochii minții, o lume ce te sustrage din
banalul realității, spre a te reda unui fascinant spațiu imaginar.
"Ființe cu chip și nume bizare, chemate înapoi la viață din credințele populare românești. Ființe
bune și ființe rele. Ființe puternice și creaturi fragile. Toate au ceva fantastic în ele. Toate au ceva
pământesc în ele, sunt fie ușor de păcălit, fie leneșe, fie nu au minte multă. Coboară din basme, din
snoave, din balade, din descântece populare vechi de tot. Dar nu oamenii de la sat le-au inventat. Ele
au fost dintotdeauna acolo, ascunse în apele și pădurile țării, în cer și dincolo de stele, încă de la
Facerea Lumii. Oamenii de la sat le-au dat doar chip și nume. S-au temut de ele sau le-au cerut
protecția și le-au îmbunat prin ritualuri astăzi uitate. Toate aceste ființe pe care le puteți întâlni într-o

3
vacanță la sat le puteți găsi și în cartea „Îngeri, zmei și joimărite”, de Carmen Mihalache. Sunt
povestite pe înțelesul copiilor, dar pot face oricând deliciul părinților." (Cătălin D. Constantin)
(https://carturesti.ro/carte/ingeri-zmei-si-joimarite-59584)
*ludic,-ă – Care are caracter de joc; referitor la joc.

SUBIECTUL I 20 de puncte
Scrie, pe foaie de concurs, numărul cerinței și litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Conține doar cuvinte compuse seria: 2 puncte

a) „adâncuri”, „iazului”, „nuanțele”.
b) „Cel-din-Baltă”, „fiecare”, „orice”.
c) „dacă”, „descântec”, „răsunător”.
d) „nesfârșit”, „Sorbul Pământului”, „verzui”

2. Alege seria în care numărul de litere diferă de numărul de sunete în fiecare cuvânt: 2 puncte
a) „aici”, „căci”, „eu”, „urechi”.
b) „cele”, „mici”, „urechi”, „vechi”.
c) „chiar”, „chip”, „cel”, „cei”.
d) „el”, „hăul”, „orice”, „picioare”

3. Conține un verb auxiliar enunțul: 2 puncte

a) „Iazul era acum o groapă rotundă.”
b) „ Tu n-ai nimic!”
c) „Toate temerile i-au sporit.”
d) „ Cred că asta înseamnă „entrez-vous”.

Scrie, pe foaia de consurs, răspunsurile corecte ale cerințelor de mai jos:

4. Ilustrează, în două enunțuri, sensuri diferite ale cuvântului polisemantic a se împlini. 2 puncte
5. Ilustrează în enunțuri omonimia cuvântului râs. 2 puncte
6. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din următoarea secvență: „Toate aceste ființe
pe care le puteți întâlni într-o vacanță la sat le puteți găsi și în cartea Îngeri, zmei și joimărițe.
2 puncte
7. Indică funcția sintactică a fiecărui cuvânt subliniat din enunțul: Paginile acestei minunate colecții de
"arătări ale satului" oferă prilejul descoperirii unei lumi ce nu se vede decât cu ochii minții, o lume ce
te sustrage din banalul realității, spre a te reda unui fascinant spațiu imaginar. 2 puncte

8. Alcătuiește un enunț asertiv în care să-ți exprimi opinia despre personajele mitologice românești,
folosind o formă verbală nepersonală. 2 puncte
9. Construiește un enunț interogativ adresat Celui-din–Baltă, în care substantivul pricolici să aibă
funcție sintactică de nume predicativ. 2 puncte
10. Valorificând textul C, construiește o frază alcătuită din două propoziții principale aflate în raport de
coordonare disjunctivă. 2 puncte

SUBIECTUL al II-lea 40 de puncte

Scrie pe foaia de concurs răspunsul, în enunțuri, pentru fiecare dintre întrebările de mai jos:

1. Explică, într-un enunț, din ce cauză îi era teamă pricoliciului să se apropie de iaz. 6 puncte

4
2. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului Hades, din textul B, și mijlocul de
caracterizare, ilustrându-l cu o secvență relevantă. 6 puncte
3. Prezintă, în 30-70 de cuvinte, o legătură de conținut între cele trei texte-suport. 6 puncte
4. Explică, în 30-50 de cuvinte, atitudinea lui Hades, din textul B, față de personajul narator. 6 puncte

5. Prezintă, în 50-70 de cuvinte, o semnificație a următoarei secvențe din textul C, referitoare la

personajele mitologice ale satului românesc: Toate au ceva fantastic în ele. Toate au ceva pământesc în
ele, sunt fie ușor de păcălit, fie leneșe, fie nu au minte multă. Coboară din basme, din snoave, din
balade, din descântece populare vechi de tot. Dar nu oamenii de la sat le-au inventat. Ele au fost
dintotdeauna acolo, ascunse în apele și pădurile țării, în cer și dincolo de stele, încă de la Facerea
Lumii. 8 puncte
6. Cum influențează, în opinia ta, personajele mitologice valorile și atitudinile cititorilor? Justifică-ți
răspunsul, în 70-100 de cuvinte, valorificând textele-suport A și B. 8
puncte

SUBIECTUL al III-lea 40 de puncte

Imaginează-ți că tu și pricoliciul, personaj din textul A, l-ați însoțit pe naratorul textului B până
la Hades.
Povestește, într-o notă de jurnal, de minimum 150 de cuvinte, o întâmplare inedită, ceea ce ai
trăit și ai simțit în această aventură. Vei insera o secvență dialogată de minimum patru replici și o
secvență descriptivă, de minimum 30 de cuvinte. Data redactării notei de jurnal este 10 februarie 2023.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

• conținutul compunerii – 30 puncte
• redactarea compunerii – 10 puncte
(marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți –
1 punct; corectitudine gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; respectarea
normelor de ortografie – 2 puncte; respectarea normelor de punctuație – 2 puncte; lizibilitate – 1 punct).

Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150
de cuvinte şi dezvoltă subiectul propus. Compunerea nu va avea titlul sau motto.