Cehia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Cehia
Česká republika (cehă)
Česko (cehă)

Drapelul Cehiei Stema Cehiei

Deviză: „Pravda vítězí” (cehă)
„Adevărul învinge”

Imnul național: „Kde domov můj?” (cehă)

MENIU

0:00

Amplasarea Cehiei (verde închis)

– pe continentul european (verde deschis și gri închis)
– în cadrul Uniunii Europene (verde deschis)

Geografie
Suprafață  
 - totală 78.866 km² (locul 116)
Apă (%) 2
Cel mai înalt punct Sněžka[4] (1.603,3 m) 
Cel mai jos punct Râul Elba (115 m) 
Cel mai mare oraș Praga
Vecini Slovacia
Polonia
Germania
Austria 
Fus orar CET (UTC+1)
Ora de vară CEST (UTC+2)
Populație
Populație  
 - Recensământ 2011 10.436.560
Densitate 134 loc/km²
 - Estimare 2014 10.538.275 (locul 81)
Limbi oficiale ceha
Etnonim Ceh
Guvernare
Sistem politic Republică parlamentară
Președintele Republicii
Miloš Zeman[5] 
Cehe
Prim-ministru al
Petr Fiala 
Republicii Cehe(d)
Legislativ Parlamentul Cehiei
Camera superioară Senat
Camera inferioară Camera Deputaților
Capitala Praga
Istorie
Formare
Ducatul Boemiei cca. 870
Regatul Boemiei 1198
Cehoslovacia 28 octombrie 1918
Cehia comunistă 1 ianuarie 1969
Republica Cehă 1 ianuarie 1993
Aderare la UE 1 mai 2004
Economie
PIB (PPC) 2020
 - Total ▲ $432.346 miliard[1] (locul 36)
 - Pe cap de locuitor ▲ $40.585[1] (locul 34)
PIB (nominal) 2020
 - Total ▲ $261.732 miliard[1] (locul 36)
  - Pe cap de locuitor (locul 37)▲ $24.569[1]
Gini (2019) 24.0 (locul 5)
IDU (2019) 0.900 (locul 27)
Monedă coroană cehă ( CZK )
Coduri și identificatori
Cod CIO CZE 
Cod mobil 230 
Prefix telefonic +420
ISO 3166-2 CZ 
Domeniu Internet .cz1
1
 Se poate folosi și domeniul .eu, întrucât Cehia face parte din Uniunea
Europeană.

Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Cehia (în cehă Česko, pronunție cehă:   /ˈt͡ʃɛsko/), oficial Republica

Cehă (în cehă Česká republika, pronunțat [ˈtʃɛskaː ˈrɛpuˌblɪka] (  ascultă)) este o țară fără
ieșire la mare, aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Polonia la nord,
cu Germania la vest, cu Austria la sud și cu Slovacia la est. Capitala sa și cel mai mare
oraș, având 1,3 milioane de locuitori, este Praga.
Este o democrație reprezentativă parlamentară și pluralistă, membră a Uniunii
Europene, a NATO, a OECD, a OSCE, a Consiliului Europei și a Grupului de la
Visegrád.
Statul ceh, denumit în trecut Boemia, s-a format la sfârșitul secolului al IX-lea ca un mic
ducat în jurul Pragăi, la acea vreme aflată sub dominația puternicului Imperiu
al Moraviei Mari (care a ajuns la întinderea teritorială maximă în timpul domniei
lui Svatopluk I din Casa Mojmír). După căderea imperiului, în 907, centrul de putere s-a
transferat dinspre Moravia către Boemia, sub dinastia Přemyslidă. În timpul domniei
ducilor și regilor Přemyslizi, și a urmașilor lor, Luxemburgii, țara a ajuns la întinderea
maximă (secolul al XIII-lea–al XIV-lea). Viața în țară a fost grav afectată de Războaiele
Husite, în timpul cărora a fost pusă sub embargou economic, și de cruciadele din toată
Europa. După bătălia de la Mohács din 1526, Coroana Boemiei a fost treptat integrată
în monarhia Habsburgică, drept una dintre cele trei părți principale ale sale, alături
de Arhiducatul Austriei și de Regatul Ungariei. Răscoala din Boemia (1618–1620) a dus
la o centralizare accentuată a monarhiei și la recatolicizarea și germanizarea forțată. În
timpul reformelor radicale din secolul al XVIII-lea, Coroana Boemă a fost de
facto abolită (1749). În secolul al XIX-lea, țara cehă a devenit motorul industrial al
monarhiei și apoi centrul Republicii Cehoslovacia formată în 1918, în urma
prăbușirii Imperiului Austro-Ungar după Primul Război Mondial.
După Acordul de la München, anexarea Transolzei de către Polonia și ocuparea
Cehoslovaciei de către Germania, urmată de deziluzia față de reacția Occidentului și de
recunoștință pentru eliberarea a mare parte a Cehoslovaciei de către Armata
 Roșie, Partidul Comunist din Cehoslovacia a obținut majoritatea la alegerile din 1946.
Prin lovitura de stat din 1948, Cehoslovacia a devenit stat comunist. În 1968,
nemulțumirea crescândă față de regimul comunist a culminat cu o tentativă de
reformare a regimului. Evenimentele, denumite Primăvara de la Praga, au luat sfârșit cu
invadarea țării de către trupele țărilor din Pactul de la Varșovia (exceptând România);
trupele străine au rămas în țară până la Revoluția de Catifea din 1989, când regimul
comunist s-a prăbușit. La 1 ianuarie 1993, Cehoslovacia s-a separat pe cale pașnică în
cele două state constituente, Republica Cehă și Slovacia.
Republica Cehă este primul fost membru al CAER care a obținut statut de țară
dezvoltată de la Banca Mondială.[6] Ea are cel mai ridicat indice al dezvoltării
umane din Europa Centrală și de Est,[7] fiind o țară cu „dezvoltare umană foarte
ridicată”. Ea este pe locul al treilea în lista celor mai pașnice țări din Europa și cea mai
democratică și sănătoasă (în termenii mortalității infantile) din regiune.

