Traditii si obiceiuri ale Mexicului

Ce poţi spune despre Mexic fără să cauţi în enciclopedie? Poncho, sombrero, tequila, mariachi, deşert,
cactuşi... O imagine pe care ţi-au creat-o, în mare parte, filmele. Dar poate că nu ştiai de náhuatl, mayaşi,
zapoteci, mixteci, otomí, totonaca, mazahua, mazateci... Şi acestea sunt doar câteva dintre populaţiile
indigene ale Mexicului fiecare cu obiceiurile şi tradiţiile lor.

Definindu-se prin cel de al doilea articol al Constituţiei din 1917 ca un stat multicultural, Mexicul recunoaşte
"dreptul comunităţilor indigene de a-şi păstra şi îmbogăţi limbajul" astfel încât astăzi, alături de limba
spaniolă sunt recunoscute ca limbi naţionale şi cele 63 de limbi ale indigenilor amerindieni. Din această
vastă comunitate plurilingvistică şi pluriculturală se reunesc în cadrul tematic al expoziţiei obiecte de artă
populară mexicană ce exemplifică prin ele însele dimensiunea spirituală a oamenilor ce le-au plămădit.

Cultura populară mexicană se exprimă în complexitatea sa printr-un cuvânt născut în limba neolatină a
conquistadorilor, prin spaniolul amasamiento - frământare. Căci din perpetua căutare a spiritului uman s-a
născut curajul de a străbate infinitele ape de pe Orbis Terrarum în căutare de noi lumi.

Lumea Nouă şi-a dezvăluit splendorile în secolul al XVI-lea la Curtea unei Spanii în care în amurgul
aceluiaşi veac ajungeau din Răsăritul latin al Lumii Vechi prin opera lui Lope de Vega y Carpio veşti despre
"El prodigioso principe Transilvano" ,voievodul român Mihai Viteazul.

Costumele populare prezentate în expunere utilizează croiuri de tip huipil - descrise în Codice Vaticano - şi
utilizate azi în Oaxaca.Prin vopsirea materialelor se continuă tradiţia utilizării pigmenţilor naturali prin
extragerea tonurilor de roşu din Coccus cacti, a violetului din Purpura pamsa, iar albastru din Indigofera,
aşa cum au fost prezentate cu cinci veacuri în urmă de Fray Bernardino de Sahuan în a sa "Historia general
de las cosas de la Nueva Espana".

E interesant de menţionat că şi azi este folosit războiul de ţesut ce se fixează de brâu - telar de cintura -
identic cu cel utilizat de Ţesătoarea maya din Jaina!

Femeile membre ale comunităţii Nahua din Cuetzalan,(Puebla) îşi înfrumuseţează coafura utilizând o
împletitură din fire de lână violetă şi verde ce face trimitere la toca aristocraţilor azteci.

Femeia mexicană este însoţită de-a lungul vieţii de o piesă de port specifică, de rebozo, o ţesătură ce o
învăluie în măsura în care ea doreşte să se dezvăluie. Ţesute din bumbac, aceste piese - în fabricarea
cărora s-a impus comunitatea Otomi Pame - sunt preţuite în raport cu modelul obţinut din împletirea
franjurilor lungi.

Bijuteriile din argint, realizate în tehnica ciocăniri şi prin turnare, completează costumele femeilor mexicane
sporindu-le frumuseţea.

Piesă de port specifică a comunităţii Huichol pălăria "de peyotero", este împodobită cu pene de condor,
acestea amintind de biodiversitatea Mexicului ce l-a fascinat - la începutul veacului al XIX-lea - pe
Alexander von Humbold.

Ceramica policromă mexicană este rezultatul filtrării - prin intermediul pieselor spaniole - a influenţelor artei
arabe căci din tradiţia acestei mari culturi s-au adăugat lutului modelat pe roată smalţul - element
necunoscut Antichităţii europene - şi ornamentele specifice cu păuni şi cămile. Cuvintele, ce pot închide în
ele Timpul, ne amintesc acest lucru precum termenul spaniol jarra ce ne trimite la echivalentul său arab
yarra care se traduce prin ulcior cu toarte sau oală de pământ.

