Datoria mamei

O mamă avea un băiat cam ca tine. Îl chema Ionel. Cînd Ionel era acasă, mama,
fiind bolnavă, îl mai trimitea din cînd în cînd ba după lemne pentru sobă, ba să
vadă de gîşte,ba după alte treburi mărunte pe care le putea face el.
Uneori, Ionel făcea cu bucurie acest lucru. Alteori, parcă ar fi aşteptat să-i
plătească.
Într-o seară, Ionel mîncă şi se culcă, lăsînd pe masă, lîngă farfurie, un bileţel. Pe
bileţel scria:
Mama îi datorează lui Ionel:
-pentru că am adus lemne de două ori: 2 lei;
-pentru că am dus apă la pui de trei ori: 3 lei;
-pentru că am adus buruieni la raţe: 1 leu;
-pentru că am scos pisica afară: 1 leu;
-pentru că am adus gîştele: 2 lei;
-pentru că am adus chibriturile: 1 leu.
Cînd mama văzu Total: 10 lei
biletul lui Ionel, pe faţă îi
căzu o umbră de tristeţe şi, în înima ei, se mîhni. Privi cu milă şi cu iubire la Ionel,
care acum dormea în pătuţul cald şi curat, spălat şi îngrijit de ea.
Apoi, suspinînd, cu lacrimi în ochii ei trişti, luă creionul, trase o linie pe biletul
lui Ionel, sub socotelile lui, şi scrise:

Ionel îi datorează mamei pentru şapte ani:

-pentru că l-a născut şi a suferit – nimic;
-pentru că l-a hrănit, l-a spălat, l-a încălzit – nimic;
-pentru că a stat trează sute de nopţi – nimic
-pentru că i-a cusut cămăşile cele frumoase – nimic;
- pentru că l-a păzit de foc, de apă, de orice primejdii - nimic;
-pentru că l-a iubit şi îl iubeşte nespus de mult – nimic.
Total: nimic

Dimineaţa, cînd
Ionel s-a trezit, mama era plecată de mult la muncă. El găsi, ca de obicei, totul
pregătit. În casă era cald. Pe masă, mîncarea aşezată. Iar hăinuţele lui îngrijite
stăteau pe scaunul de lîngă pătuţul lui.
Ionel se sculă, se spălă. Cînd să-şi îmbrace haina, văzu lîngă lucrurile sale biletul
cunoscut. Îl luă repede şi îl citi. Cînd termină de citit, izbucni într-un hohot de
plîns...
după Traian Dorz