Cuprins

 1Etimologie
 2Istoria
o 2.1Preistorie
o 2.2Boemia
o 2.3Cehoslovacia
o 2.4Revoluția de Catifea și independența
 3Politică
o 3.1Relațiile externe
o 3.2Armata
o 3.3Diviziuni administrative
 4Geografie
o 4.1Clima
 5Economie
o 5.1Infrastructura de transport
o 5.2Telecomunicații
o 5.3Știință
o 5.4Turism
 6Demografie
o 6.1Religia
 7Cultură
o 7.1Muzică
o 7.2Literatura
o 7.3Bucătăria
o 7.4Sport
o 7.5Patrimoniu mondial
 8Note
 9Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Denumirea tradițională de „Boemia” provine din latinescul „Boiohaemum”, care
înseamnă „țara boilor". Numele actual provine de la endonimul ceh Čechy, cu scrierea
arhaică Cžechy, similară celei poloneze.[8]
De-a lungul istoriei Cehia a fost divizată în mai multe țări, și anume Boemia propriu-
zisă (Čechy) în vest, Moravia (Morava) în sud-est, și Silezia Cehă (Slezsko; cea mai
mică parte, de sud-est, a Sileziei istorice, din care cea mai mare parte este astăzi în
Polonia) în nord-est. Cunoscută oficial drept „Coroana Regatului Boemiei” după secolul
al XIV-lea, s-au utilizat mai multe alte denumiri ale țării, inclusiv „Pământurile Coroanei
Boeme”, „Țara Boemă”, „Coroana Boemă”, „Pământurile Coroanei Sfântului Wenceslas”
etc. La obținerea independenței după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar în 1918, s-a
utilizat denumirea de Cehoslovacia pentru a reflecta uniunea popoarelor ceh și slovac
în noua țară.
După dizolvarea Cehoslovaciei, la sfârșitul anului 1992, partea cehă a primit denumirea
oficială de „Republica Cehă” și, după recomandarea Ministerului de Externe ceh,
denumirea alternativă scurtă de Cehia (în cehă Česko ˈtʃɛskɔ) de utilizat în afara
documentelor oficiale și în afara denumirilor de instituții guvernamentale.

Istoria[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Cehiei.
Preistorie[modificare | modificare sursă]

Moravia Mare în timpul domniei lui Svatopluk I

Arheologii au descoperit în zonă dovezi ale unor așezări preistorice, datând din neolitic.
În antichitate, începând cu secolul al III-lea î.e.n., celții, Boii și ulterior în secolul I,
triburile germanice ale marcomanilor și quazilor s-au stabilit aici. În Perioada Migrațiilor,
în preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice s-au deplasat către vest și sud din
Europa Centrală.
Venceslau al II-lea, rege al Boemiei și Poloniei

Slavii din zona Mării Negre și a Carpaților s-au stabilit, apoi, aici (mișcare ce a fost

stimulată și de migrația masivă din Siberia și Europa de
Est: hunii, avarii, bulgarii și maghiarii) și au asimilat triburile germanice și celtice
rămase. În secolul al VI-lea, ei s-au deplasat către sud în Boemia, Moravia și, parțial, în
Austria de astăzi. Pe parcursul secolului al VII-lea, negustorul franc Samo, susținător al
slavilor ce luptau contra stăpânilor lor avari, a devenit conducător al primului stat slav
cunoscut din Europa Centrală. Principatul Moraviei a apărut în secolul al VIII-lea și a
atins maxima întindere în secolul al IX-lea, când a frânat influența francilor și a câștigat
protecția Papei.
Boemia[modificare | modificare sursă]

Přemysl Ottokar al II-lea, (c. 1233–1278), rege al Boemiei și domnitor al Austriei, Stiriei, Carinthiei și Carniolei

Statul boem sau ceh a apărut pe la sfârșitul secolului al IX-lea, când a fost unificat
de dinastia Přemyslidă. Fiind singurul regat din cadrul Sfântului Imperiu
Roman, Regatul Boemiei a fost o putere regională importantă în Evul Mediu. El a făcut
parte din Imperiu între 1002 și 1806, cu excepția anilor 1440–1526. În 1212,
regele Přemysl Otakar I, purtător al titlului de „rege” din 1198, a obținut de la
împărat Bula de Aur din Sicilia (edict oficial), prin care se confirma titlul regal pentru
Otakar și pentru descendenții săi, iar Ducatul Boemiei a fost ridicat la rang de regat.
Imigrația germană a avut loc în zonele periferice boeme în secolul al XIII-lea. Germanii
au populat orașe și districte miniere și, în unele cazuri, au împins coloniile germane
înspre interiorul zonelor cehești. În 1235, puternica armată mongolă a lansat o invazie a
Europei. După bătălia de la Legnica, mongolii au înaintat în Moravia, dar au fost învinși
de către regele boem într-o bătălie la Olomouc și s-au îndreptat apoi spre Ungaria. [9]
Regele Přemysl Otakar al II-lea a primit porecla de „regele de fier și aur” datorită
bogăției sale și a forței militare. El a cucerit Austria, Stiria, Carinthia și Carniola,
extinzând teritoriul Boemiei până la Marea Adriatică. El a murit în bătălia de pe câmpia
Moraviei în 1278 într-un război cu rivalul său, regele Rudolph I al Germaniei.[10] Fiul lui
Ottokar, Wenceslaus al II-lea a primit în 1300 coroana polonă pentru el însuși și
coroana maghiară pentru fiul său. El a construit un vast imperiu ce se întindea de
la Dunăre până la Marea Baltică. În 1306, ultimul rege din linia Přemyslizilor a fost ucis
în circumstanțe misterioase în Olomouc pe când se odihnea. După o serie de războaie
dinastice, casa de Luxemburg a obținut tronul Boemiei.[11]

Carol al IV-lea, 1316–78, al unsprezecelea rege al Boemiei

Secolul al XIV-lea, și mai ales domnia regelui de origine cehă Carol al IV-lea, care a
devenit și rege al Italiei, rege al romanilor și împărat romano-german, este considerată
a fi epoca de aur a istoriei Cehiei. De importanță deosebită a fost fondarea Universității
Caroline la Praga, în 1348, construcția Podului Carol, Pieței Carol și aducerea aproape
de terminare a castelului de la Praga și a Catedralei Sfântul Vitus.
Moartea neagră, care a bântuit prin Europa între 1347 și 1352, a decimat Regatul
Boemiei în 1380,[12] ucigând circa 10% din populație.[13]
În secolul al XV-lea reformatorul religios și social Jan Hus a format o mișcare denumită,
ulterior, după el. Deși Hus a fost declarat eretic și ars pe rug la Konstanz în 1415,
susținătorii săi s-au separat de Biserica Catolică și au învins în Războaiele
Husite (1419–1434) cinci cruciade organizate împotriva lor de
împăratul Sigismund. Petr Chelčický(d) a continuat cu mișcarea de reformă husită. De-a
lungul următoarelor două secole, 90% din locuitori au aderat la această mișcare.
După 1526 Boemia a intrat treptat sub controlul Habsburgilor, aceștia devenind regi ai
Boemiei. Defenestrația de la Praga și revolta antihabsburgică ce a urmat în 1618 a
marcat începutul Războiului de Treizeci de Ani, care s-a răspândit în toată Europa
Centrală. În 1620, revolta din Boemia a fost înăbușită în bătălia de la Muntele Alb, și
legăturile între Boemia și țările ereditare Habsburgice din Austria s-au întărit. Războiul a
avut un efect devastator asupra populației locale; oamenii au avut de ales între a se
converti la catolicism și a părăsi țara.
Perioada ce a urmat, din 1620 până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost adesea
denumită „Epoca Neagră”. Populația Cehiei a scăzut prin războaie, boli, foamete și prin
expulzarea protestanților.[14] Habsburgii au interzis toate religiile diferite de catolicism.
[15]
 Turcii otomani și tătarii au invadat Moravia în 1663.[16] În 1679–1680, țara cehă a avut
de suferit după o epidemie de ciumă și o răscoală a iobagilor. [17]
Domniile Mariei Terezia și a fiului ei Iosif al II-lea, Sfânt Împărat Roman și coregent din
1765, a fost epoca absolutismului luminat. În 1742, majoritatea Sileziei, atunci aflată în
posesia coroanei Boemiei, a fost ocupată de regele Frederic al II-lea al
Prusiei în Războiul de Succesiune Austriacă. Marea Foamete, care a durat între 1770 și
1771, a ucis aproximativ o zecime din populația Cehiei, adică 250.000 de oameni, și a
radicalizat zonele rurale, ducând la răscoale țărănești. [18]
După căderea Sfântului Imperiu Roman, Boemia a devenit parte din Imperiul Austriac și
apoi din Austro–Ungaria. Iobăgia a fost abolită complet abia în 1848. După revoluțiile
din 1848, împăratul Franz Josef I al Austriei a instituit o monarhie absolutistă, în
încercarea de a echilibra interesele etnice aflate în conflict în interiorul imperiului.

