Sunteți pe pagina 1din 36

1

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE


ProIesorul de geograIie Ion Spineanu povesteste asistentului su despre cltoria
ntreprins de el n AIrica n anul 1910. Urmnd indicatiile unei vechi legende arabe,
maiorul AlIred Rosechamp pleac n Iruntea unei expeditii s caute n Congo Bel-
gian un meteorit de aur. Ion Spineanu a izbutit s participe la expeditie numai n
urma reusitei sale la un concurs cu probe Ioarte grele.
Exploratorii vor s se Ioloseasc de o btrn cluz care cunoaste amnunte
despre pretiosul meteorit si care, cu un deceniu n urm, condusese o portiune din
drum, expeditia colonelului englez Arthur Smith, disprut mai trziu n adncurile junglei.
Niste necunoscuti ucid ns cluza cu ajutorul unei sgeti de dimensiuni Ioarte
mici. Aceast crim pare un avertisment dat celor care ar ndrzni s se aventureze
n cutarea aerolitulul.
Fr s se lase intimidat, maiorul Rosechamp, locotenentul Leicher, sergentul
Marssack si geograIul romn ptrund n jungl cobornd ctre ecuator. Dup primele
zile, se dovedeste c telurile care-i anim pe membrii expeditiei nu snt aceleasi.
Singurul pe care-l mn dorinta de a contribui la lrgirea cunostintelor despre aceast
parte a a lumii este Ion Spineanu. Ceilalti snt atrasi de mirajul mbogtirii, al aurului.
Ostenelile drumului snt ns chinuitoare. Unul dintre hamali, Mambo, cade istovit
rnindu-se grav la un picior. Rosechamp si Marssack nu dau crezare suIerintelor
negrului si ncep s-l biciuiasc pentru a-l obliga s duc mai departe poverile grele.
Spineanu ia aprarea hamalului, Iiind nevoit s se Ioloseasc de amenintarea
revolverului pentru a-l determina pe maior s renunte la brutalitatea obisnuit.
Rosschamp nu uit aceast insult si-l amenint pe Spineanu c se va rzbuna.
(ntinuate ain numrul 1)
CAPITOLUL VII
MISTERUL 1UNGLEI PITICE
Nici nu mai tineam socoteala zilelor care trecuser de cnd prsisem Bassoko.
Toate se asemnau prea mult una cu cealalt. Aceleasi ploi, aceeasi cldur scitoare,
aceleasi insecte dezgusttoare. Nicieri nu aprea vreun sat, ct de mic, ct de srac.
Jungla se ntindea naintea noastr la Iel de slbatic si neptruns.
ntr-o noapte, ajunser pn la noi mugetele unei turme de eleIanti. Era un semn
c savana se aIla prin apropiere.
Dar Iie c gresisem drumul, Iie c turma ni se pruse mult mai aproape dect era
n realitate, pn n cele din urm ptrunsesem si mai adnc n jungl, iar mult rvnita
savan, cu soare, cu ierburi nalte si moi, cu vnat mbelsugat, savana luminoas,
liber, unde simti pe obraz mngierea alizeelor si aerul proaspt, se sterse dinaintea
noastr ca mirajul amgitor al Ietei Morgana. A doua zi Leicher se mbolnvi de
Iriguri. Doi hamali trebuir s-l poarte pe o brancard ncropit din Iibre de lian
2
mpletite ntre ele si trecute prin dou bete lungi de bambu. Fata alb a locotenentului
cu ochii adnciti n orbite, cu pleoapele ncercnate, prea de mort. Aiura aproape
tot timpul.
Ziua urmtoare, n timpul unui scurt popas, n mica noastr caravan se petrecu
ceva neobisnuit. Hamalii gesticulau, vorbeau pe un ton ridicat si aruncau priviri pline
de team n jur.
Nu, nu mergem mai departe, i strig unul maiorului. Pdurea e vrjit. Duhurile
rele ne nchid calea.
Vorbiti tmpenii! rspunse rcnind sergentul Marssack.
Ati vzut cteva animale mititele si a nghetat sngele n voi, v-ati speriat de niste
soareci, parc-ati Ii Iete de pension. S nu mai aud nici o vorb! Porniti de ndat
nainte!
Cluza, un negru bantu, btrn dar nc n puteri, se adres si el lui Rosechamp.
Trise mult timp printre europeni si vorbea o Irancez Ir cusur.
Credeti-m, domnule maior, e mai bine s ne ntoarcem. Eu am vzut multe,
am colindat cu multi exploratori jungla si am vnat nenumrate Iiare slbatice. Nici
eleIantii slbatici si nici marile mlastini pline de crocodili nu m-au nspirnntat, dar
niciodat nu am vzut o astIel de pdure. Credeti-m, este un loc blestemat! Nu
numai copacii si animalele snt aici altIel, parc si vzduhul s-a schimbat. Pe cer
parc e alt soare. n genunchi v rugm, nu ne duceti mai departe. N-am iesit pn
acum niciodat din vorba dumneavoastr, n-am crtit nicicnd, ne-ati btut cnd am
gresit si noi nu ne-am suprat, pentru c snteti stpnul nostru, dar acum, orict ne-
ati bate, nu mergem mai departe!
Rosechamp l privea tcut, lovindu-si nervos cizma cu cravasa. Se vedea bine c
si el e tulburat de ceea ce vedea n jur si de cele ce auzea de la negri.
Rmase asa un timp, apoi spuse ncet:
Bine, vom Iace un popas aici, voi cerceta pdurea si apoi vom hotr ce avem
de Icut.
Un zmbet plin de recunostint se ivi pe Iata cluzei, apoi btrnul sri n picioare
si alerg bucuros la ai si s le mprtseasc ce aIlase de la maior.
Negrii izbucnir n chiote de bucurie si ncepur s pregteasc bivuacul pentru
noapte. Nu stiam ce s mai cred! Era pentru ntia oar cnd Rosechamp da napoi
de la o hotrre. Se asezase pe trunchiul rsturnat al unui copac si privea ngndurat
ciudata jungl pitic ce se ntindea naintea noastr.
Pentru ntia oar de la cearta pe care o avusesem cu Rosechamp, m-am apropiat
de maior s-i vorbesc.
Domnule maior, v rog s-mi dati mie misiunea de a porni n recunoastere.
Rosechamp m msur din cap pn n picioare si m ntreb cu un ton de ironie
n glas.
Vrei s te arti curajos? S dovedesti spirit de sacriIiciu? Crezi poate c mie
3
mi-e team s intru n pdurea asta caraghioas!?
Am simtit c-mi caut din nou ceart. i era rusine de propria sa slbiciune, i-am
rspuns pe un ton rece.
Nu stiu dac v e team sau nu, ns hotrt c mie nu-mi este. Permiteti-mi s
pornesc n recunoastere si voi cerceta dac putem s naintm mai departe sau e
mai bine s Iacem calea ntoars.
Calea ntoars? Asta pentru nimic n lume! Ct despre recunoastere, n-ai dect
s-o Iaci! Putin mi pas dac ti vor rmne oasele acolo!
si trecu mna osoas prin pr si nchiznd ochii si lu pozitia lui obisnuit, cnd
nimic din ce se ntmpla n jur n-ar mai Ii izbutit s-i tulbure.
M-am ntors Ir s-i mai spun vreun cuvnt si m-am dus la Mambo.
Negrul tocmai btea n pmnt trusii unui cort cnd, vzn-du-m, mi iesi nainte.
Master doreste ceva?
Da Mambo, vreau s pornim n recunoastere.
Nu, master, nu mergeti n pdure.
De ce Mambo?
Duhurile rele nu vor!
Cum, si tu Mambo? Si tu esti un Iricos ca o curc?
Mambo nu este un Iricos ca o curc, Icu zulusul jignit de comparatie. Dar de
duhuri se teme!
Foarte bine! Voi explora singur tara duhurilor. Societatea de geograIie va Ii
ncntat s-i Iac o comunicare despre o astIel de tar. Nu vrei s vii cu mine, rmi
n tabr, o s m descurc si Ir tine.
Mambo mai ncerc s gseasc un argument care s m nduplece s-mi schimb
prerea, dar cum eu m si ndeprtasem, tcu si continu s bat necjit la trusul su.
N-am Icut dect ctiva pasi dincolo de luminisul unde ne ntinsesem tabra si o
lume cu totul nou mi se desIsur naintea ochilor.
ntr-o tcere tulburtoare se prbusise toat mretia slbatic a pdurilor virgine.
Ctiva copaci nalti mai strjuiau tristi si singuratici ultimele hotare ale junglei
ecuatoriale, iar mai departe, ca la semnul magic al unei baghete Iermecate, totul
devenea mic, tcut, srac, scoIlcit, urt, dndu-ti un simtmnt de apsare si de team.
Liane subtiri si palide se strecurau sIioase prin Irunzisul uscat, mistuit parc de
Ilcrile lacome ale unui incendiu. Trunchiurile copacilor, chirciti, rsuciti, artau
oboseal.
Niste arbusti piperniciti si zbrciti luaser locul palmierilor zvelti, care n celelalte
pduri la mari nltimi, aproape de albastrul imaculat al cerului, si legnau mngiate
de alizee coroanele de Irunze ascutite ca niste sbii si Ilorile aromitoare nIipte n
spice crnoase si tari.
Deodat, auzii ndrtul meu zgomotul unor crengi rupte. M-am ntors repede s
vd cine vine. Dintr-un tuIis apru nti o scIrlie acoperit de un pr aspru si cret,
4
apoi o Irunte neagr si lucioas, si n sIrsit ochii blnzi, acum putintel speriati, ai lui
Mambo.
Bunul meu prieten nu se ndurase s m lase singur.
Master mai e viu? ntreb el n soapt, dindrtul tuIisului.
Nu, am murit! sun sec rspunsul meu.
Lui master i place s glumeasc! Dar cnd duhurile or s-l preIac n soprl,
n-o s mai rd!
mi ddeam seama c va Ii greu s-i scot din cap toate superstitiile cu care
Iusese hrnit, nc din copilrie. Vrjile, duhurile ruvoitoare, mortii preIcuti n animale
i populau imaginatia si era convins c se ntlneste cu ei ia Iiecare pas. Ploaia sau
Iulgerele, vntul sau Iocul, nasterea si moartea, soarele si luna, ziua si noaptea erau
pentru mintea lui simpl Ienomene misterioase, a cror explicatie nu o gsea dect n
vointa puternicilor idoli, a duhurilor sau a strmosilor morti. De aceea nu m-am mirat
cnd m ntreb nc o dat.
Master, dac nu e tara duhurilor, atunci ce Iel de pdure este asta?
Asta nu stiu nc, prietene. Dar voi aIla. Adic, mai bine spus, vom aIla mpreun!
Te numesc asistentul meu. LeaI special n-am de unde s-ti dau, asa c pentru un
moment te vei multumi numai cu un post onoriIic. Dar cine stie, poate n viilor o s
Iiu n stare s-ti oIer conditii mai avantajoase. Prima ta misiune va Ii s porti cutia
asta metalic, n care vom aduna unele plante si insecte!
Mambo lu cu un gest mecanic cutia pe care i-o ntindeam, nentelegnd prea
bine ce tot turuiam, apoi pornirm amndoi pe o potecut ngust ce se strecura
timid printre copaci.
Deodat, o buruian ciudat mi atrase luarea aminte. M-am aplecat asupra ei si,
dup ce am cercetat-o atent cu lupa, am strigat vesel.
Evrica! Am gsit! Stiu ce plant este! Mambo, vino s vezi si tu!
Este o nsemnat plant medicinal. Ricinul, explicai cu un aer doctoral. Din ea
se extrage untul de ricin un purgativ teribil. Ei bine, ricinus comunis este n mod
normal un arbust nalt ct un stat de om. Aici ns arat ca o mic buruian.
Mai bine am pleca mai repede. Lui Mambo nu-i place locul sta.
Plecm de ndat. Mergem la Rosechamp s-i comunicm ce-am vzut si
mine venim iar. Ai vzut c n-am ntlnit nici un duh?
De, mormi zulusul ncurcat. Cine stie, poate c n-au vrut nc s se arate!
Ascult Mambo, ai ncredere n mine?
Da, master.
Atunci, crede-m c nu exist duhuri, iar idolii n-au nici o putere.
Zulusul tcu o clip apoi spuse ncet:
Asta mi spunea si Ferney. Dar e greu s crezi.
Mambo o lu nainte, grbindu-se s ias ct mai repede din pdurea pitic. Eu
veneam n urm ncet, nevenindu-mi s m deslipesc de aceast lume ciudat,
5
tulburtoare, cnd deodat privirea mi se pironi asupra unui trunchi de copac. Mi se
pru c deslusesc o inscriptie. Din doi pasi eram lng arbore. ntr-adevr, roase de
vreme, strmbate de scoarta nvechit a copacului, puteam desciIra cteva litere:
LASC TO NI SPER VOI CHE RATE
Am privit ndelung aceast inscriptie, Ir s-i pot ptrunde ntelesul. Am pus tot
Ielul de litere n locurile unde mi se prea c lipsesc, dar n-am izbutit s reconstitui
propozitiunea.
