Zeci de rinoceri de Nepal - specie pe cale de disparitie - au disparut in mod misterios dintr-o rezervatie

naturala din India.

In anul 1984, in rezervatia din Babai Valley, aflata la 320 de km de Kathmandu, au fost adusi 72 de rinoceri. Dintre
acestia, 23 au fost omorati de braconieri sau au murit din alte cauze, ceilalti rinoceri... disparand cu desavarsire.
Oficialii parcului national sunt cu atat mai intrigati pentru ca nu au gasit nici cadavrele animalelor.

In China, cornul rinocerilor este la mare cautare, pentru ca se spune ca detine calitati afrodisiace. De aceea,
aceste animale cad adesea prada braconajului. In rezervatia din Chitwan, de exemplu, numarul rinocerilor a scazut
din 2000 de la 544 la 372.
<>

Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis)

Cea mai mica specie de rinocer din lume, timidul si retrasul

rinocer din junglele Sumatrei, traia odinioara prin toate
padurile tropicale, mlastinile si stufarisurile din India,
Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia, Vietnam, Malaezia.
In prezent, mai traiesc doar 6 populatii mici, risipite in cateva
rezervatii din Malaezia, insulele Sumatra si Borneo.
Specialistii considera ca in aceste nuclee izolate mai
supravietuiesc maxim 300 de exemplare. Principala cauza a deprecierii numarului lor este
vanatoarea in scopul recoltarii cornului, considerat si astazi de populatiile asiatice drept cel
mai puternic afrodisiac cunoscut. Un kilogram de corn de rinocer de Sumatra costa nu mai
putinde 30 000$ pe piata neagra locala. Pe langa acest aspect, trebuie luata in considerare
taierea accelerata a padurilor. Cum nu era de ajuns, acesta specie de rinocer nu se poate
inmulti in gradini zoologice, animalele fiind de regula foarte stresate de captivitate.
 Foto (1)

Cel mai mare mamifer terestru dupa cele trei specii de elefant existente, rinocerul alb, este un animal magnific,
impresionant si cum altfel decat cu o istorie trista vis-a-vis de modul in care a fost tratat de oameni. In prezent, gigantul
pachiderm reuseste sa supravietuiasca intr-o Africa macinata de saracie, boli si mizerie, iar viitorul se anunta inca
nesigur pentru acest ultim reprezentant al rinocerilor din Megafauna Africana.
In acest articol

•Viata la trei tone

• Un taciturn bonom
• Fratele Unicornului din povesti
• Salvarea unui gigant

Denumirea corecta pentru acest colos al savanei africane este cea de Marele Rinocer Alb,
nume dat de primii europeni care l-au intalnit in tinuturile arse de soare ale Africii, pentru a
evidentia inca o data faptul ca este cel mai mare rinocer nu doar in Africa, ci de pe intreaga
planeta. Aceasta specie de rinocer este, de altfel, si cea mai numeroasa dintre cele cinci specii
de rinoceri care au supravietuit pana in zilele noastre.

Denumirea sa este una plina de istorii, confuzii si ilustreaza perfect translatia multilingva a
unui nume de animal privit prin prisma oamenilor. Epopeea numelui sau incepe odata cu
olandezii care l-au botezat “Wijd” adica “lat” - intr-o traducere directa, aluzie la botul sau lat
adaptat a pascut iarba. Din olandeza termenul a trecut in limba afrikaans vorbita de buri,
colonistii olandezi, care l-au numit “Wit” . Primii exploratori englezi i-au spus White ,
preluand incorect termenul de Wit din afrikaans, unde insemna lat. Astfel, nevinovatul
rinocer cu botul lat s-a pomenit botezat The White Rhinoceros, adica rinocerul cel alb.
Rinocerul alb nu are deloc pielea alba ci, mai degraba, este colorata intr-o nuanta cenusie-alb
murdara, foarte asemanatoare de fapt cu coloratia Rinocerului Negru. Termenul a ramas si s-
a impamantenit in intregul limbaj international.

Viata la trei tone

Ca la orice specie de rinocer, trunchiul si capul rinocerului alb sunt enorme, la fel si gatul
care este scurt si puternic iar pieptul lat si indesat. Picioarele sunt scurte. Impresia de forta si
masivitate este de neuitat. Parca natura s-ar fi straduit sa realizeze un animal atat de solid incat
la prima vedere pare chiar butucanos. Acest rinocer nu este doar cel mai mare mamifer
terestru dupa elefant, dar enormul pachiderm are cel mai mare craniu dintre toate speciile de
rinoceri. Proportiile sale sunt intr-adevar colosale, ducandu-ne cu gandul, mai degraba, la un
demn reprezentant al marilor mamifere din Cuatenar decat la un animal din prezent. Un
mascul adult de rinocer alb poate depasi greutatea de 3 000 kg, lungimea corpului se situeaza
intre 3-4,20 m iar inaltimea la umar poate atinge 1,85 m. Masivul rinocer are in spatele cefei
ceea ce s-ar parea a fi o cocoasa alungita spre umeri, insa nu este altceva decat o masa de
muschi care actioneaza la ancorarea suplimentara a enormulului sau cap.

Pe acest cap rinocerul alb poarta doua coarne impresionante. Arme si podoabe in acelasi timp,
coarnele au fost si sunt inca motivul pentru care acest animal a fost intens vanat. Ambele sexe
au coarne, cele ale masculilor fiind mai lungi si mai masive. Coarnele cresc pe bot, cel din
fata fiind intotdeauna mai mare. In medie acesta atinge o lungime de 90 cm cu toate ca in
unele cazuri poate masura chiar si 1,50 m. Cu exceptia smocului de par din varful cozii si cu
perii care-i cresc pe marginea urechilor, rinocerii albi au pielea nuda, lipsita de orice alt fir de
par. Spre deosebire de rinocerii negri care au varful botului ascutit si mobil, adaptat la
apucarea frunzelor si crengutelor de arbusti, botul rinocerului alb este lat adaptat perfect
pentru pascutul ierbii.