Din mărgele şi ceară sunt realizate modele complexe - ce au ca suport coaja de dovleac - ale cupelor
jicaras, iar din hojalata - tabla galvanizată se obţin recipiente pentru lichide, obiecte miniaturale sau
elemente decorative asemenea unei palomita care evocă obiceiurile de Anul Nou din Puebla.
Sculptura în lemn este practicată de meşteri specializaţi; ei realizează lădiţe înfrumuseţate prin tehnica
lacurilor suprapuse dar şi măşti de carnaval precum cele ale comunităţii Nahua.

Spiritele confecţionate din hârtie brună de amate povestesc despre obiceiurile legate de recoltare ale
localnicilor Otomi din Sierra de Puebla.

În Mexic cuvântul charro nu mai aminteşte de simplul lucrător dintr-o fermă spaniolă, ci este sinonimul
curajului, al masculinităţii. Charreada este o întrecere în care un charro execută cu eleganţă şi cu un perfect
control al calului său o serie de exerciţii impuse precum cel numit La Mangana în care trebuie să prindă cu
laso-ul - din picioare sau călărind - de picioarele din faţă un cal care galopează; în Peal calul trebuie să fie
prins de picioarele din spate. În exerciţiul Cola charro călăreşte alături de un taur tânăr pe care, apucându-l
de gât - din galopul calului - îl culcă la pământ. Paso de la Muerte este un număr pe care numai un charro
"muy macho" îl poate executa căci în acest exerciţiu galopează lângă un armăsar sălbatic, pe care îl
încalecă din mers şi îl călăreşte, ţinându-se de spinarea acestuia, fără să îşi piardă pălăria! Un charro se
prezintă în faţa asistenţei în costumul specific fiecărui eveniment: cu pantaloni din piele ce îl protejează de
coarnele taurului în momentul reprezentaţiei sau în costumul de gală cu vestă şi pălărie brodate cu fire de
argint atunci când dovedeşte că este demn de acestea.

La o fiesta mexicană dansatorii poartă pinteni pentru a completa muzica fluierelor din bambus, a
tamburinelor, a chitarelor in Chiapas, a viorilor în Chihuahua, a micilor tobe toponaxtle ori ale marimbei.
Aceste instrumente acompaniază interpreţii în dansuri precum La Culebra, Jarabe, El Gallito, El Toro, La
Negra; dansurile preferate ale indigenilor Zapoteca sunt Las Malinques, Los Negritos, Los Malos Viejos.
Comunitatea Cuicateca îşi numeşte principala lor sărbătoare după dansul La Tortolita.

Obiectele reunite în această expoziţie descriu un crâmpei din universul spiritualităţii mexicane, un univers
ce s-a deschis Lumii prin culorile Fridei Kahlo, prin tuşele lui Diego Rivera, David Siqueiros şi Clemente
Orozco, prin opera lui Juan O'Gorman, prin studiile lui Felix Candela, prin scrierile lui Lucas Alaman, prin
versurile lui Octavio Paz, prin cuvintele lui Carlos Fuentes, prin îndoielile lui Alfonso Reyes, prin muzica lui
Carlos Chavez, prin căutările lui Mario J. Molina, prin gândurile de pace ale lui Alfonso Garcia Robles.
Curiozitati despre Mexic

