CHEILE MOARA DRACULUI

Marian Alexandra
• Situate la poalele nord-estice ale Rarăului, pe cursul
superior al pârâului Valea Caselor, Cheile Moara
Dracului sunt cele mai frumoase şi mai bine păstrate
chei din întreaga zonă. Ocrotite ca rezervaţie
geologică, pe o suprafaţă de 10 ha, ele se găsesc la
10,5 km distanţă de centrul municipiului Câmpulung
Moldovenesc.
• Cheile Moara Dracului ating o lungime de 60-70 m şi o
lăţime medie de 4-5 m. Pereţii se înalţă vertical, iar pe
alocuri chiar în surplombe. În preajma acestor chei se
mai întâlnesc şi azi câteva specii de tisă, relict glaciar,
lemnul de aur al pădurilor noastre de altădată, dar şi
rarităţi din lumea plantelor şi animalelor ca: floarea de
colţ, clopoţeii, vulturica; râsul, jderul, vulpea etc
Comori bucovinene
Așa că, am pornit spre Câmpulung Moldovenesc cu
gândul să mă las în voia naturii și a frumuseților
Măriei Sale. Drept răsplată pentru alegerea plaiurilor
care se hodinesc la poalele împreunate ale Obcinelor
domoale și ale falnicilor Rarău și Giumalău, ăst
mândru colț de Bucovină mi-a dezvăluit o comoară,
Cheile Moara Dracului. Ce pot să spun! De văzut, de
străbătut, de fotografiat!
Cheile Moara Dracului sunt cele mai frumoase și mai
pitorești chei din întreaga zonă, făcând parte dintr-o
rezervație naturală de un deosebit interes geologic,
floristic, faunistic și peisagistic. Acestea pot fi
alegerea iubitorilor de călătorii montane atât ca
obiectiv în sine cât și ca traseu spre crestele Munților
Rarău.
Cheile nu sunt foarte lungi, atingând o lungime de
aproximativ 90 de metri, lungime împărțită în două
sectoare. Astfel, primul sector care este în aval are
60 de metri iar cel de-al doilea care este în amonte
are 30 de metri. Lățimea medie a cheilor este de 4-5
metri
Pereții stâncoși care fac din Cheile Moara Dracului un
labirint demn de povești fantastice, sunt creația firului
de apă care le mângâie de vreme îndelungată. Însă
spectaculozitatea lor și modul în care aceștia se ridică
asemeni unor ziduri perfect modelate între pământ și
cer, se datorează modului în care se comportă
dolomitele calcaroase în prezența apei. Mai mult
decât atât, aici avem parte nu doar de eroziune
mecanică ci și de dizolvare, aceasta fiind un proces
chimic. În concluzie, cei care ajung aici au parte de un
tablou la care au lucrat mai multe ”mâini”. Plastic, nu?
Cum ajungi în Cheile Moara Dracului
Venind dinspre Gura Humorului, la intrare în municipiul Câmpulung
Moldovenesc, drumul european E 58 se întretaie cu un drum pietruit.
Acesta are un nume cât se poate de sugestiv, Valea Caselor, și se așterne
agale de-a lungul pârâului cu același nume.
Casele mândre care se arată de o parte și de alta a căii spre munte sunt
rodul muncii bucovinenilor, oameni aprigi și harnici. Ici colo își face
simțită prezența câte o pensiune spre a arăta celor care sunt în trecere
că ăsta-i loc de hodină și răsfăț. Să te tot oprești prin aceste locuri că ai
ce vedea, gusta și simți!
După ce am lăsat casele în urmă și drumul s-a îngustat devenind tot mai
pitoresc, și-au făcut loc  în peisaj fânețele înflorite și gingaș parfumate.
Nu ai cum să nu oprești mașina și să nu te bucuri de ceea ce natura
oferă, în stare pură și neprihănită. Nu ai cum să nu te lași pe iarba moale
și binefăcătoare și să te încarci cu energia pozitivă pe care pământul o
oferă în schimbul a câteva minute de tăcere și contemplare
La pas prin Cheile Moara Dracului
După aproximativ 4 kilometri de frumuseți autentice
am ajuns la o intersecție. O plăcuță m-a atenționat că
în 400 de metri voi ajunge în Cheile Moara Dracului.
Am lăsat mașina la loc cu umbră și am pornit la pas
spre destinație urmând calea însemnată cu crucea
roșie.
Drumeagul îngust dar comod mi-a dat posibilitatea să
admir natura, să mă bucur de cântecul păsărilor și să
simt adierea vântului care aducea din depărtate un
susur liniștitor. Cheile își făceau simțită prezența
Înainte de a intra în Cheile Moara Dracului, apa în generozitatea ei potolește setea deopotrivă
oamenilor și animalelor. O fântână ”ferecată” în lemnul dăruit de pădure și un butuc gros
transformat într-o adăpătoare pentru animale, vorbesc despre simbioza perfectă dintre om și
natură. Sau așa ar trebui să fie.
Din acel loc începe jocul podețelor de lemn care leagă cei doi pereți
verticali din chei. Am pornit astfel într-un dans spre stânga apoi spre
dreapta, pe muzica pârâului învolburat care trecea cu repeziciune pe
sub picioarele mele. Sentimentul este unic iar tabloul creat de apa
curgând în cascade este spectaculos