Dacă la animalele rumegătoare, precum vaca sau oaia, acțiunea

microorganismelor asupra hranei ingerate se produce în prima parte a aparatului

digestiv, adică în stomac și în intestinul subțire, iar substanțele cu valoare
nutritivă sunt absorbite de organism datorită suprafeței mari de digestie, la
iepure, care este un rozător, microorganismele care descompun hrana se găsesc
abia în partea finală a aparatului digestiv, și anume în cecum. Acest organ joacă
un rol foarte important în hrănirea iepurelui, deoarece hrana staționează în el
circa 6 ore, timp în care microflora bacteriană o descompune în elemente
nutritive foarte importante. Abia prin cecotrofie, adică mâncând căcărezele moi
rezultate, iepurele beneficiază în totalitate de elemntele nutritive ale hranei
ingerate inițial.[6]
Iepurele elimină două feluri de excremente:[7]

 Crote dure. Acestea sunt sferice, cu diametrul de circa 1 cm, cu un

conținut mare de fibre. Se regăsesc pe podeaua cuștilor în care sunt crescuți.
 Crote moi. Acestea nu se regăsesc în cuști, deoarece iepurele le preia
direct din anus. Crotele moi, denumite și cecotrofe, au forma de ciorchini cu
boabe de 4 mm, legate cu un mucus. Culoarea suprafeței este verzuie.
Iepurele le înghite fără să le mestece. Ele ajung în stomac, de partea opusă
pilorului, și se amestecă cu hrana proaspăt ingerată, de unde ajung în
intestin, care absoarbe elemente nutritive conținute în acestea.

Acrilatele utilizate la confecţionarea protezelor dentare fixe (coroane fizionomice Jacket,

coroane de substituţie, incrustaţii, punţi dentare) sunt comercializate în truse, ce includ ambalaje
de polimer şi monomer cu diferite nuanţe coloristicc, însoţite de chei de culori care servesc la
alegerea culorii ce ar corespunde nuanţei coloristice a dinţilor naturali pentru reproducerea lor în
condiţii de laborator. Aplicarea aerilatelor în protetica dentară se efectuează conform unor
anumite tehnici. Deosebim tehnici obişnuite (clasice) şi tehnici moderne. Tehnica clasică de
aplicare a acrilatului constă în realizarea din ceară a machetei viitoarei piese dentare, realizarea
tiparului şi introducerii în el a acrilatului supus ulterior procesului de polimerizare. In acest scop
sunt utilizate acrilatele Sinrtîs-74

Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în

privința înmulțirii, însă în lunile de toamnă, în condițiile scăderii duratei zilei, se
manifestă o reducere ușoară a activității sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca,
anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obțină un număr de 5-6 nașteri,
însumând în medie un număr de 34-40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulțire la
iepure este dat și de perioada scurtă de gestație, proprie acestei specii, de numai
30-32 de zile.
Lungimea corpului este de 48–52 cm, la care se adaugă coada de 8–9 cm.
Greutatea este de 4 kg, iar în unele cazuri poate ajunge și până la 6 kg.
Culoarea blănii variază în funcție de loc și anotimp, nuanța generală fiind
cenușie-roșcată. Năpârlirea are loc primăvara. Este răspândit din deltă până la
munte. Se hrănește cu iarbă, morcovi, cereale, iar iarna, cu scoarța copacilor.
Femela naște pui vii pe care îi hrănește cu lapte. Chiar și după o săptămână puii
pot părăsi culcușul pentru a-și căuta singuri hrana. Gestația este de 42-43 de
zile. Aproximativ 64% dintre iepuri nu apucă vârsta de un an de zile. Mortalitatea
așa mare a iepurilor de câmp se datorează în principal numeroșilor dușmani din
lanțul trofic, cât și intervenției nechibzuite a omului.
Femelele de iepure pot fi fecundate imediat după naștere, deoarece această
specie combină în mod fericit sarcina și lactația. Această particularitate este
exploatată pe scară largă în practică. Fecundarea în termen de zece zile de la
naștere se practică în sistemul de creștere intensivă, fecundarea din cea de a
zecea până în cea de a douăzecea zi pentru sistemul de creștere semi-intensiv,
iar după a douăzecea zi în sistemul de creștere extensivă a iepurilor.
Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În cea de
a 13-a - 15-a zi, embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a zi, ei sunt
aproape formați în întregime și încep să capete caracterele morfologice (de
formă și aspect) specifice speciei.
Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale
dimineții. Durata nașterii este de 15-20 de minute. Puii se nasc cu o greutate de
la 45 la 80 de grame, în funcție de rasa din care provin.