Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scopul principal pentru care a fost infiintat Parcul National Calimani este cel de
conservare a biodiversitatii florei si faunei, mentinerea cadrului geografic natural, a
habitatelor naturale. De asemenea se urmareste dezvoltarea durabila a zonei, astfel
incat utilizarea resurselor naturale sa nu contravina obiectivului de conservare stabilit
prin planul de management al parcului. Se vor crea conditii pentru desfasurarea de
activitati educationale, de cercetare stiintifica si recreere. Pentru proprietarii
terenurilor din parc, localnici, sunt permise activitati traditionale cu acordul APNC.
Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului in calitate de autoritate
responsabila cu buna administrare a retelei nationale de arii naturale protejate, a
incredintat administrarea Parcului National Calimani, Regiei Nationale a Padurilor -
Romsilva, respectiv Directiei Silvice Suceava, incepand cu 22.05.2004 - pentru o
perioada de 10 ani.
Parcul Național Călimani este o arie protejată de interes național
ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național, zonă specială
de conservare), situat în partea central-nordică a României, pe
teritoriul administrativ al județelor: Mureș, Suceava, Harghita și
Bistrița-Năsăud.
Aria naturală se întinde în partea nord-estică a județului
Mureș (pe teritoriile administrative ale comunelor Lunca
Bradului, Răstolița și Stânceni); cea sud-vestică a
județului Suceava (pe teritoriile comunelor Dorna
Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei și Șaru Dornei și al
orașului Vatra Dornei); cea nord-vestică a județului
Harghita (pe teritoriul comunei Bilbor și al orașului
Toplița); și cea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe
teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului
Parcul reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m,
Harghita - 1800 m, Lucaciu - 1778 m, 12 Apostoli - 1760 m, Ciomatu - 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri,
lapiezuri, ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști.
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea),
Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi
silicioase, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium, Tufărișuri cu specii subarctice de Salix, Vegetație herbacee de pe
malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Orientalilor.
Situat în Munții Călimani și incluzând cel mai mare crater vulcanic din România cu un diametru de circa 10 km (stins în prezent),
Parcul Național Călimani cu o suprafață totală de 24.566 ha, are în componență rezervațiile naturale: Doisprezece Apostoli (cu
Poteca tematică 12 Apostoli), Jnepenișul cu Pinus cembra - Călimani și Lacul Iezer și se suprapune ariei de preotecție specială
avifaunistică Munții Călimani (sit SPA) - Natura 2000[6].
Fosta exploatare de sulf din Munții Călimani reprezintă în prezent o enclavă în cadrul acestui parc național
Floră
La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care
unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă.
Specii floristice: angelică (Angelica archangelica), unghia păsării (Viola dacica), urechea iepurelui (Bupleurum
longifolium), buruiana de junghiuri (Cephalanthera longifolia), mlăștiniță (cu specii de Epipactis atrorubens și
Epipactis helleborine), ghințură punctată (Gentiana punctata), crețușcă (Filipendula ulmaria), fratele-priboiului
(Geranium sylvaticum), bulbuc de munte (Trollius europaeus), o orhidee din specia Gymnadenia odoratissima, buhai
(Listera ovata), buhăieș (Listera cordata), mălaiul cucului (Luzula pallescens), sor-cu-frate (din specia Melampyrum
saxuosum), mierluță
Faună
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a
IUCN) de mamifere și păsări[9].
Mamifere cu specii de: urs brun (Ursus arctos)[10], cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), lup
cenușiu (Canis lupus)[11], mistreț (Sus scrofa), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), râs (Lynx lynx)[12], vidră
(Lutra lutra)[13], veveriță (Sciurus carolinensis), jder (Martes martes), dihor (Mustela putorius), cârtiță (Talpa
europaea), chițcan de munte (Sorex alpinus), chițcan de pădure (Sorex araneus), șoarece de câmp (Microtus
arvalis) sau specii de lilieci.
Păsări cu specii de: acvilă de munte (Aquila chrysaetos)[14], uliu-păsărar (Accipiter nisus), pițigoi moțat
(Aegithalos caudatus), cocoș de munte (Tetrao urogallus)[15], uliu porumbar (Accipiter gentilis), acvilă-
țipătoare-mică (Aquila pomarina)[16], corb (Corvus corax), mierlă de apă (Cinclus cinclus), codobatură
galbenă (Motacilla flava), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), codobatură-de-munte (Motacilla cinerea),
ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus), scatiu (Carduelis spinus), pițigoi-de-brădet (Parus ater),
forfecuță (Loxia curvirostra), sticlete (Carduelis carduelis), pițigoi-moțat (Parus cristatus), șoim călător (Falco
peregrinus), aușel (Regulus regulus), sturz-cântător (Turdus philomelos), sitar de pădure (Scolopax rusticola )
Trasee turistice