1. Numele oficial al țării este Statele Unite Mexicane.

2. Mexicul este a 11-a cea mai populată țară din lume, având 121 milioane de locuitori.
3. În Mexic există 68 limbi oficiale (dialecte).
4. În Mexic artiștii își pot plăti taxele și impozite cu opere de artă.
5. Cea mai mare piramidă din lume nu se află în Egipt, se află în Mexic.
6. Generalul mexican Santa Anna a ținut un ritual de înmormântare de stat foarte elaborat pentru
piciorul său amputat.
7. Aztecii foloseau boabele de cacao ca o formă de valută.
8. În cultura aztecă, 1 procent din întreaga populație era sacrificată pentru zei în fiecare an. Asta
însemna în jur de 250.000 oameni.
9. Popcorn-ul a apărut în Mexic, acum mai bine de 9000 ani.
10. Al 34-lea președinte al Mexicului a condus țara pentru mai puțin de o oră, după care a demisionat.
11. Mexicul este țara cu cel mai mare grad de obezitate din lume.
12. Imigrarea ilegală din Mexic spre SUA s-a redus semnificativ din 2000, cu 80%.
13. Mexicul are cea mai mare flotă de taxiuri din lume, având aproximativ 100.000 taxiuri care circulă
zilnic.
14. Există un singur magazin de arme în Mexic. 90% dintre armele de foc din țară sunt trecute ilegal
pestre graniță, din Statele Unite ale Americii.
15. Prima mare civilizație a Mexicului au fost Olmecii, stabiliți acolo între anii 1500 și 400 înaintea lui
Hristos.
16. Localitatea Yukatan din Mexic a fost numită așa din cauza unei neînțelegeri. Spaniolii au întrebat
localnicii pe care i-au întâlnit la debarcare cum se numește locul unde au ajuns. Aceștia au răspuns
„Yukatan”, care în limba lor însemna „nu te înțeleg”.
17. În fiecare an, locuitorii din Naco, Arizona, SUA și cei din Naco, Mexic se adună la gardul care
simbolizează granița dintre cele două state, pentru un meci de volei peste gard.
18. Mexicul a fost numit „Noua Spanie” când Hernan Cortes a cucerit teritoriul de la Azteci.
19. 75% dintre toate semințele de susan crescute în Mexic, ajung să fie folosite pe chiflele McDonald’s
pentru hamburgeri.
20. O fisură apărută în lanul de porumb al unui fermier Mexican în 1943 s-a dovedit a fi un vulcan care
a ieșit la suprafață, măsurând 16 m înălțime într-o săptămână de la apariție și ajungând la 335 m
înălțime într-un an. Este cel mai tânăr vulcan din Emisfera Nordică și poate chiar din Lume.
 Din perspectiva politicii, există cel puțin două motive importante pentru un
studiu separat al sărăciei rurale în Mexic. Sărăcia centrală este în principal, deși nu este exclus, un fenomen
rural: deși numai un sfert din populația Mexicului trăiește în zonele rurale, mai mult de 60% dintre cei săraci
traiesc acolo. Mai mult decât atât, sărăcia rurala diferă de sărăcia urbană în multe aspecte importante.
Există diferențe în sursele de venit între săracii din mediul rural și urban. Prezența grupurilor indigene
este mult mai mare în zonele rurale, sistemele de producție, riscurile economice și celelalte
cu care se confruntă săracii din mediul rural și strategiile lor de adaptare diferă de cele ale colegilor lor din
mediul urban. Sărăcia urbană este înconjurată de servicii și oportunități :chiar dacă acestea sunt limitate,
accesul la ele nu este disponibil pentru săracii din mediul rural. Dimpotrivă, beneficiarii din mediul rural
beneficiază de plase de siguranță, cum ar fi agricultura de subzistență și legăturile comunității locale, care nu
sunt disponibile la nivel național.Aceste diferențe sugerează necesitatea intervențiilor politice adaptate.
Studiul se concentrează asupra modului de îmbunătățire a veniturilor și oportunităților de angajare.

Sărăcia și tendințele socio-economice în zonele rurale

Expunerea pe piață și modernizarea socială transformă mediul rural din Mexic, cu schimbări importante în
caracteristicile forței de muncă și în sursele de venit și ocuparea forței de muncă.
Aceste schimbări nu sunt însă însoțite de un proces plin de viață in dezvoltarea economică capabilă să reducă
sărăcia și inegalitatea. Zonele rurale trebuie să se bazeze pe asistență externă sub formă de transferuri private
și publice pentru a acoperi nevoile de bază ale unei mari părți a populației.
În 2004, 28% dintre locuitorii din mediul rural erau extrem de săraci și 57%
moderat săraci. Astfel, deși doar un sfert din populația Mexicului locuiește în mediul rural, acestea sunt gazda
la 60.7% din săracii extremi și 46.1% din cei moderati săraci. Există diferențe mari în ceea ce privește sărăcia în
zonele rurale, cu toate acestea gradul de incidență a sărăciei care crește de la zonele semi-urbane la zonele
rurale dispersate crește și din regiunile nordice în sudul țării.
Diferențele regionale sunt adesea mai largi decât cele dintre zonele rurale și cele urbane.
Sărăcia în zonele urbane și rurale, atât moderate, cât și extreme, a trecut printr-o criza
în deceniul 1992-2004, marcat de criza din 1995, cu o creștere puternică între 1994 și 1996 și o tendință de
scădere ulterioară . Numai în 2002 sărăcia extremă în zonele rurale s-a recuperat din criza din anii 1994-1996, și
numai în 2004 acolo a fost o scădere netă față de anul 1992.