Soldați cehoslovaci la Vladivostok, Siberia (1918).

Cehoslovacia[modificare | modificare sursă]
Circa 1,4 milioane de soldați cehi au luptat în Primul Război Mondial, dintre care circa
150.000 au murit. Peste 90.000 de voluntari cehi au format Legiunile Cehoslovace în
Franța, Italia și Rusia, unde au luptat împotriva Puterilor Centrale și, apoi, împotriva
armatelor bolșevice.[19] După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului
Război Mondial, a fost înființată republica independentă Cehoslovacia în 1918. Această
țară nouă cuprindea Coroana Boemă (Boemia, Moravia și Silesia) cu părți din Regatul
Ungariei (Slovacia și Rutenia Carpatică), cu semnificative minorități locale germane,
maghiare, poloneze și rutene.[20]
Tomáš Garrigue Masaryk, primul președinte al Cehoslovaciei.

Deși Cehoslovacia era un stat unitar, legislația era, la acea vreme, una cu drepturi
numeroase pentru minorități și a rămas singura democrație în această parte a Europei
în perioada interbelică. Efectele Marii Crize Economice cu șomaj masiv și propagandă
insistentă a Germaniei Naziste au avut însă ca rezultat nemulțumiri și susținere
puternică în sânul comunităților etnice germane în favoarea separării de
Cehoslovacia. Adolf Hitler a profitat de ocazie și, folosindu-se de mișcarea
separatistă Partidul Germanilor din Sudeți a lui Konrad Henlein(d), a obținut Regiunea
Sudetă, net majoritar germanofonă (împreună cu fortificațiile de graniță similare cu Linia
Maginot) prin Acordul de la München (semnat de Germania Nazistă, Franța, Regatul
Unit și Italia), în ciuda mobilizării armatei cehoslovace de 1,2 milioane de soldați și a
alianței militare franco-cehoslovace. Polonia a anexat regiunea Transolza din jurul
orașului Český Těšín(d). Ungaria a obținut părți din Slovacia și Rutenia Subcarpatică
prin Primul Arbitraj de la Viena, din noiembrie 1938.
Restul Slovaciei și a Ruteniei Subcarpatice au căpătat o autonomie mai largă, statul
primind denumirea de „Ceho-Slovacia”. După ce Germania Nazistă a amenințat cu
anexarea unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor de către
Ungaria și Polonia, Slovacia a ales să-și păstreze integritatea teritorială și națională,
separându-se din Ceho-Slovacia în martie 1939, și aliindu-se, așa cum a cerut
Germania, cu coaliția lui Hitler.[21]
Restul teritoriului ceh a fost ocupat de Germania, care l-a transformat în așa-
numitul Protectorat al Boemiei și Moraviei. Protectoratul a fost declarat parte a celui de
al Treilea Reich, iar președintele și primul ministru au fost
subordonați Reichsprotektorului („protector imperial”) german. Rutenia Subcarpatică și-
a declarat independența, sub numele de „Republica Carpato-Ucrainei”, la 15 martie
1939, dar a fost invadată de Ungaria în aceeași zi și anexată, oficial, a doua zi. Circa
345.000 de cetățeni cehoslovaci, inclusiv 277.000 de evrei, au fost uciși sau executați,
în vreme ce alte sute de mii au fost trimiși în lagăre de concentrare sau puși la muncă
forțată. Circa două treimi din poporul ceh era destinat fie exterminării, fie deportării.
[22]
 Un lagăr de concentrare nazist s-a aflat la Terezín, la nord de Praga.
Monument în memoria celor 82 de copii din Lidice uciși de naziști la Chełmno.

A existat o rezistență cehă, și în interior și în străinătate, cea mai importantă acțiune a

sa fiind asasinarea, la 27 mai 1942, a liderului nazist Reinhard Heydrich, într-o suburbie
a Pragăi . Guvernul cehoslovac din exil și armata sa care a luptat împotriva Germaniei
au fost recunoscute de Aliați; Trupele cehoslovace au luptat de la începutul războiului în
Polonia, Franța, Regatul Unit, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Uniunea Sovietică.
Ocupația germană a luat sfârșit la 9 mai 1945, odată cu sosirea armatelor sovietică și
americană și cu revolta de la Praga. Circa 140.000 de soldați sovietici au murit
eliberând Cehoslovacia de ocupația germană. [23]
În 1945–1946, aproape întreaga minoritate germană din Cehoslovacia, circa 3 milioane
de oameni, au fost expulzați în Germania și Austria. În acest răstimp, mii de germani au
fost ținuți în închisori și lagăre de detenție sau folosiți pentru muncă forțată. În vara lui
1945, au avut loc și câteva masacre. Singurii germani neexpulzați au fost cei circa
250.000 care activaseră în rezistența antinazistă sau care erau considerați de
importanță economică, deși mulți dintre ei au emigrat ulterior. După un referendum
organizat de sovietici, Rutenia Subcarpatică nu a mai fost readusă în granițele
Cehoslovaciei, și a rămas ca parte din RSS Ucraineană, sub numele de Regiunea
Transcarpatia, în 1946.
Cehoslovacia a încercat să joace rol de „punte” între Occident și Est. Partidul Comunist
din Cehoslovacia a crescut însă rapid în popularitate, pe fondul unei deziluzii generale
față de Occident din cauza Acordului de la München, și o atitudine populară favorabilă
față de URSS, datorită rolului sovieticilor în eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupația
germană. În alegerile din 1946, comuniștii au obținut 38% din voturi[24] și au devenit cel
mai mare partid din parlamentul cehoslovac. Ei au format un guvern de coaliție cu alte
partide din Frontul Național și au acționat rapid pentru a-și consolida puterea. Pasul
decisiv a avut loc în februarie 1948, într-un șir de evenimente caracterizate de comuniști
ca „revoluție” și de anticomuniști ca o „preluare a puterii cu forța”. Milițiile Poporului au
preluat controlul asupra unor puncte-cheie din Praga, și a fost format un nou guvern,
format doar din comuniști.
Timp de 41 de ani, Cehoslovacia a fost stat comunist în spatele Cortinei de Fier.
Această perioadă se caracterizează prin întârzierea față de Occident la aproape toate
capitolele dezvoltării sociale și economice. PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut de la un
nivel apropiat de al Austriei până sub cele ale Greciei și Portugaliei în anii 1980.
Guvernul comunist a naționalizat total mijloacele de producție și a construit o economie
planificată. Climatul politic a fost unul deosebit de represiv, cu numeroase procese
înscenate și sute de mii de deținuți politici, dar a început să se deschidă și să devină
tolerant la sfârșitul anilor 1960, culminând cu perioada în care Alexander Dubček a
condus partidul, în 1968, perioadă denumită Primăvara de la Praga, care a încercat să
construiască „socialismul cu față umană” și, eventual, chiar să introducă pluralismul
politic. Mișcarea a fost oprită cu forța la 21 august 1968 de o invazie a Pactului de la
Varșovia.