Cuvntul ,CHE', singurul care mi se prea scris n ntregime, este un cuvnt
italienesc si nseamn ,care'.
Era Ioarte probabil c ntreaga inscriptie s Ii Iost scris n limba italian. Aceasta
constituia un element Ioarte important. Dac rationamentul meu era just, trebuia s
caut acele litere care s dea sens unor cuvinte italienesti. Din pcate ns, cunostintele
mele privitoare la aceast Irumoas limb erau mai mult dect reduse. Stiam pe de
rost doar cteva expresii uzuale si acelea destul de aproximative. Cutnd a mi le
readuce n minte, pe dat mi amintii de un citat din nemuritoarea oper a lui Dante
,Divina Comedia'. La poarta iadului, nchipuirea marelui poet spase urmtoarea
inscriptie: ,Lasciate ogni speranza, voi che`ntrate'.
Nu cumva aceeasi inscriptie se gsea si aici, pe unul din misteriosii arbori ai
pdurii pitice?
M apucai degrab s nlocuiesc locurile goale cu litere din citatul italian si spre
marea mea bucurie inscriptia apru de ast dat clar:
LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CHE`NTRATE
Un european strbtuse deci naintea noastr aceste meleaguri si n urma vitregiei
ntrnplrilor prin care trecuse si a nenorocirilor pe care poate le ndurase, ne lsase
acest sever avertisment: ,Voi care intrati, prsiti orice sperant'.
Inscriptia prea Ioarte veche. Poate de un secol, poate de mai mult. Cine era
europeanul care ptrunsese cu veacuri n urm pn n acest tinut misterios? Si ce
nteles trebuia s dm cuvintelor spate de el n scoarta copacului?
CAPITOLUL VIII
,PARASITI ORICE SPERANTA
Rosechamp nu se art prea impresionat nici de descrierea junglei pitice si nici
de inscriptia gsit. Adresndu-se lui Marssack i spuse vesel, rsucindu-i un nasture
de la tunica soioas.
Marssack btrne, am o ncredere Ir margini n steaua mea. Nu stiu de ce,
dar pdurea asta mi spune c meteoritul e pe aici pe aproape. Orice s-ar ntmpla,
mergem nainte.
Sergentul se scrpina n cap si rspunse posomort.
Dar l care a Iost pe aci naintea noastr zice s nu ne bgm. Maiorul l privi
cu un aer dispretuitor.
6
Nu te stiam att de bleg. Eu am o vorb pe care a spus-o tot un italian: ,e mai
bine s taci si s te ciesti, dect s te ciesti c nu ai Icut'.
A doua zi, sub amenintarea revolverelor si a loviturilor de bici, coloana se puse n
mers.
Am mers o zi ntreag si apoi nc una. ntlneam pretutindeni copaci chirciti si
tristi, liane palide si animale mici care Iugeau speriate la vederea noastr.
n cea de a treia zi, n zori, curnd dup ce strnsesem corturile, ne ajunse la
urechi zvonul unor tam-tam-uri. Rsunau nIundat si ritmic, Irmitnd zgomotele
obisnuite ale pdurii.
Master, tobe de rzboi, spuse Mambo rgusit.
Rosechamp ascult si el atent.
ncrcati-v armele, ordon el.
Credeti c o s Iim atacati? ntreb Marssack.
n loc de rspuns maiorul se multumi s ridice din umeri. Sergentul si scoase
carabina din bandulier si trase un glont pe teav. Apoi, mngind patul lucios al
armei, spuse cu o veselie Iortat.
S poIteasc! Biata mea Micheline (asa si poreclise carabina) abia asteapt
s mai scuipe si ea sraca.
Tam-tam-urile se auzeau acum mai aproape. Ele ne artau c jungla pitic ascunde
oameni. M ntrebam dac si asupra lor actionase acea cauz misterioas care
micsorase plantele si animalele. Nu cumva aveam s ntlnim o nou specie uman,
o specie aIlat n alt stadiu de evolutie dect restul omenirii?
Duruitul tobelor de rzboi crestea. Ele si trimiteau chemarea lor ritmic si
ameninttoare pn n cele mai deprtate colturi ale pdurii. De sus, din crengile
copacilor, maimutele pitice ne priveau cu ochi mirati si rotunzi. Din patul su de
liane, Leicher soptea nbusit: ,Piatra de aur, legenda, voi Ii bogat!'.
Pe neasteptate Irunzisul se ddu la o parte si se ivi o Iat neagr, zbrcit si mic.
Doi ochi sireti si rutciosi ne sIredelir o clip iscoditori si se Icur nevzuti.
Ce-a Iost asta? bigui Marssack Icndu-si repede o cruce mare. Nu cumva ni
s-a artat chiar necuratul?
Rosechamp se ncrunt la el si mri scurt:
Nu vorbi tmpenii Marssack. Apoi, maiorul ddu ordin coloanei s se opreasc.
Spineanu, porunci el, treci n Irunte! Tii arma pregtit. Marssack, tu nchei
coloana. Dati-i drumul!
Coloana se puse din nou n miscare. naintam n sir indian. Eu unul m gseam ntr-
o pozitie ct se poate de neIericit, prima victim a celui dinti atac urmam s Iiu eu!
mi veni n minte legenda Niebelungilor, o veche poveste german. Niste pitici,
spunea legenda, pzeau cu strsnicie o comoar; ndrznetul care s-ar Ii apropiat de
ea pltea cu viata aceast Iapt necugetat. Piticii erau nendurtori. Nimeni nu scpa
de rzbunarea lor. Era de-ajuns s privesti de departe nepretuitul tezaur pentru ca
7
moartea s te cuprind de ndat cu bratele ei reci.
Gndurile mele nIierbntate teseau o legtur
strns ntre legenda de pe malurile presrate cu
castele ale btrnului Rin si piticii din preajma Iluviului
Congo. mi spuneam c pigmeul pe care-l ntlnisem
era negresit unul din paznicii meteoritului de aur.
Ne vor lsa oare acesti paznici s ne apropiem de
bolid? S-l privim mcar? Sau aveam s pltim cu
viata ndrzneala noastr necugetat, nainte de a
aIla mcar dac meteoritul exist sau nu?
Rspunznd parc la ntrebrile mele, tam-tam-
urile si nteteau rpitul lor cadentat. Acum
rsunau tot mai aproape, tot mai aproape. Vesteau
pretutindeni n jungl c strini nepoItiti si nedoriti
calc aceste meleaguri neumblate, tulburnd
tcerea pdurii pitice, venind s smulg o tain
ascuns cu strsnicie.
naintam ncet, strngnd n mini carabinele, atenti
8
la Iiecare Iosnet de Irunze, la Iiecare zgomot al junglei. Tiptul prelung al unei psri
de prad ne Icea s tresrim speriati. Suieratul serpilor ne strpungea dureros
auzul. Pe Ietele hamalilor se citea groaza. Toate superstitiile despre duhurile
ruvoitoare ascunse n pdurile adnci renviaser n suIletele lor simple, umplndu-i
de spaim. De altIel, nici noi, europenii, nu artam mai calmi.
Marssack, att de nepstor de obicei, astepta acum galben ca ceara s se produc,
n sIrsit, ceva.
S-o ia dracu de treab, scrsni el. Nu mai am rbdare. Vreau s-i vd odat
pe aIurisitii stia care ne tot amenint cu tobele lor nenorocite. ntmpl-se orice,
numai s se ntmple odat!
Fata lui Rosechamp prea calm, dar minile i tremurau pe carabin. Eu nsumi
simteam nevoia s-mi astup urechile ca s nu mai aud tam-tam-urile. Sunetul lor
monoton, scitor, prevestitor de rele, venind de pretutindeni, m scotea din minti.
Deodat, hamalul care mergea n urma mea scp balotul de pe umeri si se
rostogoli la pmnt. Ne-am repezit la el, dar pn s-i dm vreun ajutor, bietul om se
chirci ca si cum ar Ii Iost gtuit si si ddu suIletul
Nu prea s aib nici o ran. Nu-i curgea snge de nicieri. Abia atunci cnd am
vrut s-l culcm sub un ascunzis de Irunze (chiar dac l-am Ii ngropat, tot ar Ii dat
hienele peste el) am vzut c avea nIipt n dreptul inimii o sgeat minuscul. Am
recunoscut-o ndat. Era aidoma cu aceea care pusese capt vietii btrnei cluze
din Leopoldville. Dusmanul nostru nevzut ne rpise nc un om. nti l lovise pe cel
care ar Ii Iost n stare s ne arate drumul ctre meteoritul de aur, iar acum, cnd
poate gsisem calea si singuri, se rzbunase rpunnd pe un al doilea.
Dar cine era acest dusman ascuns si de temut?
M-am aplecat s-i smulg bietului negru sgeata din piept. Dar, chiar n clipa
aceea, tuIisurile dimprejur se ddur la o parte si o armat de pigmei ne nconjurar
scotnd tipete slbatice. n mini tineau niste arcuri mici, pe corzile crora tremurau
sgeti subtiri si scurte, asteptnd s-si ia zborul. Aceste arme teribile ne impuneau un
respect desvrsit, eIectul lor Iulgertor Iiindu-ne deja cunoscut.
Moartea celor doi nenorociti era un avertisment prea de temut pentru ca vreunul
din noi s ncerce s reziste n Iata amenintrii arcurilor.
Marssack ridic totusi carabina ochind pieptul unui pitic. Dar nainte de a avea
vreme s apese pe trgaci, un liliputan cu Iata vopsit n alb si cu capul mpodobit cu
un penaj viu colorat, scoase un strigt scurt si mai multi pitici se repezir la sergent
si-i smulser carabina din mini.
SIinte Nepomuc! exclam Marssack nucit. Maimutoii stia stiu la ce slujeste
o carabin Winchester!
Sergentul n-apuc ns s-si sIrseasc vorba c pigmeii ne dezarmar pe toti,
lundu-ne pn si pistoalele ascunse n tocurile lor de piele. Cunosteau, deci, nu numai
la ce Iolosesc carabinele Winchester, dar si ntrebuintarea produselor cu marca
9
uzinelor Colt, Browning, Parabellum si altele. I-am privit cu atentie. Nu semnau cu
pigmeii pe care-i mai ntlnisem n AIrica. Erau mai mici de statur, cu pielea mai
curnd armie dect neagr. Aveau niste obra-zuri monstruoase, mici, smochinite,
brzdate de nenumrate zbrci-turi, spate parc cu dalta. Picioarele crcnate,
scurte, erau rsucite nuntru ca la maimute. De aceea, umblau greoi, legnndu-se,
cum Iac copiii care abia nvat s mearg.
Liliputanii ne ddur brnci, mpingndu-ne pe o poteca ngust ce serpuia de-a
lungul unui perete neted de stnc. Pn atunci nu zrisem acest perete, Iiindu-ne
ascuns privirilor de ctiva copaci.
Cam dup un sIert de or de mers, niste suvite subtiri de Ium ce se ridicau spre
cer parc trase de sIori, ne deter de stire c sntem n preajma unui sat.
Mrturisesc c desi nu snt un om Iricos, inima mi btea s sparg pieptul. La
urma urmei, acesti omuleti cu nItisare de maimute puteau Ioarte bine s Iie
antropoIagi si nu aveam nici un cheI s Iiu transIormat n Iriptur de explorator.
CAPITOLUL IX
UNDE APARE O VECHE CUNOSTINTA
Satul pigmeilor era o asezare de cteva zeci de colibe rotunde alctuite din crengi
de copac si lut ntrit. Destul de ncptoare, de altIel colibele aveau n loc de intrare
un Iel de gaur prin care abia se putea strecura un pigmeu.
Satul era nconjurat de un gard destul de nalt ca s opreasc vizita nepoItit a
rzboinicilor din alte triburi sau a animalelor slbatice. Dou deschizturi nguste,
una spre rsrit si alta spre apus, constituiau cele dou intrri ale gardului. Binenteles
c ele se astupau n timpul noptii.
Pe aceeasi intrare cu noi ptrunser n sat ctiva pigmei care purtau nIipt ntr-un
trus lung un animal ciudat, asemntor cu un porc mistret. n urma lor, cteva
Iemei, la Iel de pipernicite, ca si sotii lor, aduceau pe umeri niste vase grosolane de
lut, ncrcate cu rdcini, nuci, Iructe, tuberculi culesi probabil din pdure.
ntregul grup se opri s ne priveasc, scotnd strigte ascutite de uimire. Nicieri
n jur nu se vedea vreun petic de pmnt lucrat sau vreun tarc pentru vite.
