Anatomie[modificare 

| modificare sursă]
Scheletul și mușchii[modificare | modificare sursă]

Craniu de pisică

Scheletul pisicii este format din 250 de oase. La nivelul capului, dentiția cuprinde incisivii, caninii,

premolarii de carne, dar nici un dinte „plat” (ca molarii) pentru a strivi hrana: aceștia nu sunt necesari
pentru că pisica își „sfâșie” hrana cu ajutorul mușchilor puternici ai fălcilor, apoi și-o înghite fără a o
mesteca. Vertebrele gâtului sunt scurte, iar coloana vertebrală foarte flexibilă. Vertebrele cozii
prelungesc coloana vertebrală, numărul acestora variind în funcție de rasă. Coada are rol în echilibru.
Labele anterioare se termină cu cinci „degete” prevăzute cu gheare retractile keratinoase; labele
posterioare, mai lungi, se termină cu patru „degete”, de asemenea prevăzute cu gheare retractile.
Mușchii spatelui sunt foarte flexibili, cei ai labelor posterioare foarte puternici, particularități care conferă
animalului suplețe și o „detentă” amplă în sărituri.
Din cauza regimului alimentar mai diversificat și mai sărac în proteine, intestinele pisicii de casă sunt
mai lungi decât cele ale strămoașei sale sălbatice. Această trăsătură, împreună cu diminuarea taliei
sale, este adaptarea cea mai semnificativă a pisicii la noul său mod de viață.

Părul[modificare | modificare sursă]
Părul pisicii este alcătuit din fire lungi care poartă „desenul” (pete, dungi etc.), la baza cărora se găsesc
fire mai scurte și în final, puful, toate acestea asigurând o bună izolație a corpului.

Simțurile[modificare | modificare sursă]
La origine, pisica vâna în zori sau seara, fapt care a dus la dezvoltarea simțurilor sale și la o percepție a
universului diferită de a oamenilor, care la un moment dat i-au atribuit chiar puteri supranaturale. Se
vorbește despre pisici care au prezis cutremure de pământ și alte catastrofe, explicația probabilă fiind
că urechea lor este capabilă să perceapă vibrații pe care oamenii le ignoră.

Auzul[modificare | modificare sursă]
„Auzul pisicii”

Auzul pisicii este foarte sensibil la frecvențele înalte, mergând până la 30 000 Hz, în timp
ce urechea umană este limitată la 20 000 Hz. Datorită celor 27 de mușchi care îl controlează, pavilionul
fiecărei urechi poate pivota în mod independent, pentru a localiza originea unui zgomot și distanța de la
care acesta provine.

Văzul[modificare | modificare sursă]

Ochii pisicii pe intuneric

Este simțul său principal. Câmpul vizual al pisicii este, ca și auzul, mult mai larg : 187° (față de 125°
pentru oameni), ceea ce nu reprezintă nici pe departe un record în lumea animală. Intensitatea luminii
influențează forma pupilei: de la o simplă linie dreaptă în lumină, aceasta se dilată într-un cerc perfect în
condiții de semiîntuneric. Contrar unei credințe răspândite, pisica este incapabilă de a vedea în întuneric
deplin, totuși vede mult mai bine decât oamenii în timpul nopții. Aspectul fosforescent al ochilor săi pe
un întuneric relativ se datorează unui strat de celule ale retinei, numite tapetum lucidum, care
acționează ca o oglindă și reflectă lumina, care trece prin retină o a doua oară, dublând astfel acuitatea
vizuală a acesteia în întuneric.
În schimb, pisica nu percepe culorile sau mișcarea la fel ca noi: se pare (deși acest aspect este încă în
discuție) că ea nu percepe culoarea roșie și că în general, nu prea distinge detaliile. Un obiect în
mișcare (ca de exemplu o pradă), îi apare mult mai clar decât un obiect static.
O particularitate a ochiului pisicii este că este protejat, pe lângă pleoapele inferioară și superioară, de o
a treia pleoapă, membranoasă, care se închide dinspre colțul interior al ochiului către exterior. Frecvent,
dacă această membrană este vizibilă, este un semn de suferință al pisicii (tulburări digestive, cel mai
des prezența paraziților sau enterită).

Mirosul[modificare | modificare sursă]
Simțul mirosului la pisică este de două ori mai dezvoltat decât al omului[9] și are o importanță majoră în
viața socială a felinei, în delimitarea teritoriului. De altfel, mirosul este mijlocul de a verifica dacă hrana
nu îi este alterată sau otrăvită. Pisica are douăzeci de milioane de terminații nervoase olfactive, față de
doar cinci milioane la om.

Gustul[modificare | modificare sursă]
Limba pisicii

Simțul gustului este dezvoltat la pisică, totuși mai slab decât la om: 2 000 de papile gustative înseamnă
de 4,5 ori mai puțin față de cele 9 000 la om. Spre deosebire de câine, gustul pisicii este situat la
extremitatea limbii, fapt care îi permite să guste fără să înghită. Sensibilă la gustul amar, acru sau sărat,
ea nu simte gustul dulce.

Simțul tactil[modificare | modificare sursă]

De asemeni bine dezvoltat, simțul tactil permite pisicii să-și utilizeze mustățile pentru a evita obstacolele
în întuneric total, prin detecția variațiilor de presiune a aerului. Tot mustățile îi permit să simtă și
dimensiunile spațiului traversat. Pernițele labelor sunt foarte sensibile la vibrații, iar în pielea pisicii se
găsesc celule tactile extrem de sensibile.

