Iepurele

Termenul de iepure desemnează

mamiferele cu urechi lungi din familia
Leporidae, ordinul Lagomorpha.
Acestea se clasifică în 2 categorii: cei
care nasc pui acoperiți cu blană și cu
ochii deschiși (reprezentant tipic este
iepurele de câmp (Lepus europaeus)) și
cei puii cărora se nasc golași și orbi
(reprezentant tipic este iepurele de
vizuină (Oryctolagus cuniculus)). Din punct de vedere genetic cele două
specii sunt complet diferite și nu se pot înmulți între ei.

Majoritatea limbilor europene, spre deosebire de limba română, fac

distincție între cele două categorii: engl. hare și rabbit, fr. lièvre și lapin,
germ. Hase și Kaninchen,[2][3] span. liebre și conejo.

În întreaga lume se cunosc circa 45 de specii larg răspândite. Se disting

3 grupuri principale de iepuri:[4]

iepuri propriu-ziși (15 specii printre care iepurele de câmp, iepurele alb,
iepurele de Manciuria și iepurele Tolai);
iepuri de vizuină (15 specii);
iepuri cu blana aspră (15 specii)
Iepurele de câmp

Scheletul unui iepure din specia Lepus othus din Alaska, Muzeul de
Osteologie din Oklahoma
Lungimea corpului este de 48–52 cm, la care se adaugă coada de 8–9
cm. Greutatea este de 4 kg, iar în unele cazuri poate ajunge și până la 6
kg. Culoarea blănii variază în funcție de loc și anotimp, nuanța generală
fiind cenușie-roșcată. Năpârlirea are loc primăvara. Este răspândit din
deltă până la munte. Se hrănește cu iarbă, morcovi, cereale, iar iarna, cu
scoarța copacilor. Femela naște pui vii pe care îi hrănește cu lapte. Chiar
și după o săptămână puii pot părăsi culcușul pentru a-și căuta singuri
hrana. Gestația este de 42-43 de zile. Aproximativ 64 % dintre iepuri nu
apucă vârsta de un an de zile. Mortalitatea așa mare a iepurilor de câmp
se datorează în principal numeroșilor dușmani din lanțul trofic, cât și
intervenției nechibzuite a omului.

Iepurele de vizuină
Denumirea științifică este Oryctolagus cuniculus. Iepurele de vizuină,
denumit popular și lapin, este originar din sud-vestul Europei. Este
singura specie de iepure domesticită, strămoșul a peste 100 de rase de
iepuri de casă, crescuți în prezent în lumea întreagă. În stare sălbatică,
el poate fi întâlnit mai des în sud-vestul Ucrainei, unde formează
numeroase colonii. Nu dă hibrizi la împerecherea cu iepurele de câmp.[4]

Iepurele de casă

Iepure de casă
Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei
sale sălbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu
venirea nopții. Când are posibilitatea, chiar și iepurele de casă sapă
adăposturi în pământ și acolo își stabilește culcușul.[5]

Iepurele este un animal deosebit de fertil și naște câte 7–8 pui,

câteodată chiar mai mulți la o singură sarcină.

Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter

sezonier în privința înmulțirii, însă în lunile de toamnă, în condițiile
scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere ușoară a activității sexuale.
Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică)
să se obțină un număr de 5–6 nașteri, însumând în medie un număr de
34–40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulțire la iepure este dat și de
perioada scurtă de gestație, proprie acestei specii, de numai 30–32 de
zile.

Femelele de iepure pot fi fecundate imediat după naștere, deoarece

această specie combină în mod fericit sarcina și lactația. Această
particularitate este exploatată pe scară largă în practică. Fecundarea în
termen de zece zile de la naștere se practică în sistemul de creștere
intensivă, fecundarea din cea de a zecea până în cea de a douăzecea zi
pentru sistemul de creștere semi-intensiv, iar după a douăzecea zi în
sistemul de creștere extensivă a iepurilor.

Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În

cea de a 13-a - 15-a zi, embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a
zi, ei sunt aproape formați în întregime și încep să capete caracterele
morfologice (de formă și aspect) specifice speciei.

Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele
ore ale dimineții. Durata nașterii este de 15–20 de minute. Puii se nasc
cu o greutate de la 45 la 80 de grame, în funcție de rasa din care provin.

Caracteristici
Un iepure matur poate ajunge la 3–6 kg în greutate, în funcție de sex și
rasă.
Poate trăi până la 13 ani
Formula dentară: 2 * (I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3) = 28
Temperatura medie a corpului: 39 C
Urechi puternic vascularizate
Până la 0,5 m lungime
Incisivi dezvoltați
4 perechi de glande mamare
Auzul bine dezvoltat
Creșterea iepurilor de casă (cuniculicultură) este o subramură relativ
nouă a creșterii animalelor, asigurând carne dietetică de calitate
superioară, piei frumoase,blana și alte produse suplimentare, fără a uita
frumusețea acestor animale drăgălașe.