INTRODUCERE

Luptat în 1982, Războiul Falkland a fost rezultatul invaziei argentiniene a insulelor

Falkland, deținute de britanici . Situată în Atlanticul de Sud, Argentina a revendicat de mult
aceste insule ca parte a teritoriului său. La 2 aprilie 1982, forțele argentiniene au aterizat în
Falkland, capturând insulele două zile mai târziu. Ca răspuns, britanicii au trimis în zonă un
grup de lucru naval și amfibiu-pr.concentrarii. Fazele inițiale ale conflictului s-au produs
mai ales pe mare între elementele marinei regale și forțele aeriene argentiniene. Pe 21 mai,
trupele britanice au debarcat și până pe 14 iunie îi obligaseră pe ocupanții argentinieni să se
predea.

Datele
Războiul Falkland a început pe 2 aprilie 1982, când trupele argentiniene au debarcat în
Insulele Falkland. Luptele s-au încheiat pe 14 iunie, în urma eliberării britanice a capitalei
insulei, Port Stanley, și a predării forțelor argentiniene în Falkland. Britanicii au declarat un
sfârșit formal al activității militare pe 20 iunie.

Preludiu și invazie
La începutul anului 1982, președintele Leopoldo Galtieri, șeful juntei militare din Argentina,
a autorizat invazia insulelor britanice Falkland. Operațiunea a fost concepută pentru a
atrage atenția asupra drepturilor omului și problemelor economice de acasă, consolidând
mândria națională și dând dinți revendicării de lungă durată a națiunii asupra insulelor-
pr.unitatii. După un incident între forțele britanice și argentiniene din apropierea insulei
Georgia de Sud, forțele argentiniene au aterizat în Falklands pe 2 aprilie. Mică garnizoană a
Royal Marines a rezistat, însă până în 4 aprilie argentinienii au capturat capitala la Port
Stanley. De asemenea, trupele argentiniene au aterizat în Georgia de Sud și au asigurat
rapid insula.

Răspunsul britanic
După organizarea presiunilor diplomatice împotriva Argentinei, prim-ministrul Margaret
Thatcher a ordonat adunarea unei forțe navale pentru a recupera insulele. După ce Camera
Comunelor a votat pentru aprobarea acțiunilor lui Thatcher pe 3 aprilie, ea a format un
cabinet de război care s-a întâlnit mai întâi trei zile mai târziu. Comandată de amiralul Sir
John Fieldhouse, grupul de lucru era format din mai multe grupuri, dintre care cel mai mare
era centrat pe portavioanele HMS Hermes și HMS Invincible. Condus de contraamiralul
„Sandy” Woodward, acest grup conținea luptătorii Sea Harrier care ar asigura acoperirea
aeriană a flotei-pr.capacitatii. La jumătatea lunii aprilie, Fieldhouse a început să se
deplaseze spre sud, cu o flotă mare de tancuri și nave de marfă pentru a aproviziona flota în
timp ce opera mai mult de 8.000 de mile de acasă –pr.sustenabilitatii. În concluzie, 127 de
nave au servit în grupul de lucru, inclusiv 43 de nave de război, 22 de auxiliari ai flotei
regale și 62 de nave comerciale.

Primele fotografii
Pe măsură ce flota a navigat spre sud, spre zona de înființare de pe Insula Ascensiunii, a fost
umbrită de Boeing 707 de la Forțele Aeriene Argentine. La 25 aprilie, forțele britanice au
scufundat submarinul ARA Santa Fe, lângă Georgia de Sud, cu puțin timp înainte ca trupele
conduse de maiorul Guy Sheridan de la Royal Marines să elibereze insula. Cinci zile mai
târziu, operațiunile împotriva Falkland-urilor au început cu raidurile „Black Buck” ale
bombardierelor RAF Vulcan care zboară din Ascensiune. Acestea au văzut că bombardierele
au lovit pista de la Port Stanley și instalațiile radar din zonă. În aceeași zi, Harriers a atacat
diferite ținte, precum și a doborât trei avioane argentiniene. Deoarece pista de la Port
Stanley era prea scurtă pentru luptătorii moderni, Forțele Aeriene Argentine au fost forțate
să zboare de pe continent, ceea ce i-a pus în dezavantaj pe tot parcursul conflictului
( Harta).

Luptând pe mare
În timp ce naviga la vest de Falklands pe 2 mai, submarinul HMS Conqueror a văzut
crucișătorul ușor ARA general Belgrano . Conqueror a tras trei torpile, lovind de două
ori războiul mondial - Belgrano de epocă și scufundându-l. Acest atac a dus la flota
argentiniană, inclusiv la transportatorul ARA Veinticinco de Mayo , care a rămas în port
pentru restul războiului pr.descurajarii. Două zile mai târziu, s-au răzbunat când o rachetă
anti-navă Exocet, lansată dintr-un luptător argentinian Super Étendard, a lovit
HMS Sheffieldpunându-l în flăcări. După ce a fost ordonat înainte să servească drept pichet
radar, distrugătorul a fost lovit în mijlocul navei, iar explozia rezultată și-a întrerupt
Scufundarea lui Belgrano a costat 323 de argentinieni uciși, în timp ce atacul
asupra Sheffield a dus la 20 de morți britanici.

Căderea Port Stanley

După ce și-a consolidat poziția, Moore a început asaltul asupra Port Stanley. Trupele
britanice au lansat atacuri simultane pe terenul din jurul orașului în noaptea de 11 iunie.
După lupte grele, au reușit să-și capteze obiectivele. Atacurile au continuat două nopți mai
târziu, iar unitățile britanice au luat ultimele linii naturale de apărare ale orașului la
Wireless Ridge și Mount Tumbledown. Înconjurat pe uscat și blocat pe mare, comandantul
argentinian, generalul Mario Menéndez, și-a dat seama că situația sa era lipsită de speranță
și și-a predat cei 9.800 de oameni pe 14 iunie, punând efectiv capăt conflictului.

Urmări și victime
În Argentina, înfrângerea a dus la îndepărtarea lui Galtieri la trei zile după căderea Port
Stanley. Căderea sa a însemnat sfârșitul pentru junta militară care guvernase țara și a
pregătit calea pentru restabilirea democrației. Pentru Marea Britanie, victoria a oferit un
impuls atât de necesar încrederii sale naționale, și-a reafirmat poziția internațională și a
asigurat victoria guvernului Thatcher la alegerile din 1983.

Acordul care a pus capăt conflictului a cerut revenirea la status quo ante bellum . În ciuda
înfrângerii sale, Argentina revendică în continuare Falkland și Georgia de Sud. În timpul
războiului, Marea Britanie a suferit 258 de morți și 777 răniți. În plus, au fost scufundate
două distrugătoare, două fregate și două nave auxiliare. Pentru Argentina, Războiul
Falkland a costat 649 de uciși, 1.068 răniți și 11.313 capturați. În plus, marina argentiniană a
pierdut un submarin, un crucișător ușor și șaptezeci și cinci de avioane cu aripi fixe.