Republica Cehă a devenit membru al Uniunii Europene în 2004, semnând Tratatul de la Lisabona în 2007 și
devenind, în 2009, ultimul membru care l-a ratificat.

Invazia a fost urmată de un program dur de „normalizare” la sfârșitul anilor 1960 și în

anii 1970. Până în 1989, sistemul politic se baza pe cenzurarea opoziției. Disidenții au
publicat în 1977 Charta 77, și au început proteste puternice în 1988. Între 1948 și 1989
peste 250.000 de cehi și slovaci au fost trimiși în închisori pentru „activități împotriva
statului” și peste 400.000 au emigrat.[25]
Revoluția de Catifea și independența[modificare | modificare sursă]
În noiembrie 1989, Cehoslovacia a redevenit țară democratică prin Revoluția de
Catifea. Aspirațiile naționale ale slovacilor au crescut însă și, la 1 ianuarie 1993, țara s-a
separat pe cale pașnică în două state independente — Cehia și Slovacia. Ambele țări
au trecut prin reforme economice și privatizări pentru a reveni la economia de piață.
Acest proces a fost unul de succes; în 2006, Republica Cehă a fost recunoscută de
Banca Mondială ca „țară dezvoltată”,[6] iar în 2009 Indicele Dezvoltării Umane a adus-o
în rândul țărilor cu „dezvoltare umană foarte ridicată”. [7]
Din 1991, Republica Cehă, la început ca parte a Cehoslovaciei și apoi de sine
stătătoare, a făcut parte din Grupul de la Visegrád și, după 1995, din OECD. Cehia a
derat la NATO la 12 martie 1999 și la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. A deținut
președinția Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2009.

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Cehiei.
Președintele Miloš Zeman; și prim-ministrul Petr Fiala

Republica Cehă este o democrație reprezentativă, pluralistă și parlamentară, fiind

condusă de primul ministru în calitate de șef al guvernului. Parlamentul (Parlament
České republiky) este bicameral, format din Camera Deputaților (în cehă Poslanecká
sněmovna) (200 de membri) și din Senat (în cehă Senát) (81 de membri).
Președintele Republicii Cehe este ales de camerele reunite ale Parlamentului pe un
mandat de cinci ani, neavând dreptul la mai mult de două mandate consecutive.
Președintele este oficial șeful statului, având puteri limitate, în principal de a retrimite
legi în Parlament, de a nominaliza judecătorii Curții Constituționale (care sunt apoi
aprobați în Senat) și de a dizolva parlamentul în anumite circumstanțe speciale și
neobișnuite. El numește și un candidat pentru funcția de prim ministru, precum și alți
membri ai cabinetului la propunerea primului ministru.
Primul ministru este șeful guvernului și are puteri considerabile, inclusiv dreptul de a
stabili agenda politicii interne și externe, de a mobiliza majoritatea parlamentară și de a
alege miniștrii guvernului.
Membrii Camerei Deputaților sunt aleși prin vot proporțional pe mandate de patru ani,
pragul electoral fiind de 5%. Există 14 circumscripții electorale, identice cu regiunile
administrative ale țării. Camera Deputaților, succesoarea Consiliului Național Ceh, are
puterile și responsabilitățile fostului parlament federal al fostei Cehoslovacii.
Membrii Senatului sunt aleși în colegii uninominale în două tururi de scrutin pe mandate
de șase ani, o treime din ei fiind aleși din doi în doi ani, în toamna fiecărui an par.
Primele alegeri au avut loc în 1996, pentru mandate de dimensiuni diferite. Acest sistem
este modelat după Senatul american, dar fiecare colegiu este de aproximativ aceeași
dimensiune, iar votul este în două tururi. Popularitatea Senatului este redusă în rândul
publicului și alegerile pentru senat suferă de prezență redusă la urne, cu circa 30% la
primul tur și cu 20% la al doilea.
Relațiile externe[modificare | modificare sursă]
Apartenența la Uniunea Europeană este centrală în politica externă a Cehiei. Republica
Cehă a deținut președinția consiliului Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2009, în
timpul primului mandat de ministru de externe deținut de Karel Schwarzenberg.
Oficialii cehi au susținut luptătorii pentru democrație din Birmania, Belarus, Republica
Moldova și Cuba.[26]
Armata[modificare | modificare sursă]

Soldat ceh în Afganistan

Forțele Armate Cehe constau din Armată, Forțele Aeriene și din unități speciale de

suport. Președintele Republicii Cehe, din 2013 Miloš Zeman, este comandant suprem al
forțelor armate. În 2004, armata a devenit organizație complet profesionistă, serviciul
militar fiind abolit. Țara este membră a NATO din 12 martie 1999. Cheltuielile cu
apărarea se ridică la circa 1,8% din PIB (2006). Ca membru NATO, armata cehă
participă la operațiunile ISAF și KFOR și are soldați desfășurați în Afganistan și
în Kosovo. Între principalele echipamente se numără: avioane de luptă multirol JAS-39
Gripen, avioane de luptă Aero L-159 Alca(d), elicoptere de atac Mi-24, blindate Pandur
II(d), OT-64(d), OT-90(d), BVP-2(d) și tancuri modernizate cehești T-72 (T-72M4CZ).
Furnizorii industriali principali sunt Rusia, Statele Unite și Germania.
Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Regiunile Republicii Cehe.
Din 2000, Republica Cehă este împărțită în treisprezece regiuni (în cehă: kraje,
singular  kraj) și orașul Praga. Fiecare regiune are propria Adunare Regională aleasă
(krajské zastupitelstvo) și condusă de un hejtman (tradus ca hatman sau „președinte”).
La Praga, puterile acestor organisme sunt atribuite consiliului general și primarului
general.
Fostele cele douăzeci și șase de districte (okresy, singular okres), inclusiv cele trei
„orașe statutare” (cu excepția Pragăi, care avea statut special), și-au pierdut mare parte
din importanță după reforma administrativă din 1999; ele rămân diviziuni teritoriale și
centre ale diverselor ramuri ale administrației de stat. [27]

Harta Republicii Cehe cu regiunile istorice și regiunile administrative actuale

Harta districtelor.