Un taciturn bonom

Rinocerii albi traiesc in savanele si campiile ierboase din sud-estul Africii. Spre deosebire de
varul sau, rinocerul negru, care habiteaza in zonele de savana deasa,presarata cu plante
spinoase si arbusti, rinocerul alb este un ierbivor care paste prin excelenta. El se hraneste doar
cu ierburi, preferandu-le pe cele mici. De fapt, acesta poate fi considerat, fara greseala, ca
fiind cel mai mare pascator dintre toate mamiferele ierbivore. Bea apa de doua ori pe zi cand
intalneste o sursa stabila de apa, dar in cazuri extreme poate rezista si cinci zile fara sa se
adape. O zi obisnuita din viata oricarui rinocer alb poate fi impartita in trei niveluri de
activitate. In prima treime se hraneste si se adapa, in a doua treime se odihneste, iar timpul
ramas il petrece marcandu-si teritoriul si interactionand cu alti rinoceri. La fel ca orice
specie de rinoceri, rinocerul alb adora sa se balaceascca in noroi pentru a se racori si a-si
acoperi corpul cu o crusta de noroi care, uscandu-se, formeaza o protectie naturala contra
intepaturilor de insecte.

Viata lor sociala se rezuma la a se aduna in grupuri de maxim 14 exemplare, in majoritate

femele. Masculii tineri, imaturi sexual, se adauga deseori acestor congregatii de femele, pe
cand masculii adulti duc o existenta exclusiv solitara. Acestia au uneori un temperament
agresiv la adresa tinerilor pretendenti la femelele aflate in posesiunea lor. Batranii masculi
 sunt extrem de posesivi si isi petrec o buna parte a zilei marcand cu urina si excremente
marginile propriilor teritorii. Excrementele sunt depuse intr-un mod unic in lumea animala,
masculul adult de rinocer alb cautand musuroaie si ridicaturi de pamant pe care le marcheaza.
Daca nu gaseste nici una, el isi foloseste cornul spre a ridica o mica movila de pamant. Un
mascul activ poate avea nu mai putin de 20-30 astfel de movile care servesc drept avertisment
masculilor rivali. Rinocerul alb este un animal cu un caracter in general pasnic. Cel agresiv
este ruda sa apropiata, rinocerul negru. Acestea are un temperament mult mai irascibil,
atacand deseori oamenii care-i incalca teritoriul.

Fratele Unicornului din povesti

Inca din Antichitate, rinocerul a fost expus in menajeriile egiptenilor si sumerienilor.

Romanii au fost cei care l-au adus in sumbra lume a Colosseumului unde rinocerii erau fortati
sa lupte contra elefantilor, a taurilor si a ursilor. In imaginatia oamenilor rinocerul a fost
considerat dintotdeauna dusmanul neimpacat al elefantului. Legendele africane povestesc ca,
intotdeauna, inaintea unei confruntari cu un elefant, rinocerul isi ascute cu grija cornul de o
stanca. Evident, asemenea gen de comportament nu a fost documentat de nici unul dintre
zoologii care au studiat aceste animale. De fapt rinocerii si elefantii se tolereaza foarte bine
intre ei cu exceptia unor conflicte din Parcul National Kruger din Africa de Sud, incidente
aparute din vina omului. Un alt mit african, de inspiratie creationista, referitor la Facerea
Lumii, povesteste despre rinocerul care a primit de la Divinitate ordinul de a crea lumea
dintr- un bulgare de pamant. Animal ascultator, rinocerul a rostogolit cu cornul sfera de
pamant prin praful cosmic pana cand aceasta s-a rotunjit si a crescut tranformandu-se in
planeta noastra...

In Evul Mediu European, cornul de rinocer era vandut de sarlatanii epocii pe sume mari
sub titulatura pompoasa de “Corn de Inorog”. Atunci, in credintele timpului, oamenii de rand
alaturi de capetele regale erau convinsi de existenta inorogilor cu toate ca nimeni nu vazuse
vreunul...Se credea bunaoara ca podoaba unicornului era inzestrata cu toate virtutile. In
special clasa nobiliara si curtile regale erau mari amatoare in a cumpara coarne de rinocer.
Credulii aristocrati transformau coarnele de rinocer in vase de baut, fiind perfect convinsi ca
orice otrava pusa intr-un pahar faurit dintr-un corn de unicorn isi pierde astfel toata puterea.
Credinta care a fost, de altfel, puternic zguduita de nenumaratele asasinate cu otravuri carora
le-au cazut victime atatia nobili, regi si regine din perioda medievala.

Salvarea unui gigant

Marele Rinocer Alb este, din nefericire, singura specie de rinocer cu cele mai mari sanse de
supravietuire. Rinocerul negru africansi cele trei specii de rinoceri din Sud - Estul Asiei se
afla in mare pericol de disparitie. Cauza principala o constituie obiceiul absurd si fara efect,
de a considera cornul de rinocer drept un puternic afodisiac. Aceast obicei este originar in
China antica si s-a perpetuat din nefericire pana in zilele noastre. Tocmai datorita acestei false
credinte, majoritatea speciilor de rinoceri se afla aproape de extinctie. Mitul isi are originea in
primele asocieri mentale intre pozitia verticala a cornului si conceptul de erectie solida...Pasul
a fost facut si milioane de rinoceri au platit cu viata respectarea acestei bizare superstitii.
Spre deosebire de coarnele cerbilor sau ale bovinelor, cornul rinocerului nu are nici o parte
osoasa. Este alcatuit, pur si simplu, din cheratina, adica aceeasi substanta din care sunt
alcatuite unghiile si parul oricarui vertebrat....Efectul consumului de cheratina in scop erotic
este unul complet nul...Rinocerul alb mai traieste in prezent in Africa de Sud, Namibia,
Swaziland, Mozambic, Zimbabwe. De curand, a fost reintrodus cu succes in Zambia si
Kenya. Populatia totala atinge imbucuratoarea cifra de 11 600 de exemplare, astfel povestea
supravieturii cu succes a rinocerului alb sudic aduce o unda de speranta in cadrul
conservationistilor angajati in salvarea celorlalte specii.