Alte simțuri[modificare | modificare sursă]

Organul lui Jacobson constituie un adevărat al șaselea simț. Asemeni câinelui și calului, pisica poate
să guste mirosurile cu ajutorul acestui organ, răsfrângându-și buzele pentru a permite mirosurilor să
pătrundă, prin două mici orificii situate în spatele incisivilor, și care conduc către doi săculeți cu lichid
aflați în cavitățile nazale, care au rolul de a concentra mirosurile.
Prezența unui organ vestibular, și el deosebit de dezvoltat, îi conferă pisicii simțul remarcabil al
echilibrului, astfel explicându-se facultatea ei de a se întoarce rapid în aer pentru a „cădea întotdeauna
în picioare”.
Ea mai poate sări la înălțimi de cinci ori superioare taliei sale. Viteza de alergare medie este de
40 km/h, are nevoie de 9 secunde pentru a parcurge 100 m, dar nefiind un alergător de fond, obosește
destul de repede.

Comportamentul[modificare | modificare sursă]

Pisică domestică

Pisica este un animal independent. Spre deosebire de câine, ea se plimbă și se curăță singură.

Mieunatul[modificare | modificare sursă]
 Mieunatul este manifestarea sonoră a pisicii; în general un animal discret, ea poate uneori căuta a
se face remarcată mieunând ore întregi, fie pentru a cere de mâncare, fie pentru a cere să i se
deschidă ușa, de exemplu. Unele rase de pisici sunt mai zgomotoase decât altele, cum ar fi
siamezele.
 Mieunatul sacadat
Rar, pisica emite un mieunat sacadat, de slabă intensitate, când vede o pradă la care nu poate ajunge,
ca o pasăre sau o insectă în zbor, sau chiar privind o emisiune despre animale la televizor.
Torsul[modificare | modificare sursă]

„Torsul”

Încă din primele zile de viață, puiul de pisică toarce în timpul suptului, iar mama îi răspunde. Ea toarce
din plăcere, la fel de bine ca în suferință: stresată, rănită sau chiar muribundă, o auzim torcând. Cel mai
des, ea toarce pentru a-și exprima dependența; față de mamă la naștere, față de om mai târziu, când
este bolnavă sau când este mângâiată. Regăsim acest comportament la rudele sale, marile feline, care
însă torc doar în primele luni de viață.
Torsul este produs printr-o mișcare coordonată a glotei, laringelui și a anumitor mușchi. Aceste vibrații
sonore implicând întreg corpul sunt întâlnite la majoritatea felinelor, ca și la alte animale, dar
mecanismul lor, ca și utilitatea, ramân de neexplicat. Se crede că această stare, ca și somnul, ar avea
un rol reparator pentru organismul pisicii. Cand torc, pisicile emit vibratii sonore identice cu cele utilizate
în medicină pentru a calma durerea, a trata o fractură sau o leziune la tendon. Poate așa se explică și
faptul că, dintre mai multe pisici și mai mulți câini care au suferit o leziune ori o intervenție chirurgicală
de aceeași gravitate, aceste pisici se vor vindeca de trei ori mai repede, iar sechelele lor sunt de cinci
ori mai puține. Concluzia: torsul unei pisici ar avea o acțiune anabolizantă, ce ajută vindecarea.
[10]
 Adulte, felinele mari nu mai torc; pisica este singura care toarce sub mângâierile stăpânului: ea vede
în acesta „a doua sa mamă”.

Pisici îngrijindu-se reciproc

Sociabilitate[modificare | modificare sursă]
Prejudecata legată de pisici planează asupra solitarității sale, fiind un animal nesociabil. Acest concept
este înlăturat de un studiu efectuat în anii '70 de către David MacDonald, cercetător la Universitatea
Oxford din Marea Britanie. Studiul a indicat faptul că o femelă este mai predispusă să stea cu o felină
înrudită decât cu o alta din altă linie. Cercetătorul Randall Wolfe susține că acest lucru nu se manifestă
și către partea masculină, indiferent de proveniența genetică a acestora.

Luptele între pisici[modificare | modificare sursă]

Câteodată pisicile care împart același mediu de viață pot să se lupte, fiind o modalitate de demonstrare
a abilităților; poate fi totodată o joacă inofensivă. De asemenea, este și modul stabilirii unei ierarhii într-
un grup de pisici sau o cale de atenționare a unei feline când încalcă o regulă a grupului. Pentru a fi
despărțite, pisicilor trebuie să li se atragă atenția. Imediat ce s-au despărțit, acestea trebuie separate în
încăperi diferite, până când nu mai au tendința de a se lupta. Niciodată stăpânul nu intervine fizic în
lupta lor, deoarece acesta poate fi zgâriat sau mușcat serios.

Zgâriatul[modificare | modificare sursă]
Pisicile au nevoie să zgârie, fiind procesul prin care se îndepărtează straturile inutile ale țesutului cornos
care constituie ghearele. Prin întindere se exersează mușchii, încheieturile și tendoanele.
Dacă pisica zgârie mobila din casă, înseamnă că are nevoie de o suprafață pe care să își ascută
ghearele. Pentru a elimina această problemă, stăpânii pot achiziționa suprafețe de ascuțit ghearele,
poziționându-le în locuri cu cel mai mare interes pentru pisici.
Pisicile stresate sau bolnave pot zgâria sau mușca oamenii, comportament care poate apărea când
pisica nu are chef de alintări și mângâieri, mai ales pe burtă. Mâna nu trebuie retrasă brusc din ghearele
sau dinții pisicii, provocându-se astfel rănile mai grave. Pisica nu trebuie scuturată, lovită sau pălmuită,
deoarece ea nu va înțelege de ce este bătută, ci doar că oamenii pe care îi iubește o lovesc din motive
necunoscute.