(Indicati
Region Reședință Populație (est Populație (est.
v auto) . 2004) 2010)

A  Praga, oraș-capitală (Hlavní město Praha) 1.170.571 1.251.072

S  Regiunea Boemia Centrală (Středočeský administrată de la Praga 1.144.071 1.256.850

kraj)

C  Regiunea Boemia de Sud (Jihočeský kraj) České Budějovice 625.712 637.723

P  Regiunea Plzeň (Plzeňský kraj) Plzeň 549.618 571.831

K  Regiunea Karlovy Vary (Karlovarský Karlovy Vary 304.588 307.380

kraj)
 U  Regiunea Ústí nad Labem (Ústecký kraj) Ústí nad Labem 822.133 835.814

L  Regiunea Liberec (Liberecký kraj) Liberec 427.563 439.458

H  Regiunea Hradec Hradec Králové 547.296 554.370

Králové (Královéhradecký kraj)

E  Regiunea Pardubice (Pardubický kraj) Pardubice 505.285 516.777

M  Regiunea Olomouc (Olomoucký kraj) Olomouc 635.126 641.555

T  Regiunea Moravia- Ostrava 1.257.554 1.244.837

Silezia (Moravskoslezský kraj)

B  Regiunea Moravia de Sud (Jihomoravský Brno 1.123.201 1.152.819

kraj)

Z  Regiunea Zlín (Zlínský kraj) Zlín 590.706 590.527

J  Regiunea Vysočina (Kraj Vysočina) Jihlava 517.153 514.805

Geografie[modificare | modificare sursă]
Cehia văzută din satelit

Republica Cehă se află între paralelele de 48° și 51° latitudine nordică (doar o mică
zonă se află la nord de 51°), și între meridianele de 12° și 19° longitudine estică.
Peisajul este unul variat. Boemia, către vest, constă dintr-un bazin drenat
de Elba (în cehă Labe) și de Vltava, înconjurat de munți de altitudine joasă, cum ar fi
masivul Krkonoše din Sudeți. Aici se află cel mai înalt punct din țară, Sněžka, la
1.602 m, pe frontiera cu Polonia. Moravia, partea estică a țării, este o zonă deluroasă.
Ea este drenată în principal de râul Morava, dar acolo se află și izvoarele Odrei.
Apele din Cehia curg către trei mări diferite: Marea Nordului, Marea Baltică și Marea
Neagră. Cehia deține și Moldauhafen(d), un lot de 30.000 m² din portul Hamburg, acordat
Cehoslovaciei prin articolul 363 al tratatului de la Versailles, pentru a permite transportul
mărfurilor către mare. Teritoriul va reveni Germaniei în 2028.
Clima[modificare | modificare sursă]

Barajul Šance, în Beskizii Moraviei și Sileziei

Cehia are o climă temperat-continentală, cu veri relativ fierbinți și ierni reci și cu multă
zăpadă. Diferența de temperatură de la vară la iarnă este mare din cauza poziției
geografice în interiorul continentului.[28]
Temperaturile variază mult în funcție de altitudine. În general, la altitudini mari,
temperaturile scad și cantitatea de precipitații crește. Cea mai umedă zonă din Cehia se
găsește este zona Bílý Potok din Munții Jizera, iar cea mai rece este districtul Louny de
la nord-vest de Praga. Un alt factor important este distribuția munților; de aceea, clima
este una variată.

Dealurile din Králický Sněžník(d)

În cel mai înalt punct, Sněžka (1.602 m), temperatura medie este doar −0,4 °C, pe când
în câmpiile din regiunea Moravia de Sud, temperatura medie se ridică la 10 °C. Capitala
țării, Praga, are o temperatură medie similară, sub influența factorilor urbani.
Cea mai rece lună este de obicei ianuarie, urmată de februarie și decembrie. În aceste
luni, ninge la munte și uneori și în câmpie și în orașele mari. În martie, aprilie și mai,
temperatura crește rapid, mai ales în aprilie, când vremea tinde să varieze puternic în
timpul zilei. Primăvara se caracterizează prin niveluri crescute ale apeilor râurilor, din
cauza topirii zăpezii, ceea ce duce ocazional la revărsări.
Cea mai caldă lună a anului este iulie, urmată de august și iunie. În medie,
temperaturile din timpul verii sunt cu 20 de grade mai ridicate decât iarna.
Toamna începe de obicei în septembrie, o lună uscată și relativ caldă. În octombrie
temperaturile încep să scadă sub 15 °C sau 10 °C; până la sfârșitul lui noiembrie,
temperaturile coboară până aproape de punctul de îngheț.
Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată a fost la Litvínovice, lângă České
Budějovice, de −42,2 °C și cea mai ridicată a fost de 40,2 °C la Praga, Uhříněves.

Centrala nucleară de la Dukovany

Ploile cele mai multe sunt vara. Aversele sporadice sunt relativ constante de-a lungul
anului (la Praga, numărul mediu de zile cu cel puțin 0,1 mm de precipitații variază de la
12 în septembrie și octombrie până la 16 în noiembrie) dar ploi masive concentrate (zile
cu peste 10 mm) sunt mai frecvente în lunile dintre mai și august (cu media de două
astfel de zile lunar).[29]

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Cehiei.
Prezentare grafică a exporturilor Cehiei în 28 de categorii.

Cehia face parte din UE și din spațiul Schengen.

Sediul Băncii Naționale din Praga

Škoda Auto este unul dintre cei mai mari producători de autovehicule din Europa Centrală. În 2011, a vândut
un număr record de 875.000 de vehicule și dorește să dubleze cifra până în 2018

