Strehaia este un oraș în județul Mehedinți, Oltenia, România,
format din localitățile componente Ciochiuța, Comanda, Hurducești, Lunca Banului, Slătinicu Mare, Slătinicu Mic și Strehaia (reședința), și din satele Menți, Motruleni și Stăncești. Are o populație de 10 506 locuitori. Strehaia este situată la 25 km de Filiași pe malul râului Motru în partea de nord–est a Piemontului Bălăciței (sau Platforma Strehaiei), la 140–160 m altitudine, pe terasele inferioare de confluență a râului Hușnița cu Motrul. ISTORIA ORAȘULUI STREHAIA
Este o așezare veche, amintită în documente încă din secolul al XV–lea.
În epoca medievală a fost, pentru o perioadă, reședința banului, care fusese mutată de la Drobeta Turnu-Severin din cauza deselor atacuri turcești. Bănia a fost însa mutată, din nou, într-un timp relativ scurt, la Craiova. De atunci, Strehaia a rămas o localitate preponderent agricolă.
Fostă reședință episcopală și chiar scaun bănesc, orașul a fost în 1821
martorul luptelor pandurilor lui Tudor Vladimirescu cu Potera Domnească.
Localitatea este cunoscută prin vechiul său târg de vite, menționat încă înainte de 1653. POPULAȚIA ORAȘULUI
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Strehaia se
ridică la 10.506 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 11.846 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (80,93%), cu o minoritate de romi (11,15%). Pentru 7,82% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,16%). Pentru 7,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Strămoșii actualilor romi de la Strehaia sunt foștii robi ai mânăstirii din localitate, pe care Matei Basarab i-a dat lăcașului de cult în anul 1650. În timp, aici s-a format o comunitate de romi căldărari.