Păsări și animale

pe cale de
dispariție
Nurca europeană
Nurca europeană, Mustela lutreola este un
animal din familia Mustelidae ce trăiște în
unele regiuni din Spania, Franța, România,
Ucraina, Estonia și Rusia. În trecut trăia în
regiuni din întreaga Europă. Este similară la
înfățișare cu nurca americană.Nurca
europeană este o specie în pericol de
dispariție.

Nurca europeană are blana în totalitate maro,

cu excepția buzelor. Se hrănește cu viețuitoare
acvatice, dar și cu păsări și mamifere mici.

Nurcile se imperecheaza în lunile februarie-

martie.
 Ursul panda gigant
Ursul panda gigant este o specie de urs
nativă Chinei, unde aceştia sunt
considerați o comoară națională. Chiar
dacă au parte de acest statut, urșii panda
giganți sunt pe cale de dispariție. Cel mai
recent recensământ din 2008 arăta că
undeva între 1000 și 2000 de exemplare
mai trăiesc în sălbăticie iar aproximativ
100 sunt găsite în grădini zoologice din
întreaga lume.
 Vidra europeană
Vidrele sunt animale cosmopolite, lipsind doar in Australia și
insulele învecinate. Ele viețuiesc pe litoraluri stâncoase marine,
pe lângă apele curgătoare și stătătoare, fiind înotătoare
excelente. Ele ating pe uscat o viteză de 29 km/h. Vizuinele
unor vidre sunt uneori dotate cu mai multe încăperi săpate la
cel mult 500 m de malul apelor.
Vidrele sunt animale de obicei active ziua, dar unele dintre ele
practică un mod de viață nocturn. Își fac rost de hrană din apă.
Vidrele se hrănesc cu pește, broaște, crustacei și alte
nevertebrate acvatice, cantitatea de hrană zilnică a unei vidre
variind între 15 și 25% din greutatea corporală a animalului.
Cantitatea necesară de hrană este influențată de anotimp.Cele
mai multe vidre vânează între 3 și 5 ore pe zi. Masculii trăiesc
solitari, căutându-și pereche numai în perioada împerecherii,
iar femelele se ocupă de creșterea puilor.
 Lebăda

• Lebedele sunt păsări din familia Anatidae din

genul Cygnus.[3] Printre cele mai apropiate rude
ale lebedelor se numără gâștele și rațele.
Lebedele împreună cu gâștele sunt strâns
înrudite în subfamilia Anserinae unde formează
tribul Cygnini. Uneori, sunt considerate o
subfamilie distinctă, Cygninae. În prezent există
șase specii de lebede, și multe alte specii au
dispărut; în plus, există o specie cunoscută sub
numele de lebădă coscoroba care nu mai este
considerată una dintre adevăratele lebede.
Lebedele de obicei trăiesc în cuplu cu același
partener toata viața, deși uneori apare
„divorțul”, în special după eșecul cuibăritului
sau dacă un partener moare, lebada rămasă va
căuta alt partener.
Plante pe cale de
dispariție
 Papucul doamnei

Papucul doamnei apare în pădurile umbroase de foioase și mixte

(rareori în plină lumină solară la altitudini mai mari) sau mai rar, pe
versanții împrăștiați cu pietre, predominant pe soluri calcaroase.

Poate rezista iernilor reci și în părțile nordice ale eurasiei tinde să

crească în grădinile de primăvară bogate în calciu și pe pajiștile
mlăștinoase.

Planta este favorizată de climele suboceanice până la cele

subcontinentale și este rară în regiunile cu climă atlantică și
mediteraneană
 Cornaciul
Cornaciul reprezintă oricare dintre cele trei existente specii din genul
Trapa: Trapa natans, T. Bicornis și pe cale de dispariție Trapa rossica.
Este, de asemenea, cunoscut sub numele de castan de apă sau ciulin de
baltă. În India se numește singada.

Aceste specii sunt plante acvatice plutitoare, care cresc în apă

curgătoare lentă până la 5 m adâncime, originare din zone temperate
calde din Eurasia și Africa. Ele poartă fructe ornamentale, care, în cazul
lui T. Bicornis, seamănă cu capul unui taur sau cu silueta unui liliac care
zboară. Fiecare fruct conține o singură sămânță foarte mare. T. Natans
și T. Bicornis au fost cultivate în China și pe subcontinentul Indian
pentru semințele comestibile timp de peste 3.000 de ani.
 Stevie Turcească

• Este o plantă perenă, foarte răspândită în

România, crește spontan primăvara, pe
pășunile din zonele de deal și de munte, în
jurul stânelor, în grădinile necultivate
etc.Previne și combate astenia de primăvara,
este detoxifiantă, reglează nivelul zaharului
din sânge, reduce tensiunea arterială,
combate obezitatea, este diuretică,
stimulează și fortifică sistemului imunitar,
grație conținutului bogat de minerale și
vitamine, combate constipația, ajută la
combaterea tusei, pneumoniei, tuberculozei,
datorită proprietăților antibacteriene, previne
și tratează – acneea, ridurile, eczemele,
dermatita.
 Trifoi Panonian
Trifoiul (Trifolium) este un gen de aproximativ 300 de specii de
plante din familia leguminoaselor, Fabaceae. Cea mai mare
diversitate apare în zonele temperate din emisfera nordică, dar
există specii care trăiesc și în America de Sud și Africa, incluzând
altitudinile înalte de la tropice. Sunt plante erbacee mici anuale,
bienale sau plante perene cu viață scurtă. Frunzele sunt trifoliate
(rareori 5- sau 7-foliate), cu stipelele adnate pe pețioluri, iar florile
sunt grupate în inflorescențe mici albe, roșii, violet sau galbene;
păstăile mici, cu puține semințe, sunt închise în caliciu. Alte genuri,
denumite uneori trifoisunt Melilotus (sulfină) și Medicago
(culbeceasă). Numele științific este derivat din limba latină tres,
„trei” și folium, „frunză”. Trifoiul reprezintă o sursă de hrană pentru
larvele unor specii de lepidoptere
 Arin alb
Arinul (Alnus) este un gen taxonomic de plante,
din ordinul Fagales, familia Betulaceae, care pot
fi arbuști sau arbori, ce cresc de obicei pe malul
apelor. Plantele au frunze căzătoate, alterne,
ovate sau subrotunde, cu vârf obtuz, trunchiate
pe margine, întregi spre bază, în rest neregulat
dințate sau lobulate. Florile masculine, grupate
în amenți lungi, și cele feminine, grupate în
amenți mici, ovali, sunt polenizate de către vânt.
Bracteele lignificate ale amenților feminini —
care se deschid la maturitate lăsând semințele
sa cadă — rămân pe ramuri după căderea
fructelor (nucule) ca niște conuri de conifere. În
România este întâlnit frecvent arinul negru.