Facts

• Denumirea sa stiintifica este Ceratotherium simun. Termen provenit din greaca veche ce se traduce prin Bestia
cu Corn si cu Nasul Lat!
• Pasajul olfactiv este la fel de mare ca sa intreaga cavitate craniana, permitandu-i asfel rinocerului alb sa detina
unul dintre cele mai agere simturi ale mirosului din intregul regn animal.
• Un rinocer alb poate atinge, atunci cand este furios, si viteza de 50 km/ora.
• Femelele devin recetive sexual la 6-7 ani.
• La nastere puiul cantareste intre 4-65 kg si este activ inca din prima zi de viata.
• Rinocerii albi se reproduc, din nefericire, doar o data la 2-3 ani.
• Cand se deplaseaza prin savana, puiul merge in fata mamei care il supravegheaza astfel perfect in spatiul
deschis. Datorita savanei impadurite in care traieste, puiul de rinocer negru merge intotdeauna in spatele
mamei care se misca prin desisuri pentru a-i face astfel cale libera micutului.
• O subspecie a rinocerului alb, denumita Rinocerul Alb de Nord (Ceratotherium simun cottoni) traieste doar in
Parcul National Garamba din Republica Democrata Congo. In prezent mai traiesc doar 5-10 exemplare. In
urma cu doar 20 de ani, acest rinocer traia si in Uganda, Republica Centrafrican si Sudan, insa braconajul si
distrugerea habitatului au dus aceasta populatie de rinoceri albi in pragul extinctiei ireversibile.

Foto (1)

Video (1)
 Vezi Galerie Articol
La cei 50 de ai ani săi, Charly este dovada că nu trebuie să fii mic, alb şi pufos pentru a
ajunge pe ecranele televizoarelor. El este cel mai bătrân rinocer crescut în captivitate.

Pentru că face parte dintr-un program de prevenire a dispariţiei rinocierilor albi, Charly şi-a
făcut fără îndoială datoria din acest punct de vedere. În 33 de ani el a devenit tatăl a 31 de
rinoceri şi încă este foarte apreciat în rândul femelelor, spun zoologii din parcul naţional
german.

Specialiştii spun că el ar putea fi chiar cel mai vârstnic din specie, având în vedere că, în
libertate, rinocierii trăiesc în medie 38-40 de ani. Charly a fost adus din Africa de Sud în 1972
şi este în continuare foarte sănătos. El ar mai putea trăi cel puţin 10 ani, spun veterinarii.

Foto (1)

Vezi Galerie Articol

Bucurie mare la Grădina Zoologică Ramat Gan Safari din apropierea Tel Avivului: după 15
ani, s-a născut primul rinocer alb.

Atât puiuţul, botezat Tibor, cât şi mama, Tanda, sunt sănătoşi, au anunţat responsabilii grădinii
zoologice.

Micul rinocer alb a şi fost prezentat vizitatorilor. Un pic buimăcit de oamenii din jur, Tibor nu
s-a îndepărtat prea mult de mama lui.
 Foto (1)

Vezi Galerie Articol

Un exemplar aparţinând uneia dintre cele mai rare specii de rinoceri a fost filmat pentru
prima dată pe insula Borneo. Oficialii din Malaezia ai organizaţiei ecologiste WWF au
declarat că imaginile cu rinocerul cu două coarne au fost capturate de o cameră ascunsă din
junglă.

În junglele malaeziene mai există între 25 şi 50 de astfel de rinoceri.

În filmuleţ imensul animal este prezentat cum se apropie de cameră respirând din greu.

Cornul de rinocer este alcătuit de fibre de keratină, asemănătoare firului de păr. Coarnele de
rinocer sunt cunoscute pentru calităţile lor afrodisiace. Rinocerul cu două coarne este cel mai
mic şi mai păros dintre toate speciile de rinoceri şi cântăreşte aproximativ 800 de kilograme.

Populatia de rinoceri cu un singur corn din Nepal a crescut in parcurile nationale protejate, a declarat un oficial
implicat in ultimul recensamant al animalelor, citat de EarthTimes. Recensamantul a fost realizat de curand in
Parcul National Chitwan, aflat la aproximativ 250 km de capitala Nepalului, Kathmandu.

Parcul este cunoscut pentru eforturile de conservare si protectie a speciilor pe cale de disparitie, inclusiv a
rinocerilor asiatici cu un corn si tigrilor bengalezi regali.

"Au fost vazuti in total 408 rinoceri in parcul national. Adica cu 36 de exemplare mai mult decat s-au numarat la
recensamantul din 2005", a declarat directorul general al Departamentului pentru Conservare a Vietii Salbatice,
Shyam Bajimiya.

Echipa de cercetare a aratat ca au fost identificate multe femele tinere, lucru care inseamna ca viitorul este
promitator pentru aceasta specie.

"Echipele noastre au putut sa identifice 100 masculi si 130 femele, dar sexul celorlalti rinoceri numarati nu a putut
fi determinat. Un numar considerabil de rinoceri sunt tineri", a subliniat Bajimiya. In timpul recensamantului din
2005 echipele de cercetatori au reusit sa numere doar 372 de rinoceri.

Noile descoperiri au generat un val de optimism printre oficiali, dupa ani de declin rapid al numarului rinocerilor.

Rinoceri se mai gasesc in Parcul National Bardiya, in vestul Nepalului, unde au fost mutati din Chitwan in anii
1980 si 1990 pentru crearea unei alte populatii alternative si viabile.
Cu toate acestea, rapoartele de anul trecut au aratat ca multi dintre rinocerii relocati au fost fie omorati de
braconieri fie au disparut.