Oamenii acestia se gseau nc pe cele mai napoiate trepte ale civilizatiei. Se
deosebeau prea putin de trogloditii care slsluiau n ntunericul cavernelor. Nimic
nu arta c nvtaser s lucreze p-mntul sau s creasc vite. Vesnic nIometati,
brbatii colindau, probabil, zile ntregi jungla n cutarea vnatului, iar Iemeile preg-
teau hrana, mestereau din lut vase rotunde si ncptoare, iar apoi porneau si ele n
pdure s culeag Iructe slbatice, rdcini, ciuperci. AstIel trecea viata lor trist,
bntuit de Irica chinuitoare a celor ce avea s aduc ziua de mine, cnd vnatul sau
culesul va Ii poate nendestultor. Din pricina greuttii cu care si procurau cele de-
ale gurii, era mai mult ca sigur c practicau si antropoIagia*, carnea dusmanului
AntropoIagi mnctori de oameni canibali.
10
rpus mprtindu-se Irteste ntregului trib la Iel ca orice alt aliment adus din pdure.
Desi ne dovediser c au cunostinte despre armele de Ioc, se vedea bine c nu
stiu s lucreze unelte din Iier, pentru c armele lor personale erau Icute numai din
lemn si piatr sleIuit.
Ne aIlam la nceputul veacului XX si czusem prizonieri ai unor oameni care se
mai aIlau nc n epoca de piatr. Triam deci n plin preistorie. Pigmeii ne mpinser
spre mijlocul satului, unde se ridica un idol hidos sculptat din lemn. Monstrul avea
niste ochi bulbucati si gura schimonosit ntr-un rnjet nIricostor. Niste colti ascutiti,
ca niste pumnale, ieseau ameninttori din colturile gurii. Obrazul vopsit violent n
rosu contrasta cu Iruntea verde si cu nuanta glbuie a pleoapelor. Idolul si tinea
minile scurte, cioplite grosolan, pe pntecul umIlat. Deasupra acestui chip, care
numai Irumusel nu era, se vedea o jumtate de obraz al unei alte artri, din care
,artistul' anonim nu cioplise dect ochii bulbucati si o Irunte ncruntat.
De cum ddu cu ochii de idol, Marssack sopti maiorului:
Nu-mi miroase a bine, domnule maior. Tare mi-e team c o s ne rmn
oscioarele pe-aici!
Cui naiba s-i trsneasc prin cap c n loc s ne umplem de aur o s dm
peste piticii stia scrbosi? Icu Rosechamp cu ciud.
Fr s tin seama de aceste soapte, pigmeii ne mpinser cu vrIul sulitelor n
Iata unei colibe mai artoase. Dinuntru iesir doi liliputani cu Ietele vopsite tiptor.
De gt aveau atrnate cte o tob cilindric cioplit din trunchiuri de copac. Dup ce
btur de cteva ori cu palmele n tobe, cei doi aduser din colib si un pitic btrn,
mai pipernicit si mai urt dect toti ceilalti pigmei. Pocitania avea Iata vopsit n
galben si minile si picioarele ncinse cu nenumrate brtri din scoici. Un Iel de
Iust din Iibre de raIie i acoperea goliciunea, iar pe piept i atrna o tidv omeneasc.
Pocitania se strmb la noi si ncepu s nvrteasc Iioros prin aer o mciuca.
Cine o mai Ii si sta? ntreb Marssack n soapt.
Cred c e vrjitorul tribului, rspunse Rosechamp, apoi Icu un semn cluzei
s se apropie si-l ntreb.
Tu ntelegi ce vorbesc stia?
nteleg putin, desi vorbesc alt limb, l lmuri.
Bine. Ct pricepi e de-ajuns! Spune-le c n-am venit cu gnduri rele. C le-am
adus n dar mrgele, oglinzi si alte podoabe.
Cluza vorbi ndelung cu vrjitorul.
Ce spune? ntreb Rosechamp.
C nu el poate hotr soarta noastr. SeIul tribului va hotr dac vom Ii sau nu
jertIiti.
Atunci sa ne duc la seIul tribului, se ndrji maiorul.
SeIul tribului este aici! auzirm rostind pe englezeste o voce chiar ndrtul
nostru.
11
Am ntors toti capetele ca arsi. Un alb mbrcat n niste haine zdrentuite, ne
privea ironic, cu niste ochi obositi de nesomn. Prul crunt, i cdea n neornduial
pe Irunte. O barb tepoas, crescut slbatic, i ascundea obrajii.
Nu m recunoasteti, domnilor? Am Iost Iaimos pe vremuri! Orice explorator
adevrat a auzit de mine.
Colonelul Arthur Smith, murmur Rosechamp.
Chiar el, domnule maior. Colonelul Arthur Smith, disprut n anul 1900 n taina
pdurilor virgine, iar astzi, cpetenia tribului Mantusari si cel mai bogat om din lume.
n timp ce rostea ultimele cuvinte, o scnteie ciudat se aprinsese n ochii
colonelului. Cred c nici un dinozaur mbrcat n Irac si cu un joben pe cap, aprut
pe neasteptate n mijlocul unei strzi din Bucuresti, n-ar Ii produs o stupeIactie mai
mare dect aparitia lui mister Arthur Smith n calitate de seI de trib. l priveam cu
totii buimciti, nestiind ce s credem. Oare acest om mbtrnit, nengrijit, era ntr-
adevr colonelul Arthur Smith, alt dat unul din cei mai chipesi oIiteri ai armatei
britanice? Iar dac era el, nu ne mintea cnd aIirma c a devenit seIul tribului de
pigmei?
Parc ar Ii ghicit ntrebrile care ne chinuiau. Smith ddu ordin s Iim dezlegati
si adresndu-ni-se n limba Irancez ne poIti s intrm n coliba lui. Locuinta seIului
de trib se deosebea destul de putin de celelalte colibe ale satului. Era numai ceva
mai ncptoare si n plus avea si mobil o mas si cteva scaune cioplite rudimentar.
Invitndu-ne s lum loc, Smith ne spuse:
V rog s iertati purtarea supusilor mei. A Iost un pic cam slbatic. Snt putin
obisnuiti cu strinii; n aIar de mine si de ceilalti trei membri ai expeditiei mele n-au
mai vzut nici un alt alb.
Cum, si ceilalti membri ai expeditiei snt n viat? ntreb vdit interesat
Rosechamp.
Glasul colonelului tremur usor.
Nu toti. Sir Ewald Robertson a murit nc n jungl, muscat de o viper. Ceilalti
triesc si lucreaz mpreun cu mine.
Atunci i vom cunoaste si pe ei, m-am bucurat eu.
Desigur! rspunse Smith, Ir s clipeasc. Mine i veti cunoaste pe toti.
Perdeaua mpletit din Iibre subtiri de palmieri, care atrna la intrare, se ddu la o
parte si n colib se strecur vrjitorul tribului. Apropiindu-se de colonel, i sopti ceva
la ureche.
Azi nu-ti dau nimic! spuse Smith ntr-un dialect asemntor cu limba bantu.
Dar vrjitorul i se arunc la picioare si i se agat rugtor de haine.
ntelege c nu-ti dau nimic, mai spuse o dat colonelul. Vrjitorul continu ns
s-l trag de haine si s bolboroseasc niste cuvinte din care nu ntelegeam nimic.
Vdit plictisit, Smith l lovi cu cizma n obraz. Fata piticului se umplu de snge si n
ochii lui ngusti se aprinse o scnteie de mnie. Ne asteptam s sar n picioare si s
12
se repead asupra colonelului cu mciuca pe care o tinea legat la sold. Dar nu se
ntmpl nimic din toate acestea. Scnteia de mnie se stinse tot att de brusc de cum
apruse si, izbucnind n hohote de plns, pigmeiul se tr mai departe la picioarele
englezului. Smith l ddu nlturi cu o nou lovitur de picior si ducndu-se la o lad
aIlat ntr-un colt al colibei scoase dinuntru o sticl umplut pe jumtate cu un
lichid de culoare nchis.
De ndat ce o vzu, vrjitorul scoase un tipt de bucurie si ntinse ctre ea
minile tremurnde. Englezul i-o ddu cu un gest plin de dispret, iar vrjitorul o zbughi
iute din colib, strngnd sticla la piept.
Smith l urmri cu o strmbtur de scrb spat n coltul gurii.
I-am dat alcool, ne lmuri el. Eu l-am nvtat s bea si a prins att de bine acest
obicei, nct acum nu mai poate tri Ir alcool. Cnd am sosit n satul Mantusari
habar nu avea de gustul ,apei de Ioc'. Snt tare napoiati. Nici s Iac spirt nu stiu!
Vrjitorului i-a plcut din prima clip gustul whisky-ului, iar apoi, pentru cteva sticle
m-a declarat seI de trib n locul seIului proaspt mutat n lumea celor Iericiti.
Marssack ncepu s rd n hohote.
Frumoas poveste, chicoti el.
Rse si Smith, un rs Iortat care-i ascutea si mai mult trsturile Ietei.
Rosechamp tcea. l urmrea pe englez, cu ochii pe jumtate nchisi si nimeni n-
ar Ii putut spune ce gnduri i treceau prin creier.
nviorat, Smith ne povesti o multime de amnunte despre viata sa.
n sase luni, spuse el, vrjitorul mi-a sIrsit toat rezerva de buturi. Si stiti si dv.
c niste adevrati englezi, cum snt de altIel toti membrii expeditiei mele, nu pleac
la drum Ir o rezerv serioas de alcool. Am Iost nevoit s-mi njghebez singur un
alambic si s Iabric rachiu din Iructe. Am avut noroc c vrjitorul nu e pretentios. n
lips de whisky ,Black and white'*, vrjitorul s-a multumit si cu rachiu. i dau n
Iiecare zi cte putin. Pentru asta mi-e devotat!
Smith se ncrunt si spuse apoi cu o voce nbusit, stergn-du-si cu mneca
Iruntea mbrobonat de sudoare.
Stiu c m urste. n ziua cnd n-as mai avea alcool s-i dau sau ar nvta s-
i Iabrice singur, m-ar ucide! Atunci ar pieri cel mai bogat om din lume.
Smith ne privi pe Iiecare n ochi si spuse rar:
Nu v mirati c un individ mbrcat n zdrente, demn de mil, un individ nesplat,
bolnav, care trieste n cea mai neagr slbticie, pretinde c e posesorul unei averi
incomensurabile!
Ce avere? ngim Marssack.
Meteoritul de aur!
Aceste trei cuvinte avur eIectul exploziei unui srapnel. Rosechamp holb ochii
mari si scp un tipt de uimire. Marssack Iu ct p-aci s cad de pe scaun, iar eu
* ,Black and white' alb si negru, celebr marc de whisky.
13
nsumi simtii cum n vine sngele a nceput s-mi circule mai repede.
Fr s se mire de emotia de care Iuseserm cuprinsi, Smith continu calm.
Da, domnilor. n anul 1901, dup 10 luni de rtciri prin jungl, n apropierea
satului Mantusari am descoperit meteoritul legendar. I veti putea vedea si dv. mine
dimineat. Acolo veti ntlni si pe ceilalti membri ai expeditiei mele. Pn atunci
vrjitorul se va ocupa de tovarsul dv. bolnav. Puteti avea toat ncrederea. n ceea
ce priveste Irigurile se pricepe mai bine dect multi medici din Londra. Si acum mi
permit s v rog s mergeti la culcare. Snt obosit si eu si dv. E timpul s ne odihnim.
O btaie din palme si doi pigmei venir s ne conduc la colibele noastre. Vizita
noastr la acest om enigmatic, care renuntase de 10 ani la toate bineIacerile civilizatiei,
desi dup cum artase el nsusi era cel mai avut om din lume, luase sIrsit.
CAPITOLUL X
METEORITUL DE AUR
N-as putea spune c am petrecut o noapte prea plcut. Desi eram Irnt de
oboseal, a Iost cu neputint s adorm nghesuit ntr-o colib de pigmei. Aerul greu
si cldura apstoare nu m lsar nici s atipesc.
Desi ne primise Ioarte politicos si se artase Ioarte binevoitor Iat de toate cerintele
noastre, sub diIeritele pretexte, Smith nu ne napoiase nici armele si nici mcar
corturile. Asa c pn n cele din urm m culcai aIar, sub cerul vast si nstelat al
noptii ecuatoriale.
De dimineat, Leicher se simti ntr-adevr mai bine. Ierburile stiute numai de
vrjitor se dovedir bineIctoare. Locotenentul, desi nc Ioarte slbit, se ridic de
pe brancard si Iu n stare s ne nsoteasc pn la meteorit. Pe la orele 9, Smith
ddu semnalul de plecare. mpreun cu noi mai venea un grup destul de numeros de
rzboinici si vrjitorul tribului. Mambo tinu s m nsoteasc si Ir s-i mai cer
permisiunea lui Rosechamp l luai cu mine.
La iesirea din sat, Smith ne conduse pe aceeasi potec pe care Iuseserm adusi
cu o zi nainte.
N-am mers mult si peretele de stnc a crui netezime neobisnuit ne mai atrsese
atentia la venire, apru din nou n Iata noastr. Aici colonelul se opri.
