Iepurele de câmp

Scheletul unui iepure din specia Lepus othus din Alaska, Muzeul de Osteologie din Oklahoma

Lungimea corpului este de 48–52 cm, la care se adaugă coada de 8–9 cm. Greutatea este de 4 kg, iar
în unele cazuri poate ajunge și până la 6 kg. Culoarea blănii variază în funcție de loc și anotimp, nuanța
generală fiind cenușie-roșcată. Năpârlirea are loc primăvara. Este răspândit din deltă până la munte. Se
hrănește cu iarbă, morcovi, cereale, iar iarna, cu scoarța copacilor. Femela naște pui vii pe care îi
hrănește cu lapte. Chiar și după o săptămână puii pot părăsi culcușul pentru a-și căuta singuri hrana.
Gestația este de 42-43 de zile. Aproximativ 64 % dintre iepuri nu apucă vârsta de un an de zile.
Mortalitatea așa mare a iepurilor de câmp se datorează în principal numeroșilor dușmani din lanțul
trofic, cât și intervenției nechibzuite a omului.

Iepurele de vizuină
Denumirea științifică este Oryctolagus cuniculus. Iepurele de vizuină, denumit popular și lapin, este
originar din sud-vestul Europei. Este singura specie de iepure domesticită, strămoșul a peste 100 de
rase de iepuri de casă, crescuți în prezent în lumea întreagă. În stare sălbatică, el poate fi întâlnit mai
des în sud-vestul Ucrainei, unde formează numeroase colonii. Nu dă hibrizi la împerecherea cu iepurele
de câmp.[4]

Iepurele de casă
Iepure de casă

Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice. Asemenea
acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Când are posibilitatea, chiar și iepurele de
casă sapă adăposturi în pământ și acolo își stabilește culcușul.[5]
Iepurele este un animal deosebit de fertil și naște câte 7–8 pui, câteodată chiar mai mulți la o singură
sarcină.
Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privința înmulțirii, însă în
lunile de toamnă, în condițiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere ușoară a activității sexuale.
Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obțină un număr de 5–6
nașteri, însumând în medie un număr de 34–40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulțire la iepure este
dat și de perioada scurtă de gestație, proprie acestei specii, de numai 30–32 de zile.
Femelele de iepure pot fi fecundate imediat după naștere, deoarece această specie combină în mod
fericit sarcina și lactația. Această particularitate este exploatată pe scară largă în practică. Fecundarea
în termen de zece zile de la naștere se practică în sistemul de creștere intensivă, fecundarea din cea de
a zecea până în cea de a douăzecea zi pentru sistemul de creștere semi-intensiv, iar după a douăzecea
zi în sistemul de creștere extensivă a iepurilor.
Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În cea de a 13-a - 15-a zi,
embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a zi, ei sunt aproape formați în întregime și încep să
capete caracterele morfologice (de formă și aspect) specifice speciei.
Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale dimineții. Durata
nașterii este de 15–20 de minute. Puii se nasc cu o greutate de la 45 la 80 de grame, în funcție de rasa
din care provin.
Caracteristici