Nepal a listat specia de rinoceri cu un singur corn ca fiind pe cale de disparitie in anii 1960, dupa ce numarul
animalelor a atins cel mai jos nivel, aproximativ 60 de exemplare.

Nairobi-Numarul rinocerilor din Africa a iregistrat cresteri semnificative, nu insa

si o sub-specie a rinocerilor care se intalneste in Congo, ce a fost declarata de specialisti
ca fiind pe cale de disparitie.

In timp ce populatiile de rinoceri prospera in alte regiuni, nordicul rinocer alb, ce traieste
numai in nord-estul Repuplicii Democrate Congo, in Parcul National Garamba, a fost vanat de
braconieri.

Baza elvetiana a Uniunii Internationale pentru Conservrea Naturii (IUCN) a declarat ca au

fost inregistrate 30 de exemplare in aprilie 2003, si doar 4 exemplare au fost confirmate in
august 2006.

“Ingrijorator este faptul ca cercetarile de teren au esuat in incercarea de a depista urmele celor
patru exemplare ramase”, a decalrat Martin Brooks, liderul Grupului Specializat in
cunoasterea Rinocerului African, intr-un raport.

“Cu exceptia cazurilor in care animalele sunt gasite in actiunile intensive ce se desfasoara sub
directia Fundatiilor Parcurilor Africane, sub-speciile pot fi condamnate disparitiei.”

Rinocerii albi sunt vanati de braconiei pentru cornul lor, care valoreaza mult pe piata din
Yemen, unde sunt comercializate abuziv, si in Extremul Orient, unde sunt comercializate
pentru presupusa lor calitate medicala.

Protectia faunei salbatice este aproape imposibila in estul Republicii Democrate Congo, mai
ales, din cauza violentei insugentilor care inca lupta dupa un razboi ce s-a incheiat acum cinci
ani si care a ucis patru milioane de oameni, majoritatea din cauza foametei si a bolilor.

Autoritatile au anihilat in martie o retea suspecta de trafic de gorile montane, o specie rare
intalnita in Parcul Virunga din Congo.

Iar luna trecuta, un grup de conservare a naturii a declarat soldatilor ca rebeli impreuna cu
localnicii au ucis paisprezece elefanti, in scopul satisfacerii cererii de fildes de catre piata
chineza.

In padurile dese din Garamba, in partea de nord, bandele de braconieri includ grupari de
gherila puternic inarmate din nordul Uguandei.

In alte regiuni de pe saracul continent, vestile despre rinoceri sunt mult mai bune, conform
datelor IUCN, care ofera date despre animalele salbatice ce sunt considerate prioritare
protectiei.
Eforturile de conservare, incluzand aici si pe cele de stopare a braconajului, au dus la o
crestere a numarului de rinoceri albi, de la 14540 in 2005, la 17480 anul trecut, conform
datelor IUCN.

Cifre mai mici s-au inregistrat in cazul rinocerului negru, care a crescut de la 3730 in 2005, la
4180 anul trecut, totusi este considerat ca fiind in pericol de disparitie de catre IUCN.

Rinocerii albi din Nord, pe care nu-i regăsim decât în Parcul Național Garamba
în Nord-Estul Republicii Democrate Congo(RDC), se află în pragul exterminării,
victimă a braconajului, a anunțat pe 16 iunie Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii( UICN).

După UICN, în aprilie 2003 existau 30 de rinoceri albi și doar 4 în august 2006.

Într-un mod îngrijorător, cercetările recente de la fața locului au eșuat în descoperirea celor
patru rinoceri, a indicat Martin Brooks, șeful echipei UICN însărcinată cu rinocerii albi.

Rinocerii albi sunt victimele braconajului pentru coarnele lor,

care se vând la prețuri mari în Yemen, une se fac mânere și
în Extremul Orient, unde le sunt atribuite virtuți medicinale.
Conflictele ce se desfășoară în RDC fac dificilă protecția
rinocerilor în Estul țării.

În schimb, pe teritoriul Africii, UICN anunță că populația de

rinoceri albi a trecut de la 14 500 în 2005 la 17 480 anul
trecut, mai ales ca urmare a luptei împotriva braconajului.

Numărul rinocerilor negri din Africa este și el în creștere și

trece de la 3 700 la 4 180. Specia este totuși considerată de
UICN ”în mare pericol.”

Rinoceri
Trei dintre cele cinci specii de rinoceri care mai trăiesc pe Terra sunt pe cale de
dispariţie, numărul total al acestor mamifere fiind sub 18.000 de exemplare.

Rinocerul negru din Africa, Rinocerul de Java şi Rinocerul de Sumatra figurează pe lista roşie
a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, la capitolul “animale periclitate”.
Aceasta înseamnă că, peste câţiva ani, dacă măsurile de protecţie se vor dovedi neputincioase,
exemplare ale acestor specii vor mai putea fi văzute doar la Zoo.

Erbivor de talie mare, asemănător unui cuirasat viu, care ne aminteşte de megafauna din erele
preistorice, rinocerul pierde lupta cu cel mai redutabil duşman al său, omul. Vânaţi, continuu,
din antichitate, pentru proprietăţile “miraculoase” ale cornului lor cheratinos şi alungaţi, tot de
om, din motive economice, din habitatul lor natural, rinocerii se împuţinează, astăzi,
îngrijorător.
În prezent, ei mai pot fi întâlniţi doar în Africa şi Asia, într-un număr total de 17.500 de
exemplare, alţi 1.200 de rinoceri trăind în captivitate.

Legendarul „corn al inorogului”

Principala cauză a tragediei rinocerilor a fost, încă din antichitate, cornul pe care îl poartă în
frunte. Proprietăţile curative şi afrodiziace ale acestuia, cunoscute şi utilizate în medicina
tradiţională, de mii de ani, au dus la vânarea, fără măsură, a rinocerilor.