Ne aIlm n Iata, meteoritului, cntat de legendele arabe, spuse el artndu-ne
peretele.
Nici nu-si termin bine vorba c Marssack cu Leicher se repezir nIrigurati la
stnc si ncepur s-o ciocane, s-o pipie, ba chiar s ncerce s desprind un bulgre
din piatra dur.
Smith rse batjocoritor.
Domnilor nu v prea pricepeti la meteoriti. V nchipuiti oare c aurul se gseste
la supraIat? Vreti s-i smulgeti chiar acum? Pe loc? Eu am avut rbdare 10 ani,
pn ce am ajuns la el. Mai rbdati si dv. mcar o jumtate de or.
14
Marssack si Leicher se ntoarser rusinati.
Cred c nainte de a ptrunde nuntru meteoritului, adug colonelul, snt
necesare cteva lmuriri. M vd obligat s v tin o scurt lectie despre aceste
ciudate corpuri venite pe calea aerului.
Prelegerea lui Smith nu Iu att de scurt cum ne prevenise, dar el se dovedi cu
acest prilej un adevrat savant cu cunostinte Ioarte vaste. Era la curent cu tot ceea
ce stiinta din vremea aceea adusese n domeniul meteoritilor.
Unii savanti, ne spuse Smith, numesc bolizi acele mari mase de piatr si minereu
care vin din spatiile ceresti si, ptrunznd n atmosIera pmnteasc, se aprind si cad
n Ilcri Irmitati n mii de meteoriti sau aeroliti. Unul din cei mai mari bolizi
nregistrati pn acum este cel din Orguiel.
Binenteles c meteoritii ajunsi pe pmnt snt cu mult mai mici. Totusi meteoritul
meu are o raz de doi kilometri si jumtate, Iiind un adevrat meteorit gigant.
Originea bolizilor a Iost ndelung discutat si se mai discut si astzi. Mult vreme
s-a negat nsusi Iaptul c ei nu provin de pe pmnt. Primul studiu mai cuprinztor
asupra meteoritilor i se datoreaz nvtatului Irancez Biot. n anul 1803, o mare
ploaie cu ,pietre' s-a abtut asupra orasului Irancez Laigle. Academia de Stiinte l-
a trimis pe ilustrul nvtat s le studieze. Biot a stabilit atunci deIinitiv originea
extrapmnteasc a meteoritilor. Asta ns nu era de ajuns; rmnea de lmurit anume
de unde vin. La aceast problem s-au dat Ioarte multe rspunsuri.
Unii savanti pretind c bolizii au o origine lunar, Iormndu-se n mediile srace n
oxigen. Altii, dimpotriv, sustin c bolizii nu snt altceva dect niste asteroizi, adic
niste mici planete ce se nvrtesc n jurul soarelui ntre orbitele lui Marte si Jupiter si
care, scpnd de sub atractia marilor corpuri ceresti din jur, gonesc vertiginos n
spatiile interastrale.
n sIrsit, altii le atribuie o origine cometar, conIundndu-le cu stelele cztoare.
Pn acum, nu s-a putut trage nici o concluzie precis. Un Iapt care a tulburat ns
Ioarte mult pe nvtati a Iost c n meteoritul din Orgueil a Iost descoperit crbune
de provenient organic. Deci, celebrul bolid sosea dintr-o lume unde exist sau a
existat viat.
Trebuie s stiti, mai adug Smith, printre altele, c se cunosc patru categorii de
meteoriti, dup cantitatea de Iier si de nichel pe care o contin.
Mngind giganticul bloc de piatr si metal, Smith mai spuse:
La supraIat, dup cum vedeti, meteoritul este nvelit ntr-o pojghit subtire de
substant sticloas, care netezeste asperittile. Aceast pojghit s-a Iormat datorit
unui proces de topire superIicial de Ioarte scurt durat, la care a Iost supus aerolitul.
Acest proces nu s-a petrecut numai cu meteoritul meu, ci cu toate meteoritele care
au ajuns pe pmnt.
Terminndu-si explicatia, Smith ne invit s trecem mai departe, n interiorul
meteoritului.
15
Pigmeii aprinser niste vreascuri si ptrunserm ntr-un gang strmt care ddea
ntr-o grot aproape perIect rotund. De ndat ce intrarm n grot, din toate
ungherele izbucnir zeci de lilieci mici ca niste Iluturi, care ncepur s zboare ncoace
si ncolo speriati de lumin.
Trecurm printr-o galerie strmt si umed ce se ngusta tot mai mult, dndu-ne
senzatia c n curnd vom Ii striviti sub apsarea peretilor. Desi o suIlare de aer
rece, venind de undeva dintr-un loc necunoscut, ne mngia Iruntile nIierbntate,
sudoarea curgea leoarc de pe noi.
Deodat, gangul coti deschizndu-se brusc ntr-o pester larg si simtii pe
neasteptate atingerea unei mini omenesti reci ca gheata. O mn de mort. Am scos
un strigt de groaz.
Lumina! tun Smith.
Pigmeii aduser n grab lng mine vreascurile aprinse si naintea ochilor nostri
nspimmtati aprur trei mumii, care se holbau la noi cu orbitele lor negre lipsite de
globi oculari.
Un rs drcesc destept ecouri prelungi n grot. Rdea colonelul Smith.
Dati-mi voie s v prezint pe membrii expeditiei mele, hohoti el, artndu-ne
16
cele trei mumii.
Iat-l pe sir John Russel, pe sir Roger Watson si, n sIrsit, pe onorabilul sir
Richard Burminghom. Priviti-i ce cuminti stau! Colonelul rse din nou. Un rs sar-
donic, nIricostor, care n-avea nimic omenesc n el.
Colonelul ne privea cu ochi scnteietori. Nu mai rdea. ncepu s ne explice cu
acelasi ton calm cu care ne vorbise despre originea meteoritilor.
Tribul Mantusari obisnuieste s mumiIice trupurile dusmanilor ucisi, ca s nu
se preIac n Iiare slbatice. Prizonierii snt nti jertIiti idolului, iar apoi snt nveliti n
Isii lungi de Iibre vegetale si depusi nuntrul meteoritului, care, pe lng admirabila
calitate de a ascunde aur, mai are si proprietatea misterioas de a conserva cadavrele.
Cine ptrunde n grotele sale tainice nu mai putrezeste niciodat. Grsimea se topeste,
se macereaz, dar pielea rmne intact. Dup cum vedeti mumiile se aseamn
izbitor cu colegele lor din piramidele egiptene.
n diIeritele ganguri si pesteri din meteorit se gsesc cadavrele multor cltori.
Pe toti i-a mnat acelasi miraj al aurului. Tcerea peretilor de piatr si metal
adposteste arabi veniti de pe ntinderea nesIrsit a pustiurilor, nc n urm cu dou
secole. Alturi, se aIl portughezi si spanioli, descinsi din Angelo si Coasta de Aur.
Poate unul din ei, evadnd din ghiarele pigmeilor, si nemaiavnd putere s Iug mai
departe, a scris citatul dantesc pe unul din copacii junglei pitice. Pn la urm, prins
din nou, a Iost sacriIicat si el.
Nu departe de aici dorm somnul vesnic doi nemti din AIrica de sud-vest si un
olandez care a strbtut continentul urcnd spre ecuator, tocmai din Colonia Capului.
Toti cti au rvnit meteoritul au ajuns la el numai sub aceast Iorm jalnic de
mumii.
Singur eu am izbutit s-i iau n stpnire, s m bucur de comorile lui, ceilalti au
Iost ucisi de pigmei.
Smith vorbea calm si mndru de toate aceste tragedii zguduitoare, cnd deodat
Iu ntrerupt de strigtul nIricosat al lui Leicher. Locotenentul se apropiase de mumii
si acum arta nspimntat tmpla uneia din ele.
Acest om, nainte de a Ii mumiIicat, a Iost mpuscat, murmur el. Are tmpla
sIrmat de un glonte de revolver.
Arthur Smith tresri si arunc locotenentului o privire plin de ur.
Da! a Iost mpuscat, url colonelul. Eu l-am mpuscat!
O tcere de gheat cuprinse grota. Ce tragedie se petrecuse n aceast, luma
slbatic a piticilor, n preajma meteoritului tinuitor de comori? De ce un om ridicase
revolverul mpotriva unui tovars de-al su? Era blestemul aurului, care ametea
mintile?
Cu pieptul cutremurat de spasme, Smith spuse rgusit:
L-am mpuscat pentru c voia s-mi rpeasc aurul, aurul meu, aurul care mi
se cuvine numai mie. Doi oameni am mpuscat cu mna mea, iar pe al treilea l-am
17
druit tribului. A Iost jertIit marelui idol.
Smith si sIsie cmasa ca s respire mai usor. Prea c din clip n clip se va
prbusi mort la picioarele noastre. Cu un eIort de voint si nvinse ns slbiciunea
si continu.
N-am cerut ajutoare din partea societtii belgiene de geograIie, n-am adus
unelte perIectionate, Iiindc nu vreau s mpart cu nimeni aurul. Zece ani mpreuna
cu pigmeii mei am spat cu unelte mai mult dect primitive o galerie care duce pn
n centrul meteoritului. Acolo bnuiam c se aIl aurul. Nu m-am nselat. Metalele
grele cad ntotdeauna n centrul meteoritelor. Aurul are greutatea atomic 197,2, si
ntr-adevr am dat peste aur. Acum, cu cteva lovituri de trncop se prvlesc la
picioarele mele kilograme de metal pretios. Snt bogat, snt cel mai bogat om din
lume!
Din nou i se aprinse n ochi scnteia ciudat pe care o mai zrisem la el.
Acum ns i ptrunsesem ntelesul. Omul din Iata mea era nebun. Aurul i Iurase
mintile. Nu era nici prima, nici ultima victim a acestui metal blestemat.
Si voi vreti s-mi rpiti comoara, suier Smith. Stiam de mult despre venirea
voastr. Trimesesem un negru credincios, singurul rmas n viat, din hamalii ce m
nsotiser pn aici, s-mi aduc niste unelte din Leopoldville. Acolo el a aIlat c
btrna cluz care m-a condus pn la pdurea pitic, mai trieste si este cutat
de niste exploratori albi, ca s-i conduc la meteorit. Atunci, asa cum primise ordin
de la mine, a pus capt vietii acelui martor primejdios si s-a grbit s ajung n sat
naintea voastr. Voi ati gsit drumul si singuri.
Dar si voi veti muri nainte de a izbuti s-mi Iurati un singur gram de aur. Poimine
este srbtoarea marelui idol. De mult nu i s-a mai jertIit carne omeneasc. Poimine
trupurile voastre vor cdea pe altarul de jertI. Pigmeii mei vor Ii Ioarte bucurosi.
Apoi, ntorcndu-se ctre rzboinicii care l nsoteau, colonelul le ordon.
Legati-i!
CAPITOLUL XI
1ERTFA MARELUI IDOL
Tarcul n care Iusesem nchisi, mpreun cu hamalii nostri, era strmt si incomod.
Fuseserm dezlegati, dar 30 de pigmei aIlati n jurul tarcului cu arcurile pregtite, ne
Iceau imposibil evadarea.
n sat, se porniser cntece si dansuri slbatice, vestind apropierea serbrii sacre.
Leicher se chircise ntr-un colt si plngea ca un copil. Se aIla n apropierea comorii
pe care o visase de atta vreme si era sortit s piar nainte de a putea mcar s-o
ating.
Mai la o parte de restul grupului, Marssack si cu Rosechamp susoteau n mare
tain. Deodat, maiorul se culc pe burt si ncepu s tipe ca din gur de sarpe.
Prea c este ncercat de dureri cumplite. Se zvrcolea cuprins de spasme, horcia
18
si striga dup ajutor. Marssack, vdit ngrijorat, cuta s-i linisteasc, Ir s
izbuteasc ns s-i potoleasc durerile ngrozitoare.
Cheam-l ndat pe vrjitor, strig el cluzei. Maiorul este pe moarte.
Cluza parlament timp ndelungat cu unul din pigmeii care ne pzeau si pn n
cele din urm l convinsese s porneasc n goan mare dup vrjitor.
ntre timp maiorul, cu spume la gur, Iu cuprins de un tremur care-i zgltia ntregul
trup. Degeaba i ntindea Marssack plosca cu ap ca s bea, cci Rosechamp gIind
cu respiratia suiertoare, nu voia s se ating de butur ca si cum intestinele lui
arse nu ar Ii Iost n stare s primeasc nici un Iel de lichid.
Curnd sosi si vrjitorul. De cum intr in tarc, Marssack ne ndeprt pe toti,
lsnd n preajma bolnavului numai pe vrjitor si cluza care slujea si de tlmaci.