Republica Cehă are o economie dezvoltată, [30] cu venituri mari[31] al cărei PIB pe cap de
locuitor se află la 80% din media Uniunii. [32] Unul dintre cele mai stabile și prospere
dintre statele post-comuniste, Cehia a înregistrat creșteri economice de peste 6% anual
în cei trei ani dinaintea izbucnirii crizei economice de la sfârșitul primului deceniu al
secolului al XXI-lea. Creșterea a fost condusă de exporturi către Uniunea Europeană, în
special Germania, și de investițiile străine, combinată cu o revitalizare a cererii și pe
plan intern.
Mare parte din economie a fost privatizată, inclusiv băncile și telecomunicațiile.
Guvernul de centru-dreapta intenționează să continue privatizarea, inclusiv industria
energetică și aeroportul din Praga. A acceptat și vânzarea a 7% din acțiunile
producătorului de energie CEZ Group, discutând și privatizarea fabricii de
bere Budějovický Budvar(d). În 2009, un studiu realizat de Asociația Economică Cehă a
constatat că majoritatea economiștilor cehi favorizează continuarea liberalizării în
majoritatea sectoarelor economiei.[33]
Țara face parte din spațiul Schengen, abolind controalele la frontiere și deschizând total
granițele cu toți vecinii săi, Germania, Austria, Polonia și Slovacia, la 21 decembrie
2007.[34] Republica Cehă este și membră a Organizației Internaționale a Comerțului.
Ultimul guvern ceh condus de social-democrați dorea adoptarea euro în 2010, dar
guvernul de centru-dreapta care i-a urmat a suspendat acel plan în 2007. [35] O dată
exactă nu a fost fixată, ministrul de finanțe considerând la acea vreme că anul 2012 ar fi
o dată realistă,[36] cu condiția reformării finanțelor publice. Cele mai recente planuri de
adoptare a monedei unice nu dau nicio dată precisă. Deși țara este mai bine poziționată
decât celelalte state membre ale UE în vederea adoptării monedei unice, din cauza
ezitărilor din plan politic, schimbarea nu poate avea loc înainte de 2013, [37] în vreme ce
premierul Petr Nečas a afirmat că cehii vor fi mai întâi consultați printr-un referendum.[38]
Programul pentru Evaluarea Internațională a Studenților, coordonat de OECD, clasează
sistemul ceh de educație pe locul al 15-lea în lume, mai sus decât media OECD. [39]
Infrastructura de transport[modificare | modificare sursă]

Vagoane de tren etajate, denumite CityElefant(d), fabricate de Uzinele Škoda operează în preajma marilor orașe

Aeroportul Václav Havel din Praga este principalul aeroport internațional din țară. În

2010, el a deservit 11,6 milioane de pasageri, ceea ce îl face cel mai utilizat aeroport
din Europa Centrală și de Est. În total, Republica Cehă are 46 de aeroporturi cu piste
pavate, dintre care șase operează linii internaționale la Brno, Karlovy
Vary, Mošnov(d) (lângă Ostrava), Pardubice, Praga și Kunovice(d) (lângă Uherské
Hradiště(d)).

R1, centura Pragăi

České dráhy (căile ferate cehe) este principalul operator de cale ferată din Republica
Cehă, cu circa 180 milioane de pasageri anual. Cu 9.505 km de cale ferată, Cehia are
una dintre cele mai dense rețele feroviare din Europa. [40] Dintre aceștia, 2.926 km sunt
electrificați, 7.617 km sunt cale ferată simplă și 1.866 km sunt cale ferată dublă sau
multiplă.[41] În 2006, noile trenuri italiene cu sisteme de înclinare Pendolino ČD Class
680(d) au intrat în funcțiune. Ele ating 237 km/h, nou record de viteză pe calea ferată în
Cehia.

Tren electric Pendolino la gara din Praga(d)

În 2005, conform Biroului Ceh de Statistică, 65,4% din energia electrică era produsă în
termocentrale (predominant cu cărbuni); 30% în centrale nucleare; și 4,6% din surse
regenerabile, inclusiv hidrocentrale. Rusia, prin conductele ce trec prin Ucraina și,
parțial, Norvegia, prin conducte ce trec prin Germania, furnizează Cehie gaz lichid și
natural.
Rețeaua de drumuri din Cehia are 55.653 km lungime,[42] dintre care 738,4 km
sunt autostrăzi și 439,1 km sunt drumuri expres.[43] Limita de viteză este de 50 km/h în
localități, 90 km/h în afara lor și 130 km/h pe drumuri expres.
Telecomunicații[modificare | modificare sursă]
Republica Cehă se clasează în primele zece țări din lume în ce privește viteza medie a
conexiunilor la Internet[44] și are cel mai mare număr de utilizatori de WiFi din Uniunea
Europeană.[45][46] La începutul lui 2008, erau peste 800 puncte de acces WiFi locale, [47]
[48]
 cu circa 350.000 de utilizatori în 2007. Acces la internet prin rețele mobile, fie
prin GPRS, EDGE, UMTS sau CDMA2000(d), este oferit de toți cei trei operatori de
telefonie mobilă (T-Mobile, Vodafone, Telefonica O2) precum și de furnizorul de Internet
U:fon. Compania de stat Český Telecom și-a încetinit răspândirea serviciilor de date. La
începutul lui 2004, a început liberalizarea utilizării conexiunilor în buclă locală și alți
operatori încep să ofere conexiuni ADSL și SDSL. Aceasta, urmată de privatizarea
companiei Český Telecom a contribuit la scăderea prețurilor.
La 1 iulie 2006, Český Telecom a fost cumpărată de compania multinațională de origine
spaniolă Telefonica și a adoptat numele Telefónica O2 Republica Cehă. În aprilie 2012,
ea oferea VDSL și ADSL2+ în multiple variante, cu viteze de până la 25 Mb/s. Internetul
prin cablu câștigă popularitate cu vitezele de acces de 2 până la 120 Mb/s. Cel mai
mare furnizor de pe această piață, UPC, oferă servicii în toate marile orașe.
Știință[modificare | modificare sursă]
Lentila de contact a fost inventată de Otto Wichterle(d) și Drahoslav Lím(d).

Cehia are o tradiție științifică bogată. Printre invențiile și descoperirile importante

dezvoltate de către cehi se numără lentila de contact, separarea grupelor de sânge și
producția explozibilului plastic Semtex(d). Oameni de știință remarcabili care au trăit și au
lucrat pe pământ ceh au fost:

 Václav Prokop Diviš(d) (1698–1765), inventator al paratrăsnetului.

 Bernard Bolzano (1781–1848), matematician, logician, filosof și pacifist.
 Jan Evangelista Purkyně (1787–1869), anatomist și fiziolog, descoperitor
al celulelor Purkinje, al fibrelor Purkinje și al glandelor sudoripare.
 Josef Ressel (1793–1857), inventator al elicei-șurub.[49]
 Gregor Mendel (1822–1884), adesea denumit „părintele geneticii”, cunoscut
pentru cercetările sale în ce privește moștenirea trăsăturilor genetice. [49]
 Jakub Husník(d) (1837-1916), care a contribuit la îmbunătățirea fotolitografiei.
 Karel Klíč(d) (1841-1926), pictor și fotograf, inventator al fotogravurii.
 František Křižík(d) (1847-1941), inginer electrotehnist, inventator al unui
mecanism de ajustare automată a electrozilor pentru lămpile cu arc electric.
 Jan Janský(d) (1873-1921), serolog și neurolog, a descoperit (independent de Karl
Landsteiner), clasificarea grupelor de sânge.
 Bedřich Hrozný (1879–1952), lingvist, a descifrat limba hitită.[49]
 Jaroslav Heyrovský (1890–1967), inventator al polarografiei, fondator al chimiei
electroanalitice laureat al Premiului Nobel pentru Chimie.[49]
 Otto Wichterle(d) (1913–1998) și Drahoslav Lím(d) (1925–2003), chimiști cehi, care
au descoperit metode de realizare a lentilelor de contact.[50]
 Stanislav Brebera(d) (* 1925), inventator al explozibilului plastic Semtex(d).[51]
Mulți alți oameni de știință au avut legături cu zona Cehiei, între care se numără
astronomii Johannes Kepler și Tycho Brahe, fondatorul psihanalizei Sigmund Freud,
fizicienii Ernst Mach, Albert Einstein, inginerul Viktor Kaplan(d) și logicianul Kurt Gödel.
Turism[modificare | modificare sursă]
După căderea Cortinei de Fier în 1989, Praga a devenit unul dintre cele mai vizitate orașe din Europa

