Wombat

Familia Vombatidae
 Vombatidele (Vombatidae sau Phascolomyidae)

Sunt o familie de mamifere marsupiale terestre, nocturne, greoaie, cu

aspectul unor urși de dimensiune mai mică, cu picioare pentadactile scurte și
coadă scurtă. Au un marsupiu care se deschide înainte. Formula lor dentară
este 1•0•1•4/1•0•1•4 = 24, nu au canini, iar regimul alimentar erbivor.
Sunt răspândite în regiunile muntoase din Australia și insulele de la sudul
său, unde își sapă vizuini în pământ. Cea mai bine cunoscută specie este
Vombatus ursinus, vombatul (wombatul) comun.
 Anatomie
După aspectul exterior vombații se aseamănă cu urșii mici: corpul gros, scurt, scund și greoi.
Aceștia sunt marsupiale de mărime medie. Lungimea cap + trunchi = 67—120 cm; coada este rudimentară sau scurtă
(sub 5,5 cm); greutatea = 15-40 kg. Longevitatea până la 26 de ani (Vombatus ursinus).
Capul este îngroșat și lat. Nasul golaș, lipsit de peri (Vombatus ursinus) sau acoperit cu păr (Lasiorhinus). Urechile de
mărime medie sunt scurte, rotunjite sau ascuțite.
Membrele sunt scurte și groase, puternice, aproximativ de aceeași lungime, cu cinci degete (pentadactile), prevăzute cu
gheare mari. Primul deget de la picioarele posterioare este slab dezvoltat și lipsit de gheare. Al doilea și al treilea deget
de la picioarele posterioare sunt parțial sudate între ele.
Blana aspră și țepoasă, fără puf la vombații cu peri aspri (Vombatus) și moale și mătăsoasă cu păr pufos la vombații cu
blană moale (Lasiorhinus). Culoarea blănii variabilă de la un exemplar la altul: gălbuie, cenușie-argintie, cafenie sau
neagră (Vombatus) sau cenușie, cafenie sau neagră pe spate (Lasiorhinus).
Mamelele, în număr de două, sunt adăpostite de marsupiul relativ bine dezvoltat, cu deschiderea către partea
posterioară a corpului.
La vombați s-au găsit saci bucali slab dezvoltați. Stomacul simplu cu glande cardiace specializate (sau o pată glandulară)
în curbura mică a stomacului - o trăsătură particulară a vombaților, întâlnită și la ursuleții koala și la castori.
Formula dentară: 1•0•1•4/1•0•1•4 x 2 = 24, iar regimul alimentar erbivor. Dinții hipselodonți cu o creștere continuă.
Incisivii de dimensiuni mari, acoperiți cu smalț doar anterior și lateral. De dinții jugali ei sunt separați de o diastemă. Nu
au canini. Premolarii și molarii mari, cu tuberculi mici pe suprafața de masticație (bilofodonți). Particularitățile
masticației este asemănătoare cu cea a rozătoarelor.
Craniul masiv, turtit. Numărul vertebrele la vombații cu peri aspri (Vombatus): 7 cer vicale, 15 toracice, 4 lombare, 4
sacrale și 10-12 caudale, în timp ce la vombații cu blană moale (Lasiorhinus) 7, 13, 6, 4, 15-16 respectiv. Atlasul nu este
închis pe partea ventrală. Vombații cu peri aspri (Vombatus) au 15 coaste, iar vombații cu blană moale (Lasiorhinus) 13.
Numărul diploid de cromozomi este de 14.

 Comportament
Vombații cu greu pot observați în natură, ind animale terestre nocturne, prudente și sperioase.

Deși tereștri, vombații sunt și foarte buni săpători de galerii, dar foarte bine se pot și adăposti între stânci, pe sub trunchiuri. Își sapă
galerii lungi și adânci în soluri afânate și pe sub straturi de piatră; au fost descrise galerii complicate cu o lungime mai mare de 30 m.
Scormonesc pământul cu labele anterioare și îl aruncă afară cu cele posterioare, iar cu incisivii puternici taie rădăcinile pe care le
întâlnesc în cale. În fundul galeriilor își fac un culcuș pentru noapte și vreme rea din iarbă și scoarță de copac. Aproape de ieșirea din
galerie vombații de obicei își amenajează locurile de odihnă – un alt culcuș, unde le place să facă băi de soare. Locurile de odihnă și le aleg
la adăpostul unui trunchi doborât sau lângă un arbore.