Vrjitorul se aplec peste bolnav si-i puse mna pe Irunte. Ca printr-o minune,
spre stupoarea noastr, a tuturor, gemetele maiorului se potolir pe dat. Rosechamp
ncepu s vorbeasc cu vrjitorul prin intermediul tlmaciului. Pocitania prea
stupeIiat de ceea ce i spunea belgianul. ncet-ncet, se lumina ns la Iat si n clipa
cnd a prsit tarcul, un zmbet triumItor i Ilutura pe buze.
n coltul lui, maiorul si Irec multumit minile si i strig sergentului.
Hai Marssack s Iacem nani, putem s ne culcm linistiti! Noaptea aceea mi
s-a prut c dureaz o vesnicie. Marssack si cu Rosechamp, n schimb, adormir
zmbind ca si cum nu l-ar Ii amenintat nici o primejdie. Leicher, dup ce se rsucise
toat noaptea, spre zori adormise si el. Zcea ntins pe spate, cu gura deschis si cu
pieptul zgltit de suspine dese.
Numai Mambo si cu mine n-am nchis un ochi pn la revrsatul zorilor. Bunul
negru cuta s-mi dea curaj, desi vedea bine c nu prea reuseste.
O s scpm master! Piticii snt prea mici ca s omoare un master att de
mare, spunea el ntruna.
Soarele se nltase de-o sulit cnd vzur venind n goana mare o multime de
liliputani, cu vrjitorul n Irunte. Rzboinicii agitau sulitele n aer, nIigndu-le ntr-un
inamic invizibil si scoteau tipete ascutite.
Un murmur de groaz trecu printre hamalii nostri. Sosise oare momentul executiei?
Rosechamp Icu ctiva pasi nainte si astepta calm sosirea cetei de pigmei. Pe
Iata lui nu se clintea nici un muschi. n acel moment l-am admirat pe acest om, care
era n stare s ntmpine cu atta liniste moartea.
Marssack sta alturi de maior si si musca nervos vrIul musttii. Leicher se
pitise tremurnd printre hamali. si nchipuia poate c acolo nu vor da pigmeii de el.
Piticii ptrunser n tarc si, spre nemrginita mea mirare, se trntir cu totii la
pmnt n Iata maiorului.
Vrjitorul ncepu un discurs lung din care nu ntelegeam o boab.
Ce spune? Tu ntelegi? l-am ntrebat eu pe Mambo.
Zice c suIletul seIului a Iost luat de idolul mare.
19
Cum, Arthur Smith a murit?
Da. Si idolul mare a artat prin semne c maiorul Rosechamp trebuie s Iie
ales seI.
Ei, asta-i bun, Icui eu. Rosechamp seI de trib. S Iiu al naibii dac m-as Ii
gndit vreodat la una ca asta.
Fr s par de loc uimit de vointa marelui idol care-l nltase cpetenie peste
pigmei, maiorul iesi din tarc cu pasi msurati, plini de demnitate, dup cum cerea
marele rang pe care l obtinuse. n urma lui, gloata liliputanilor tipa de bucurie, Icnd
o hrmlaie de nedescris.
Ne ndreptarm spre coliba lui Smith. Eu rdeam Iericit. Roata norocului se
ntorsese. Condamnatii de ieri deveniser stpnii de azi. Numai Mambo nu prea
Ioarte ncntat.
Tu nu te bucuri, Mambo?
Ba da, master, rspunse negrul cltinnd trist din cap.
Dac te bucuri, de ce esti att de posomort?
Mine este srbtoarea jertIelor, sopti bunul negru. Cineva trebuie ucis. Marele
idol cere.
Las s cear! Rosechamp este acum seI si nu va ngdui o ceremonie att de
barbar.
Eu rog pe master s-mi dea voie s Iug. Lui Mambo i e team!
Unde s Iugi? Sntem departe de orice centru populat. Vei Ii rpus de Iiarele
junglei.
Negrul strui:
Mambo roag s-i dati voie s Iug.
N-ai dect. F cum crezi! am rspuns eu suprat. Mambo se ndeprt tcut,
iar eu intrai n Iosta colib a lui Smith. nuntru, Rosechamp tocmai i ddea o sticl
cu alcool vrjitorului. Maiorul m ntmpin cu un zmbet batjocoritor:
Nu te asteptai s scapi att de usor, domnule Spineanu, nu-i asa?
V mrturisesc c nu, domnule maior, am rspuns eu. Rosechamp mngie
scIrlia neagr a vrjitorului si spuse:
Vrjitorul sta s-a artat a Ii un biat bun si ct se poate de priceput. Cteva
picturi de otrav si marele seI Smith a zburat la marele su idol.
Cum? Colonelul a Iost otrvit?
Dar ce ti-ai nchipuit? Icu maiorul zeIlemitor. Credeai c a murit de moarte
natural? Stii c ai haz, tinere!
Leicher si Marssack ncepur s rd cu hohote. Maiorul continua s-si bat joc
de mine.
Fr ndoial c dumneata crezi c nsusi marele idol a hotrt numirea mea ca
seI al tribului Mantusari. Nici nu-ti trece prin cap c totul a Iost aranjat dinainte cu
vrjitorul. I-am Igduit dou sticle de alcool pe zi si deasupra c-l nvt s trag cu
20
pusca. AIacerea s-a ncheiat pe dat. Te miri, nu? Esti cam prostnac, bietasule.
Nu stiu ce ai nvrtit pe la Bruxelles, dar aici n AIrica nu esti bun de nimic.
Am simtit c-mi ard obrajii. As Ii vrut s-i rspund ceva s-l usture. Dar am
tcut. mi ddeam seama c siretenia acestui om, orict de mrsav ar Ii Iost, ne
salvase pe toti de la moarte. Jucase de minune rolul omului bolnav si izbutise s-l
atrag pe vrjitor de partea sa.
De mine ncepem exploatarea aurului din meteorit, spuse maiorul dezbrcndu-
se. Vom, Iolosi ns metode mai perIectionate dect cele ntrebuintate de Smith. n
primul rnd exploziv. Avem o cantitate suIicient n baloturi.
Cum, nu anuntm la Bassoko descoperirea noastr? Nu cerem ajutoare? am
ntrebat eu mirat.
Nu, mi rspunse scurt Rosechamp. Nici nu m gndesc ca aurul nostru s intre
n minile statului belgian. Noi l-am descoperit, al nostru s rmn!
Faceti aceeasi nebunie ca si Smith. Fr unelte, Ir oameni priceputi, aurul nu
poate Ii exploatat ca lumea.
Pe naiba! zise Marssack. Ct avem noi nevoie lum si singuri. Ce rmne, n-are
dect s ia cine o poIti. La urma urmei poate nici nu-i att de mult! Cteva sute de
kilograme acolo, si gata.
Si cum o s-l transportm?
Asta vom vedea mai trziu, rspunse Rosechamp. De altIel Iolosirea persoanei
I-a plural nu e cea mai corect.
Nu nteleg!
Nu trebuia s spui ,cum o s-l transportm', ci ,cum o s-l transportati'
persoana a II-a plural. Vezi, desi snt ctiva ani de cnd am terminat scoala, m
pricep nc perIect la gramatic.
L-am privit nedumerit.
Am uitat, domnule Spineanu, s-ti comunic ce era mai nsemnat. Stii c mine
este srbtoarea jertIei! Am Igduit poporului meu c nu-l voi lipsi de aceast
bucurie. De altIel a Iost si una din conditiile ncoronrii mele. Nu pot Ii o cpetenie
mai rea dect predecesorul meu. Vrjitorul mi-a cerut o jertI alb. Pe oricare dintre
noi! Ct timp ai Iost aIar, noi am tras la sorti. Din neIericire, numele dumitale a iesit
din cascheta care ne-a Iolosit drept urn. Esti menit s devii jertI marelui idol. Este
o cinste deosebit.
ncercai un gest de revolt. Strngnd pumnii voiam s m reped la maior, dar
acesta mi iesi nainte si ocolindu-mi privirea mi spuse linistit:
Te sItuiesc s nu ncerci s opui vreo rezistent, pentru c n timp ce noi trei
sntetm narmati, am avut grij s n-ai asupra dumitale nici mcar un briceag!
Am rmas o clip ncremenit, apoi am strigat.
Nu se poate! Nu se poate s m ucideti!
Leicher se uita aIar, printr-o Iereastr a colibei. L-am ntors cu Iata la mine.
21
Era alb ca hrtia, iar minile albe si ngrijite i tremurau. I-am strigat:
Esti oIiter, nu poti s Iii prtas la o nelegiuire ca asta. Iti ncarci constiinta cu o
nou miselie. Aminteste-ti de mama ta. Si pe ea ai ucis-o tot tu!
Buzele golite de snge ale locotenentului se schimonosir ca si cum i-ar Ii venit s
plng.
Ai dreptate, murmur el, cu glasul abia auzit. Nu pot lsa s Iii ucis. Domnule
maior, iart-l! se adres Leicher de ast dat lui Rosechamp. Este membru al expeditiei
noastre. Nu e cu putint s-l arunci n minile canibalilor.
Maiorul l privi dispretuitor.
Dac vrei, spuse el, poti s-i iei locul. Mie mi-e indiIerent cine va Ii jertIit
idolului.
Esti prea cinic, domnule Rosechamp, sopti Leicher. Dar dac vei Ii dumneata
acela care va Ii jertIit?
n minile locotenentului apru teava unui revolver.
Dac acest revolver va pune capt nelegiuirilor dumitale? suier Leicher.
Marssack ncerc s se repead asupra tnrului oIiter, dar acesta i-o lu nainte.
Nici o miscare, sergentule, dac nu vrei s treci n rndul strmosilor.
Rosechamp nu prea ns deloc impresionat de amenintarea revolverului. Zmbea
la Iel de dispretuitor ca si mai nainte.
Esti mult prea las, locotenente Leicher, ca s ai ndrzneala s apesi pe trgaci,
spuse el. Ai Iost ntotdeauna slab. N-ai nici un pic de voint n tine. N-ai Iost niciodat
n stare s te ridici de la masa de joc, desi simteai c trebuie s-o Iaci! N-ai Iost
vreodat capabil s duci mcar o singur actiune la bun sIrsit. Te-am scos din noroi
si din mizerie ca s te mbogtesc. Te-am Icut om atunci cnd nu erai dect o crp.
M-ai Icut complice, nu om!
Numeste-o cum vrei. Ti-au plcut ntotdeauna titulaturile pompoase, dar n-ai
stiut s ti le pstrezi. Nu! ti este mult prea greu s renunti la mine. Stii prea bine c
Ir Rosechamp nu te poti mbogti. Nu poti obtine meteoritul de aur. Admiri vointa
mea de Iier, ai nevoie de ea. n aceste conditii, n-ai s m mpusti! Arunc dendat
revolverul pn ce nu m nIurii! Dac m nIurii o s-ti par ru. Te voi biciui sau
poate te voi jertIi si pe tine. Tu stii c desi snt n btaia revolverului tu, snt mai
puternic de o mie de ori dect tine. Arunc, deci, revolverul chiar acum, dac mai
vrei s te iert.
Ca hipnotizat de privirea unui sarpe, Leicher asculta cu ochii holbati ceea ce i
spunea maiorul. Nu mai era n stare s Iac nici o miscare.
Hai, azvrle jos revolverul, mai spuse o dat maiorul.
Moi, degetele locotenentului se desIcur de pe patul revolverului si arma czu
jos. Leicher se ntoarse apoi brusc si iesi plngnd din colib.
Vrjitorul care asistase la toat scena, scoase un tipt gutural si nuntru nvli o
ceat de pigmei. La un semn al lui, piticii se repezir asupra mea. Dar eram hotrt
22
s nu m predau att de usor. Din ctiva pumni bine plasati pigmeii se rostogolir unii
peste altii. ncercai s Iug din colib, dar Marssack m prinse si-mi rsuci minile la
spate. Acum pigmeii ndrznir s se apropie din nou si s m lege.
Ai s dai socoteal de asta! l-am amenintat eu pe Rosechamp.
Dar acesta se opri naintea mea si-mi rspunse nepstor.
Ti-amintesti c n urm cu cteva zile m-ai amenintat cu revolverul si m-ai
batjocorit. Erau de Iat subalternii mei si opt negri. O astIel de oIens nu se poate
ierta.
L-am Iulgerat cu privirea si i-am spus printre dinti.
Esti o bestie, Rosechamp!
Vinele de pe Iruntea maiorului se umIlar s se sparg. Scrsni si m izbi plin de
Iurie cu pumnul n obraz. Am czut grmad cu Iata nsngerat.
Pigmeii m ridicar n grab si m duser la stlpul de jertI. Cteva Iunii trecute
cu pricepere peste tot trupul m imobilizar cu desvrsire.
Dup ce am stat aproape dou ore n aceast pozitie, sub razele Iierbinti ale
soarelui ecuatorial, am lesinat si m-am trezit abia seara.