Politicile rurale

Politicile de liberalizare agricolă inițiate la sfârșitul anilor 80 au beneficiat în special de agricultura mai
comercială, cu un impact redus asupra celor săraci.
Deși există inițiative de politică laudabile în domeniile finanțelor, cercetării și tehnologiei, serviciile de
extensie și accesul la pământ, sunt necesare pentru a ajuta săraci, mici agricultori.
Programele de sprijin agricol nu sunt în general concepute ca sărăcie dar ar putea fi mai bine orientate către
agricultura la scară mică.
Figura 1. Mexic: Sărăcia extremă, rurală, urbană și națională, 1992-2004

Lipsa progresului general în reducerea sărăciei pe termen lung în zonele rurale poate să fie explicat în
principal prin criza economică din 1995, performanța lentă a agriculturii, salariile rurale stagnante și scăderea
prețurilor agricole reale.

Ocuparea forței de muncă și veniturile

Există o remarcabilă modernizare a caracteristicilor muncii din mediul rural, după o mai mare participare a
femeilor, a diminuat importanța muncii familial și a altor lucrători neplatiți, îmbunătățiri semnificative în
nivelurile educaționale din lucrările și îmbătrânirea considerabilă a forței de muncă. Sunt, de asemenea,
necesare schimbări importante.Cele mai relevante sunt o creștere a salariilor informale:ocuparea forței de
muncă (care în 1995-2003 a trecut de la 19 la 28 la sută pentru bărbați și de la 14% la 18% pentru femele), în
detrimentul lucrătorilor neremunerați, precum și o extindere în detrimentul ocupării forței de muncă în
agricultură. A fost o schimbare remarcabilă în compoziția veniturilor din mediul rural, inclusiv pentru cei săraci
din acest mediu.
Principalele tendințe sunt:
-o scădere dramatică a importanței agriculturii;
- o substanțială creștere a venitului salarial (agricol și non-ferm) în raport cu activitățile independente și
veniturile antreprenoriale;
-o creștere substanțială a transferurilor publice și private;
-creșterea substanțială a importanței ocupațiilor rurale non-agricole de rang înalt ca sursă
din venituri. Sărăcia rurală a făcut parte din aceste schimbări, deși ei continuă să rămână în urma celor ne-
săraci.
 Tabelul 1. Ponderea veniturilor rurale (%)

Dezvoltarea ocupațiilor rurale non-agricole a fost un factor important in susținerea veniturilor din mediul
rural pentru persoanele moderat sărace, dar într - o măsură mai mică pentru cele extrem de sărace. Cei săraci
au înregistrat o creștere accentuată a activităților rurale non-agricole în ultimul deceniu.

Agricultura și sărăcia rurală

Creșterea agriculturii are un potențial puternic de reducere a sărăciei în Mexic.

Acest raport arată că creșterea agriculturii reduce sărăcia extremă, intensitatea sărăciei, și inegalitatea
veniturilor în societate în ansamblu. În schimb, creșterea lentă și lipsa agriculturii din creșterea terenurilor și a
productivității muncii reprezintă o amenințare importantă pentru sărăcia rurală.
Rezolvarea provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol, inclusiv creșterea muncii,productivitatea și
garantarea faptului că fermele mai mici și sectorul alimentat cu ploaie pot deveni mai mult competitive, prin
urmare, este esențial pentru reducerea sărăciei în mediul rural.
Dar creșterea agriculturii a fost slabă în ultimele decenii și a fost concentrată în cea mai mare parte în
sectorul agricol comercial, evitându-i în mare măsură pe cei săraci.
Agricultura a cunoscut o creștere modestă în anii '80 și '90, de aproximativ 1,5% pe an în fiecare deceniu,sub
creșterea națională și creșterea populației. Producția de alimente,culturile, au crescut mai mult, în jur de 2,2%
în 1980, mai ales ca urmare a unor culturi prin îmbunătățirea randamentului culturilor individuale și
schimbarea culturii în favoarea culturii cu valoare mai mare. Creșterea agricolă a fost mai mare în statele
nordice,agricultura este mai comercială în terenurile irigate în care se comercializează agricultura
Concentrate și în culturi mai comerciale. Nivelul productivității terenurilor și al forței de muncă în agricultură se
află cu mult în urmă,in sectorul agricol.

