Sub numele de 

vrăbii se reunesc mai multe specii din familia Passeridae, ordinul Passeriformes.

Ele sunt printre cele mai cunoscute și mai frecvente păsări antropofile din preajma locuințelor.
Masculii au în general penajul mai colorat de un cafeniu pătat pe spate. În rest domină culoarea
cenușie cu dungi mai închise, femelele fiind de o culoare cenușie striată. Vrăbiile sunt într-un număr
mare în regiunile mai joase, ajungând să trăiască pe lângă așezări omenești și în regiuni muntoase.
Sunt păsări sedentare. Păsările construiesc în arbori sau scorburi cuiburi sferice în care femela
depune de trei ori pe an 4-5 ouă albe pătate. Ouăle sunt clocite timp de 14 zile de ambii părinți.

 în general, toate păsările din genul Passer (familia Passeridae);

 în particular, vrabia comună, europeană sau domestică, Passer domesticus
 speciile din genul Montifringilla (Passeridae), care se cunosc ca vrăbii alpine (care au de
asemenea și numele de Passer italiae)
 speciile din familia Emberizidae sunt numite ocazional vrăbii. Între ele se găsesc:

 Calamospiza melanocorys de aripi albe.

 Chondestes grammacus vrabie bufon.

 Spizella atrogularis vrabia de barbă neagră.

 specii din genul Petronia, Ammodramus și Tiaris.

 Padda oryzivora (familia Estrildidae), care se cunoaște și sub numele de vrabie de
orez sau de Java;
 Passerina cyanea (Cardenalidae), numita si vrabie albastră;
 cele din genul Eremopteryx, numită și vrabie alondra
 Gheorghe Vrabie (n. 21 martie 1939, Călinești, județul Bălți; d. 31 martie 2016, Chișinău) a
fost un artist plastic, grafician din Republica Moldova, autorul Stemei de Stat a Republicii
Moldova, al Stemei și al Drapelului municipiului Chișinău, al valutei naționale și a fost
supranumit "Tatăl leului moldovenesc”.
 A studiat la Academia de Pictură, Arhitectură, Sculptură „I. Repin” din Sankt Peterburg, în
perioada 1962-1967. A debutat în 1961. A ilustrat pe parcursul anilor mai multe volume din
literatura romană și universală. Interesul artistului s-a îndreptat spre asemenea autori
ca Mihai Eminescu, Ion Druță, Grigore Vieru, Dante, Longos, Paul Valery. Grafica de carte
semnată de Gheorghe Vrabie se remarcă prin siguranța liniei, precizia subiectului,
rafinamentul executării.
 Gheorghe Vrabie a realizat ciclul de lucrări intitulat „Hipismul”. Împreună cu soția sa, Dorina
Cojocaru face mai multe lucrări în mozaic.
 A deschis expoziții personale în Republica Moldova și în străinătate. Printre acestea se
numără cele inaugurate la Uniunea Scriitorilor, Muzeul Național de Istorie și Arheologie,
Casa Naționalităților, Ambasada României în Republica Moldova, Biblioteca Națională,
Centrul de Expoziții „Constantin Brâncuși” al UAP. A expus la Galeria de artă de la „Casa
Cărții” din Iași, la Casa centrală a Scriitorilor din Moscova, în Sala Centrală a Uniunii
Artiștilor Plastici din Odesa.
 Gheorghe Vrabie a participat la manifestări expoziționale la București, Moscova, Sankt-
Petersburg, Bratisalava, Viena, Washington, Alma-Ata, Plovdiv, precum și în orașe din
România (Bacău, Botoșani, Moinești). De-a lungul timpul a fost invitat la diverse tabere de
creație, ateliere, simpozioane în România, Federația Rusă, Letonia, Lituania, Ungaria.
 Vrabie a obținut Premiul I pentru grafică la concursul organizat de Academia de Artă din
Sankt Petersburg - 1964, Premiul concursului organizat pentru elaborarea stemei de Stat a
Republicii Modova- 1990, Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova - 1999. În 1998 a
primit distincția Maestru în Artă, iar în 2000 - medalia Eminescu.
 Rândunica se întâlnește în principal în zonele rurale, în special în sate unde se cresc vitele.
Se întâlnește mai rar în orașe mari cu spații verzi suficiente și zone cu monoculturi
cerealiere. Trăiește în regiuni deschise, terenuri agricole, locuințe umane, adesea aproape
de apă. De obicei ocolește pădurile întinse și zonele foarte uscate.
 În Europa și America de Nord este în principal o pasăre rurală, preferând să cuibărească în
fermele cu animale (în special bovine) în nordul și centrul Europei. Densitățile cele mai
importante a populațiilor de rândunici sunt situate în general în ferme și cătune, unde se
practică încă creșterea extensivă a animalelor de fermă. Cuibărirea preferențială în ferme
este favorizată nu numai de prezența animalelor de fermă, ci și de arhitectura clădirilor de la
fermă și accesibilitatea acestora. În toate cazurile, abundența sa este legată de prezența
habitatelor bogate în insecte aeriene (pajiști naturale, garduri vii, păduri, bălți, iazuri etc.) În
nordul Africii și în Asia, cuibărește adesea în orașe mici și mari. [2][17][23][26]
 Rândunica în prezent a devenit strict antropofilă, existând aproape numai în localități.
Probabil cu mult timp în urmă a cuibărit în zona montană, zonele costale cu cavități, chei și
copaci scorburoși; cu timpul însă s-a adaptat la mediul antropic. Este una dintre cele mai
comune specii cuibăritoare din localități. Apariția sa depinde în mare parte de creșterea
animalelor domestice. Astfel rândunica poate fi întâlnită pe terenuri agricole, în localități, de-
a lungul drumurilor, oriunde găsește locuri corespunzătoare pentru a cuibări și a aduna
hrană, de multe ori preferând zonele aflate în apropierea apelor. [11][17]
 Este frecventă mai ales în regiunile joase, dar poate urca și în ținuturile mai înalte, acolo
unde are condiții de cuibărit. Se întâlnește de la nivelul mării până la circa 3000 m, de obicei
sub 1000 m în Europa. În Franța cuibărește până la 1500 m în Gard, 1600 m în Pirinei și
peste 1800 m în Alpi. Este absentă în regiunile arctice și în munții înalți. [17][23]
 În România și Republica Moldova este oaspete de vară, frecvent întâlnită în toate zonele
preferând vecinătatea omului. Poate fi întâlnită până în zonele montane superioare (chiar
2000 m în Carpați); trăiește în localități (preponderent în cele rurale), cuibărind sub streașina
caselor, în interiorul clădirilor (depozite, grajduri, garaje etc.).[2][5][9][10]
 Își procură hrana în diferite habitate deschise, iar în condiții meteorologice adverse, adesea
și deasupra apei. În migrație, cele mai ridicate concentrații de rândunici sunt observate în
zonele umede, în special în bazinele acvatice. În cartierele de iarnă africane trăiește de
obicei în apropierea zonelor mlăștinoase. Se cocoțează în principal în stufărișuri sau altă
vegetație deasă care crește în apă sau în apropierea apei, pe ierburi înalte și culturi agricole,
în tufărișuri sau coronamentul arborilor; de asemenea, pe fire suspendate în orașe și pe sau
în clădiri, mai ales în vreme rece.[17]

 Hrana