Cheratina din care este făcut acest corn conţine o proteină cu însuşiri imunostimulatoare, fiind
folosită la combaterea febrei şi a convulsiilor. Iar cantitatea mare de fosfor din cornul de
rinocer este un stimulator energetic, cu rol afrodiziac foarte apreciat.

Pe baza acestor proprietăţi considerate miraculoase, în bestiarul Evului Mediu s-a născut
legenda inorogului, un cal cu corn în frunte, care adormea doar în poala unei fecioare şi numai
aşa putea fi prins şi deposedat de cornul vrăjit. Este un fapt real că, în secolul al XVl-lea,
regina Elisabeta a Angliei a plătit pentru un “corn de inorog” suma de 10.000 de livre, un preţ
pe care se putea cumpăra un castel.

În ultimii 30 de ani, au fost ucişi 65.000 de rinoceri

Faima cornului de rinocer face ca vânarea acestuia să pară de neoprit. Din acest corn se
sculptează şi mânerele pumnalelor utilizate în diferite ritualuri, aşa încât aceste obiecte sunt
foarte căutate şi bine plătite în zonele în care tradiţiile încă se practică.

Dar şi în Europa şi America, unde sunt cerute de iubitorii de artă africană, care nu se uită la
preţ când este vorba de un lucru autentic. Şi, cum cele două specii de rinoceri care trăiesc în
Africa, Rinocerul Alb şi Rinocerul Negru, au ghinionul de a purta două coarne în frunte,
această calitate le pune în primejdie supravieţuirea. Doar în ultimele trei decenii, numărul
rinocerilor africani a scăzut de la 65.000 de exemplare la 2.000. Recordul exterminării lor îl
deţine coasta de vest a Africii, unde rinocerii negri au dispărut şi specia a fost declarată
“stinsă”.

Păziţi cu arme şi elicoptere

Bine-cunoscuta organizaţie internaţională CITES (Controlul Comerţului Internaţional cu

Specii Periclitate), la care au aderat 113 state, a luat măsuri de protecţie şi pentru rinoceri. Au
fost create parcuri naţionale, în care animalele ar trebui să nu mai fie ameninţate de vânători.
Dar braconierii încalcă orice lege şi, adesea, pentru ca rinocerii să fie apăraţi de armele lor
ucigaşe, paznici înarmaţi îi protejează.

Când se întâmplă ca păzitorii să fie depăşiţi de asaltul braconierilor, în sprijinul lor sunt
trimise ajutoare, cu elicopterul. Vulnerabilitatea rinocerului, ca specie, faţă de vânătoarea
intensivă, este cu atât mai mare cu cât aceste animale se înmulţesc rar. Femela naşte doar un
pui, care rămâne lângă mama lui trei-cinci ani, din cei vreo 60 de ani, cât trăieşte de obicei.

Cornul de rinocer păros, 60.000 dolari/kg

Nici rinocerii din Asia nu sunt mai norocoşi. Pe lângă braconaj, defrişarea pădurilor, larg
practicată în ultima sută de ani, pune în pericol Rinocerul de Java, din care au mai rămas doar
50 de exemplare, şi Rinocerul de Sumatra, care mai are doar 300 de exemplare.

Rinocerul de Sumatra, numit şi rinocerul “păros”, pentru că are corpul acoperit de peri aspri,
este singurul care se trage dintr-o specie de rinoceri cu blană, care a trăit cu peste 14 milioane
de ani în urmă. Iar faptul că acest rinocer are şi el, ca şi cei africani, două coarne face ca
vânarea lui să fie foarte intensă.
Un kilogram din cornul lui costă, în Orientul Îndepărtat, 60.000 de dolari, principalii
consumatori fiind China, Taiwanul, Coreea de Sud.

Pui născuţi în captivitate

Vestea bună pentru cei care cred că rinocerii merită să fie apăraţi este că aceste animale se
înmulţesc uşor în captivitate şi există speranţe ca ele să fie reimplantate în habitatele naturale.

Oamenii din zonele în care rinocerii au dispărut arată un puternic ataşament faţă de
exemplarele care “revin acasă”. Astfel, un rinocer de Sumatra născut într-o grădină zoologică
din Cincinatti, SUA, a fost primit ca “un erou naţional” de locuitorii insulei, el făcând parte
dintr-un program de salvare a speciei. De asemenea, rinocerul Charly, de provenienţă din
Africa de Sud, aflat de 33 de ani într-o rezervaţie din Germania, a fost, în acest interval de
timp, de 31 de ori tată, toţi puii lui supravieţuind.

Culturile ilegale de cafea ucid animalele protejate

Organizaţia World Wildlife Fund for Nature (WWF) a semnalat faptul că, în 2007, în Parcul
Naţional Bukit Barisan Seletan, din sudul insulei indoneziene Sumatra, unde se află o mare
rezervaţie naturală de animale, pădurea a fost defrişată în proporţie de 20%, pentru a se
cultiva cafea. “Dacă defrişarea va continua, în 10 ani se va defrişa 40% din suprafaţă, ceea ce
va avea un impact devastator asupra speciilor din această rezervaţie naturală”, a declarat Nazir
Foead de la WWF.

Supravieţuitorii din Parcul Bukit sunt ultimele 40 de exemplare de tigri de Sumatra, 500 de
exemplare de elefanţi de Sumatra şi aproximativ 85 de rinoceri de Sumatra. Ceea ce a surprins
opinia publică internaţională a fost că firme-gigant din industria cafelei, precum Nestle, Kraft
Iacobs şi Starbucks, au comercializat cafeaua ilegală din Sumatra.

Se ştie însă că Indonezia este al patrulea exportator de cafea din lume şi al doilea producător
mondial de Robusta, ceea ce o recomandă ca pe un operator de încredere pe piaţa cafelei. Pe
viitor, marilor firme care au comercializat cafeaua ilegală din Indonezia li s-a recomandat o
mai mare prudenţă, mai ales când aceasta este exportată prin Portul Lampung, de lângă Parcul
Naţional Bukit.