CAPITOLUL XII
FANTOMA
Coliba lui Smith rsuna de hohote de rs. Larma era purtat pn departe, tulburnd
linistea satului adormit. Cei trei albi cheIuiau mpreun cu vrjitorul. Dduser de
aur, aveau puterea n mn, erau Iericiti. Iar eu trebuiam s-mi astept sIrsitul, tintuit
de stlpul jertIelor. i dispretuiam pe Rosechamp si pe Marssack pentru cruzimea si
grosolnia lor, dar ei se dovediser mai inteligenti dect mine. Chiar bunul Mambo,
simplul negru cu suIlet de copil, se artase mai prevztor ca mine. Acum jungla l
ascundea, Ierindu-l de rzbunarea lui Rosechamp.
Naiv, nIumurat si prost, aveam s pier n cazne groaznice, Ir s-mi Ii ndeplinit
nici unul din visurile tineresti care m nsuIleteau. Teribila tain ce nvluia trrmul
misterios pe care m aIlam avea s rmn nedezlegat. N-aveam s aIlu niciodat
cauzele care aduseser la nasterea unei noi rase de pigmei. N-aveam s stiu cum a
Iost posibil ca n mijlocul junglei ecuatoriale, cu arbori si animale gigante, s apar o
pdure pitic.
Acum, ultimele pregtiri pentru jertIirea mea erau pe sIrsite. n zori, pumnalul
de sacriIiciu avea s mi se nIig adnc n gtlej. Aveam s mai rmn toat noaptea
legat de stlpul de cazne si apoi. Apoi, totul avea s se sIrseasc.
n spatiul liber rmas ntre stlp si idol, pigmeii aprinseser un Ioc si se asezaser
turceste n jurul lui.
Pe cer, stelele prinser s plpie una cte una, aprinse de un lampagiu nevzut.
ntre ele, alb, tremurtoare si rece, crucea Sudului si trimetea chemarea care
mnase corbierii temerari ctre tinuturile nghetate ale Arcticii.
23
Eram sortit s mor zadarnic, lsnd un mister nedezlegat. Poate niciodat
Rosechamp n-avea s comunice oamenilor de stiint despre existenta meteoritului
si a pigmeilor. Poate c niciodat geograIii n-aveau s aIle c n Congo exist o
jungl pitic.
Eu unul as Ii renuntat bucuros la tot aurul din meteorit ca s pot Iace n schimb
acea comunicare, s Iiu n stare s descopr cauza misterioas care produsese
uimitoarele transIormri n structura oamenilor, plantelor si animalelor.
O mpunstur de sulit m readuse la realitate. Un pigmeu dorise s se conving
c mai misc, c n-am murit nainte de oIicierea ceremonialului.
Nu puteam s mai Iac nimic pentru acesti oameni. Aveam s mor ntr-un mod
prostesc, nelsnd n urm dect un trup care se va usca n grota unui meteorit, Ir
s putrezeasc, veacuri de-a rndul. De aceast soart nu m putea scpa dect o
minune!
Si minunea se produse!
Pe neasteptate pigmeii din jurul Iocului srir n picioare si-o luar la sntoasa
scotnd tipete ascutite de groaz.
O mumie dintre cele aliate n grot se desprinse din umbrele noptii si se apropie
de Ioc. Obrazul alb, crpele cu care i erau nIsurate picioarele uscate, mritul
sinistru care-i iesea din gura schimonosit ntr-un rnjet Iioros, semnau n jur o
spaim de nedescris.
Eu nsumi m ntrebam dac nu cumva am halucinatii.
Cnd si ultimul pigmeu Iugi de lng Ioc, ngrozitoarea mumie se apropie de mine
si n clipa aceea auzii vocea blnd a lui Mambo.
Eu snt, master! Nu v speriati! Am venit s v scap!
Prietenul meu credincios, bunul si devotatul Mambo si nvinsese teama
superstitioas ce i-o inspirau mumiile si Iolosind cea mai nstrusnic deghizare pe
care si-o putea imagina cineva, venise s m salveze. Vopseaua alb pentru Iat o
gsise cu usurint, iar crpele nvechite cu care si nIsurase trupul le mprumutase
chiar de la o mumie veritabil.
Din dou lovituri de sulit, sIorile cu care Iusesem legat zceau la pmnt. O
clip mai trziu o luam la Iug spre jungla salvatoare.
Ne-am oprit nu departe de sat, ntr-un tuIis.
Eram slbit si amortit din pricina orelor n care zcusem nemiscat, legat de stlpul
caznelor. EIortul de a Iugi pusese ntr-adevr capt ultimelor mele puteri. Acum
stteam trntit la pmnt, abia mai trgndu-mi rsuIlarea. Si totusi, constiinta primejdiei
trezi n mine noi rezerve de energie. Dup ce cteva minute n-am Iost n stare s m
misc, n sIrsit m ridicai si-l ntrebai pe Mambo.
Si acum ce Iacem?
Fugim la grot si de-acolo la Bassoko, rspunse negrul cu aerul cel mai linistit
din lume, ca si cum ar Ii Iost vorba de o simpl excursie de plcere pe o sosea
24
perIect asIaltat.
Dac n-as Ii Iost att de ngrijorat cum eram, poate as Ii nceput s rd, dar
gravitatea momentului m Icu s exclam nIuriat.
Esti nebun! Cum o s strbatem jungla complet nenarmati? Te credeam mai
destept, Mambo!
Negrul tcu rusinat. Ochii lui buni se ntristar. Murmur:
Mambo a Icut tot ce a putut. Mai mult nu stie!
Poate c dac ar Ii strigat la mine, aruncndu-mi n obraz c dup ce m smulsese
din ghiarele mortii, eu nu gsisem altceva mai bun de Icut dect s-i vorbesc grosolan
si s-l batjocoresc, m-ar Ii durut mai putin dect Ielul blnd n care mi rspunsese.
Privirea lui rusinat si trist m rnea mai mult dect o palm.
Iart-m, Mambo, am soptit eu, abia auzit. Esti un prieten desvrsit. ti voi Ii
totdeauna recunosctor!
Mambo zmbi, artndu-si dintii care scnteiar n ntuneric.
Ar Ii bine s putem pune mna pe arme, spuse el. Dar cum s Iacem?
Trebuie s ajungem la coliba lui Smith. Acolo se gsesc toate armele.
S ne Iurism chiar acum, propuse negrul. Ct timp piticii snt zpciti va Ii mai
usor.
Ai dreptate! Nu e o glum ceea ce ncercm s Iacem, dar, oricum, merit.
Ndjduiesc c steaua norocului nu ne va prsi nici de data asta.
Fr s-mi mai rspund, Mambo o porni ndrt ctre sat. Neobisnuitul su
costum l cam mpiedica la mers, dar nu voia s-l lepede. Deghizarea n mumie mai
putea s ne Ioloseasc.
Srirm gardul satului ntr-un loc mai ntunecos, umbrit de ctiva palmieri si
ncepurm s ne Iurism de-a lungul lui. Luminate de Ilcrile Iocului, se vedeau
siluetele pigmeilor ncrucisndu-se, alergnd de colo-colo, Ir nici un rost,
nvlmsindu-se si ncurcn-du-se unii pe altii. Aparitia mumiei i buimcise complet,
mpiedicndu-i s ia vreo msur mpotriva Iugii mele, pe care o socoteau cu totul
supranatural. Printre pigmei i zream pe Rosechamp si pe Leicher, abia tinndu-se
pe picioare. Maiorul se cltina ca un catarg de corabie pe o vreme de Iurtun si
probabil c ncerca zadarnic s pun rnduial n haosul care cuprinsese satul
Spre norocul nostru, era si o noapte Ir lun. Puteam s ne strecurm nevzuti
pn la coliba lui Smith. Pe neasteptate ns ctiva pigmei ne iesir drept n Iat. Dnd
cu ochii de Mambo, n loc s se Ioloseasc de arme, o luar la Iug, smintiti de
spaim.
Pigmeii cu care ne ntlnisem puteau s dea de veste prin sat c Iantoma apruse
din nou si era cu putint ca un rzboinic mai ndrznet s se apropie de ea si s
recunoasc n cumplita artare pe hamalul Iugit de cu zori.
Grbirm pasul si din Iericire ajunserm nestingheriti la colib.
Mambo rmne aIar, spuse bunul negru. Dac vine cineva, l sperie!
25
Bine, ncuvintai eu. M ntorc ndat cu armele, nuntru ns, nu m astepta o
surpriz prea plcut. Asezat la mas, cu obrazul sprijinit n pumni, uriasul Marssack
Iuma plictisit o tigar. Cnd m vzu tresri, clipi de cteva ori, ca s se conving
probabil c nu are vedenii, iar apoi sri de la locul su strignd.
S-a ntors domnisorul! Ei bravo! mi pare Ioarte bine! Acest acces de bucurie
dur ns Ioarte putin, pentru c o clip mai trziu sergentul se si repezi asupra mea.
Nu i-am dat ns timpul s se prvleasc cu trupul lui mthlos peste mine. Fcui
o eschiv demn de un campion si gigantul nimeri cu toat puterea ntr-un perete,
ceea ce produse un adevrat cutremur n micuta colib. Lemnria pri, acoperisul
crp ntr-un mod primejdios, iar lumnarea de seu care ardea ntr-un colt Iu ct p-aci
s se sting.
Contam pe Iaptul c si Marssack era beat ca si superiorul su. AltIel lupta dintre
noi ar Ii Iost cu totul inegal, mai cu seam c eu eram aproape epuizat de oboseal.
Din neIericire ns m nselam. Sergentul era ct se poate de treaz. ConIorm obiceiului
lor de a se mbta cu rndul, el buse mai putin dect Rosechamp. Dup ce se desmetici
din ntinirea neasteptat cu peretele, se npusti din nou asupra mea.
n semintunericul colibei se ncinse o lupt surd. Amndoi tceam cutnd s
gsim momentul cel mai potrivit ca s lovim necruttor.
mi spuneam tot timpul c trebuie s Iiu ct mai atent si mai prevztor, pentru c
numai cu inteligenta as Ii Iost n stare s dobor un om de dou ori mai greu si mai
puternic dect mine.
Lunecnd din nclestarea bratelor sale si izbutind s m ndeprtez cu ctiva pasi
de el, asteptnd un moment cnd i gsii maxilarul descoperit, mi Icui vnt si i repezii
o direct care buIni nIundat n tcerea colibei. Namila se cltin, dar nu se prbusi.
Aha, ngerasul stie si jocuri dintr-astea, mugi el nIuriat si se arunc din nou
asupra mea. Dar eu nu m mai aIlam n acelasi loc. Srind iute, m ddusem nlturi
si Marssack nimeri din nou n perele.
Furia lui crestea. n ochi i apruser o multime de vinisoare sngerii, iar respiratia
i devenise suiertoare. Acum nu-mi mai urmrea miscrile si se repezea de Iiecare
dat orbeste asupra mea.
n colib se Icuse ngrozitor de cald. Mirosea a sudoare omeneasc, amestecat
cu aburi de alcool. Capul mi vjia, urechile mi tiuiau. Limba mi-era grea. Parc se
umIlase. Simteam c-mi vine ru. M-as Ii culcat la pmnt, s m odihnesc, s uit,
s dorm! Totusi, o voce luntric mi spunea c trebuie s rezist, s lupt, s nving!
Nu. Nu puteam s ncrucisez bratele si s cad la pmnt, atta timp ct mai simteam
sngele zvcnindu-mi Iierbinte prin vine.
Trebuia s Iac ceva ct mai repede. Ceva care s m descotoroseasc de
dusmanul cumplit din Iata mea. Din clip n clip puteam s lesin sau s m pomenesc
cu Rosechamp si pigmeii intrnd n colib.
Folosind regulile clasice ale boxului englezesc, nu eram n stare n nici un caz s
26
lichidez un urias ca Marssack. M-am gndit atunci la boxul Irantuzesc unde se loveste
si cu picioarele. ntr-adevr, cnd Marssack se arunc din nou ctre mine, n loc s
m nvrtesc ca un titirez pe picioare, scpndu-i de sub pumni si blagoslovindu-l cu
directe si upercut-uri, care nu prea ddeau rezultate, de ast dat l izbii Iulgertor
cu vrIul cizmei n pntec. Uriasul se ndoi de durere, gemnd ca o vit njunghiat.
Atunci i-am mai tras, cu toat puterea, un pumn sub brbie. EIectul lui ntrecu cele
mai bune asteptri. Marssack se rostogoli ca un sac de crbuni si nu se mai ridic de
jos. Tinea ochii nchisi si pe Iat i se ntiprise un zmbet Iericit ca si cum ar Ii Iost
cuprins de cele mai legntoare visuri. Ti-ar Ii Iost si mil s-l trezesti. Fr s mai
astept un arbitru care s numere pn la zece ca s m declare nvingtor, m-am
repezit la lada de arme si culegnd de acolo tot ce mi-ar Ii putut Iolosi, ntr-o clip m
si aIlam lng Mambo care m astepta aIar, ngrijorat de ntrzierea mea.
Haidem!
