MAMIFERE

Proiect realizat de Popovici David Si ZoiTanu David

 Delfinul face parte din mamiferele
acvatice, intraordinul Cetacee. Exista
40 de specii existente denumite
delfini. Acestia sunt conisderati ca
fiind cele mai inteligente mamifere
marine. Delfinii traiesc in grupuri, in
toate oceanele lumii dar se gasesc in
mod special in Oceanul Pacific si cel
Atlantic.
Ariciul este un mamifer mic care aparține ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Greutatea variază de la 800-
1200g, în dependență de specie. Ei au membre mici și puternice, membrele posterioare fiind puțin mai mari și musculoase ca cele anterioare.
Membrele au câte 5 degete, unde primul și ultimul deget sunt mai mici în comparație cu celelalte degete și nu au gheare. Au niște ochi mici și o
ureche externă slab dezvoltată. Au un bot mic și ascuțit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală și laterală a corpului este
acoperită cu niște ace lungi și ascuțite, alcătuite din cheratină și având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15.000 de
astfel de ace. Se deosebesc, în Europa, după ariile de răspândire predominantă, în est Erinaceus concolor (cel întâlnit și în România), iar în vest
Erinaceus europeus. Poate mușca atunci când se simte în pericol.[necesită citare]
Leul (Panthera leo) este o specie de mamifer terestru carnivor din subfamilia Pantherinae, familia Felidae, al doilea ca mărime – după
tigru – dintre cele cinci feline mari. Este o specie socială, trăind în grupuri formate din câțiva masculi adulți, femele înrudite și pui.
Femelele vânează de obicei împreună, prădând mai ales copitatele mari. Leul este un prădător de vârf; deși mănâncă hoituri atunci
când apar oportunități și se știe că vânează oameni, specia de obicei nu o face.

Leul locuiește în savane și zone cu pajiști și arbuști. Este de obicei mai diurn decât alte feline sălbatice, dar se adaptează să fie activ
noaptea și în amurg. În timpul Neoliticului, leul s-a răspândit în toată Africa, Europa de Sud-Est, Caucaz și Asia de Vest și de Sud, dar
a fost redus la populații fragmentate în Africa sub-sahariană și o populație în vestul Indiei. A fost inclusă pe Lista Roșie a IUCN ca
fiind o specie vulnerabilă din 1996, deoarece populațiile din țările africane au scăzut cu aproximativ 43% de la începutul anilor 1990.
Deși cauza declinului nu este pe deplin înțeleasă, pierderea habitatului și conflictele cu oamenii sunt cele mai mari cauze de
îngrijorare.
 Ornitorincul este un mamifer arhaic,
reprezentant al familiei
Ornithorhynchidae a ordinului
Monotremata, cu o alcătuire anatomică
prezentând o neobișnuită îmbinare de
caractere, unele moștenite de la
strămoșii reptilieni, altele amintind de
păsări. Pot trăi 15-20 ani.
 Cangurul este un mamifer marsupial,
având înălțimea de la 0,9 m până la 3
m și masa de la 3 kg până la 150 kg, în
funcție de specie și de sex. Cangurii
sunt animale plantigrade. Mai sunt
denumiți macropozi, ceea ce înseamnă
„picior mare”, din cauza dimensiunilor
picioarelor.

Astfel, ei folosesc sincronizat ambele membre

inferioare pentru a parcurge o distanță terestră
mare. Blana cangurilor poate fi de mai multe
culori în funcție de specie: cenușie, brună,
brună-roșietică, brună-gălbuie, albastră-
deschisă sau neagră. Cangurii au foarte bine
dezvoltat auzul și văzul.
 Mistrețul (denumire științifică Sus scrofa) este un mamifer sălbatic
omnivor, în general nocturn. Aria sa de răspândire cuprinde întreaga
Europă, nordul Africii inclusiv Munții Atlas, mare parte din Asia,
întinzându-se la sud până în Indonezia (harta alăturată este
imprecisă, incluzând ca arie de răspândire și zonele ocupate de
specii înrudite, cum ar fi pecariul). În România populează pădurile,
începând cu Delta și Lunca Dunării, până în desișurile Carpaților. Este
colorat negru - cafeniu. Scoate sunete foarte asemănătoare celor
ale porcilor domestici. Colindă în turmă pădurile și culturile agricole
de la marginea acestora.

Produce stricăciuni în special în lanurile de porumb și cartofi.

Scroafa fată 4-6 purcei, pe care hrănește cu lapte. Este vânat
pentru trofeu și pentru carne. Poate ataca omul, de aceea
întâlnirea cu aceste animale trebuie evitată. Dentiția este
adaptată modului de hrănire și e formată din incisivi, canini și
măsele. Trunchiul său este puternic, îndesat, turtit lateral, mai
rotunjit la umeri și mai lat la șale. Râtul lung se termină cu un
disc mobil, susținut de un os cu care poate săpa și pământul
tare.
După elefant și rinocer , hipopotamul este al treilea cel mai mare tip de mamifer terestre și este cel mai greu artiodactil terrestre
existent . În ciuda asemănării lor fizice cu porcii și alte ungulate terestre , cele mai apropiate rude vii ale Hipopotamii sunt
recunoscuți după trunchiul lor în formă de butoi, gura larg deschisă care dezvăluie un canin mare.colți, corpuri aproape fără păr,
picioare columnare și dimensiuni mari. În ciuda formei sale îndesate și a picioarelor scurte, este capabil să alerge cu 30 km/h pe
distanțe scurte.

Hipopotamii locuiesc în râuri, lacuri și mlaștini cu mangrove , unde taurii teritoriali prezidează o întindere de
apă și grupuri de cinci până la treizeci de vaci și viței. În timpul zilei, ele rămân răcoroase rămânând în apă sau
noroi; reproducerea și nașterea au loc atât în ​apă. Ei ies la amurg pentru a pășuna pe ierburi. În timp ce
hipopotamii se odihnesc unul lângă celălalt în apă, pășunatul este o activitate solitară, iar hipopotamii nu sunt
teritoriali pe uscat. Hipopotamicul este printre cele mai periculoase animale din lume datorită naturii sale
extrem de agresive și imprevizibile. Sunt amenințați de pierderea habitatului și de braconaj pentru carnea și
dinții canini de fildeș .