Economia Cehiei obține un venit substanțial din turism. În 2001, câștigurile totale din
turism au ajuns la 118,13 miliarde de coroane, formând 5,5% din PNB și 9,3% din
exporturi. În domeniu lucrează peste 110.000 de oameni – peste 1% din populație. [52] În
2008, a existat o scădere a numărului de turiști în Praga, ce poate fi atribuită aprecierii
coroanei cehe, care a făcut țara mai scumpă pentru vizitatori, în comparație cu nivelul
serviciilor disponibile.[53]
Reputația țării a avut de suferit și de pe urma relatărilor despre suprataxarea practicată
de taximetriști și din cauza problemei furturilor din buzunare. [53][54] După 2005, primarul
Pragăi, Pavel Bém(d), a încercat să îmbunătățească reputația orașului luând o atitudine
mai fermă față de infracțiunile mărunte. [54] Rata criminalității în Cehia este însă una
redusă.[55]
Există însă și alte centre de activitate turistică, în afara Pragăi, care este principalul
punct de intrare pentru turiștii care vizitează și alte părți ale țării, [56] cum ar fi
stațiunile Karlovy Vary, Mariánské Lázně și Františkovy Lázně,
castelele Karlštejn, Český Krumlov și Lednice–Valtice. Între zonele naturale vizitate mai
mult de turiști se numără Český ráj, Šumava și Munții Krkonoše.

Demografie[modificare | modificare sursă]
 v • d • m  Cele mai mari orașe din Cehia
[57][58]

Numel
Lo Numele Lo e Regiun
Regiune Pop. Pop.
c orașului c orașulu e
i
1.272.69 Havířo Moravia 79.67
1 Praga Praga 11
0 v -Silezia 9
Moravia 76.01
2 Brno 384.277 12 Zlín Zlín
de Sud 0
Moravia Boemia 69.17
3 Ostrava 302.456 13 Kladno
Praga -Silezia Centrală 8 Ostrava
Ústí nad 67.03
4 Plzeň Plzeň 169.688 14 Most
Labem 0
5 Liberec Liberec 102.247 15 Karvin Moravia 59.62
á -Silezia 7
 Olomou 100.043[5 Moravia 58.64
6 Olomouc 9] 16 Opava
c -Silezia 3
Frýdek
Ústí nad Ústí nad Moravia 58.19
7 95.003 17 -
Labem Labem -Silezia 3
Místek
Hradec Hradec Karlov Karlovy 53.73
8 94.242 18
Králové Králové y Vary Vary 7
České
Boemia Vysočin 50.76
9 Budějovi 93.883 19 Jihlava
de Sud a 0
ce
Pardubic Pardubic Ústí nad 50.62
10 91.073 20 Děčín
e e Labem 0

Trotuar în piața Wenceslas

Conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2011, majoritatea locuitorilor

Republicii Cehe sunt etnici cehi (63,7%), urmat
de moravi (4,9%), slovaci (1,4%), polonezi (0,4%), germani (0,2%) și silezieni (0,1%).
Întrucât câmpul „naționalitate” a fost facultativ, el a fost lăsat necompletat în cazul a
26% din cei recenzați.[60] Conform unor estimări, în Republica Cehă trăiesc circa
250.000 de romi.[61][62]
În octombrie 2009 se aflau pe teritoriul țării 436.116 de străini, conform Ministerului Ceh
de Interne,[63] cele mai mari grupuri fiind cetățeni din Ucraina (132.481), Slovacia
(75.210), Vietnam (61.102), Rusia (29.976), Polonia (19.790), Germania (14.156),
Republica Moldova (10,315), Bulgaria (6,346), Mongolia (5,924), SUA (5,803), China
(5,314), Regatul Unit (4.461), Belarus (4.441), Serbia (4.098), România (4.021),
Kazahstan (3.896), Austria (3.114), Italia (2.580), Țările de Jos (2.553), Franța (2,356),
Croația (2.351), Bosnia și Herțegovina (2.240), Armenia (2.021), Uzbekistan (1.969),
Macedonia (1.787) și Japonia (1.581).[63]
Populația evreiască din Boemia și Moravia, 118.000 de persoane conform
recensământului din 1930, a fost practic anihilată de naziști în Holocaust.[64] În 2005 mai
erau circa 4.000 de evrei în Republica Cehă.[65] Fostul premier ceh, Jan Fischer(d), este
de origine evreiască și de religie iudaică. [66]
Estimările natalității în Cehia sunt printre cele mai scăzute din lume, cu 1,27 de copii în
medie la fiecare femeie.[67] Imigrația a crescut populația cu aproape 1% în 2007. Circa
77.000 de noi străini se stabilesc în fiecare an în Cehia. [68] Imigranți vietnamezi au
început să se stabilească în Cehia în perioada comunistă, fiind invitați să muncească
acolo de către guvernul cehoslovac.[69] Astăzi, trăiesc circa 70.000 de vietnamezi în
Republica Cehă.[70] Spre deosebire de ucraineni, vietnamezii vin în Cehia să se
stabilească permanent.[71]
La începutul secolului al XX-lea, Chicago era al treilea oraș din lume ca număr de
locuitori cehi,[72] după Praga și Viena.[73] Conform recensământului din 2006 din Statele
Unite, 1.637.218 de americani au origine cehă totală sau parțială. [74]
Religia[modificare | modificare sursă]
Religia în Republica Cehă - recensământul din 2011[75]
religie procent
Romano-catolici   10.3%
Protestanți   0.8%
Altă religie
  6.7%
neinstituționalizată
Altă religie
  2.7%
instituționalizată
Nu răspund   45.2%
Nicio religie   34.2%

Republica Cehă este una dintre cele mai puțin religioase țări din lume. Istoric, cehii au
fost caracterizați ca „toleranți și chiar indiferenți față de religie”. [76] La recensământul din
2011, 79,4% aparținea unuia din grupurile agnosticilor, ateilor sau persoanelor fără
religie (34,2% au răspuns că nu au nicio religie, iar 45,2% nu au răspuns), 10,3%
erau romano-catolici, 0,8% erau protestanți (0,5% frați cehi și 0,4% husiți), 9,4%
urmând altă formă de religie, recunoscută sau nu. [77] Din 1991 până în 2001 și apoi în
continuare până în 2011, numărul adepților romano-catolicismului a scăzut de la 39% la
26,8% și apoi la 10,3%; Protestantismul a scăzut de la 3,7% la 2,1% și apoi la 0,8%. [78]
Conform Eurobarometrului din 2005,[79] 19% din cehi au răspuns că „cred că există un
Dumnezeu” (al doilea cel mai mic procent din țările UE după Estonia cu 16%),[80] pe
când 50% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală”, în vreme ce
30% nu cred că există Dumnezeu, spirit sau forță vitală.