Zburarm pn la gardul ce ncingea satul si, cu ultimele puteri, mi Icui vnt pe
deasupra, pierzndu-ne n bezna binecuvntat a junglei.
Eram ns hotrt ca la primul prilej s m ntorc si s lmuresc tainele care m
27
Irmntau. Acum ns trebuia s m ndeprtez ct mai repede dac nu voiam s
pltesc cu viata cea mai mic ntrziere.
CAPITOLUL XIII
FUGA
Cine ar putea spune ct timp am Iugit? Ceasurile si chiar zilele si pierduser
ntelesul. Hituiti ca niste Iiare slbatice, urmriti de rpitul ameninttor al tobelor
de rzboi si de pasii grbiti ai pigmeilor care ne cutau, bjbiam drumul prin jungla
liliputan, mereu ctre nord, tot mai spre nord. Strnite din brlogurile lor, animalele
pipernicite si ciudate ni se mpleticeau printre picioare. As Ii vrut s m opresc, s le
studiez, s iau chiar cteva exemplare cu mine pentru ca n linistea pasnic a
laboratorului s pot deslusi taina lor, dar Mambo m trgea mereu nainte, pn ce
cdeam istovit si nIometat n vreun tuIis.
Atta timp ct m-am aIlat n jungla pitic nici n-am avut timp s vnm si dumnezeu
stie cu ce ne hrneam. n sIrsit, primii copaci giganti ni se artar privirilor, mndri si
cuteztori. Intrasem n jungla adevrat. Acum nu se mai zreau maimutele pitice,
nici lianele subtiri ca niste viermi lungi si verzi. Zvonul tam-tam-urilor se pierduse
undeva, n deprtare. Eram salvati!
Mambo se ntoarse cu Iata spre locurile de unde venisem si amenintnd cu pumnul
blestem aprig jungla pitic, prilejuitoare de attea nenorociri!
Ne mai pndeau destule primejdii, totusi jungla ne pru un bulevard larg, asIaltat,
cu lume mult, unde ne aIlam n cea mai perIect sigurant.
Ne Icurm socoteala c n cel mult o sptmn, mergnd tot timpul spre nord,
vom ajunge la Bassoko. Aceste planuri se dovedir ns Ir temei. n cea de a
saptea zi nu dduserm nc peste nici o urm omeneasc. Eram Ilmnzi si istoviti,
hainele se preIcuser n zdrente, insectele ne chinuiau si de nicieri nu se ivea
vreun semn c acest calvar avea s se sIrseasc curnd.
n cea de a noua zi, un loc ciudat, cu copaci tiati si pmnt sterp ni se arta
ochilor.
Pe aici au Iost nu de mult oameni, spuse Mambo. Satul trebuie s Iie pe undeva
pe aproape.
Marabo nu se nselase. Am recunoscut si eu n acel ptrat de pmnt, golas si
trist, semnele unei btlii disperate ntre om si jungl.
Am mers nc o zi mai veseli si mai ncreztori n steaua noastr norocoas. Spre
sear auzirm zgomotul unui torent de ap.
Trebuie s Iie Iluviul Congo, am strigat eu n culmea Iericirii. Sntem salvati!
Ne repezirm nainte, chiuind de bucurie. Dar mare ne Iu mirarea cnd n loc de
apa linistit a Iluviului, asa cum o cunoscusem la Bassoko, n Iata ochilor ni se
deschise privelistea unei uriase cderi de ap. O cascad se prvlea de la mari
nltimi, spumegnd si mugind. Miliarde de stropi limpezi de cristal erau azvrliti n
28
aer. Razele soarelui ecuatorial strpungeau pulberea Iin a picturilor de ap risipite
n aer si se desIceau ntr-un curcubeu strlucitor. Stncile argintii ncercau s tin
piept navalei de lichid ca niste ostasi care, din transeele lor, se strduiesc s stvileasc
o Iurtunoas sarj de cavalerie. Un asalt se sIrma cu zgomot de pieptul de granit
si ndat dup el, un nou potop, parc mai puternic, nvlea peste coltii de stnc!
Aveau s treac zeci si sute de ani si aceste pietre, rnite si zdrentuite, de pe
urma necurmatelor btlii cu ap, se vor lupta nc, necobornd steagul, ca o cetate
asediat, dar care nu se pred.
Ne aIlam la cascada Stanley. Gresisem drumul si ne ndeprtasem de Bassoko
cu nu mai putin de 300 de kilometri.
Pe malul cellalt se zreau acoperisurile caselor din micul orsel Stanleyville,
captul liniei Ierate de est, Stanleyville Pontierville.
Acolo aveam s dm n sIrsit de autorittile belgiene. Dar aventurile noastre
nc nu se sIrsier, iar nenumratele taine abia aveau s se lmureasc.
CAPITOLUL XIV
SE CUTREMURA PAMNTUL
Sergentul Mller avea sub conducerea sa 20 de soldati ai Iortului din Stanleyville.
Era un omulet mic de stat, cu un nceput de chelie si de burt.
Tocmai se descltase ca s-si usureze ct de ct teribila durere de picioare, cnd
un soldat m introduse n cancelaria sa. Sergentul m ascult cu un aer posomort si
apoi mormi scobindu-se n nas.
Ziceti c Iaceti parte din expeditia domnului maior Rosechamp? Hrtii aveti?
Au rmas n satul pigmeilor.
Pigmei? Care pigmei?
Nu v-am explicat!
Mller m privi cu niste ochi glbui, necati n grsime.
Domnule, spuse el ncruntndu-se, nu snt pus aici ca s ascult glume. Ceea ce-
mi povestesti dumneata despre pitici si despre aurul czut din cer snt basme bune
de istorisit copiilor. Eu n-am timp de ele si nici nu m intereseaz.
Dar nu-i nici un basm. Este numai adevrul adevrat. O comoar nepretuit,
un meteorit de aur se gseste pe teritoriul tribului Mantusari.
Si unde-i acum domnul maior Rosechamp?
A devenit cpetenia tribului!
Sergentul holb la mine niste ochi splciti, mai-mai s m nghit. Apoi spuse
trgnat, vrnd s par ct mai calm.
Spui c maiorul Rosechamp a devenit seIul unui trib de pigmei! Bravo! Altceva
n-ai mai stiut s scornesti? Dar, ia spune-mi dac dnsul e mare cpetenie, dumneata
de ce ai Iugit?
Am Iugit pentru c voia s m jertIeasc marelui idol. Mller si iesi din rbdri.
29
Sprncenele i se zburlir dndu-i un aer mai mult comic dect Iioros.
Pn ce vom dovedi care-i adevrul n aceast aIacere, rosti el nIuriat, pentru
orice eventualitate, te arestez. La urma urmei esti ori nebun de legat, ori un aventurier
primejdios. n ambele cazuri, nchisoarea este binevenit.
Spunnd aceasta, Mller agit un clopotel care se aIla pe birou. n ncpere intrar
doi subalterni care cu sigurant c m-ar Ii arestat dac n clipa aceea o explozie
Iormidabil urmat de un cutremur n-ar Ii zguduit Iortul din temelii.
Czurm toti grmad, unul peste altul. O Iulgerare de lumin mai puternic
dect cea strlucitoare a soarelui n plin zi ne orbi pe toti. Un zgomot nIricostor,
lung, persistent, Icea s credem c se petrece un adevrat cataclism. Bubuituri de
sute de ori mai puternice dect sunetele tunetului celei mai nversunate Iurtuni ne
zguduiau timpanele.
Abia dup cteva minute izbutirm s ne ridicm n picioare, Ir ca teribilul
cutremur s ne rstoarne din nou la podea. Ne repezirm cu totii la Iereastr s
vedem ce se ntmpl aIar.
n strad oamenii strigau ngroziti artnd cu mna spre jungl. La mare deprtare,
n pdure, se ridica o tromb urias de Ium si Ilcri. O lumin aurie, purpurie,
violet, cenusie si albastr mpodobea pe margini trmba neagr ca pcura.
Nu peste mult vreme aerul se ntunec si un miros de ars ne npdi nrile. Pe
strzi, pe acoperisurile caselor, n curti, ncepu s cad o cenus Iierbinte.
Dup cum am aIlat mai trziu, institutele seismograIice din cele mai ndeprtate
tri nregistraser puternicul cutremur produs n inima AIricii. Chiar si aparatele mai
putin sensibile, tot indicaser o oscilatie remarcabil n scoarta pmnteasc. Ciudat
era ns Iaptul c semnele care prevestesc de obicei cutremurele, micile oscilatii
incipiente, nu se produseser, cutremurul maniIestndu-se de la nceput cu maxi-
mum de intensitate.
Abia a doua zi, cnd ploaia de cenus ncet si cerul se mai limpezi, orasul pru
mai linistit. Oamenii si reluar vechile ocupatii si viata ncepu s se scurg normal.
Grozav de tulburat de tot ceea ce se ntmplase, Mller se art mult mai binevoitor
Iat de mine. AstIel si aminti c are un ziar vechi n care snt IotograIiati toti membrii
expeditiei Rosechamp. mi ceru s m spl, s m pieptn si s-mi dau degrab jos
barba de patriarh, care-mi schimba complet Iizionomia, vrnd s Iac o conIruntare
cu IotograIia din ziar. M-am executat de ndat cu mult plcere. Curat, ras proaspt,
parc ntinerisem. Mller se uit ndelung la mine si la IotograIie, apoi ddu din cap
si spuse plin de gravitate.
E n regul, se pare c dumneata esti!
Domnule, am spus eu la Iel de ptruns de seriozitatea momentului, v asigur c
eu snt!
Dup ce m-am odihnit o zi, am pornit nsotit de Mambo si de un detasament de
10 soldati narmati pn n dinti, napoi spre tribul Mantusari.
30
Stiam c voi avea de nIruntat mnia lui Rosechamp, ale crui planuri voiam s le
dezvlui. Nu m ndoiam c si pigmeii aveau s m primeasc destul de neprietenos.
Dar putin mi psa.
Cltoria dur mai putine zile dect atunci cnd o Icusem n doi, cu Mambo. Pe
msur ce ne apropiam ns de teritoriul pigmeilor, ntlneam tot mai des copaci
prjoliti, ierburi arse, animale moarte, iar acolo unde am Ii trebuit s dm n sIrsit de
jungla pitic, naintea ochilor ni se nItisa un pustiu trist, lipsit de orice urm de
viat. Nici un arbore, nici un Iir de iarb pe o vast ntindere carbonizat, n clipa
aceea am avut simtmntul c pot dezlega taina. ncepeam s bnui cauza misterului
care transIormase plante, oameni si animale n pitici. Aveam credinta c pot lmuri
si cum se produsese cumplita explozie care stersese de pe Iata pmntului o lume
ciudat, lsnd n urm un desert nu mai putin ciudat.
Era nceputul unui sir lung de Irmntri, al cror rezultat l vd abia azi.
EPILOG
M-am desprtit de Mambo ntr-o dimineata cu soare de jratec si cer strveziu.
Prseam continentul negru pentru a nu-l mai revedea niciodat.
Mambo se uita la mine cu ochii lui copilrosi mpienjeniti de tristete. Si eu suIeream
c m despart de acest om curajos si cinstit, cu care trecusem prin nenumrate
primejdii. M obisnuisem cu el si aveam s simt n curnd lipsa unui prieten att de
devotat cum stia s Iie bunul negru.
Mambo, nu vrei s vii totusi cu mine? As avea tocmai banii pentru vapor, iar la
Bruxelles ne-om descurca noi.
Ce s Iac eu n Europa, master?
n primul rnd s nveti. Eu am s te ajut. ndat dup ce predm rezultatele
expeditiei la Societatea de geograIie, ne ntoarcem la mine n Romnia.
Master le vede pe toate prea usor.
Deloc, Mambo, deloc! Crede-m, mi-ai Ii de mare Iolos. Gndeste-te, esti
singurul martor, n aIar de mine, care a vzut tot ce s-a petrecut n Congo. Mrturia
ta ar ntregi declaratiile mele. Nu uita c s-ar putea s asiste oameni care s nu dea
crezare spuselor mele.
Cine nu-l va crede pe master, zmbi negrul trist, o s-l cread si mai putin pe
Mambo. Master uit c Mambo e negru. Zulusii snt robi, aici n AIrica. Dar n
Europa, cum va Ii? Mai ru.
Te-ai simtit vreodat rob alturi de mine? Nu ti-am artat toat prietenia?
Master si Ferney snt altIel de albi. n lume snt putini ca ei.
Ba snt Ioarte multi! am protestat eu.
Se poate! rspunse negrul blnd, desi se vedea bine c se ndoieste de spusele
mele. Apoi adug.
Tara lui Mambo este AIrica. Cu hrtiile care i le-a dat master, Mambo se poate
31
ntoarce la trib. Nimeni n-o s mai ndrzneasc s-l nchirieze. Acum Mambo e mai
btrn, stie s lupte! SeIul tribului o s plece din sat. Fratii lui Mambo si Mambo o
s-l Iac s plece! Mambo a jurat asta!