Rinocerii adoptaţi cu ziua, cadou pentru adolescenţi

Un mijloc în plus de a le da şanse de salvare rinocerilor aflaţi în pericol este şi posibilitatea de

a fi adoptaţi. Pe site-ul www.rhinos-irf.org al Fundaţiei Internaţionale de Protecţie a
Rinocerilor (IRF), sunt prezentate câteva exemplare care au nevoie de un protector.
 Ele trăiesc în diferite rezervaţii şi au avut probleme de sănătate, în prezent
depăşite, dar necesită o mai mare atenţie în îngrijirea lor, şi, în consecinţă, orice
ajutor bănesc le este favorabil. Oricine poate adopta un rinocer, cu 30 dolari pe
zi, sau pentru două zile, cu 60 dolari.

Prin minifilmuleţe video, amatorii îi pot vedea live pe puiul Andals şi pe tinerii
Bina, Torgamba, Ratu sau Rosa, cei cinci rinoceri care sunt oferiţi, spre adopţie,
în prezent, site-ul actualizându-se permanent. În opinia celor de la IRF, adolescenţii sunt cei
care se bucură cel mai tare când, de ziua lor, primesc în dar un rinocer, adoptat pentru o zi sau
două.

Sursa: Adevarul

Zeci de rinoceri de Nepal - specie pe cale de disparitie - au

disparut in mod misterios dintr-o rezervatie naturala din
India.
In anul 1984, in rezervatia din Babai Valley, aflata la 320 de
km de Kathmandu, au fost adusi 72 de rinoceri. Dintre
acestia, 23 au fost omorati de braconieri sau au murit din
alte cauze, ceilalti rinoceri... disparand cu desavarsire.
Oficialii parcului national sunt cu atat mai intrigati pentru
ca nu au gasit nici cadavrele animalelor.
In China, cornul rinocerilor este la mare cautare, pentru ca
se spune ca detine calitati afrodisiace. De aceea, aceste
animale cad adesea prada braconajului. In rezervatia din
Chitwan, de exemplu, numarul rinocerilor a scazut din 2000
de la 544 la 372.

Rinocerii asiatici raman fara hrana

Joi, 18 September 2008 - 09:19
a|A

Rinocerii cu un corn din sudul Asiei, care sunt pe cale de disparitie, isi parasesc habitatul lor natural in cautarea
hranei ajungand direct in mainile braconierilor ilegali, informeaza Reuters.

Mai multi specialisti din Nepal care se ocupa cu studierea rinocerilor asiatici sustin ca habitatul acestora este
invadat de "specii exotice" de buruieni si plante salbatice si din cauza aceasta animalele raman fara nutretul lor
natural.

"Pajistile sunt invadate de ierburi si alte plante nedorite care nu sunt potrivite pentru hrana rinocerilor", a spus
Bibhab Kumar Talukdar, vicepresedinte al grupului. "Trebuie sa ne concentram asupra unei solutii foarte bune de
controlare a buruienilor, iar pentru acest lucru trebuie sa intensificam cercetarile", a mai spus oficialul.
Acest animal rar, care s-a inmultit in mod semnificativ in Nepal si India, este intalnit in special in statul Assam
din nord-estul Indiei si in sud-vestul Nepalului.

Braconajul reprezinta principala amenintare a rinocerilor care sunt omorati ilegal pentru cornul lor si pentru alte
parti ale corpului. Cornul de rinocer are o valoare foarte mare pe piata din China si alte tari din sud-estul Asiei.

Foto: Reuters

Unui rinocer impaiat i s-au furat coarnele

Persoane necunoscute au spart geamul dioramei care prezenta un rinocer alb impaiat in cadrul expozitiei Muzeului Iziko
din Cape Town, Africa de Sud. Conform autoritatilor locale, acestia i-au retezat rinocerului ambele coarne, cu scopul de
a le vinde pe piata neagra.
Coarnele unui reinocer alb expus la Muzeul Iziko de peste 120 de ani au fost retezate si furate intr-o
singura noapte de catre persoane ramase necunoscute, cel mai probabil membrii ai lumii interlope
sud-africane interesati sa vanda coarnele rinocerului pentru preturi astronomice in Asia de Sud-Est,
unde coarnele de rinocer sunt considerate inca un foarte puternic afrodisiac. Autoritatile muzeului au
avertizat pe postul public de televiziune ca nimeni sa nu consume parti din coarnele rinocerului, caci
intregul exponat a fost prezervat cu ajutorul unei solutii mixte realizate din arsenic si DDT, ambele
substante fiind mortale daca sunt ingerate.

“Este o intamplare trista care arata pericolul in care se afla rinocerii in ziua de astazi, rinoceri care nu
sunt in siguranta fata de traficantii de coarne nici macar atunci cand stau expusi impaiati prin muzee”
declara Jati Bredekamp, sef curator al Muzeului din Iziko. Comertul cu coarne de rinocer este interzis
de peste 30 de ani, dar acesta continua sub o forma sau alta datorita cererii uriase din Asia.
Autoritatile sud-africane sunt de parere ca odata ce coarnele vor ajunge sa fie vandute in Asia, iar
potentialul comparator va consuma chiar si o parte infima din ele, atunci se poate vorbi de un caz de
deces sigur, datorita substantelor toxice folosite pentru prezervarea rinocerului impaiat.

Rinocwerul javanez
Rinocerul de sumatra
Rinocerul negru
Rinocwerul indian
Rinocerul alb

Rinocerul se gaseste in Asia si Africa. Locuieste in savane deschise sau cu tufisuri, dar mai ales in zona dintre
savana si padure.
Corpul animalului este foarte mare si gras, asemanator cu un butoi, iar capul este mare, avand pe nas 2 coarne
curbate pe nas, unul mai lung decat celalalt. Picioarele sunt groase si puternice, pentru a putea sustine corpul
imens si se termina cu 3 degete, iar pielea este groasa si acoperita cu par putin si rar. Culoarea pielii este gri
(pentru rinocerul alb) sau neagra.
 Lungimea si greutatea rinocerului difera in functie de specia din care face parte, astfel ca rinocerul negru are
lungimea de 3-4 m si 1,30 m inaltime la nivelul umerilor, iar in cazul rinocerului alb lungimea este de 3,5-5 m,
iar inaltimea cuprinsa intre 1-2 m. Greutatea rinocerului negru este de 1.000-2.000 kg, iar a celui alb de 2.300-
3.600 kg.
Rinocerul negru ramane in legatura numai cu mama sa, spre deosebire de cel alb, care ramane intr-un cerc de
prieteni.

