Cârtiță

Cârtița (Talpa europaea), numită și sobol,[2] este un mamifer insectivor din familia
talpide (Talpidae) adaptat la viața subterană (geobiont), săpând în pământ galerii care
formează o rețea complicată care converg spre un culcuș central. Pământul din galerii
este scos la suprafață, unde formează mușuroaiele caracteristice. Este răspândită în
Europa, din Insulele Britanice până la Munții Urali și Caucaz. Trăiește și în România și
Republica Moldova. Cârtițele trăiesc oriunde unde solul este adecvat, cu conținut bogat
în humus (în pădurile de foioase, de-a lungul râurilor, mlaștinilor, șesurilor, în terenuri
cultivate și în cele înțelenite, dar și în zonele cu dune nisipoase, fixate). Are o lungime
mică de 115-158 mm (cap + trunchi) și o greutate de 47-100 g. Poate trăi 3-5 ani.
Corpul este cilindric și blana neagră catifelată; membrele anterioare sunt scurte, cu
gheare puternice, adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și ochi foarte
mici; pavilionul urechilor lipsește, iar mirosul și auzul sunt foarte fine. Se hrănește mai
ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre, miriapode și
furnici. Se împerechează o dată pe an în aprilie-mai, gestația durează circa 4
săptămâni. Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin distrugerea multor
larve din sol, afânarea și îmbunătățirea drenajului intern al apei.
Hrana[modificare | modificare sursă]
Cârtițele sunt animale complet carnivore (vermivore, insectivore). Stăpânite mereu de
nevoia și pofta de mâncare mănâncă orice vietate pe care o găsește săpând în pământ
sau mai rar pe suprafața solului.
Hrana predominantă a cârtiței o constituie râmele, care reprezintă peste 90% din
componența hranei. Se hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre
(melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor, care toate la un loc nu
depășesc 5-10% din hrana cârtițelor. Dintre insecte predomină în
hrană coleopterele (cărăbuși etc., mai ales larvele lor, care trăiesc în
pământ), dipterele (larve subterane de muște, mai ales din
familiile Bibionidae și Tipulidae), mai puțin lepidoptere (omizi de fluturi de noapte
etc), himenoptere și ortoptere (coropișnițe). Anii de invazie cu larve de cărăbuși sunt ani
de belșug pentru cârtiță. Ocazional, mănâncă
și broaște, chițcani, șoareci, șopârle și șerpi, care ajunși în galeriile de cârtițe, nu mai
văd lumina soarelui. Nici canibalismul nu e rar; învinsul din competițiile crâncene care
se dau între masculii de cârtițe în epoca împerecherii este mâncat de învingător.
Resturile vegetale găsite în analizele conținutului stomacal sunt puse pe seama înghițirii
accidentale.
Datorită metabolismului intens și gradului redus de calorii al hranei, cârtițele mănâncă
mult și neîncetat și sunt stăpânite mereu de nevoia de mâncare. Ele au nevoie în 24 de
ore o cantitate de hrană de 3-4 ori mai mare decât greutatea lor corporală. Ținute la
post, fără hrană, mor de inaniție în numai 8-12 ore.
Cârtițele își dobândesc hrana prin muncă grea și neîncetată, săpând mereu în stratul de
pământ în care trăiesc animalele cu care se hrănesc, pe care le prind cu membrele
anterioare, iar râmele sunt strivite cu ghearele puternice, pentru a scoate pământul din
aparatul lor digestiv. Cârtițele obișnuiesc să-și fac mici rezerve de hrană în cotloanele
de pe traiectul galeriilor, care sunt formate din 2-2,5 kg de râme imobilizate prin
mușcarea primelor 3-5 segmente anterioare, fără a le omorî.