Un Iulger se aprinse n ochii bravului negru. Am nteles c hotrrea lui este
nestrmutat, c niciodat nu m va urma n Europa. I-am strns minile, l-am
mbrtisat ndelung si stergndu-mi pe Iuris o lacrim, am urcat grbit pasarela vasului
care avea s m duc n Europa.
Sirena a sunat prelung. Motoarele au nceput s duduie. Elicele s-au nvrtit de
cteva ori si ncet, tras de un remorcher, vasul s-a pus n miscare.
Eram departe, cnd pe trm nc se mai zrea neclintit silueta nalt si mndr a
prietenului meu.
ntors la Bruxelles, am ncercat s Iac o comunicare stiintiIic la Societatea de
geograIie. Voiam s mprtsesc oamenilor de stiint tot ce vzusem. Socoteam c
voi produce vlv mare. Se ntmpl ns cu totul altminteri. Mi se interzise s-mi tin
conIerinta.
Savantii belgieni se purtar cu mine exact ca sergentul Mller din Stanleyville,
adic nu crezur o iot din tot ce le povesteam.
Basme! exclamau unii.
Povesti vntoresti! adugau altii.
Numai Bernard Eisler, bunul si miopul meu coleg, m crezu si alerg cu mine
pretutindeni ca s obtin tiprirea comunicrii mele. Dar oriunde mergeam gseam
usile nchise.
Un btrn proIesor de cosmogonie, dup ce m ascult, mi spuse sententios,
scrpinndu-si chelia:
Imaginatia dumitale ntrece limitele bunei cuviinte. Nici navigatorii secolului al
XVI-lea n-au mai ndrznit s povesteasc nzdrvnii dintr-astea.
Presedintele Societtii de geograIie m acuz, nici mai mult nici mai putin, c
voiam s cuceresc o glorie nemeritat si de aceea inventasem toat povestea cu
pigmeii si meteoritul ca s-mi creez o aureol de erou.
Curnd, dup ntoarcerea mea n Belgia, un cunoscut proIesor anunt o conIerint
despre ,Marele cutremur de pmnt care zguduise AIrica central'.
Binenteles c m-am dus si eu la conIerint. Sala gemea de lume. Dup ce-si
sterse Iruntea de sudoare si bu un pahar cu ap, cunoscutul proIesor ncepu un
lung pomelnic al tuturor cutremurelor si eruptiilor vulcanice mai cunoscute, descrise
n istorie. Odat ncheiat acest pomelnic, proIesorul ddu si cteva amnunte sumare
asupra catastroIei din Congo, dup care conchise cu o voce patetic:
Cumplitul Ienomen teluric care a zdruncinat inima AIricii n-a Iost altceva dect
o urias eruptie a unui vulcan care a prjolit, a distrus si a acoperit cu lav un teritoriu
ntins, preIcndu-l ntr-un pustiu.
Dup ce aplauzele contenir, am cerut cuvntul si eu. ConIerentiarul Iu nevoit s
32
mi-l acorde. Am urcat la tribun. Gsisem n sIrsit prilejul s dezvlui tot ce aveam
pe inim.
Distinsul meu coleg, ncepui eu, aIirm c un vulcan ar Ii erupt pe neasteptate
n Congo, dnd nastere unei catastroIe putin obisnuite. mi pare ru c trebuie s-l
contrazic, dar eu am Iost acolo, n AIrica. Am Iost chiar martor ocular al teribilului
Ienomen.
La auzul cuvintelor mele, o rumoare vie se strni n public. Produsesem senzatie!
Ridicndu-mi glasul deasupra zgomotului din sal am exclamat:
Nimic nu ne dovedeste c-ar exista vreun vulcan n acea regiune! Putem cuta
orict si nu vom da peste nici un centimetru de lav. De crater nici nu mai vorbesc.
Nu l-a vzut si nici nu-l va vedea nimeni!
Rumoarea crestea. De abia mi se auzea vocea, totusi, continuam s vorbesc si
eram bucuros c-o Iac.
n Congo, n aIara exploziei, pentru c domnilor snt convins c-a Iost o explozie
si nu un cutremur sau o eruptie vulcanic, s-au mai produs o seam de Ienomene tot
att de ciudate pe care eu nu m pot opri s nu le pun n legtur unele cu altele. Am
vzut cu ochii mei o jungl pitic populat de pigmei, am vzut legendarul meteorit
de aur. Aceste patru date ale ecuatiei, meteoritul, pigmeii, jungla pitic si n sIrsit
Iormidabila explozie nu se pot desprti ntre ele. Rmine oamenilor de stiint s
stabileasc exact care este legtura dintre ele. Eu voi ncerca acum s v expun
observatiile mele personale:
Dar cine esti dumneata! m ntrerupse Iurios conIerentiarul.
Snt Ion Spineanu, membru al expeditiei Rosechamp n AIrica si singurul ei
supravietuitor.
O liniste mormntal cuprinse sala, apoi se auzi din nou vocea conIerentiarului.
Vorbea repede si ascutit, nct Icea impresia c latr. Totusi, eIectul interventiei
sale Iu covrsitor.
Domnilor, zbier conIerentiarul. Acest om care a avut ndrzneala s urce la
tribuna noastr, nu este altceva dect un impostor si un calomniator primejdios. Desi
strin, i s-a Icut marea cinste de a Ii trimis n AIrica ca nsotitor al expeditiei
Societtii belgiene regal de geograIie. Nesocotind aceast cinste si Iiind mult prea
las ca s aib ndrzneala s se aventureze n pdurea virgin, el a dezertat cu
primul prilej, lsndu-i pe cei trei curajosi exploratori s-si continue singuri expeditia
si s-si gseasc moartea n ngrozitoarea catastroI vulcanic. ntorcndu-se n
Belgia, acest individ primejdios a ncercat pe toate drumurile s ponegreasc me-
moria neptat a bravului oIiter belgian, maiorul AlIred Rosechamp, aIirmnd, printre
altele, c acesta ar Ii ajuns seI de trib si c l-ar Ii dat pe el, Spineanu, prad canibalilor.
Oratorul tcu o clip ca s lase vreme celor din sal s cntreasc greutatea
acuzatiei mele ,calomnioase' si apoi tun cu o voce rsuntoare.
Domnilor, v propun ca dup ce l vom huidui pe acest calomniator gonindu-l
33
din sal, s pstrm un minut de reculegere pentru memoria bravilor exploratori
czuti eroic n jungla aIrican, servind cu cinste si devotament coroana regal a
Belgiei!
O Iurtun de huiduieli, Iluierturi, blesteme ngrozitoare si pumni ridicati se strni
n sal. Prea c un vnt de nebunie suIlase peste spectatori. Toti se agitau, tipau, se
certau care s pun nti mna pe mine si s m pedepseasc pentru gravele insulte
aduse unui erou national. Dac Bernard Eisler nu m-ar Ii tras repede aIar pe o use
lateral, probabil c as Ii Iost Icut una cu pmntul.
Dup cteva zile sosi o scrisoare din patrie prin care un prieten m anunta c
tatl meu murise.
SIrsise n bratele prietenului meu, cruia i soptise n ultima clip:
S-i spui lui Ion c am murit cu numele lui pe buze. mi pare ru c acum nu
este aici, lng mine, dar ndjduiesc c descoperirile pe care le Iace departe n
AIrica, i vor aduce mult Iericire.
Nu. Cltoria nu-mi adusese Iericire. Dimpotriv, eram scrbit si descurajat, arznd
de dor s m ntorc n patrie, s vrs o lacrim pe mormntul btrnuui meu printe.
Am lsat n plata domnului lucrarea de diplom si am revenit n tar, renuntnd s
m mai lupt cu somittile universitare belgiene.
Pustiul Bisstung avea s Iie nc multi ani nvluit n mister.
Astzi nu-mi pare ru c, n urm cu patruzeci de ani, la Bruxelles, n-am publicat
nici o comunicare. Dezvoltarea ulterioar a stiintei a conIirmat multe din ipotezele
mele, iar pe altele le-a inIirmat, astIel c astzi m gsesc n posesia unui material
mult mai bogat despre Bisstung dect atunci cnd am prsit AIrica.
Dup prerea mea, valoarea incalculabil a meteoritului nu consta n cantitatea
de aur pe care o continea n nucleu. Alturi de aur trebuie s se Ii aIlat si multe
metale radioactive, care Iiind Ioarte grele au czut si ele n centrul meteoritului.
Proportia acestor elemente n meteorit era, cred, Ioarte ridicat. AstIel, mi explic
cum de au Iost n stare s inIluenteze dezvoltarea Iaunei si Ilorei pe o raz nsemnat.
Radiatiile lor neobisnuit de puternice au oprit cresterea celulelor, au stvilit si au
modiIicat reproductia, au creat, ntr-un cuvnt, generatii de monstri.
Eu ns merg cu ndrzneal si mai departe.
Stiinta a dovedit c pe toate corpurile ceresti nu exist un singur element care s
nu se aIle si pe pmnt. Dar conditiile de existent ale elementelor chimice pe corpurile
ceresti se deosebesc mult Iat de conditiile de pe pmnt. AstIel, elementele din
soare snt n mare msur lipsite de nvelisurile lor electronice.
Eu presupun c si elementele radioactive din meteorit se aIlau ntr-o alt stare de
agregare dect aceea n care se aIl n mod obisnuit pe pmnt.
Aceast ipotez mi explic att puternicele radiatii, ct si Iormidabila explozie
care a preIcut jungla ntr-un pustiu carbonizat.
Fr s cunosc cauzele exacte care au produs explozia, pot presupune c dinamita
34
sau alte substante explozive introduse de Rosechamp n nucleul meteoritului au apropiat
brusc ntre ele dou blocuri radioactive. Ca urmare a acestui contact brusc, ambele
blocuri au explodat dezintegrndu-se si eliminnd o cantitate urias de cldur, mpreun
cu nenumrate radiatii primejdioase, care toate la un loc au produs catastroIa din
jungl.
Cine stie? Poate dac Rosechamp nu ar Ii Iost mnat orbeste de goana dup aur si
as Ii putut studia meteoritul, groaznica tragedie ar Ii Iost evitai, iar oamenii de stiint
ai lumii, chemati acolo, ar Ii putut cerceta bogatele rezerve de metale radioactive si ar
Ii descoperit, poate, cu un ceas mai devreme taina smulgerii energiei din atom.
Rmne ca cercettorii viitorului, poate chiar tu sau poate altii, s dovedeasc
dac toate aceste ipoteze ale mele au Iost juste sau nu. Dar ei trebuie s se grbeasc,
pentru c bnuiesc c astzi jungla a si nvins pustiul, iar mprtia verde se ntinde
si pe Iostul teritoriu al tribului Mantusari.
Pipa proIesorului se stinsese de mult. AIar, ploaia ncetase si luna se uita la noi,
prin Iereastra cabinetului de lucru, vestindu-ne c miezul noptii trecuse de mai bine
de dou ceasuri.
Coridoarele, amIiteatrele, laboratoarele erau pustii. Rmsesem singuri n toat
cldirea.
Am plecat spre cas mpreun. Ajungnd n Iata locuintei proIesorului, el mi
strnse mna si uitndu-se n ochii mei spuse ncet:
S nu povestesti la nimeni ce-ai auzit. E o istorie veche, uitat, care pe mine m-
a durut mult si despre care n-as vrea s se aIle. Poate mai trziu.
Spineanu descuie usa si strngndu-mi nc o dat mna, intr n cas.
Mi se Icu Irig. Mi-am ridicat gulerul hainei si am colindat vreme ndelungat pe
strzi, Ir nici o tint. Eram tulburat si un sentiment de neliniste nu-mi ddea pace.
Ajuns acas, m-am asezat la masa de scris, cuprins de nIrigurare si nu m-am
ridicat de-acolo, pn ce n-am trecut pe hrte toat povestirea proIesorului.
Astzi, cnd se mplinesc trei ani de cnd Ion Spineanu a nchis ochii pentru
totdeauna, socotesc c mi ndeplinesc o datorie dnd tiparului acel manuscris. Vreau
ca cele stiute de mine s Iie aIlate si de altii.
S F R S I T
35
Rugm cititorii s ne trimit impresiile si sugestiile lor asupra lucrrilor publicate
n colectia noastr pe adresa: Bucuresti, Raionul I.V. Stalin, Casa Scnteii, Piata
Scnteii Nr. 1, Redactia revistei ,Stiint si Tehnic'.
Colectia ,Povestiri sIiintiIico-Iantastice' apare la 1 si 15 ale Iiecrei luni, n 32
pagini, pretul de 1 leu exemplarul.
Abonamentele se Iac la oIiciile postale, Iactorii postali si diIuzorii voluntari din
ntreprinderi si institutii. Pretul abonamentelor:
3 luni ........ 6 lei
6 luni ........ 12 lei
1 an ........ 24 lei