Specii de animale pe cale de dispariţie

ILIŞOI GHEORGHE
 România este habitatul ideal pentru multe specii de
animale datorita diversitatii ecosistemelor si
padurilor extinse. Biodiversitatea teritoriului a fost
afectata, insa, din cauza vanatului ilegal, defrisarilor
si dezvoltarii asezarilor umane, ce produc in
continuare ravagii in randul animalelor salbatice.
Unele specii disparute sunt mai cunoscute decat altele si o
parte din ele pot fi gasite in continuare in alte tari. In acest
moment, numeroase animale sunt pe cale de disparitie
in Romania si merita sprijinul nostru pentru a-si mari
numerele si pentru a evita dispariţia lor.
Antilopa Saiga (Saiga tatarica tatarica)

Singura specie de antilopa ce a populat teritoriul Romaniei mai

are doar cateva exemplare ce traiesc in rezervatia naturala din
Lunca Prutului, insa nu mai poate fi intalnita in salbaticie.
Antilopa mai poate fi gasita in Rusia, Kazahstan si Mongolia,
insa mai supravietuiesc doar 50.000 de exemplare, din
milioanele ce populau aceste stepe acum doar 100 de ani. In
Romania, antilopa Saiga a fost vanata intens, motiv pentru care
a disparut acum cateva sute de ani.
Zagan sau Vultur Barbos (Gypaetus
barbatus)

O pasare extraordinara ce a disparut din tara

noastra din cauza vanatului excesiv. In anii 1930 si
1934, au existat chiar campanii de impuscare a
acestor vulturi, pentru ca erau considerati
responsabili de disparitia caprelor negre, scrie
descopera.ro. Ultimul exemplar a fost impuscat in
1938, la Turnu Rosu, in regiunea muntilor Cozia.
 Zaganul a fost cunoscut si sub denumirile de rarau sau ceahlau
(motiv pentru care culmile muntoase, unde isi facea cuibul, ii
poarta numele, ce provin din vechea limba daca). Din fericire,
zaganul supravietuieste in alte tari si un exemplar a fost vazut
deasupra Romaniei acum doi ani.
Zăganii mai trăiesc în prezent (2009) în Munții
Pirinei, Alpi, Caucaz, Pamir,  Altai, Insula
Creta, Tibet, Himalaya și în câteva locuri din Africa .
Zăganul se mai numește „vulturul cu barbă”, datorită celor
doua smocuri de pene aspre care coboară de la baza ciocului.
Ultimul zăgan a fost împușcat la pasul Turnu-Roșu în anul 1927.
Foca de Marea Neagra sau Foca
Calugarita (Monachus monachus
albiventer)
Acest mamifer acvatic a disparut tot din cauza interventiei
umane. Focile au fost vanate de pescari (ce uneori le ucideau
din cauza superstitiilor) si ultimul exemplar a fost gasit mort in
anul 1983, cu o rana cauzata cel mai probabil de un cutit.
In acest moment, mai exista doar 150 de exemplare in Marea
Neagra, ce traiesc in zona Turciei si Greciei.
 Bour (Bos primigenius)
Bourul (Bos primigenius) este un mamifer bovin dispărut.
Numele științific se traduce prin „bou primordial“.
Specia a fost cea mai mare dintre bovide si a disparut din
Romania - si din alte tari europene - din cauza vanatului.
Ultimul exemplar, o femela, a fost ucis de vanatori in 1627, in
Polonia.
Conform Muzeului Paleontologic de la Universitatea din Oslo,
bourii au evoluat în India, acum două milioane de ani, au
migrat spre Orientul Apropiat, ajungând în Europa acum
250.000 de ani. O descendentă directă a speciei este Bos taurus.
Era simbolul Principatului Moldovei, acum făcând parte din
stema națională a României și din stema de stat a Republicii
Moldova.
 Dropie (Otis tarda)
Cea mai mare pasare zburatoare din lume a avut o istorie trista
pe teritoriul tarii noastre. Din cauza marimii impresionante, era
una dintre prazile preferate ale vanatorilor. In 1981, in
Teleorman, a fost ucis ultimul nucleu, ce includea in jur de 150
de exemplare.
Desi cateva dropii au mai fost zarite pe teritoriul tarii noastre in
urma cu un deceniu, apartineau populatiei ce mai
supravietuieste in Ungaria. In Romania, nu mai exista cuiburi
de dropii si animalul nu mai traieste in salbaticie de cativa zeci
de ani.
 Dropia (Otis tarda) este o pasăre de stepă specifică stepelor din
familia Otididae care trăiește în sud-estul Europei și zonelor cu climă temperată
din Asia. În România s-a găsit până acum câteva decenii în Bărăgan, în prezent mai
apare regulat pe teritoriul administrativ al orașului Salonta, județul Bihor respectiv
al comunei Beba Veche, județul Timiș. Aceste populații sunt comune cu cele de la
Kis-Sárrét, Parcul Național Körös-Maros, Ungaria, respectiv Mokrin,
Voivodina, Serbia.
Masculul de dropie este cea mai masivă pasăre din Europa, putând ajunge până la
18,5 kg. Este pasărea cea mai grea care se poate înălța în zbor. Femelele sunt mult
mai mici, cântărind între 3,5 și 5 kg. Dropia se hrănește cu vegetație, fasole verde și
mazăre, dar și cu insecte sau mici vertebrate. Este o pasăre tăcută, dar în perioada
de cuibărire scoate un țipăt ca un lătrat.
Ponta dropiei cuprinde de obicei doar două ouă (rareori 3 sau 4). Dropiile nu își
construiesc un cuib propriu-zis, ci își depun ouăle într-o simplă adâncitură în sol.