Sunt iuți în mișcări, putând fugi cu viteză mare pe distanțe scurte. Fuga lor rapidă, pe distanțe scurte, seamănă cu un fel de galop;
obosesc însă foarte repede și atunci pot prinși ușor.

Cu toate că sunt sălbatici în stare liberă, nesuportând să e atinși, aruncând înapoi cu picioarele posterioare și scoțând un mârâit
șuierat, în captivitate devin jucăuși și afectivi față de stăpâni.

De obicei vombații trăiesc solitari, ecare individ având teritoriul său de activitate; nu stau perechi decât în perioada de reproducere.
La o privire super cială, indivizii unei populații pot apărea ca alcătuind o colonie, dar în cadrul ei, aceștia nu-și încalcă teritoriile.
fi
fi
fi
fi
fi

fi

 Hrană
Regimul alimentar este erbivor.

Vombații se hrănesc mai ales cu ierburi, scoarță și rădăcini de plante

superioare, dar și cu alge. Au preferințe pentru muguri și semințe
încolțite, pe care le scot răscolind pământul cu labele anterioare.

Pot doborî arbori mari, la fel cum fac și castorii. Spre locurile unde își
procură hrana duc cărări bătătorite.

 Răspândirea si
Reproducerea
habitatul

Reproducerea are loc o singură dată pe an.
Gestația durează aproximativ 22 zile.
Femelele gestante nasc în ianuarie-iulie
un singur pui, gemenii ind foarte rari.
Puiul rămâne în punga mamei 6-9 luni
(marsupiu) până în decembrie, când el este
acoperit complet cu păr. Puii devin
independenți abia în vara anului următor.
Vombații trăiesc în Vombații trăiesc în
păduri, savane și stepe și, în general, în
ținuturile înierbate din zonele de joasă
altitudine (câmpii) și cele deluroase și
montane.
Sunt răspândiți în sud-estul Australiei,
Tasmania și Insula Flinders din
strâmtoarea Bass.

fi

 Starea de conservare

Numărul vombaților în ultimii ani a scăzut foarte mult din cauza

stârpirii lor directe de către om. Pentru că produceau pagube în
recolte, omul i-a distrus; apoi mulți vombați au fost omorâți de
câini și pisici sau de otrava pusă pentru combaterea șobolanilor,
care adeseori își găseau refugiul în galeriile acestor marsupiale.
În prezent în stare liberă, în natura, sunt rari.
Specii
Familia cuprinde 2 genuri actuale și 3 specii:
• Vombatus = Vombații cu peri aspri, Vombații cu nas gol
Importanța
Vombatul cu blană moale sudic (Lasiorhinus latifrons) și vombatul cu peri
aspri (Vombatus ursinus) sunt considerați uneori ca dăunători ai
agriculturii, din cauza pagubele pe care le provoacă culturilor și gardurilor.
Se adaptează ușor la viața în captivitate; de aceea sunt folosiți ca animale
de apartament. Băștinașii din Insula King au reușit să-i îmblânzească, încât
din marsupiale sălbatice și nocturne au devenit diurne: merg ziua în pădure
pentru a se hrăni și se întorc seara la locuințele stăpânilor.

• Vombatus ursinus = Vombatul cu peri aspri, Vombatul comun, Vombatul cu nas gol
• Lasiorhinus = Vombații cu blană moale, Vombații cu nas păros
• Lasiorhinus krefftii = Vombatul cu blană moale nordic, Vombatul cu nas păros nordic
• Lasiorhinus latifrons = Vombatul cu blană moale sudic, Vombatul cu nas păros sudic
Pielea vombaților cu blană moale este comercializată, iar aborigenii fac din
ea fâșii cu care își leagă părul. Pentru a-i prinde, localnicii își fac câte un
paravan din vreascuri, pe care îl situează în vecinătatea ascunzișurilor și
îi pândesc până ies în căutare de hrană.

• Rhizophascolomus

• Phascolonus

• Warendja

• Ramasayia

 Bibliogra e
• Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof.
Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.

• Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și
Pedagogică. București, 1962, 207 p.

• Dumitru Murariu. Din lumea mamiferelor. Mamifere terestre, vol. I. Editura Academiei
Române, București, 1989.
fi

 Va multumesc pentru atentie!

–Piticu Raluca Maria-

-3601-