Vulnerabilitatea și gestionarea riscurilor de către cei săraci din zonele rurale

Există dovezi că gospodăriile din mediul rural din Mexic sunt foarte afectate atât de șocuri idiosincratice
cât și covariate. Boala este principalul șoc idiosincratic în timp ce condițiile naturale cum ar fi dăunătorii și bolile
și secetele sunt la originea principalelor efecte.
Aceste strategii de gestionare a riscurilor nu vin fără costuri, de exemplu: costurile sociale și emoționale ale
migrației sau implicațiile pe termen lung ale veniturilor au scopul de a scoate copiii din școală să lucreze sau să
amâne cheltuielile pentru sănătate pentru a proteja alimentele de consum. Rezistența agricultorilor vechi de a
transfera terenuri prin moștenirea vieții sau altfel tinerilor agricultori face parte dintr-o strategie mai largă de
gestionare a riscului de supraviețuire de fermieri vechi care se tem să fie lăsați în pace, fără ca cineva să aibă
grijă de ei.
Opțiunile de politică pentru combaterea sărăciei rurale

Prezentăm opțiunile strategice de intensificare a luptei împotriva sărăciei în zonele rurale, bazându-se pe
reformele politicii guvernului mexican în curs de desfășurare în domenii precum localitatea de dezvoltare,
implementarea programului și educația. Aceste opțiuni, prezentate mai jos, ar trebui văzute pe fundalul unor
generalități considerate pentru politica de reducere a sărăciei în mediul rural:

• Succesul Mexicului la redobândirea și menținerea stabilității macroeconomice după criza Tequila a fost
indispensabilă pentru reducerea incidenței si a sărăciei, care a avut loc începând cu anul 1996 și va trebui să
rămână în centrul fiecărei strategii rurale de reducere a sărăciei

• Creșterea transferurilor directe în numerar a contribuit, de asemenea, la mijloacele de trai ale celor săraci.
Resursele suplimentare la margine ar putea fi mai bine utilizate pentru a promova creșterea veniturilor și a
locurilor de muncă.

• Este necesar să se concentreze atenția asupra regiunilor și a zonelor marginalizate, unde

sărăcia este mai concentrată, combinând resursele incrementale cu evaluarea capacității programelor specifice
de promovare a activităților locale de dezvoltare și utilizarea mecanismelor de direcționare adecvate pentru
fiecare tip de program. În acest sens, investițiile trebuie să fie concentrate pentru a se dezvolta masele critice
pentru declanșarea creșterii endogene.

• Educația rămâne cea mai importantă corelație a sărăciei și accentul continuu ar trebui acordat accesului,
calității, extinderii secundare facilități de învățământ și înscriere, precum și consolidarea educației tehnice
și formarea profesională a oamenilor din mediul rural legată de fermă și non-fermă
 Bibliografie

1.Abramovay, Ricardo [et al.] ed. (1998). Juventude e AgriculturaFfamiliar : Desafios dos
Novos Padrões Sucesorios. – Brasilia : UNESCO.

2.Adato, Michelle (2004). “Programas de Transferencias Monetarias Condicionadas : Beneficios y

Costos Sociales”. – In: La pobreza en México y el mundo / Julio Boltvinik y Araceli Damián. – México :
Siglo XXI Editores : Gobierno del Estado de Tamaulipas.

3.Aguilar Villanueva, Luis F. ed. (1993). La Implementación de las Políticas. – México : Miguel Angel
Porrua.

4.Alwing, Jeffrey, Paul B. Siegel and Steen L. Jorgensen (2001). Vulnerability : A View from Different
Disciplines. – Washington, D.C. : The World Bank. – (Social Protection Discussion Papers No. 0115).

5.Araujo, Maria Caridad (2003). The Role of the Local Context and Non‐Agricultural Employment on
Poverty Reduction : Micro and Macro Evidence from Rural Mexico. – Berkeley : University of
California. – PhD. Thesis in Agriculture and Resource Economics.

http://siteresources.worldbank.org/INTMEXICO/Resources/A_Study_of_Rural_Poverty_in_Mexico.pdf
http://www.descopera.ro/dnews/7615994-redescopera-mexicul-prin-traditii-si-obiceiuri-inedite

http://bunadimineata.ro/de-dimineata/curiozitati-despre-mexic/