Cultură[modificare | modificare sursă]
Muzică[modificare | modificare sursă]
Muzica cehă își are rădăcinile în muzica bisericească veche de peste 1.000 de ani
(primele referiri provin de la sfârșitul secolului al X-lea), în muzica populară
din Boemia, Moravia și Silesia, și în tradiția muzicii clasice. De la începuturile muzicii
culte, muzicienii și compozitorii cehi au fost influențați de folclor. Printre cei mai
importanți compozitori cehi se numără Adam Michna, Jan Dismas Zelenka(d), Josef
Mysliveček(d), Bedřich Smetana, Leoš Janáček, Antonín Dvořák, Josef Suk(d), Bohuslav
Martinů(d), Erwin Schulhoff(d) și Petr Eben(d). Cel mai cunoscut festival de muzică este
„Primăvara de la Praga” (Pražské jaro).
Literatura[modificare | modificare sursă]
Literatura cehă este literatura scrisă de cehi sau de locuitorii statului ceh, în principal în
limba cehă, deși s-au folosit și slavona, latina sau germana.
Literatura cehă se împarte în mai multe perioade principale de timp: Evul Mediu,
perioada husită; anii recatolicizării și barocului, Iluminismul și renașterea națională din
secolul al XIX-lea, avangarda din perioada interbelică, anii comunismului și Primăvara
de la Praga, și literatura postcomunistă. Unul dintre cei mai importanți scriitori cehi ai
secolului al XX-lea este Milan Kundera.
Teatrul ceh își are rădăcinile în Evul Mediu. În secolul al XIX-lea, teatrul a jucat un rol
important în renașterea națională și apoi, în secolul al XX-lea, a devenit parte a teatrului
european modern.
Bucătăria[modificare | modificare sursă]

Svíčková na smetaně(d) este un fel de mâncare cehesc, constând din carne de vită marinată
cu colțunași cehești

Pilsner Urquell(d) a fost prima bere de tip "Pilsner" din lume, categorie denumită după orașul ceh Plzeň.

Bucătăria cehă pune mult accent pe mâncarea cu carne. Carnea de porc este foarte
frecventă, dar se consumă și carne de vită și de pui. Se mai servesc și gâscă, rață,
iepure și vânat. Peștele este rar, excepția ocazională fiind păstrăvul și crapul, care se
consumă de Crăciun.
Berea cehă are o istorie lungă și importantă. Prima fabrică de bere este atestată la
1118 și Cehia are cel mai mare consum de bere pe cap de locuitori din lume. Celebra
bere de tip Pilsener a fost inventată în orașul Plzeň din Boemia de vest, și orașul České
Budějovice aflat mai la sud a dat numele altei beri, denumite Budweiser Budvar(d). În
afara acestor mărci și a altora majore, în Republica Cehă există fabrici mici
independente care fabrică beri de bună calitate și care încearcă să continue vechea
tradiție de producere a berii: Štiřín, Chýně, Oslavany, Kácov. Turismul crește încet și în
jurul regiunii Moravia de Sud, unde se produce vin începând cu Evul Mediu; circa 94%
din podgoriile Cehiei sunt morave. În afară de șliboviță, bere și vin, cehii produc alte
două băuturi alcoolice exclusiv cehe, Fernet Stock(d) și Becherovka.
Printre felurile de mâncare cehe se numără carnea de porc cu colțunași de pâine și
varză călită Vepřová, knedlík, zelí, mușchi de vită cu colțunași Karlsbad la aburi și sosul
de legume Svíčková na smetaně(d), o varietate de gulaș de vită și porc, brânză
prăjită Smažák(d) sau clătitele cu cartofi Bramboráky(d), pe lângă o mare varietate de
cârnați specifici, pateuri, carne afumată și alte mâncăruri tradiționale. Între deserturile
cehe se numără prăjiturile tradiționale buchty(d) și kolache(d).
Sport[modificare | modificare sursă]
Sportul joacă un rol în viața multor cehi. Principalele sporturi populare din Cehia
sunt fotbalul și hocheiul pe gheață, ambele atrăgând o atenție sporită din partea mass-
media și a suporterilor. Tenisul este și el un sport foarte urmărit în Cehia. Între alte
sporturi care au ligi și structuri profesioniste în țară se numără baschetul, voleiul,
handbalul, atletismul și hocheiul în sală. Naționala de hochei a obținut medalia de aur
la Jocurile Olimpice de Iarnă 1998 și a câștigat șase campionate mondiale, între care
trei consecutive între 1999 și 2001. În total, țara a câștigat 10 medalii de aur
la olimpiadele de vară după independență (plus 49 până atunci obținute de
Cehoslovacia) și cinci medalii de aur (plus două ca Cehoslovacia) la cele de iarnă. Cea
mai mare performanță a naționalei de fotbal după separarea de Slovacia s-a înregistrat
la Campionatul European din 1996, când aceasta a obținut medaliile de argint după ce
a ajuns în finala în care a fost învinsă de Germania.
La tenis, Republica Cehă a produs jucători ca Ivan Lendl, de 8 ori campion de Grand
Slam, finalistul de la Wimbledon din 2010 Tomáš Berdych, campioana de la Wimbledon
din 2011 Petra Kvitova, campioana de la Wimbledon din 1998 Jana Novotná(d),
campioana de la dublu la Wimbledon 2011 Květa Peschke(d) și de 18 ori campioana de
Grand Slam Martina Navratilova.
Patrimoniu mondial[modificare | modificare sursă]
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din
Republica Cehă:

 Centrul vechi istoric din Praga (1992)

 Centrul vechi istoric din Český Krumlov (1992)
 Centrul vechi istoric din Telč (1992)
 Biserica de pelerinaj Sf. Ioan Nepomuk de pe Zelená Hora, lângă Žďár nad
Sázavou (1994)
 Biserica mănăstirii Sedlec și centrul vechi istoric, ambele din orașul Kutná
Hora (1995)
 Peisajul cultural din Lednice-Valtice (1996)
 Vechiul sat Holašovice (1998)
 Castelul și parcul din Kroměříž (1998)
 Castelul Lytomyšl (1999)
 „Coloana Trinității” din Olomouc (2000)
 „Vila Tugendhat” din Brno (2001)
 Cartierul evreiesc și biserica Sf. Procop din Třebíč (2003)