Acest animal este ierbivor si se hraneste cu muguri, iarba grasa, frunze, copaci mici si tufisuri.
Nu are dusmani in randul animalelor, ci in randul oamenilor. Acestia il vaneaza pentru coltul frontal. Pentru a se
apara se ascunde in spatele copacilor grosi, care il ajuta la camuflare Daca pericolul este mare rinocerul se
foloseste de cornul din frunte, fiind foarte agresiv. Din aceasta cauza este declarat animal periculos.

Este aproape in permanenta plin de noroi, acesta protejandu-l impotriva soarelui puternic si insectelor. Pentru a
scapa de acestea din urma permite anumitor pasari sa stea pe spatele lui si sa manance aceste insecte.
Rinocerul da impresia ca e gata de atac in orice clipa, pentru ca are vederea slaba. Are capacitatea de a alerga
cu 50 de km\ora in timp ce loveste in permaneta cu cornul. Se poate intoarce repede intr-un spatiu mic, dand
dovada de multa agilitate.

Rinocerul alb este al al doilea mamifer ca marime dupa elefant.

Karoo si Kruger, doua rezervatii ecologice din Africa de Sud

• Vineri, 23 Noiembrie 2007

• Tipareste

• Trimite e-mail
• Trimite pe Yahoo! Messenger

• Delicious

• Comenteaza

Ţara are 21 de parcuri nationale, insumand sute de mii de hectare de habitat natural,

care sunt o atractie din ce in ce mai mare pentru europenii dornici de explorarea

tinuturilor virgine.

Pentru o astfel de experienta, multi sunt dispusi sa plateasca zeci de mii de euro.

Pesterile, trecatorile, plantele exotice, sutele de mii de hectare de habitat

natural pastrat intact de decenii intriga iubitorii de natura, atrag turistii in

Africa de Sud. Karoo este parcul cu cele mai multe broaste testoase. Kruger, cel

mai mare parc din lume.

Karoo Park, cel mai mare ecosistem din Africa de Sud, este imprejmuit de Muntii Nuweveld si are

una dintre cel mai bine conservate mostre de viata salbatica din regiune. Multi il considera una

dintre minunile "stiintifice" ale lumii. Rocile din aceasta zona contin fosile datand de 310 milioane

de ani. Parcul se intinde pe o suprafata de 46.119 ha, iar altitudinea variaza intre 825 si 1.911

metri.

64 de specii de mamifere

Mai multe specii, dintre care cele mai numeroase sunt rinocerul negru si zebra, traiesc in habitatul

lor originar. De asemenea, cuprinde o mare varietate de plante suculente si de reptile mici. In

total, parcul include 64 de specii de mamifere, aproape 200 de specii de pasari si 59 de specii de

reptile. La sfarsitul anilor a��50, un fermier local, William Quinton, a militat pentru conservarea

acestei arii.

Abia in 1970 Administratia Parcurilor Nationale din Africa de Sud a propus ca acest perimetru sa

devina parc national, dupa o campanie lansata de South African Nature Foundation (SANF). Dupa

ce s-a ajuns la concluzia ca exista un numar suficient de mare de specii care merita protejate, s-a

fondat acest parc, in vecinatatea localitatii Beaufort West. Ca suport, consiliul local din Beaufort

West a donat 7.209 ha din pamantul comunal din zona de nord a orasului. Aceasta zona constituie

nucleul parcului proclamat ca atare in 1979.

Starea habitatului natural din Parcul Karoo a ramas aproape Kilometrul 13, cea mai buna

panorama

Aici s-a deschis o luxoasa tabara turistica. Parcul Karoo este situat la aproximativ 1.000 km sud de

Johannesburg si la 500 km nord de Cape Town. Datorita vegetatiei joase din zona, imaginea de

ansamblu a parcului poate fi surprinsa relativ usor.

Zona din care se spune ca se poate avea cea mai interesanta imagine a parcului este la kilometrul

13 de pe "Lammertjiesleegte" Route. Mamifere mari precum elani, zebre, rinoceri sunt vazute

traversand drumurile, la tot pasul. Alte specii nu sunt la fel de vizibile fie din cauza faptului ca sunt

in numar mult mai mic, fie hoinaresc mai mult noaptea, fie nu prefera ariile din parc mai sarace in

salbaticie.
Cele mai multebroaste testoase

Trecatoarea din Klipspringer Mountain nu numai ca le ofera turistilor imagini spectaculoase, dar

poate fi luata ca exemplu de marii arhitecti ca precizie a constructiei realizate de natura. De

asemenea, o alta curiozitate este Cape Mountain Zebra, o specie pe cale de disparitie inca de la

inceputul secolului al XX-lea si care este reprezentata aici cu mai multe exemplare.

Parcul Karoo e un rai al reptilelor mari Parcul este considerat si zona de glob cu cea mai mare

densitate de broaste testoase. Ministrul Mediului si Turismului, Marthinus van Schalkwyk, a

anuntat ca intentioneaza sa largeasca acest proiect si sa proclame parcul national cu numarul 22

din Africa de Sud.

Acesta ar include Karoo, la care se va adauga inca o regiune. Propunerea a venit in urma donatiei

de 14.500 de hectare pe care a facut-o World Wide Fund for Nature South Africa catre Karoo

Nature Reserve pentru a initia acest proiect.

