Poezii de Tudor Arghezi

1.” Flori de mucigai”

Tema: Definirea condiţiei existenţiale a creatorului
Motiv litarar: Creatia
Comentariu:
"Flori de mucigai" are ca temă creația, iar viziunea
despre lume a lui Arghezi este influențată de modernism și de
principiile esteticii urâtului.
Tema poeziei o reprezinta conditia artistului si esenta
artei, viziunea poetului despre actul creator fiind una
originala, fundamental diferita de cele de dinaintea sa.Pentru
el, scrisul reprezinta un act de disperare, un mod de a se
elibera de framantarile si trairile interioare care il chinuie.
Astfel, versurile nu mai sunt produsul unei revelatii, al harului
divin, ci al unei nelinisti profunde a poetului ce se simte
prizonier in lumea in care traieste.
Motivul poeziei este creatia, eul liric marturisind
renuntarea la maniera traditionala de a scrie despre lucruri
frumoase ci alege sa evidentieze estetica uratului.
Poezia are la baza „estetica uratului”, o modalitate
artistica moderna intalnita in lirica europeana la Baudelaire
care presupune amestecul unor imagini care vin din zone
opuse. Astfel, poetul sugereaza faptul ca arta poate reflecta
orice, chiar si imaginea ordinara a unei umanitati decazute,
putand scoate la iveala frumosul, sublimul acestui univers.
Titlul poeziei este reprezentativ pentru acest tip de
viziune. "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile
sugereaza frumusetea, puritatea, lumina, iar mucigaiul
semnifica uratul, raul, descompunerea, intunericul. Asocierea
celor doua categorii estetice ofera titlului o expresivitate
socanta si fascinanta totodata prin efectele estetice. Uratul
are rolul de aevidentia imperfectiunile vietii, senzatiile de
aversiune si oroare care capata valori noi, ele facand parte
din existenta umana.
2.”Pedeapsa”
Tema: Pedepsei
Motivul literar: Jocul, Raiul
Comentariu:
Titlul este sugestiv pentru ilustrarea ideii ca omul risca o
pedeapsa divina daca va incalca poruncile si randuielile
biblice.
Tema ilustreaza consecintele iremediabile pe care le va
indura omul din cauza incalcarii cuvintului divin sau
nerespectarii regulilor prestabilite ale jocului , ca metafora
pentru viata ori soarta individului.
Poezia “Pedeapsa”, text fictional creat de imaginatia
eului liric, ilustreaza alungarea din Rai a barbatului si a femeii,
pentru ca au incalcat porunca divina , prin care li se interzicea
acestora sa manance din pomul cunoasterii:”De aceea l-a
scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden , ca sa
lucreze pamantul , din care fusese luat “.Pe sarpele , care a
indemnat-o pe Eva sa manance “din rodul pomului celui din
mijlocul Raiului”,Dumnezeu l-a blestemat “ sa te tarasti si
tarana sa mananci in toate zilele vietii tale!”
Tudor Arghezi si-a structurat poezia “Pedeapsa “ in sase
catrene si un distih , ultimul cuprinzand decizia divina , ca
urmare a incalcarii poruncilor de catre Adam si Eva .
3.”De-a v-aţi ascuns”
Tema: Conceptia asupra mortii
Motivul literar: Jocul
Comentariu:
Poezia De-a v-aţi ascuns face parte din volumul Cuvinte
potrivite şi aparţine liricii filozofice, ilustrând viziunea
argheziană asupra morţii ca joc.
Titlul sugerează ideea ludică, de-a v-aţi ascunselea fiind
unul dintre cele mai cunoscute jocuri ale copilăriei. Titlul este
alegoric şi înlocuieşte imaginea tragică a morţii cu imaginea
unui joc, sugerând, probabil, taina călătoriei definitive într-o
altă lume. Punctele de suspensie marchează ezitarea,
nostalgia, singurătatea omului care conştientizează
efemeritatea fiinţei sale.
 Textul se încadrează în lirismul subiectiv, fiind un
monolog adresat, deoarece pot fi identificate mărcile lexico-
gramaticale care atestă prezenţa eului liric. Ex. … Folosirea
persoanei I pl atenţionează asupra condiţiei pe care şi-o
asumă creatorul, el devine vocea care exprimă condiţia
umanităţii, nu doar condiţia individului.
Tema textului o constituie concepţia asupra morţii,
condiţia efemeră a omului. Deşi moartea este un eveniment
tragic, durerea despărţirii de cei dragi este atenuată prin
formula jocului, la ale cărui reguli se supun toate fiinţele:
slugi, stăpâni, păsări, flori, câni.
Poezia este structurată în 13 strofe a câte 5 versuri, cu
măsura variabilă( 5-14) şi ritm trohaic, în majoritatea
versurilor.
4.”Descantec”
Tema: Cunoasterea si misterul
Motivul literar: Lacatul
Comentariu:
Tema abordata in discursul liric este una de circulatie
universala, si anume tema cunoasterii si a misterului.
Motivele, insa, sunt inedite si confera poeziei o unicitate si o
originalitate specific argheziene: lacatul care este mijlocitorul
dintre fiinta si cunoasterea absoluta, elementul caruia
aceasta i se adreseaza ex abrupto si “incaperea” sau lumea la
care nu oricine are acces, avand chiar conotatie ezoterica,
reprezentand, totodata, scopul final al fiintei.
Titlul operei este constituit dintr-un singur substantiv
comun si are doua acceptii. In sens denotativ, descantecul
este o formula magica, de obicei in versuri, care, fiind rostita
si insotita de anumite gesturi, se crede ca poate dezlega
farmece sau vindeca boli. Cu sens conotativ, acesta este o
metafora a intregului text poetic, sugerand o incantatie
pentru a deschide poarta spre lumea necunoscuta si aparent
intangibila si a facilita accesul in aceasta.
Poezia este alcatuita din douazeci si doua de versuri cu
rima imperecheata si masura variabila.
5.”Testamentul”
Tema: Creatia
Motivul: Cartea
Comentariu:
Opera lirică "Testament" reprezintă o artă poetică
deosebită, deoarece autorul își exprimă propriile convingeri
despre rolul poeziei și al poetului în societate și în literatură.
Poezia aparține curentului modernist, prin transfigurarea
socialului în estetic, raportul dintre inspirație și tehnica
poetică, problematicile cele mai importante ale
modernismului, încadrate în aceasta.
 Tema poeziei reprezintă creația în ipostaza de meșteșug
a poetului, creație deosebită și insemnată, lăsată sub formă
de moștenire cititorilor săi, fiii spirituali. Monologul este
adresat de către un tată, unui fiu spiritual, căruia îi este lăsată
unica sa moștenire, adică "cartea", care reprezintă
cunoașterea și opera literară. Aspectul confesiv al poeziei
este dat de folosirea pronumelui la persoana I, "eu", adică
tatăl, poetul și folosirea pronumelui la persoana a II-a, "tu",
reprezentat de fiul spiritual, cititorii și urmașii săi.