Terenuri si bani, din donatii

The Peace Parks Foundation si SA National Parks Trust au oferit, la randul lor, donatii in bani catre

South African National Parks, pentru ca in urmatorii doi ani sa se definitiveze noul parc. O etapa

ulterioara ar fi unirea noului parc cu un altul, Mountain Zebra Parc, pentru a forma un unic African

Karoo, care sa protejeze imensa diversitate de plante si animale din zona.

Parcul Kruger este unul dintre cele mai bine cotate locuri pentru The Mountain Zebra National Park

a fost, la randul sau, extins de la 6.500 de hectare la mai bine de 23.000 de hectare. Unind cele

doua parcuri, va rezulta o megaarie conservata de 500.000 de hectare. Oficialii considera ca acest

proiect va incuraja si dezvoltarea ecoturismului in zona. Multi turisti prefera sa viziteze Karoo

National Park cu masina, pentru o mai mare libertate de explorare.

Tabara de sedere din cadrul parcului este situata la 12 kilometri de Beaufort West. Cel mai

apropiat aeroport se afla in George, la aproximativ 300 km de Parcul Karoo.

Vizitatorii privesc pasarile

Parcul atrage si prin densitatea mare de vulturi negri, dar si prin alte specii specifice doar acestei

regiuni - Karoo Korhaan, Ludwiga��s Bustard si Namaqua Sandgrouse. Cei mai multi vizitatori

sustin ca bird-watchingul este principala atractie a locului. Vegetatia din Karoo National Park este

formata mai ales din arbusti, plante mici si uscate.

Bird-watchingul este una dintre activitatile preferate De la 1800 de metri pana la 406 m, solul e

acoperit de ierburi. Solurile rosii sunt acoperite predominant de nisip.

In octombrie, infloresc arborii jacaranda, petalele lor parfumate incarcand aerul cu un miros

placut. Copiii care viziteaza acest parc au posibilitatea sa participe la cursuri de protectia mediului

si de comportament eco-friendly. Nu departe, in Cape Town se poate urca pe Table Mountain,

pentru o priveliste de vis asupra intregii zone. Telecabina rotativa ofera o panorama asupra

orasului la 360 de grade.

Kruger, un parc cat Israelul

Kruger National Park este unul dintre locurile cel mai bine cotate pentru safari din lume. De
dimensiunea unei tari mici, parcul Kruger este impartit in trei sectiuni - partea nordica, centrala si

sudica. Partea de sud este considerata "poarta" rezervatiei, deoarece, fiind cea mai accesibila, de

aici isi incep majoritatea turistilor explorarea.

Este cunoscuta ca fiind sectiunea cu vegetatia cea mai luxurianta datorita caderilor mari de

precipitatii. Este si cea mai buna zona pentru observarea rinocerilor albi sau negri, a elefantilor si

a leilor. Toata sectiunea de drum care traverseaza partea sudica a rezervatiei ofera surprize

extrem de placute, dar, mai ales in timpul sezonului turistic, zona devine destul de aglomerata.

Cea mai mare densitate de animale

Partea centrala este locul cu cea mai mare densitate de animale salbatice. Astfel, mai mult de

jumatate din populatia totala a leilor din rezervatie se afla aici. Vizitatorii au ocazia sa admire sau

sa fotografieze zebre, antilope, bizoni si multe alte animale, fie ele de prada sau nu. Ultima

sectiune, cea nordica, este cea mai saraca in vegetatie, fiind total deosebita din acest punct de

vedere de celelalte doua arii. Acest teritoriu este preferatul hienelor si al cainilor salbatici.

Pe cele aproape 50.000 de hectare, cat masoara Turistii fac intai cursuri

Odata ce au aterizat in Johannesburg, Cape Town ori au ajuns in apropierea unuia dintre parcurile

rezervate incursiunilor in natura, turistii au parte de cateva ore sau chiar zile de instructaj. Sunt

foarte multe reguli pe care orice turist trebuie sa le stie inainte de a se aventura in salbaticie.

Niciodata nu ai voie sa iesi din masina in timpul plimbarilor, nu ai voie sa te misti sau sa vorbesti

in momentul in care un animal salbatic se apropie de jeepuri.

Trebuie sa respecti salbaticia si unele reguli cu strictete, deoarece viata intregului grup poate fi

pusa in pericol de o simpla actiune nesabuita.

Cand vine elefantul, masina sta

O expeditie in inima junglei nu este, in niciun caz, ieftina. Poate porni de la 1.500 de euro, cu

transport, cazare la un hotel de trei stele si masa asigurata pentru un sejur de sase zile. Dar poate
ajunge si pana la 10.000 de euro daca optati ventru varianta de lux, care presupune tururi cu

elicopterul, cazare in bungalow-uri speciale, mese festive si ghid de drum.

Cel mai ieftin mod in care se poate face safari in Africa de Sud este pe cont propriu. La intrarea in

rezervatie, ai posibilitatea de a inchiria o masina pe care o coduci personal. Exista trasee si nu te

poti abate de la ele. Iar daca un animal, fie el de prada, fie un mamifer de dimensiuni mari, cum

ar fi elefantul, se apropie de masina, vizitatorul trebuie sa se opreasca si sa stea nemiscat.

Un parc urias cat o tara

Parcul Kruger a fost declarat ca arie conservata la inceputul anilor a ��90. El este, in acest

moment, in aceeasi forma din 1926. Parcul include 147 de specii de animale, peste 500 de specii

de pasari si aproape 2.000 de specii de plante.

The Kruger National Park are o suprafata echivalenta cu cea a Ţarii Galilor sau a Israelului. Latura

estica a parcului este delimitata de Muntii Lebombo, in timp ce limita sudica este definita de

Crocodile River, iar cea nordica de Limpopo River. Acest rau traverseaza si granita dintre Africa de

Sud si Zimbabwe. Limita vestica a parcului este demarcata de cateva rezervatii private.
» vezi articolul original

sursa: