Sunteți pe pagina 1din 38

CULTURA ECOLOGICA A CIUPERCILOR PLEUROTUS

spp.- bureţi sau păstravi de fag

Fig. 6- Pleurotus ostreatus

Valoarea nutritiva a ciupercilor Pleurotus spp. este data de conţinutul ridicat în proteine 2,7-4 % s.u.,
hidraţi de carbon 3,5-5% s.u. şi săruri minerale 0,1-1,0% s.u.

Proteinele din aceste ciuperci conţin 18 aminoacizi esenţiali care sunt indispensabili organismelor vii.

Structura proteinelor din ciuperci este asemănătoare cu cea din cazeina laptelui,albumina din ou, gliadina
din grâu, fiind alcătuite din aceeaşi aminoacizi esenţiali.

Compoziţia chimica la două specii de Pleurotus

Specificare Substanta uscata


Pl. ostreatus Pl. sajor-caju
Proteina 7,0 – 41,5 2,66-47,0
Hidraţi de carbon 16,7- 81,8 53,5-64,0
Lipide 1,0-6,9 1,7-2,2
Cenuşă 2,1 – 9,8 6,4-6,7

Datorita conţinutului lor in diferite minerale precum K,P, Si, Se, a faptului ca nu conţin amidon şi sodiu
şi conţin cantitate redusă de lipide ( grăsimi) le face a fi recomandate în alimentaţia diabeticilor, în
combaterea anemiilor, a stărilor de oboseală şi ca mineralizante.

Cercetarile ştiinţifice din ultimii ani, pe plan mondial au scos în evidenţă că polizaharidele din aceste
ciuperci şi din miceliu conţin beta glucanul pleuran cu efecte antioxidante, anticolesterol, anti-viral,
anti-bacterian, reglează presiune sîngelui, este tonic nervos şi protector cardio-vascular.

Pe lângă cele enumerate, ciupercile sunt apreciate şi pentru savoarea şi gustul lor deosebite, putînd fi
preparate în diferite moduri şi cât mai apetisant.

Cultura ciupercilor Pleurotus spp. a cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimii ani, în multe ţări din
lume, fiind uşor de cultivat, nepretenţioase şi utilizând ca substrat de cultură deşeuri ligno-celulozice, o
mare parte neutilizate în alte scopuri.

După proteina vegetală obţinută din soia, ciupercile în general se situează pe locul doi în lume .Si aceste
specii de ciuperci se pretează excelent pentru cultură ecologică.
Specii de Pleurotus ce pot fi cultivate în ţara noastră sunt : alături de Pl. ostreatus si Pl. florida ce sunt
deja cunoscute se mai pot cultiva şi Pl. pulmonarius, Pl. colombinus, Pl. djamor, Pl. flabellatus, Pl.
eryngii, Pl. tuber-regium, Pl. sajor-caju, Pl. cornucopiae Pl. citrino-pileatus ş.a.

Fig. 7- Pleurotus cornucopiae

Spatii de cultură
Pentru o cultura intensivă şi aceste specii de ciuperci necesită spaţii închise, amenajate corespunzător.
Ciupercile Pleurotus nu sunt mari consumatoare de energie, factorii de risc de-a lungul tehnologiei sunt
reduşi, deoarece acestea sunt considerate ciuperci rustice, rezistente la boli, la dăunători şi la variţii de
temperatură.

Volumul de investiţii pentru cultura acestor ciuperci reprezintă 50-60% din cel pentru cultura ciupercilor
Agaricus, deoarece pe lângă cele menţionate anterior, necesită şi mai puţină forţă de muncă.

Amenajarea spaţiilor constă în dotarea lor cu instalaţii de apă-canal, ventilaţie, încălzire-răcire în funcţie
de anotimp şi faţă de celelalte specii şi sistem de iluminat.

În cultură clasică, toamna şi primăvara se pot utiliza spaţii puţin protejate precum solarii, şoproane,
magazii, verande, balcoane, umbrare ş.a.

Pregătirea substratului de cultură şi însămânţarea


Substratul este reprezentat prin deşeuri ligno-celulzice provenite din agricultură, prelucrarea hârtiei, a
celulozei, din industria textilă, precum şi deşeuri lignicole din industria prelucrării lemnului, a fabricării
chibriturilor, silvicultură ş.a.

Pentru ca ciupercile sa poată fi atestate ca sunt ecologice, materiile prime şi auxiliare pentru substrat nu
trebuie să fie tratate chimic (lemnul) şi nici produse cu folosire de erbicide, îngrăşăminte chimice sau
tratate cu pesticide.

Materialele se mărunţesc dupa caz, se îmbibă în apă rece cca. 24 ore, apoi se dezinfectează cu ajutorul
aburului la 80 grade C cu timp de menţinere 4 ore, sau la 75 grade C – 5 ore . In sistem clasic dezinfecţia
se poate efectua şi cu apă fierbinte la 70-80 grade C.
După răcirea şi scurgerea apei, se face cântărirea lor în vederea însămânţării. Inainte de însămânţare
miceliului, în substrat se adaugă unul din amendamentele : ipsos 2+3%, carbonat de calciu 4% sau var
praf 0,2-0,3% .

Norma de miceliu, în funcţie de provenienţă va fi cuprinsă între 2,5-4,0% adica la 100 kg substrat umed
şi dezinfectat termic.
Repartizarea substratului amestecat cu amendament şi miceliu se va face în saci din polietilenă, perforaţi
în prealabil, în greutate de 10-15 kg.

Incubarea durează 15-21 zile în funţie de tulpina, hibridul sau specia utilizată şi de temperatura din
camera de incubare.

Incubarea se desfăşoară la temperatura de 18-24 grade C, cu umiditatea relativă a aerului de 75-80%,


ventilaţie redusă la 0,5 mc aer/h/tona de substrat şi fără iluminare. În timpul incubării se vor ţine sub
observaţie sacii pentru a nu se încinge (autoaprinde) începând cu a 5-a zi de la însămânţare şi până în a
11-a zi.

Fig. 8 – Sac incubat, cu fructificaţii

Dupa incubarea totală sacii – brichetele, se mută în ciupercărie unde vor fructifica. Se pot aşeza pe
stelaje, suspendaţi ( agăţaţi) de plafon, suprapuşi formând stâlpi sau înfipţi în ţepuşe.
Condiţiile de microclimat la recoltare sunt : UR 85%, temperatura 14-20 grade C în funcţie de
cerinţele speciei, lumina 150 lucşi , timp de 8-10 ore/zi iar regimul de ventilaţie se prezintă astfel:
- la primul val : 8+10 schimburi de aer/h, cu ½ aer proaspăt şi ½ recirculat, cu funţionare de 4,5 ore şi
pauză 1,5 ore. Viteza aerului 0,2-0,3 m/sec. Un schimb de aer este egal cu volumul camerei.
- La pauza dintre valuri – se introduce şi funcţionează exact inversul valului I;

Randamentul obţinut se poate situa între 20-35 kg ciuperci/100 kg substrat însămânţat şi chiar mai
mult, în funcţie de aportul de proteină adăugat în substrat şi de specie sau hibrid.

Atenţie ! SPORII DE Pleurotus spp. PRODUC ALERGII !


Recoltarea se va face numai purtând masca.

Pentru consultanţă privind infiinţarea de ciupercării, staţii de miceliu, compost sau saci însămânţaţi cu
Pleurotus spp., autoarea oferă consultanţă şi tehnologie la zi (carţi).

Pentru relaţii: tel. 0745 420 536 sau 0723 648 128

Dr.ing. Ioana Tudor


Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii – Bucuresti
Tel. 0745 420 536

Scris de Marius Gheorghiu Duminică, 18 Aprilie 2010 17:42

2.1. Importanta culturii


Buretii Pleruotus sunt tot ciuperci comestibile ca si Agaricus sp.,apartinand, din punct de vedere
sistematic, aceleeasi clase si aceluiasi ordin; fac , insa, parte din familii si genuri diferite. Difera si ca
alcatuire exterioara, dar se aseamana in ceea ce priveste valoarea alimentara; contin proteine, glucide,
acizi organizi, aproape toate vitaminele cunoscute, saruri minerale si altele.

Importanta cultivarii lor consta in faptul ca substantele nutritive pe care le contin se realizeaza pe seama
unor materiale cu valoare energetica scazuta sau aproape nula.
Astfel, un amestec constand din 150 kg rumegus obtinut din esente foioase, paie de griu sau ciocalai de
porumb poate produce aproximativ 30 kg bureti, care aduc aport in hrana omului de peste 1 kg substante
proteice, ceea ce echivaleaza cu 4-5 kg carne de porc sau vita.

Buretii Pleurotus prezinta calitati importante pentru pastrare. La temperatura de 10^C pot fi pastrati 10
zile, tinuti in ambalaj din polietilena. De asemenea, se preteaza la uscare, avand avantajul ca in
momentul folosirii pot resorbi apa, fara a prezenta mirosul caracteristic al ciupercilor deshidratate,vechi.
La recoltare, buretii raman curati, fara pamant, turba sau nisip. In schimb,la bureti nu se consuma
piciorul, care este celulozic (tare ) la maturitate.
Printre speciile noi de ciuperci comestibile introduse in cultura in tara noastra, alaturi de Pleurotus
ostreatus sau pastravul de fag si Pleurotus florida sau buretele rosietic, se afla si Pleurotus cornucopiae
sau buretele cornet, de culoare galbena si Pleurotus sajor-caju sau buretele brun.
2.2. Buretele cornet
Face parte din MACROMICETE,Clasa BASIDIOMICETES, Ordinul AGARICALES, Familia
PLEURATACEAE, Genul PLEUROTUS.
In tara noastra, din acest gen au fost identificate patru specii si doua varietati ale speciei Pleurotus
ostreatus.Dintre acestea trei sunt comestibile,cu valoare alimentara mare si foarte mare. In cadrul speciei
Pleurotus cornucopiae,prin ameliorare,s-a obtinut Tulpina 386-care s-a dovedit a fi cea mai productiva si
cu o intrare timpurile in fructificatie . Aparitia ciupercilor se face in buchete de 2-40 indivizi. Prima
cultura de Pleurotus cornucopiae a fost obtinuta in anul 1983 la Ciupercaria Mogosoaia a
I.C.L.F.Vidra,de catre autoare, sub indrumarea regretatului Dr.Mateescu N., fiind semnalata pentru
prima data in revista Productia vegetala, Horticultura/1983.
Caracterizarea morfologica a ciupercii
Palaria este infundibuliforma (in forma de cornet) avand un diametru de 3-20 cm, cu marginile rasfrante
in afara. Aceasta caracteristica este mai pronuntata la exemplarele mature. Culoarea cuticulei variaza de
la cenusie galbuie pana la galbuie alutacee (culoarea pielii tabacite ), la exemplarele crescute in flora
spontana si galben ca lamaia la Tulpina 386.
Piciorul este prins excentric de palarie: nu exista o linie vizibila de demarcatie intre cele doua parti
componente ale ciupercii. Este curbat, mai subtire la baza si mai ingrosat spre palarie.Dimensiunile
variaza intre urmatoarele limite: inaltimea 4-8 cm, iar grosimea 0,8-1,5 cm. Are culoarea alb-murdar,este
lipsit de perisori,la baza fiind alb paslos, cu suprafata striata.
Lamelele sunt inguste, adeseori spre varf anastomozate,formand o retea cu ochiuri largi.
Carnea este frageda, de culoare alba, cu miros placut de pepene verde. Este apreciata pentru valoarea ei
alimentara mare. Se preteaza si pentru conservat. Carnea din picior este fibroasa,celulozica, fara valoare
alimentara.

2.3.Pleurotus sajor – caju – pastravul brun


Din literatura de specialitate rezulta ca nu creste spontan in tara noastra. Prezenta lui in Colectia de
ciuperci macromicete de la I.C.L.F. Vidra se datoreaza schimburilor de material biologic cu alte tari.
Originea ciupercii se situeaza in Extremul Orient, respectiv Japonia si China.
Caracteristici morfologice
Aspect general. Este o ciuperca xilofaga, care creste de obicei sub forma de buchete, alcatuite din 2-5
indivizi, dar poate apare si solitar . Greutatea ciupercii se situeaza intre 10-50 grame .
Palaria- are forma asimetrica, asemanatoare valvelor cochiliilor de scoica, avand diametrul mare de 8-14
cm, iar diametrul mic de 6-9 cm. Culoarea este brun inchis spre cenusiu, cu nuante mai inchise spre
margini si mai deschise spre centru, la insertia cu piciorul.Cuticula este lipsita de perisori sau de resturi
de val.
Lamele sunt si formeaza o retea regulata in partea de jos, spre picior, spre deosebire de partea superioara,
spre palarie, unde formeaza o retea cu ochiuri largi.
Piciorul este mai scurt decat la celelalte specii de Pleurotus, avand inaltimea de 2-5 cm si grosimea sau
diametrul de 1,5-2,7 cm. Are culoare alba, cu usoara nuanta spre brun. La baza este mai mult sau mai
putin curbat, in functie de numarul de indivizi care cresc in buchet . Este glabru (lipsit de perisori ).
Carnea are culoare alba, cu miros de ciuperca, cu o consistenta ferma, pretandu-se la maniri si
conservare.
In productie Pleurotus sajor-caju prezinta cea mai inalta capacitate de impanzire a substratului celulozic
si cu grad ridicat de utilizare a surselor bioenergetice din paiele de grau. Ciuperca are un caracter
termofil, care o caracterizeaza drept o specie de ciuperci subtropicala. Potentialul de fructificare obtinut
la noi (Ioana Tudor, Mateescu N., 1986, Vol.8 Anale I.C.L.F. Vidra ) a fost de peste 21 kg ciuperci la
100 kg substrat umed insamantat.

2.4 Spatiul de cultura


Buretii se pot cultiva in :
sistem gospodaresc, folosind spatii mici existente si nefolosite;
sistem intensiv – industrial, in spatii special construite si amenajate in acest scop.

Pentru relizarea unei culturi de bureti in sistem gospodaresc se pot amenaja si folosi urmatoarele
spatii:rasadnite, solarii, sere, soproane, magazii, depozite de legume si fructe, hale, constructii vechi,
grajduri, puiernite etc.

2.4.a. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca spatiul de cultura


sa se afle in apropierea unei surse de apa potabila sau sa existe instalatie de apa in functiune, chiar in
interiorul spatiului respectiv (debitul de apa sa fie de 60-80 litri/mp/ciclu de cultura );
sa fie luminat natural (prin ferestre ) sau artificial, prin amplasarea de tuburi fluorescente sau de becuri
obisnuite;
sa se poata mentine o te,peratura cat mai constanta- iarna de 14-20^C, iar vara sa nu depaseasca 30^C;
sa poata fi aerisit,fie prin ventilatie libera (prin deschiderea usilor si ferestrelor ) in spatiile mici, fie prin
ventilatie dirijata (cu ventilatoare ), pentru spatii care depasesc suprafata de 10 mp de cultura.

2.4.b.Curatirea si dezinfectarea spatiului de cultura


Repararea, curatirea si dezinfectarea chimica a spatiului de cultura se executa in mod asemanator cu cea
descrisa la ciupercile de balegar sau de strat. Desi buretii, in perioada lor de incubare si de crestere, sunt
atacati de mai putine boli si daunatori decat celelalte ciuperci, este necesar ca spatiul sa fie dezinfectat
dupa fiecare ciclu de cultura, mentinandu-se o igiena riguroasa.
Amatorii de ciuperci care nu detin spatii de cultura isi pot construi o mica ciupercarie dupa modelul
prezentat anterior, la descrierea ciupercilor Agaricus sp. In acest caz, se va tine seama de cerintele
speciilor Pleurotus sp (distanta mai mare intre straturile de cultura, pentru a se putea asigura iluminatul
obligatoriu ). Aceasta distanta poate sa ajunga la 1,00-1,20 m.

2.5. Substratul de cultura

Substratul de cultura pentru bureti poate fi alcatuit din materiale cu un bogat continut celulozic sau din
butuci de diferite esente lemnoase, din specii de foioase.

2.5.a.Substratul din materiale celulozice


Acest substrat contine :
- materii prime
- materii auxiliare
- amendamente.

2.5.a.1 Materiile prime


Sunt reprezentate de deseuri celulozice provenite din agricultura, silvicultura, industria prelucrarii
lemnului, industria textila si a prelucrarii plantelor medicinale. Astfel, in functie de specificul zonei de
cultura, se pot folosi: paie de grau, orz sau orez; ciocalai si tulpini de porumb; talas, rumegus, scoarta si
frunze de foioase; scoarta de rasinoase; vreji de soia, fasole, mazare si rapita; paie de lucerna
uscata;puzderie de in si canepa; iarba de marar.
Toate aceste materiale, precum si cele auxiliare, trebuie pastrate la loc uscat,ferite de precipitatii,iar cele
mucegaite sau innegrite nu se folosesc. Ele trebuie sa prezinte culoarea lor specifica si sa nu fie mai
vechi de un an .
Trecerea cu vederea a acestor defecte poate duce la compromiterea partiala sau totala a culturii de
bureti .
Materiile prime intra in componenta substratului maruntite sau zdrobite, pentru a putea retine apa si a
crea spatii de aerisire pentru miceliul introdus la insamantare . Acestea pot fi folosite combinat, cate 2-3
intr-o reteta si reprezinta 75-80% din total sau singure.

2.5.a.2. Materii auxiliare


Materiile auxiliare reprezinta deseuri de la axtragerea uleiului vegetal, de la fabricile de chibrituri, hartie
si bumbac. Semintele de orz, ovaz, porumb, tarate de grau, malai, sroturi de soia se folosesc in scopul
imbunatatirii substratului in proteine. Recomandam ca toate semintele sa se transforme in uruiala, altfel
existand posibilitatea sa incolteasca in substratul de cultura.
Materiile auxiliare reprezinta 5-30% dintr-o reteta de substrat celulozic si nu sunt obligatorii.

2.5.a.3.Amendamentele sunt reprezentate prin:


- carbonat de calciu (CaCO3 sau creta furajera )
- var stins (sub forma de pasta, ca o smantana )

Indiferent de reteta folosita, ca amendament se foloseste unul singur, in proportie de 5-6%, astfel ca
reactia (pH-ul ) substratului insamantat sa fie cuprinsa intre 5,0-7,0 (acid neutru ). Pentru 100 kg
material dezinfectat si stors se folosesc 5-6 kg furajera sau o cantitate de 2 litri de var stins de consistenta
smantanii.

2.5.a.4.Retete de substrat de cultura


Retetele de substrat pentru cultivatorii din mediul rural (16 ) sunt redate in tabelul nr.3 iar, pentru cei din
mediul urban (16 ) in tabelul nr.4. Precizam ca la alcatuirea acestor retete am avut in vedere materialele
care pot fi procurate in mediul respectiv. Aceasta nu inseamna ca un cultivator din mediul rural nu poate
folosi o reteta recomandata pentru mediul urban si invers.
Materialul lemnos, ca substrat nutritiv de crestere va fi tratat intr-un capitol separat.

2.5.b. Pregatirea substratului de baza din materiale celulozice


Pregatirea materialului se face intr-o hala acoperita si prevazuta cu pereti mobili pentru inchidere sau
deschidere, in functie de anotimp,sau intr-o incapere. Spatiul de pregatire trebuie sa fie amplasat in
imediata apropiere a ciupercariei, a unei surse de apa, de abur sau apa fiarta. Pardoseala spatiului trebuie
sa fie betonata .
In vederea insamantarii, materialele trec printr-un flux tehnologic care parcurge urmatoarele etape :
maruntire,zdrobire sau macinare ;
omogenizare ( amestecare );
imbibare sau umectare ;
dezinfectare termica ;
scurgere sau stoarcere;
racire ;
cantarire ;
aprecierea calitatii ;
administrarea amendamentelor ;
- insamantarea;
- repartizarea in recipienti ;
- transportul si asezarea in ciupercarie sau in camera de incubare .

2.5.b.1 Maruntirea, zdrobirea sau macinarea

Recomandam ca aceste operatii sa se execute la formarea amestecului, separat pentru fiecare material, si
nu inainte de depozitare, pentru ca se pot amesteca intre ele de diferite cauze si este greu apoi sa fie
separate si cantarite. Paiele de grau, orz, orez sau lucerna se toaca la dimensiunea de 2-3 cm sau se
zdrobesc cu furca. Pentru cantitati mari se desfac balotii si se trece peste ei cu rotile unui tractor sau a
altui utilaj greu. Ciocalaii si cocenii de porumb se maruntesc la dimensiunea de 0,5 –2 cm cu ajutorul
unei mori sau cantitati mici, se zdrobesc si se maruntesc in gospodarie cu ciocanul sau cu alta unealta.
Coaja sau scoarta de copac se maruntesc la dimensiunea de 0,5-2 cm.
Vrejurile de soia ,fasole ,mazare, rapita etc. se zdrobesc prin batere cu furca.
Puzderia de in si canepa se foloseste ca atare, dar inainte de a fi umectata sau imbibata se scarmana cu
mana si se scurteaza astfel suvitele.
Deseurile din plante medicinale si aromatice nu necesita nici o pregatire inainte de imbibare.

2.5.b.2. Omogenizare (amestecare)


In vederea executarii acestei faze tehnologice se alege mai intai reteta dorita, in functie de materialele
procurate, dupa care se trece la cantarirea lor in stare uscata. Se amesteca intre ele ( cu mana ) pentru
cantitati reduse, sau cu furca, lopata ori cu greifer, pentru cantitati mari. Trebuie avut in vedere ca pentru
a obtine o cantitate 100 kg substrat celulozic pentru insamantat avem nevoie de aproximativ 30 –50 kg
material initial uscat.
Exemplu: pentru a obtine 100 kg material de insamantat, utilizand reteta nr. 10 din mediul urban, vom
cantari urmatoarele materii prime si auxiliare:
- 20-25 kg puzderie
- 8-10 kg deseuri de bumbac
- 10-12 kg coji de floarea-soarelui
- 4-5 kg malai

2.5.b.3 Imbibarea sau amestecarea


Se executa in bazine, cazi, butoaie sau in alte vase existente in gospodarie, insa numai pentru cantitati
mici de materiale. Pentru cultura intensiva (cantitati mari de materiale si in flux continuu ) operatia se
executa pe o suprafata betonata, prin udarea cu furtunul si recircularea apei. Suprafata trebuie sa
prezinte, ca si in cazul pregatirii compostului pentru ciuperca de balegar, o inclinatie de 2-3 grade, cu
doua bazine colectoare a apei, amplasate la capete. Din aceste bazine, cu ajutorul unei pompe, apa
recircula (se foloseste din nou pentru udat ). Daca apa de udare nu se refoloseste (materialul se spala ) se
ajunge la scaderea productiei de bureti cu 3-5 kg la 100 kg recoltare.
Un bazin din beton, cu suprafata de 10 mp, cu inclinare de 10^ iar inaltimea marginilor –a peretilor –de
circa 50 –60 cm.
Imbibarea dureaza 24 de ore, asezandu-se deasupra bazinului, a vasului, un gratar pe care se pun
greutati, pentru mentinera materialului in apa. Cand se face umectarea cu furtunul, materialele se uda in
straturi succesive,la asezare (in grosime de circa 20 cm),tasandu-se. Se amesteca si se taseaza de cateva
ori, udand cat mai des in decursul celor 24 ore, pentru ca umectarea sa fie uniforma si suficienta. Nu se
prelungeste imbibarea sau umectarea deoarece,mai ales in sezonul calduros, poate duce la intrarea in
fermentatie a materialului. Este de preferat ca iarna sa se foloseasca apa calda iar vara apa rece.

2.5.b.4. Dezinfectarea termica


Se aplica in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare; este o etapa obligatorie si se face cu apa fiarta
sau cu abur fierbinte.
Recomandam unul din cele trei procedee cunoscute: direct pe flacara, cu abur sub presiune sau cu apa
fierbinte.

- Direct pe flacara. In sistem gospodaresc, pentru cantitati mici de substrat, se recomanda dezinfectarea
termica cu apa fierbinte la 80^C, timp de 3-4 ore, prin asezarea unui vas rezistent direct pe flacara.
Dezinfectarea se face cu multa atentie, masurand in permanenta temperatura apei cu termometrul, tinand
seama ca la gura vasului temperatura este mai scazuta fata de partea de deasupra flacarii. Se amesteca
continuu. Apa nu trebuie sa firba (sa atinga 100^C, ceea ce este total neindicat).In momentul atingerii
temperaturii de 90^C se opreste focul si se reaprinde cand temperatura a scazut sub 75^C.
- Cu abur sub presiune. Cantitati mari de materiale se dezinfecteaza cu abur presiune, avand temperatura
de 80^C,prin mentinerea materialului timp de 3-4 ore la aceasta temperatura sau avand temperatura de
55-60^C si mentinand materialul 20-24 ore. Aburul se injecteaza intr-o camera special amenajata si nu
direct in materialul celulozic.
Materialul in interiorul camerei se asaza in vrac (gramada),cu grosimea de 40-50 cm,sau se repartizeaza
in lazi din lemn, suprapuse,cu intervale intre ele de circa 20 cm, pentru patrunderea aburului. O astfel de
camera este prevazuta cu pereti grosi din beton, izolati,pentru a rezista la temperatura ridicata si
umiditate. Usa se inchide ermetic.
La executarea acestei faze tehnologice, trebuie avut in vedere sa nu se depaseasca temperatura
mentionata, pentru ca atunci materialul se sterilizeaza si se distrug microorganismele utile uncubarii si
cresterii miceliului. Totodata, un material steril este rapid infectat de agentii patogeni daunatori culturii
ciupercilor.
Inainte de asezarea materialului la dezinfectarea cu aburi se poate adauga substanta proteica umezita in
prealabil: sroturi, tarate, etc.
- Cu apa fierbinte. Cea de-a treia metoda de dezinfectare termica imbina intr-o singura operatie faza de
umectare cu cea de dezinfectare. Aceasta se practica, deasemenea, in sistem gospodaresc, pentru cantitati
reduse de materiale. Intr-un cazan sau butoi din tabla sau lemn se introduce materialul maruntit,
omogenizat si cantarit, iar peste el se toarna apa fierbinte la 60 grade Celsius (trei parti de apa la o parte
de material), tinand cont la ¼ din capacitatea vasului sa fie lasat gol pentru imbibarea materialelor.Vasul
se acopera, iar peretii exteriori se protejeaza cu paturi, carpe, pentru a nu pierde caldura. Din cand in
cand se mai completeaza cu apa fierbinte, astfel incat temperatura de 60^C sa fie mentinuta timp de 24
ore.
In scopul reducerii consumurilor energetice (fara dezinfectare termica) s-a studiat si definitivat
tehnologia culturii buretilor pe substrat format din puzderie de in si canepa si pe deseuri din industria
prelucrarii plantelor medicinale si aromatice.

2.5.b.5. Scurgerea sau stoarcerea


Materialul dezinfectat in apa fiarta se scoate si se lasa la scurs, pe o suprafata curata, sau se poate tasa cu
scanduri pe care se amplaseaza diferite greutati. Operatia se poate executa si cu un tasator confectionat
special.
Umiditatea materialului se incearca cu mana ca la compostul pentru Agaricus sp. Atentie! Puzderia de in
si canepa trebuie stoarsa foarte bine – uneori se recurge la stoarcerea in mana a suvitelor – ca la storsul
rufelor.
2.5.b.6. Racirea materialului
O cantitate mica de material se raceste mai usor prin intoarcere.
Cantitatile mari de material, care au fost dezinfectate cu abur,se scot din camera respectiva si se intind pe
o suprafata curata si dezinfectata in prealabil cu o solutie de Formalina 2% sau sulfat de cupru
(CuSO40)-piatra vanata 5%. Pentru racire, stratul trebuie sa aiba grosimea de 25-30 cm. Se lopateaza
pana cand in interiorul lui temperatura ajunge la 24-26^C. Vara operatia de racire trebuie facuta
rapid,mai ales noaptea, pentru ca substratul sa nu intre in fermentatie. Daca acest proces se intampla
(constatat prin miros neplacut,acru),materialul nu se mai poate insamanta, dandu-i-se alta intrebuintare
(de exemplu,se pune in compost pentru Agaricus sp.). Pentru racirea acestui material,iarna este
suficienta deschiderea usii camerei de dezinfectare pentru 10-15 ore, in functie de cantitatea de material.
2.5.b.7. Cantarirea materialului
In vederea respectarii cantitatii optime de amendament si de miceliu, materialul se va cantari dupa ce s-a
racit. Aceasta operatie se executa chiar daca s-a facut si la materialul initial uscat, deoarece
componentele care au intrat in alcatuirea retetei absorb apa in proportii diferite.De regula aceste
materiale,in procesul de pregatire,isi maresc greutatea de 2-3 ori.
Materialele bogate in proteine:sroturi, malai, tarate, uruiala din diferite seminte, nu se pot adauga in
reteta de substrat celulozic, nici la imbibare – umectare, nici la fiert, deoarece odata cu scurgerea si
stoarcerea materialelor ele s-ar pirde in apa. Aceste materiale se oparesc separat cu putina pa, dupa
acelasi regim de dezinfectare termica si se adauga in retea inainte de aplicarea amendamentelor.

2.5.b.8 Aprecierea calitatii substatului


Pentru unitatile care executa o suprafata mai mare de cultura a buretilor Pleurotus sp.recomandam sa se
efectueze urmatoarele analize fizico-chimice-in cadrul unui laborator de Agrochimie:
-ph-ul – 5-7;
-continutul in apa –65-75% (optim 70-72% );
-azot total –0,7-1,3%mg/100 g s.u.);
-fara daunatori (carieni, larve, nematozi).
Pentru micii cultivatori, in sistem gospodaresc, calitatea amestecului celulozic se apreciaza astfel:
-sa nu prezinte miros greu, respingator, acru;
-strans in mana sa apara picaturi;
-strans intre degete, un pai sau alt fragment,sa se vada ca musteste apa;
-culoarea sa fie cat mai apropiata de cea avuta initial.

2.5.b.9. Administrarea amendamentului si insamantarea


Aplicarea amendamentului se face concomitent cu insamantarea. Lucrarea se executa in cazi sau bazine
de diferite capacitati. Cazile pot fi confectionate si din lemn tras la rindea. In vederea unei bune
amestecari nu se recomanda insamantarea si aplicarea amendamentului unei cantitati mai mari de 100 kg
material celulozic la o transa. Norma de amendament este de 5-6% iar cea de miceliu de 3-4%.
Materialul celulozic cantarit se pune in apa, se imprastie deasupra creta sau var (pasta) si se amesteca
bine cu lopeti din lemn. Se repartizeaza apoi miceliul, de asemenea cantarit, (din care se retine 10%
pentru control) si din nou se amesteca.
Cantitati mici de material pot fi insamantate si intr-o lada capitonata cu folie de polietilena sau direct jos,
pe pardoseala, pe o folie de polietilena.
Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de griu sau orz) se desfac usor cu
mana. Nu se freaca miceliul prea tare in mana,pentru ca se distruge bifa lui de pe semintele pe care a
crescut.

2.5.b.10.Repartizarea in recipienti sau direct in strat plan


Daca stelajul, lada sau cosul utilizate sunt rare la impletitura acestea se capitoneaza cu folie de politilena.
Grosimea amestecului celulozic sa nu depaseasca 25-30 cm, deci se repartizeaza o cantitate de 8-12 kg
substrat, in functie de capacitatea recipientului. Daca se folosesc saci, acestia se asaza lasand distante de
10-15 cm intre ei; nu se suprapun, pentru a preintampina fenomenul de autoincingere (temperatura sa nu
depaseasca 29-30^C in substrat).
Dupa repartizarea substratului insamantat in recipienti se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra se
presara putin miceliu (5-10% din cantitatea cantarita initial), asa-numitul “miceliu de control”, deoarece
eventualele infectii (mucegaiuri) apar si se pot observa in primul rand pe miceliu. Dupa
presararea”controlului”,sacii se leaga la gura. Deasupra lazilor sau a stratului plan se pune folie din
polietilena curata, pentru a se preintampina evaporarea apei.
Dupa insamantare, recipientii sunt dusi in ciupercarie sau in camere de incubare (acolo unde exista), si
vor fi asezati pe stelaje sau direct pe pardoseala.
Daca pentru insamantare se folosesc saci din polietilena, recomandam ca acestia sa fie din material
incolor, transparent, pentru a se putea observa cu usurinta eventualele infectii. Sacii se perforeaza in
prealabil (cu o preducea). Orificiile sunt repartizate la o distanta de 12-15 cm, intercalat, avand un
diametru de 1-2 cm.
Perforarea sacilor ajuta la aerisirea miceliului in timpul incubarii si la eliminarea apei de mentabolism
(rezultata din cresterea miceliului). Trensportul recipientilor insamantati in ciupercarie sau in camera de
incubare se face concomitent cu insamantatul. In mod special,acestia se feresc de insolatie. Pentru
asezarea in strat plan, substratul insamantat se transporta in ciupercarie cu ajutorul unor vase curate. Se
intinde in strat gros de 20-25 cm. Se taseaza puternic, se imprastie miceliul de control si se acopera cu
folie din polietilena.

2.6.Tehnologia de cultura a buretilor pe puzderie de in si canepa


In vederea transformarii materialelor celulozice in substrat nutritiv de cultura, prin tehnologia clasica se
consuma o cantitate apreciabila de energie si carburanti. In scopul reducerii pana la eliminare a acestor
consumuri, cercetarile noastre s-au orientat spre noi resurse, ieftine si fara consumuri insemnate in
procesul de pregatire. Astfel, s-a obtinut un substrat pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe baza de
reziduuri si anume puzderia. Aceasta reprezinta un reziduu inutilizabil pentru filaturi, de care trebuie sa
se debaraseze prin evacuare si incinerare.
Prin operatia de filare a fibrelor, puzderia care rezulta reprezinta 0-15%, fiind formata din lemn, maduva
si fibre rezultate din tulpinile si inflorescentele plantelor.
Ciupercile Pleurotus poseda un echipament enzimatic cu ajutorul caruia sunt capabile sa asimileze
hidratii de carbon din substrat. Continutul de celuloza din agricultura, este mai ridicat, ca si cel de
substante proteice.
In procesul tehnologic de pregatire a substratului se elimina tocarea sau maruntirea si dezinfectarea
termica. Puzderia se imbiba cu apa, se stoarce, se destrama cu mana (se afaneaza) si, dupa cantarire, se
omogenizeaza cu amendament in aceeasi proportie ca la tehnologia clasica. Norma de miceliu a fost de
4%, iar dupa insamantare, materialul in greutate de 20 kg s-a introdus in saci din polietilena transparenti
si perforati.Din 650 kg de puzderie s-au obtinut 2000 kg substrat. Toate ciupercile obtinute s-au
dezvoltat normal in conditiile existente de solar. Productia obtinuta a fost de 15%, rezultand un beneficiu
de peste 5 ori mai mare fata de tehnologia clasica, pe langa economia de materiale si energie (Ioana
Tudor, N.Mateescu,1987).
Puzderia de in si de canepa poate fi, deci, utilizata in cultura ciupercilor Pleurotus de catre cultivatorii
care locuiesc in apropierea topitoriilor sau a filaturilor de in si canepa.

2.7.Tehnologia de cultura a buretilor pe deseuri din plante medicinale


Prin valorificarea corespunzatoare a unor deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si
aromatice s-a cercetat capacitatea de impanzire a miceliului si de fructificare a ciupercilor Pleurotus
ostreatus pe substrat din tulpini de marar si leventica.
Tupinile de marar, cunoscute in industria prelucrarii plantelor medicinale sub nume de “iarba de marar”,
rezulta din prelucrarea mararului prin distilare fractionata, respectiv autoclavare in faza de inflorire,
pentru extragerea uleiului volatil. Operatia de prelucrare a mararului se desfasoara in perioada 1.07-
15.09 pe tot teritoriul tarii, la intreprinderile de plante medicinale. Tulpinile de marar, cu lungimea de
70-120 cm, sunt introduse la distilarea fractionata si sunt transportate in vrac la statiile de extractie.
Autoclavele mobile au capacitatea de umplere de 1 000 kg “iarba de marar”, iar regimul termic cu abur
dureaza 46 ore, la temperatura de 100^C. Zilnic, la statiile de extractie se executa 4 pana la 6 autoclavari.
Dupa autoclavare, tulpinile de marar sterilizate sunt depozitate pe un teren betonat si pregatit pentru
eliminare, nemaiavand alta intrebuintare.
Procesul de industrializare ca planta medicinala a lavandulei pentru extragerea uleiurilor volatile, se
desfasoara la fel ca la marar si rezulta, in final, 300 t deseu autoclavat.
Tulpinile de marar si de lavandula rezultate dupa distilarea fractionata reprezinta un material liber de
agenti patogeni, respectiv ciuperci saprofite si daunatori. Astel, tulpinile rezultate avand umiditatea
corespunzatoare nu s-au mai imbibat ci numai s-au tocat la dimensiunea de 1-3 cm, tocarea reprezentand
singura operatie tehnologica inainte de insamantare..
S-a adaugat 6% carbonat de calciu si 3% miceliu pe suport granulat.
Variantele executate au aratat ca se poate realiza un suport de crestere pentru ciupercile Pleurotus spp. si
din amestecul de tulpini de marar si lavandula in proportii egale, competitiv cu fiecare material luat in
parte, fapt care permite si folosirea combinata a celor doua deseuri.
Folosind pentru cultura ciupercilor aceasta cantitate de deseuri din industria plantelor medicinale si
aromatice ar putea rezulta, in cursul unui an, minimum 300 t de ciuperci Pleurotus, fara consumuri
energetice (abur, energie electrica), care, valorificate la pretul actual, ar permite realizarea unui venit de
peste 1,5 miliarde lei la un randament de 15 kg ciuperci la 100 kg material insamantat.

2.8. Insamantarea butucilor din diferite esente lemnoase


Metoda este folosita mai ales in cadrul Ocoalelor silvice si consta in insamantarea cu miceliu a
trunchiurilor vii, in crestere, sau pe butuci detasati, inainte de a fi folositi drept combustibil.

2.8.a. Alegerea materialului lemnos


Se intrebuinteaza pentru insamantare butuci din urmatoarele specii de esenta moale: plop, tei, mesteacan,
salcie etc. si din esenta tare: stejar, salcam, fag, cires, carpen, frasin, castan etc. Se pot folosi si butci
proveniti din pomi fructiferi (unde se iveste cazul) cum ar fi: mar, par, prun, visin, nuc etc.
Miceliul impanzeste (creste) mai rapid intr-un lemn de esenta moale decat in cel de esenta tare, astfel ca
fructificarea apare din primul an pe esentele moi si in cel de-al doilea an pe esentele tari.Productia
obtinuta este, insa, mai ridicata pe esentele tari si invers si dureaza 3-4 ani, fata de 1-2 ani pe cele cu
lemn moale.
Insamantarea butucilor, indiferent de esenta de lemn folosita sau de metoda utilizata, se face primavara,
in martie-aprilie, cand incepe sa circule seva (pentru cei pe radacina). Butucii detasati se taie din padure
in perioada februarie-martie si se protejeaza impotriva uscaciunii, pana la insamantare. Lemnul se
fasoneaza de ramurile laterale, cele groase se pot folosi. Se sectioneaza la o lungime de 40-50 cm si
diametrul cuprins intre 20-40 cm, pentru a fi usor de manit. Se elimina partile putrede. Daca butucii nu s-
au pastrat corespunzator si sunt uscati, inainte de insamantare se imbiba in apa timp de 24-36 ore,apoi se
pot lasa la scurs.

2.8.b.Inocularea butucilor
Se practica trei metode de inoculare:
prin rondea
in pana
in orificii

Metoda prin rondea detasata. La unul din capetele butucului se detaseaza cu un fierastrau o rondea cu
grosimea de 3 cm. Dupa cantarirea butucului se calculeaza cantitatea de miceliu de 4% din greutatea lui,
din care duoa parti se pun pe capatul butucului, peste care se fixeaza rondeaua cu 1-2 cuie.
Exemplu:pentru un butuc de salcam cu dimensiunile de :50 cm lungime, 15 cm diametru si greutatea 10
kg se va folosi o cantitate de miceliu de 400 g, din care 270 g se pun sub rondea, iar 130g se aseaza sub
butuc la incubat.
Metoda prin orificii. Orificiile se executa intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui burghiu,
avand distanta intre ele de circa 10 cm, iar diametrul fiecaruia de 1-2 cm si adancimea de 2-3.
Se scoate rumegusul si se introduce miceliul granulat pana se umplu orificiile. La suprafata, miceliul se
protejeaza cu vata curata. De mentionat ca, utilizand aceasta metoda nu se poate introduce in orificii tot
miceliul calculat, ramanand mai mult pentru a se pune la uncubat sub butuc, in sant.
Metoda prin pana. De-a lungul unui butuc se fac 5-6 despicaturi in pana, cu adancimea de 3-4 cm, in
care se introduce miceliul. Peste acesta se fixeaza pana de lemn, tot cu ajutorul unui cui.

2.8.c. Asezarea butucilor la incubat


Incubarea butucilor are loc intr-o perioada de 6 luni, intr-un sant de incubare, in pamant.
Se alege un loc ferit de insolatie si de inundatii, unde se sapa un santtg cu adancimea de 60 cm (mai
adanc cu 10 cm fata de lungimea butucilor), latimea de aproximativ 1 m, iar lungimea- in functie de
numarul de butuci.
Inainte de asezarea butucilor se pregateste santul astfel: se umezesc peretii si fundul santului,daca se
prezinta uscati. Se aseaza pe fundul lui un strat de nisip jilav, in grosime de 1-2 cm, sau rumegus de
lemn, de asemenea umezit. Se presara miceliul retinut (o parte din cel calculat), apoi se asaza butucii
vertical, unul langa altul. Se are in vedere la asezare sa nu fie spatii mari intre ei. Dupa umplere, santul
se acopera, mai intai cu un rand de scanduri asezate orizontal, sprijinite pe marginile lui,fara spatii intre
ele. Deasupra scandurilor se realizeaza, din crengi mai groase, o coama in doau pante, peste care se pune
un strat de paie de circa 10-15 cm grosime, care se acopera cu o folie din polietilena perforata, iar la
sfarsit un strat de pamant gros de 15-20 cm, care se inierbeaza cu gazon. Acest gazon va fi mentinut
umed,pentru ca butucii sa nu se usuce. In jurul santului, la o distanta de 20-30 cm, se sapa rigole pentru
scurgerea apei din precipitatii.
Periodic, la interval de o luna, se verifica incubarea butucilor, deschizandu-se cu grija un capat al
santului; se ia temperatura si se acopera imediat. Santul se deschide definitiv dupa 6 luni, in septembrie-
octombrie, cand butucii se scot si se asaza intr-o camera de cultura, asigurand conditii de microclimat
specifice buretilor care au fost inoculati (umiditate, ventilatie, lumina ). Daca se constata ca sunt putin
cam deshidratati, se infasoara in hartie, care se mentine tot timpul umeda, iar capatul de jos al butucului
se introduce in nisip umed. La circa 30 de zile de la scoaterea de la incubat se poate recolta primul val de
bureti, iar in cazul folosirii unei tulpini precoce, chiar si la 15 zile (Pleurotus ostreatus-T. 421). Pe
lemnul de esenta tare cultura dureaza 3-4 ani iar pe cel de esenta moale 1-2 ani, aparitia buretilor
facandu-se primavara si toamna. Randamentul total este de 20-30 kg bureti la 100 kg lemn inoculat.
Insamantarea cu miceliu poate fi aplicata si buturugilor pe radacini, direct in padure. Buturugile nu
trebuie sa fie putrede, li se improspateaza taietura sau se fasoneaza astfel ca sectiunea sa fie neteda si
plana, se asaza miceliul pe sectiune, care se protejeaza prin legare cu o folie. Impotriva insolatiei se
acopera cu crengi si frunze.
Aceasta metoda este folosita in distrugerii buturugilor,obtinand astfel un dublu avantaj: primul – recolta
de bureti, iar al doilea economie de forta de munca pentru scoaterea lor.

2.9.Conditii de microclimat dupa insamantarea ciupercilor Pleurotus spp

2.9.a. Incubarea miceliului in substrat nutritiv incepe din a doua zi de la insamantare, prin aparitia unui
puf alb in jurul bobului de grau sau orz, pe care este fixat miceliul. Acest proces se observa la cultura in
saci prin folia din polietilena sau la miceliul de control, pus deasupra recipientilor.
Incubarea este perioada cuprinsa intre data insamantarii si aparitia primelor fructificatii. In acest rastimp
substratul se bricheteaza(se intareste), se compacteaza astfel incat se poate scoate din sac sau din lada si
el isi pastreaza forma.
Substratul impanzit (alb), avand forma sacului sau a lazii in care a fost asezat, se numeste bricheta.
Daca exista pericolul deshidratarii brichetelor (in sezonul cald) atunci nu se indeparteaza ambalajul si
cresterea si recoltarea se desfasoara ca atare, prin orificii sau numai pe deasupra.
Incubarea poate avea loc direct in ciupercarie, sau in sistem intensiv in 1-2 camere speciale pentru acest
scop.
In perioada incubarii, temperatura in localul de cultura trebuie sa fie mentinuta la 20-22^C pentru
Pleurotus ostreatus si de 24-26^C pentru celelalte trei specii de bureti (Pleurotus florida, Pleurotus sajor-
caju si Pleurotus cornucapiae). In esenta, acesta este una dintre cele doua mari deosebiri dintre aceste
specii.Cea de a duoa deosebire consta in aplicarea socului termic de frig, care va fi tratat separat.
Daca temperatura este mai redusa, incubarea intarzie si exista pericolul aparitiei diferitelor infectii.
Incubarea dureaza 15-20 zile si este finalizata cand intreg substratul nutritiv celilozic este compactizat si
de culoare alba. In aceasta faza nu se uda, fiind una din greselile mari care se mai practica de catre
cultivatorii particulari neinitiati; prin aceasta miceliul se distruge in totalitate.
Umiditatea relativa a aerului va fi de 75-80%, mentinuta prin umezirea pardoselii si a peretilor.
Umiditatea din substrat este suficienta pentru cresterea miceliului.
Ventilatia este absolut obligatorie si trebuie sa asigure 6-7 schimburi de aer pe ora la Pleurotus ostreatus
si 8-10 schimburi la celelalte specii (fiind corelata si cu temperatura). Concentratia in bioxid de carbon
(aer viciat) nu trebuie sa depaseasca 0,08% la Pleurotus ostreatus si 0,03% la celelalte specii.
Lumina nu este necesara in aceasta faza decat pentru cutivatorul care verifica temperatura, incubarea si
stropeste.

2.9.b. Maturarea miceliului sau inductia fructificarii


Perioada cuprinsa intre sfarsitul incubarii si aparitia primelor fructificatii se numeste faza maturarii
miceliului. Dureaza 5-10 zile, in functie de specie. Nu se scot brichetele din lazi sau saci si nu se stranga
folia de pe straturile plane insamantate, pana cand nu apar butonii de fructificare. Graba nejustificata de
a scoate bricheta face ca substratul sa se usuce – se deshidrateaza, apoi se distruge dupa cateva stropiri.
Ventilatia va functiona ca si la faza precedenta, altfel se inhiba cresterea prin concentratia mare de
bioxid de carbon.
Odata cu aparitia primelor fructificatii apare si factorul lumina, obligatoriu la toate cele patru specii de
bureti.

2.9.c.Socul termic
Socul termic negativ este obligatoriu la specia Pleurotus ostreatus si se manifesta prin scaderea
temperaturii cu 8-10^C, timp de 7-8 zile, sau mentinerea in local a unei temperaturi de 4-5^C, timp de 3-
4 zile. Se executa dupa maturarea miceliului, la circa 3 saptamani de la insamantat si are drept scop
grabirea si diferentierea fructificatiilor. Se executa fara a fi indepartata folia de pe brichete.
Prin obtinerea unor hibrizi intre Pleurotus ostreatus si Pleurotus florida s-a reusit eliminarea socului
termic in cultura acestora.
Astfel, cultivatorii pot solicita miceliul din tulpinele 421, 426 si hibrizii 435,436 si 438 de Pleurotus
ostrearus, care se pot cultiva si in localuri cu temperatura ceva mai ridicata.
Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae si Pleurotus sajor-caju nu necesita soc termic negativ.

2.10.Asezarea brichetelor
Lucrarea se executa dupa aparitia butonilor de fructificare si consta in scoaterea brichetelor din saci sau
lazi si asezarea lor in diferite moduri, astfel:
zid de brichete
stalpi din brichete
lazi cu brichete

2.10.a. Zidul din brichete este format din 3-4 randuri de brichete scoase din lazi suprapuse, rezemate de
peretii localului de cultura si fixate de acestia prin sarme si cutie. Zidul poate fi facut si din lazile
continand brichete. Buretii vor apare la suprafata brichetelor. Zidurile pot fi si duble, prezentand doua
fete, prin asezarea lazilor sau a brichetelor, duoa cate doua, legate intre ele. Pentru o buna siguranta, se
poate lega cu sarma si bricheta din fiecare lada. In anii ’80, ciupercaria Mogosoaia practica biloanele, in
cultura buretilor.

2.10.b. Stalpii se construiesc din brichete formate in saci si constau din suprapunerea a 4-6 bucati asezate
direct pe pardoseala localului de cultura sau prin suprapunerea unui numar de 5-6 brichete care se infig
intr-o tepusa metalica sau din lemn, fixata in pardoseala (cu inaltimea de 1,8-2,2 m).
Indiferent de modul de asezare, care are drept scop folosirea optima a spatiului de cultura si
disponibilitatea ambalajului in vederea refolosirii, trebuie avut grija sa se lase spatii sau alei pentru
circulatie, ingrijirea culturii, recoltat si, mai ales, asigurarea iluminarii optime la toate nivelele.
2.11. Recoltatul ciupercilor Pleurotus spp.
Recoltarea poate incepe dupa 15-20 zile, in cazul tulpinilor precoce si a hibrizilor, sau mai tarziu, 25-30
zile, la Pleurotus ostreatus. Buretii dintr-un val se recolteaza in 4-5 zile, apoi urmeaza o pauza de 8-10
zile, dupa care apare alt val. Buretii apar mai rar izolat si mai frecvent in buchete. Se recolteaza intreg
buchetul, prin usoara rasucire cu mana. Un buchet poate fi format din 2-3 pana la 15-20 si chiar mai
multi carpofori, in greutate de pana la 1 kg. Momentul optim de recoltare este atunci cand basidiofructul
– palaria – este deschisa, aproape plata. Daca se depaseste acest moment cu 1-2 zile, basodiofructul se
rasuceste se inmoaie si se inchide la culoare, piciorul se alungeste, pierzand astfel din valoarea
alimentara si comerciala.
Temperatura in perioada recoltarilor va fi de 12-16^C pentru Pleurotus ostreatus si de 17-24^C pentru
celelalte specii de bureti.
Umiditatea relativa se mentine la 75-85%.
Ventilatia se mentine, de asemenea, la 6-7 schimburi de aer pe ora pentru Pleurotus ostreatus si 8-10
scimburi de aer pe ora la celelalte specii, cu o viteza a aerului maxima admisa, de 0,3 m/sec. Daca
concentratia in bioxid de carbon ajunge la peste 0,1%, ciupercile isi modifica aspectul;palaria devine ca
o palnie,nu se mai dezvolta,iar piciorul se ingroasa. Concentratia excesiva de bioxid de carbon poate
compromite cultura. Tubulatura ventilatiei este asemanatoare cu cea descrisa la ciuperca de balegar.
Lumina este un factor ecologic obligatoriu pentru tehnologia acestor ciuperci si poate fi naturala – la
culturile sub umbrare, in sere, solarii, balcoane si soproane inalte, sau artificiala – in celelalte spatii de
cultura inchise. Poate fi insa si o combinatie intre cele doua surse, cea artificiala venind ca o
suplimentare a celei naturale.
Iluminatul artificial se va asigura timp de 10-12 ore/zi, cu o intensitate de 100 luxi.Aceasta se va realiza
cu tuburi fluorescente de 45W amplasate la 2-3 m distanta, pe tavan si peretii laterali (la nivelul
ciupercilor sa se vada bine pentru citit).
In conditiile de lumina insuficienta, carpoforii prezinta un aspect anormal, cu palaria mica, de culoare
alba, iar piciorul alungit si deformat.
Recoltatul dureaza 70-80 zile la Pleurotus ostreatus si 60-70 zile la celelalte specii, parcurgandu-se 4
valuri de recoltare.
Produtia obtinuta pe intreaga perioada de recoltare va fi de 15-30 kg bureti la 100 kg substrat insamantat.
Aceasta depinde de conditiile de microclimat din ciupercarie, precum si de componenta si rigurozitatea
dezinfectarii termice a substratului. Dupa fiecare recoltat se aduna buretii slab dezvoltati si se razuiesc
eventualele pete de mucegai. Pata de mucegai se indeparteaza cu mana, cu tot cu substrat, pe o adincime
de 5-10 cm, iar locul respectiv se tamponeaza cu solutie de Formalina 0,5% ca si la ciupercile Agaricus
sp.
Daca se observa o stagnare a aparitiei buretilor, se schimba pozitia brichetelor, cele din lada, de
exemplu, se rasucesc cu fata care a stat acoperita, la fundul lazii si invers. Pe suprafata care a stat pe
fundul lazii, expusa aerului, vor apare bureti.

2.11.a. Alergii produse de bureti


Pentru a preveni fenomenele alergice la muncitorii care recolteaza bureti, se recomanda o ventilatie
puternica a spatiului de cultura si o stropire cu apa inainte de recoltare. Fenomenul alergic se manifesta
prin tulburari apropiate celor gripale (stranut, febra, tuse, infundarea nasului si lacrimarea ochilor). Se
recomanda aplicarea unei masti pe fata, confectionata din doua straturi de tifon si unul de vata
medicinala intre ele.
In vederea prevenirii fenomenelor de alergie, cercetatorii recomanda utilizarea in cultura a speciilor de
Pleurotus fara spori, Leal-Lara (1978).
Dupa epuizarea culturii, brichetele se pot usca si folosi drept combustibil sau la furajarea animalelor
cornute. Nu se refolosesc pentru alta cultura.
Cultura buretilor este, in general, mai putin atacata de boli si daunatori si , din acest motiv, o
recomandam cultivatorilor amatori, incepatori. Totodata, este o cultura curata care poate fi practicata cu
succes si de un orasean, in balcoane, boxe, debarale, asigurandu-si astfel consumul familial si nu numai.

2.12. Anomalii la carpoforii de Pleurotus ostreatus si prevenirea lor


Ciupercile Pleurotus (buretii) sunt foarte receptive la calitatea sustratului pe care se infiinteaza cultura.
Principalii parametri fizico-chimici care conditioneaza cantitatea si calitatea productiei de ciuperci sunt:
umiditatea, valoarea pH-ului, continutul in azot si raportul carbon/azot. Valoarea pH-ului prezinta limite
extreme intre 5 si 7, umiditatea substratului fiind de 65-70%, azotul total intre 0,7-1,3% s.u.,iar raportul
carbon/azot de 2/3. Daca continutul in azot si raportul carbon-azot sunt ridicate, peste limitele
admise,exista posibilitatea declansarii unei cresteri abundente a miceliului, fara sa se diferentieze
carpoforii. Acest miceliu nediferentiat ia forma unor conopide cu dimensiuni intre 30-75 cm, iar
grosimea de 20-35 cm. Suprafata lor este poroasa, de culoare alb-argintie, unele se unesc intre ele
formand pe suprafata brichetelor un fel de creusta groasa. Examinarea acestor anomalii cu ajutorul
microscopului electronic nu a pus in evidenta prezenta unor virusuri, asa cum s-a presupus initial,dar
prin analiza substratului s-a constatat ca azotul total a fost de 4 pana la 7 ori mai mare decat normal.
Adaugarea de cereale boabe, borhot de bere, melasa de la fabricile de bere, ingrasaminte chimice, poate
favoriza cresterea continutului in azot peste limite admise ceea ce constituie factorul favorizat al aparitiei
animaliilor in cultura de Pleurotus spp.
Anomaliile rezultate nu sunt toxice, ele se pot consuma, dar le scade foarte mult valoarea comerciala.

2.13. Cultura buretilor in solarii


Solariile sunt usor de amenajat, prin acoperire cu folie din polietilena, de preferinta de culoare inchisa
sau, in lipsa acesteia, cu rogojini. Fata de cultura din primavara, ale carei rezultate pot fi influentate de
insolatia puternica din lunile aprilie si mai, recomandam cultura din perioada toamna-primavara. Cultura
infiintata toamna, in luna septembrie, asigura incubarea miceliului fara consum energetic (caldura),
productia incepand in cursul lunii noiembrie.
Pregatirea solarului pentru cultura consta in protejarea impotriva insolatiei a foliei din polietilena, cu
cartoane plasate in interior, intre sarmele de sustinere (se poate folosi si stuf, paie, fan etc.). Pentru
aerisire se poate instala un ventilator pentru admisia aerului si dirijarea lui prin tubulatura confectionata
din folie (prin simpla rulare a acesteia) prevazuta cu fante laterale, sau prin doua deschideri la capetele
opuse ale solarului. Solarul trebuie sa fie prevazut cu instalatie de apa potabila sau curata,in interior sau
in apropiere, iar la intrare cu un spatiu tampon, tot din folie, cu rol de uniformizare a aerului. La
infiintarea culturii se urmasresc aceleasi verigi tehnologice descrise la cultura ciupercilor Pleurotus.
Repartizarea substratului insamantat poate fi facuta in saci amplasati direct pe sol sau in lazi din care se
pot forma ziduri. Specia de ciuperci Pleurotus ostreatus prezinta rezistenta la ger, poate sa inghete la
valori negative ale temperaturii, dar odata cu cresterea acesteia isi continua dezvoltarea, fapt constatat de
noi in lunile ianuarie-februarie, cand in exterior erau –20^C iar in solar-7^C.

2.14. Situatiia nefavorabile intr-o ciupercarie cu Pleurotus spp.


Pentru reusita unei culturi intensive – si nu numai – aplicarea stricta a tehnologiei inseamna si
inlaturarea unor situatii nefavorabile, greu de sesizat in mod practic si , mai ales, pentru un ciupercar
incepator. Tratate pe lucrari, in lucrari, in flux tehnologic, acste sfaturi practice sunt mai usor de urmarit,
in vederea inlaturarii situatiilor nefavorabile. O singura lucrare neaplicata la momentul optim sau gresit
executata poate compromite partial sau total reusita culturii.
Aprovizionarea cu materiale – de baza si auxiliare. Materialele celulozice de baza si auxiliare, care intra
in componenta unei retete de substrat celulozic pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp se recomanda sa
indeplineasca anumite conditii:
sa nu fie mai vechi de un an;
sa nu fie degradate prin mucegaire;
sa nu contina impuritati, corpuri straine sau reziduri petroliere.
Se recomanda ca aprovizionarea cu aceste materiale sa se faca cu putin timp inainte de a fi folosite, sau
sa fie depozitate in conditii optime, fara a se amesteca intre ele.
Maruntirea (tocare, zdrobire, macinare)
Lucrarea de maruntire se va executa in momentul inceperii pregatirii substratului. Nu se recomanda
depozitarea materialelor maruntite.
Dimensiunile de maruntire sunt in functie de materialul respectiv, astfel:
materiile prime se recomanda sa nu fie prea maruntite (paie de grau, orz, orez –2-3 cm, coicalai si tulpini
de porumb-1-2 cm, vreji de soia, fasole, mazare, rapita, cartofi – 2-3 cm);
materiile auxiliare reprezentate prin concentrate de orz, ovaz, porumb, sroturi de soia, mazare etc. pot fi
transformate in uruiala;
amendamentele: carbonatul de calciu sau ipsosul sa nu contina bulgari, sa se prezinte sub forma de praf.
Omogenizarea
Inainte de omogenizare se cantaresc materialele si se formeaza reteta dorita. Se va avea in vedere ca
materiile prime sa reprezinte in reteta 75-80% iar cele auxiliare 20-25%.
- Amendamentul cantarit se introduce la insamantat.
- Se va evita adaosul exagerat de substante proteice. Practica a demonstrat ca la un exces de azot in
substrat productia a fost scazuta, iar ciupercile au prezentat malformatii, nu s-au mai diferentiat, au luat
forma unor conopide, compromitand total calitatea si productia.
Umectarea, imbibarea, udarea sau imersia
- Materialele supuse umectarii sa nu se spele.
Cantitati mari de materiale pot fi umectate prin udat cu un furtun, de cateva ori pe zi. Lucrarea se
desfasoara pe o suprafata curata, betonata si se uda dispersat, pana se observa ca apa incepe sa curga pe
sub ele. In acel moment se opreste udatul si se lopateaza:
- sa nu se foloseasca pentru udat apa industriala sau din rauri, ci apa curata, potabila. Este de preferat ca
apa pentru udat sa fie rece vara si calduta pe timpul iernii.
- sa nu se prelungeasca perioada de umectare peste 24 ore. In caz contrar, materialele pot intra in
fermentatie.
Cantitatile mici de materiale celulozice pot fi imbibate in bazine, cazi, butoaie, cu timp de mentinere 24
ore. Apa din vase se va schimba dupa fiecare 1/2 transa de materiale imbibate.
Dezinfectarea termica
- Sa nu se sterilizeze materialele- aceasta se intampla la 100^C si peste aceasta. Una dintre metodele de
dezinfectie termica imbina umectarea cu dezinfectarea si este posibil de aplicat pentru cantitati reduse de
materiale celulozice. Operatia se desfasoara astfel: se incalzeste apa la 80^C, in care se introduc
materialele uscate. Se acopera, de preferat si peretii vasului, pentru a nu se pierde rapid caldura si se
mentin timp de 24 ore. Pentru cantitati mari de materiale celulozice dezinfectia termica se face cu abur,
in camere sau tunele special amenajate si izolat termic.
Eliminarea excesului de umiditate
- Se executa in timp scurt, pentru a nu interveni procesul de fermentare si, implicit, degradarea
materialelor.
Excesul de apa din materialele celulozice se elimina prin presare cu scanduri sau cu o presa simpla,
confectionata pentru acest scop. In cazul puzderiei de in si canepa apa se elimina prin stoarcere. Operatia
se va executa in conditii de igiena.
Verificarea calitatii lucrarii se face prin strangerea puternica in mana a materialului, din care nu trebuie,
in nici un caz, sa mai curga apa. Prin insamantarea unui substrat cu exces de umiditate, miceliul va fi
distrus.
Cantarirea
- sa nu se confunde greutatea cu volumul!
Cantarirea este necesara inaintea fiecarei insamantari, pentru a se putea aplica norma optima de miceliu
si de amendament.
- sa se respecte normele optime de miceliu si amendament recomandate la 100 kg material celulozic.
Amendamentul se aplica in procent de 6%, iar proportie de 3-4%.
Insamantatul
- nu se va face insamantarea unor materiale prea calde (peste 25^C).
Insamantatul consta in introducerea miceliului maruntit (fara aglomerari) in masa substratului, prin
amestecare, odata cu amendamentul. Se poate executa in cazi din lemn sau metal, sau chiar direct pe o
folie din polietilena, pentru cantitati reduse de substrat. Omogenizarea se poate face cu mainile sau in
lopeti de lemn:
sa nu se frece miceliul puternic in timpul lucrului;
lucrarea sa nu se execute in plin soare sau in ploaie;
sacii utilizati pentru introducerea substratului insamantat vor trebui mai intai perforati pe 1/10 din
suprafata lor, orificiile avand un diametru de 1-2 cm;
catitatea de substrat repartizata intr-un sac sa nu depaseasca 15-20 kg;
asezarea sacilor insamantati in ciupercarie sa nu se faca prin suprapunere sau lipiti intre ei.
In cazul in care substratul celulozic insamantat a fost asezat in lazi sau in strat plan pe stelaje, grosimea
acestuia dupa tasat sa nu fie mai mare de 20 cm si nici mai mica de 15 cm.
Folia de polietilena cu care se acopera aceste substante nu trebuie sa fie perforata.
Incubarea
Nuse uda mainile in timpul incubarii.
In aceasta perioada, temperatura in ciupercarie se va mentine la 20-24^C. Sursele de caldura folosite in
ciupercarii sa nu degaje bioxid de carbon.
Concentratiile ridicate de bioxid de carbon pot compromite cultura.
Umiditatea aerului se mentine prin udatul pardoselii, peretilor etc.
Inductia fructificarii si aparitia primordiilor
Daca temperatura in ciupercarie a fost mentinuta la un prag optim, inductia fructificarii are loc dupa12-
15 zile de la insamantare, in cazul hibrizilor de Pleurotus ostreatus.
Nu se dezleaga sacii si nu se indeparteaza folia de deasupra lazilor pana nu apar primele fructificatii.
Nu se uda cu stropitoare, ci numai cu pompa tip Vermorel, cu dispersarea fina a picaturilor de apa.
Curentii de aer introdusi prin sistemul de ventilatie sa nu aiba viteza mai mare de 0,2-0,3 m/sec (asezata
la nivelul culturii, flacara unei lumanari sa nu se stinga).
Intensitatea luminoasa sa nu fie sub 100 luxi; aceasta se realizeaza prin montarea unor lampi
fluorescente de 40W la distanta de 2-3 m intre ele.
Durata de iluminat sa nu fie mai scurta de 8 ore si mai lunga de 12 ore.
Recoltarea
- Se va evita recoltarea dupa depasirea momentului optim, marginile carpoforilor sa nu se rasuceasca;
prin aceasta ar scadea randamentul.
De la aparitia primelor fructificatii si pana la recoltat, buretii au nevoie de 3-4 zile, in conditii optime de
microclimat.
In perioada de recoltare, sacii se pot taia sau se scot cu grija brichetele, in acest caz sacii putand fi
refolositi.
Sa se evite manirea dura a brichetelor, altfel se distrug primele fructificatii, iar la contactul mainilor cu
bricheta pot apare culturi de bacterii ce produc infectii.
Pe cat posibil sa se evite asezarea in strat plan a culturii in timpul recoltatului si al fructificarii,
preferandu-se unul oblic sau vertical.
Sa nu se ude excesiv intre valurile de cultura.
Sa se evite aparitia alergiilor la personalul muncitor, prin aplicarea unei masti in timpul lucrului prin
executarea unui stropit inainte de fiecare recoltare.
Evacuarea substratului uzat
Substratul uzat de la sfarsitul ciclului de cultura sa nu vina in contact cu noul substrat pregatit pentru
infiintarea altei culturi
Substratul uzat se va depozita cat mai departe de ciupercarie, dandui-se alte intrebuintari.
Sa nu se neglijeze curatirea si dezinfectarea spatiului pentru o noua cultura chiar daca nu au fost atacuri
de boli si daunatori la cultura precedenta.
Ciupercarul care se va implica in respectarea tehnologiei de cultura si va inlatura situatiile nefavorabile
va fi rasplatit printr-o productie de ciuperci Pleurotus care poate atinge chiar si 30 kg si 100kg substrat
celulozic insamantat.

SURSA: http://primaverii.ro/cresterea_ciupercilor_comestibile

Importanta temperaturii si Nivelului de CO2 in cultivarea ciupercilor

Temperaturile optime de crestere pentru principalele specii Pleurotus sunt exemplificate in tabelul de
mai jos:

P. P. sajor- P. P. P.
Specie P. florida
ostreatus caju eryngii cornucopiae cystidiosus
Incubare 25 25 25 25 25-30 25-35
Formarea
10-15 10-25 10-25 10-15 20-25 20-25
primordiilor
Fructificare 10-17 15-25 18-25 13-18 20-30 25-30
Concentratie
<1000 <800 400-800 <2000 <1000 <1000
CO2
Primavara,
Sezon optim Toamna PrimavaraToamna Vara Vara
Vara

Speciile notate cu albastru sunt considerate criofile iar cele cu rosu termofile.
Nerespectarea acestor intervale optime de temperatura duc la un randament slab sau chiar la pierderea
totala a productiei.
Mai jos se avem un grafic cu randamentul diferitelor specii de Pleurotus in perioada de raspandire a
miceliului in functie de temperatura din camera de productie:
Si in timpul fructificarii este foarte importanta mentinerea temperaturii in limitele specifice fiecarei
specii. Iata efectele nerespectarii ei in cazul ciupercii Pleurotus ostreatus:
Nivelul concentratiei de CO2 pe perioada fructificarii trebuie deasemeni tinut sub control. Aerisirea
camerei de cultura se face in functie de necesarul de oxigen specific fiecarei tulpini (vezi tabelul 1).
Efectul diferitelor concentratii de CO2 poate fi vazut in imaginile de mai jos:

Nivel de CO2 optim Nivel de CO2 putin crescut

Nivel de CO2 ridicat Malformatii cauzate de lipsa de oxigen

Avand in vedere cele de mai sus recomand oricarui potential crescator de ciuperci achizitionarea unui
sistem care sa poata regla automat cei doi factori descrisi in articol ( temperatura si nivel de CO2)

Factori care influenteaza randamentul culturii de Pleurotus

1. Cantitatea de miceliu folosita la insamantarea substratului.


Cultivatorii au incercat de-a lungul timpului sa optimizeze cantitatea de miceliu folosita pentru
inoculare. Astfel folosirea unei cantitati mai mari de miceliu (pana la 5% din masa substratului umed)
are ca rezultat cresterea randamentului productiei. De exemplu cresterea cantitatii de miceliu de la 1.25%
la 5% are ca efect cresterea productiei cu aprox. 50%.
Randamentul productiei este influentat si de urmatorii factori:

• un nivel de nutrienti mai ridicat in miceliu ofera mai multa energie pentru raspandire si crestere.
• mai multe puncte de inoculare produce o colonizare mai rapida a substratului si in consecinta un
ciclu mai rapid de productie.
• o colonizare mai rapida nu lasa timp suficient dezvoltarii bacteriilor sau altor ciuperci
concurente, marind astfel productia.

Cresterea procentajului de miceliu in compozitie are un efect invers proportional asupra duratei ciclului
de productie. Astfel prin folosirea unei concentratii de 5% miceliu este posibila scurtarea ciclului de
productie cu 7 zile comparativ cu o concentratie de doar 1,25%. In acest fel se minimizeaza expunerea
substratului la diferite infestari si se mentine o productie ridicata. In graficele de mai jos se observa
influenta concentratiei de miceliu asupra productiei si duratei ciclului de productie.

2. Folosirea suplimentelor cu eliberare intarziata.

Folosirea suplimentelor (boabe de soia invelite in parafina, faina de soia tratata cu formaldehida si pene
hidrolizate, United States Patent US4534781) la momentul insamantarii miceliului intr-o concentratie de
2-6% din masa amestecului uscat are ca si efect cresteri insemnate ale randamentului. Astfel s-au
observat cresteri de productie de 90% in cazul folosirii de suplimente cu eliberare intarziata in
concentratie de 6% precum si scaderea duratei ciclului de recoltare. O concentratie de 2-3% de
suplimente au ca efect scaderea cu 2-3 zile a ciclului de productie. Producatorii care doresc sa grabeasca
ciclul de productie pot face acest lucru prin adaugarea unei mici cantitati de suplimente (2-3%).
Un neajuns al acestei proceduri este supra-incalzirea substratului in cazul lisei unui sistem de
conditionare al aerului in camera de productie.
Mai jos sunt exemplificate prin grafice influenta folosirii suplimentelor cu eliberare intarziata asupra
randamentului productiei
CULTIVAREA CIUPERCILOR PLEUROTUS SPP.
ÎNTRE HOBBY SI PROFIT
N. STAN1, Maria PRICOPE2
1US.A.M.V. Iasi, 2D.S.V. Neamt

Importanta cultivarii ciupercilor

Ciupercile Pleurotus spp. apartin familiei Pleurotaceae, genul Pleurotus.

Ciupercile, ca aliment si factor terapeutic pentru om, sunt cunoscute de milenii. Astfel, într-un mormânt
al unui faraon din cea de-a XII-a dinastie Amenemhet (1450 î.e.n), s-au gasit desene cu ciuperci. Se pare
însa ca primii detinatori ai cunostintelor despre ciuperci sunt chinezii (533 î.e.n.).
La început, ciupercile erau recoltate din flora spontana si consumate datorita gustului si aromei specifice
si numai dupa anul 1600 s-a trecut, empiric, la cultivarea lor .

În prezent se considera ca ciupercile apartin unui regn aparte, întrunind caracteristici ale regnului vegetal
dar si proprietati ce le apropie de regnul animal:

• peretii celulari, nu sunt constituiti din celuloza, ci din chitina (polizaharid asemanator din punct
de vedere chimic cu celuloza) si din derivate ale acesteia, similare cu tesuturile chitinoase ale
insectelor, sau cu carapacea racilor ori a broastelor testoase ;
• glicogenul celular din ciuperci este de asemenea propriu animalelor (muschi, ficat 17%).
Ciupercile nu produc amidon.
• proteinele complexe pe care le contin ciupercile sunt caracteristice mai ales regnului animal ;
• vitamina D, specifica regnului animal, (prezenta în peste, galbenus de ou, lapte, unt), este
produsa de ciuperci dar nu si de alte plante.

Valoarea nutritiva a ciupercilor este data de compozitia complexa a lor. Astfel, ele contin, la 100 g
substanta proaspata, 82-92% apa si 8-18% substanta uscata. Din substanta uscata,cea organica reprezinta
6-16,5% (din care, proteine 3-5%, glucide 1-3%, alte substante lipsite de azot 1,5-7%, lipide 0,5-1%),
alte substante organice 0,5% si saruri minerale 0,5-1,5%.
Ciupercile pot fi consumate ca un aliment dietetic pentru bolnavii de diabet deoarece nu contin amidon,
iar lipidele sunt prezente în cantitati foarte reduse si numai sub forma combinata (agaricine, lecitine,
ergosterine, fosfatide). Ciupercile pot înlocui carnea în maladiile uremice. Prezinta proprietati antivirale,
antitumorale (Lentinus edodes) si de scadere a colesterolului în sânge (L .edodes, A. bisporus).

Lentinina, polizaharid extras din L. edodes, este capabila sa produca o regresie a tumorilor canceroase.
Aceasta este aprobata deja ca medicament în Japonia, fiind folosit ca agent pentru prelungirea vietii
pacientilor în tratamentul conventional al cancerului si în cercetarile AIDS. De asemenea, s-a constatat
ca poate preveni modificarile cromozomiale induse de medicamentele recomandate împotriva
cancerului.

Ciupercile sunt singurele din regnul vegetal care contin vitamine din complexul B (thiamina, biotina,
acid nicotinic, acid pantotenic ). Vitamina A se gaseste sub forma de provitamina (caroten). Vitamina
D2 (calciferol) cu rol esential în resorbtia calciului si fosforului alimentar, este prezenta doar în
organismele animale si în ciuperci.

Mateescu (1982) scoate în evidenta ca de pe o suprafata de 1 mp cultivata anual cu ciuperci se pot


realiza 3 kg substante proteice, comparativ cu 200 g cât se obtin de pe aceeasi suprafata cultivata cu
grâu.
Continutul în substante proteice al ciupercilor sporeste cu vârsta, deci este mai hranitoare o ciuperca
ajunsa la maturitatea comerciala fata de una tânara.
Valoarea energetica a ciupercilor este de 250-400 kcal pentru 100 g s.u. (calculata dupa continutul în
proteine, grasimi si hidrati de carbon). S-a stabilit ca o cantitate de 100-200 g ciuperci uscate consumate
zilnic poate suplini carnea din ratia alimentara a unui om adult (tab. 1).

Tabelul 1
Continutul în apa, substante nutritive si saruri minerale (%), si valoarea energetica
(la 100 g) al ciupercilor proaspete, în comparatie cu alte produse alimentare.
Produsul Apă Substanţe organice Săruri Număr
alimentar minerale de calorii
Proteine Glucide Lipide
Ciuperci 82-92 3-5 2,5-10 0,5-1 0,5-1,5 35-48
Cartofi 70,9 2 19-20,9 0,1 1,1 88-91
Varză 91 2,4-8,8 4,5-5,8 0,3 0,8 25-33
Spanac 93,4 2,2-3,2 1,7-2 0,3 1,4 25
Castraveţi 96 1,2 2,3-2,9 0,1-0,2 0,4 12-19
Carne de vită 72 21 0,5 5,5 1 141
Carne de porc 47,5 14,5 - 37,3 0,7 380
Ficat 71,5 20 3,5 3,5 1,5 119

Cu toate acestea în tarile dezvoltate consumul individual pe locuitor este de 3 kg anual în timp ce în
tarile cu un nivel de trai scazut consumul este mult inferior (200g/loc. anual). Din aceasta cauza
ciupercile nu pot fi considerate ca o sursa principala de proteine ci ca un supliment nutritiv si o variatie
placuta în alimentatie.
Mentionam ca printre sursele de proteine neconventionale ciupercile sunt pe locul doi dupa proteina din
faina de soia.
Se estimeaza ca în prezent, ciupercile reprezinta 3% din proteina totala (200000 t proteina din ciuperci).
În Europa, productia de ciuperci reprezinta 58% din productia mondiala, care se ridica la peste 3,2
milioane t anual, ceea ce înseamna peste 40 000 t proteina de calitate superioara si 15 000 t hidrati de
carbon pentru alimentatia omului.
Cincisprezece tari industrializate reprezinta peste 90% din consumatori. Din întreaga cantitate, 48% se
consuma în stare proaspata si 52% prelucrate.
În tara noastra, cultura ciupercilor Pleurotus spp. a debutat în anul 1972, (Trandaf, 1973). Speciile
cultivate la început au fost Pleurotus ostreatus si Pleurotus florida.

Avantajele culturii ciupercilor Pleurotus spp., care au determinat multi întreprinzatori sa înceapa
aceasta activitate sunt urmatoarele:

• nu necesita teren agricol, în sistem clasic ele putându-se cultiva din primavara pâna toamna în
spatii neîncalzite (magazii, pivnite, grajduri etc.);
• se cultiva pe diferite deseuri celulozice provenite din agricultura, silvicultura, industria
prelucrarii lemnului, a hârtiei si a celulozei, industria textila, a prelucrarii plantelor medicinale,
deseuri de la morarit etc.;
• nu sunt energofage, în comparatie cu ciupercile Agaricus bisporus;
• asigura o recuperare rapida a investitiei prin faptul ca se pot cultiva 2-6 cicluri de cultura pe an în
functie de amenajarea localului de cultura (Mateescu, 1985);
• prezinta mai putine riscuri, fiind specii rustice, rezistente la boli si daunatori,la variatii mai mari
de temperatura si care nu necesita lucrari costisitoare;
• au o eficienta economica ridicata deoarece pentru cultivarea lor se utilizeaza materiale cu valoare
energetica scazuta. Astfel, din 150 kg rumegus de foioase, paie de grâu si ciocalai de porumb se
poate obtine o productie de cca. 30 kg ciuperci, care aduc un aport pentru hrana omului de peste
1 kg substante proteice, ceea ce echivaleaza cu 4-5 kg carne de vita sau de porc (Tudor Ioana,
1998);
• reprezinta un aliment proteic ce nu contine grasimi ;
• aceste ciuperci sunt la recoltare curate, lipsite de pamânt, turba, nisip, asigurându-se o spalare
mai usoara si au un gust mai bun decât cele de Agaricus bisporus (Curto si Tagliani, 1974);
• nu se deterioreaza prin manipulari, nu se înnegresc la atingere (Ferri, 1970);
• pot fi utilizate în industria conservelor mai mult decât cele champignon, pentru prepararea de
creme, ciorbe, omogenizate. Vessey (1978) sugereaza ca folosirea acestor ciuperci în industria
alimentara poate sa diversifice mult retetele prin îmbogatirea lor ca adjuvant în diferite fainuri,
grisuri, devenind astfel un material auxiliar pentru producerea de mezeluri, pateuri si sosuri.
Compania «Hakodate Vinary» a elaborat recent o reteta de bautura pentru care componentele de
baza sunt o anumita specie de ciuperca si boabe de cafea. Se pare ca noua bautura a pus serios pe
gânduri Asociatia producatorilor de vin din Japonia;
• ciupercile Pleurotus spp. prezinta si calitati importante de pastrare, astfel la temperatura de 10C
pot fi pastrate 10 zile, mentinute însa în ambalaj de polietilena. Comportarea lor la înghet (P.
ostreatus) este de asemenea buna, iarna primordiile îngheata pe trunchiuri si se dezvolta odata cu
dezghetul (Ferri, 1970);
• buretii se pot usca si au avantajul ca în momentul folosirii pot sa resoarba apa fara însa a prezenta
mirosul caracteristic al ciupercilor deshidratate sau vechi. Se cunoaste faptul ca de obicei piciorul
ciupercii Pleurotus spp. nu se consuma, fiind tare, celulozic. Helga Schmitz (1978) trateaza
termic acest produs la 35-40C, la un pH cu valoarea 4, timp de 48 ore. În timpul tratamentului,
enzimele autolitice, ce au o activitate maxima, schimba consistenta celulozica, piciorul devenind
agreabil, dulce, cu aroma placuta, putând fi folosite atât proaspat cât si congelat.
O varianta mai sigura de cultura, dar recomandata pentru sistemul extensiv o constituie cultivarea
ciupercilor Pleurotus spp. pe lemn. Aceasta varianta se preteaza si în spatii neacoperite, necesitând un
minim de investitii.
Tehnologia de cultura este aceeasi la toate speciile de ciuperci xilofage.
Cele mai cunoscute si mai raspândite în cultura sunt: Lentinus edodes, Volvariella spp, Flammulina spp.,
Pholiota spp.

Aceste specii cultivate prezinta urmatoarele avantaje:

• fiind specii exclusiv lignicole au o tehnologie de cultura mult mai simpla, folosind ca substrat de
nutritie lemnul (butuci, ramuri, crengi groase, buturugi);
• prezinta o rezistenta mai ridicata la operatiile de manipulare si transport;
• sunt mai rezistente la boli si daunatori;
• permit o dubla folosire a materialului lemnos întrebuintat: ca substrat de nutritie (cultura de
ciuperci) si apoi combustibil.
• cultura poate dura 2-3 pâna la 4-5 ani pe acelasi material, în functie de esenta de lemn utilizata
(pe lemn - de esenta tare cultura dureaza 4-5 ani);
• se preteaza la conservarea prin uscare, fara a-si pierde gustul sau parfumul pe care îl are în stare
proaspata;
• pentru înfiintarea culturii nu se cer investitii mari, iar cheltuielile curente de productie sunt mai
reduse decât la celelalte specii.

Tehnologia de cultura a ciupercilor xilofage cuprinde urmatoarele etape: alegerea speciilor lignicole,
pregatirea acestora, inocularea sau însamântarea lor, incubarea, dezvoltarea carpoforilor si recoltarea.
Ciupercile xilofage se dezvolta bine, dând rezultate bune pe lemnul de stejar, fag, (fig. 1 b si c) castan,
carpen, mesteacan, plop (fig.1a) si se recomanda si pomii fructiferi (la defrisarea livezilor).

a b c
Fig. 1 - Cultură experimentală - Pleurotus (hibridul HK35) pe plop (a) şi fag (b şi c) (original)

Se va evita lemnul de salcâm si de conifere. Pregatirea materialului lemnos consta în fragmentarea


tulpinilor în butuci de lungimi diferite (40-50 cm sau 100-120 cm). Metodele de inoculare sunt: pe
rondea, în despicatura sau în pana, si în orificii cu diametrul de 5-9 mm, plasate la distanta de 3-6 cm
între ele, alternativ.

Cantitatea de miceliu utilizata va fi de 4-5 % din greutatea butucului. Pentru a inocula butucii prevazuti
cu orificii se poate utiliza miceliul produs pe butoni din lemn, care au aceeasi dimensiune cu cea a
orificiilor. Însamântarea se face primavara, în lunile martie-mai, când porneste circulatia sevei în lemn.
Pentru incubare, butucii cu diametrul de 12-15 cm se asaza afara în stive, pe un teren umbrit si mult
înaltat, pentru a fi protejati de baltirea apei provenite din precipitatii. Sub butuci se asterne un strat de
paie, iar peste ei se pun crengi si paie si se acopera cu folii de polietilena. Aerul din stiva trebuie
mentinut umed prin udarea paielor de la baza. Pe toata perioada incubarii temperatura optima va trebui
sa fie de 24-280C, sa se asigure o buna circulatie a aerului si o umiditate relativa de 80-85 %. O alta
metoda de incubare consta în asezarea butucilor în santuri de incubare. În conditii normale, cu
respectarea stricta a tehnologiei, incubarea miceliului se realizeaza în 6-8 luni în santuri si pâna la 11
luni în stive. Dupa încheierea incubarii, butucii se desfac si se asaza în pozitie înclinata, în rânduri, cu
spatii între ele, care sa permita circulatia printre butuci în vederea executarii unor lucrari de îngrijire si
pentru recoltat. Indiferent de metoda de incubare si de lungimea butucilor, acestia trebuie plasati în
locuri umbrite si feriti de vânt si uscaciune. În scopul evitarii uscarii se vor introduce cu baza în pamânt
sau nisip, mentinut în permanenta umed.

Pe toata perioada fructificarii, temperatura trebuie mentinuta în jur de 150C pentru tulpinile criofile si de
22-300C pentru cele termofile. Umiditatea relativa se va mentine la 80-90 %, iar intensitatea luminii sa
fie în jur de 200-300 lucsi, timp de 8-10 ore/zi.

Ciupercile ajung la maturitate primavara în 4-5 zile, iar toamna în 10-15 zile. Recoltarea se prelungeste
3-4 ani, în functie de lemnul folosit ca substrat de nutritie: pe lemn de esenta moale (plop, mesteacan)
ciuperca îsi mentine capacitatea de productie 2-3 ani, iar pe lemn de esenta tare (stejar, fag) recoltarea se
poate prelungi 3-4 si uneori chiar 5 ani.

Cantitatea totala de ciuperci obtinuta este, în medie, de 20-30 kg la 100 kg lemn inoculat. Dupa fiecare
val de recoltare, pentru accelerarea fructificarii este indicata o imersare a butucilor. În perioadele
friguroase, ca si in cele calduroase, productia se opreste dar reîncepe când conditiile de temperatura
devin optime.

Eficienta economica a cultivarii ciupercilor în sistem intensiv – pe substrat celulozic

Pe plan mondial, cultura ciupercilor a început ca « hobby » si s-a intensificat ulterior, devenind
industriala. Se preconizeaza extinderea acestei culturi, mai ales în sistem gospodaresc clasic, alaturi de
alte specii traditionale. Poate fi introdusa în rotatia culturilor în sere, solarii. Joly (1980) recomanda sa
nu se introduca în tehnologia de cultura a acestor ciuperci instalatii si echipamente sofisticate ca în cazul
culturii intensive de Agaricus spp., ci sa se mearga pe improvizatii cât mai practice si pe culturi
sezoniere.
Pornind de la aceasta recomandare am efectuat experiente cu hibrizii T 3033 si HK 35 folosind diferite
retete de substrat celulozic (fig. 2-3).
a b c
Fig. 2 – Cultură experimentală de Pleurotus (hibridul T 3033) pe substrat celulozic (original)

a b c

Fig. 3 – Pleurotus (hibridul HK 35) pe substrat celulozic (original)

În tara noastra, aceasta cultura este raspândita în sistem gospodaresc si numai în ultimii ani a început sa
fie practicata în sistem industrial la Bucuresti, Iasi, Suceava, Botosani, Galati, Miercurea Ciuc, cu
capacitati de sute de tone pe an.

Compartimentarea spatiului destinat cultivarii ciupercilor în sistem intensiv- (400 m². suprafata)

În scopul asigurarii unui flux tehnologic liniar spatiul va fi compartimentat astfel:

a) zona de anexe - este spatiul de pregatire a materialului ce urmeaza sa fie însamântat si cuprinde: spatiu
pentru îmbibare, omogenizare, repartizare- cu o suprafata de 60 mp. Acesta va fi dotat cu bazine de
îmbibare, cântar, cuva sau cada de omogenizare si însamântare, masa de lucru, tunel pentru dezinfectia
termica cu abur, camera frigorifica, spatiu de sortare, depozit pentru materialele auxiliare, spatiu pentru
depozitarea materialelor ce vor constitui substratul nutritiv (paie, ciocalai, rumegus etc.), centrala
termica, instalatie automatizata de climatizare.
b) zona de cultura – consta în camere de incubare (2 x 40 mp), (5m x 8m) si camere de fructificare-
recoltare (5 x 40 mp).
Cele doua camere de incubare, au o capacitate totala de 1200 brichete, care vor fi însamântate în timp de
20 zile. Pentru a popula toate cele 5 camere de fructificare-recoltare sunt necesare 50 zile cu un
randament de 60 saci = 600 kg substrat nutritiv însamântat/zi.

• 600 brichete/camera fructificara x 5 camere = 3.000 brichete/ciclu de cultura;


• 3.000 brichete/ciclu x 5 cicluri/an = 15.000 brichete/an;
• 15.000 brichete x 10 kg/bricheta = 150.000 kg substrat însamântat (150 tone);
• 150 tone material îmbibat: 3 = 50 tone material uscat (paie, ciocalai);
• 15.000 brichete x 2 kg ciuperci/bricheta (randament 20%) = 30.000 kg ciuperci = 30 tone
ciuperci/an;
• 30.000 kg x 100.000 lei/kg = 3.000.000.000 lei profit brut;
• Total costuri (salarii, energie, materiale, miceliu, etc.,) /bricheta = 60.000 lei = 30.000 lei/kg
ciuperci.
• 60000 x 15 000 brichete = 900.000.000 lei costuri/nr. total brichete
• 3 mld. lei – 900 mil. lei = 2,1 mld. lei profit net.
• Randament 30 % :
• 15.000 br. x 3 kg / br. = 45.000 kg = 45 tone = 4,5 mld. lei = 3,6 mld. profit net.
• Necesar paie, ciocalai/an = 50 tone;
• Necesar miceliu/an = 4.500 kg.
• În cazul în care se utilizeaza miceliu autohton, pe suport granulat (grâu sau orz) norma de miceliu
este de 3 kg la 100 kg material îmbibat.
• 4.500 x 60.000 lei/kg = 270.000.000 lei;
• Daca se utilizeaza miceliu de import (Somycel), pe suport de mei, norma de miceliu este de 2 litri
(1 kg.) la 100 kg material îmbibat.
• 3.000 l x 2 euro/l = 6.000 euro = 216.000.000 lei.

Principalii factori care defavorizeaza în prezent producatorii români de ciuperci

1. Lipsa fondurilor financiare necesare demararii productiei ( costuri ridicate ale tunelului de
pasteurizare, a aparaturii necesare pentru asigurarea optima a conditiilor de microclimat, ale
camerei frigorifice etc.). Tunelul de pasteurizare este esential pentru asigurarea unei temperaturi
uniforme la dezinfectarea termica a materialului ce urmeaza a fi însamântat.
2. Necesitatea achizitionarii unui miceliu de calitate superioara care sa garanteze productia (calitativ
si cantitativ). Se cunosc cazuri când miceliul ajunge la cultivator deja infectat cu mucegai.
3. Dificultati în asigurarea unei piete stabile de desfacere a productiei, în conditiile unei puteri de
cumparare reduse a populatiei, ciupercile reprezentând în prezent un aliment de lux (în
România).

În judetul Neamt sunt autorizati sase producatori de ciuperci ( doua societati comerciale si patru asociatii
familiale, însumând o suprafata totala cultivata de aproximativ 1000 m² ). Dintre acestea doar o
societate, cu suprafata de cultura de 200 m² are o productie constanta (4-5 cicluri de cultura pe an ),
celelalte având caracter sezonier. Doua unitati sunt producatoare de Agaricus sp. si patru unitati sunt
producatoare de Pleurotus sp. Miceliul este achizitionat de la societati comerciale producatoare din: Iasi,
Bucuresti, Ilfov, Satu Mare, Arad.

BIBLIOGRAFIE
1. Apahidean Alexandru Silviu, Dumitru Indrea, 1973 – Ciuperci proaspete pe 10 mp. – Editura Grand,
Bucuresti.
2. Bengulescu I., 1996 - O mica industrie în agricultura, Hortinform, Anul V, nr. 4.
3. Brian C., Imbernon Micheline, 1981 - Correlation entre le croissance mycelienne et la fructification de
Pleurotus ostreatus, M.S. X, B, Sydney.
4. Curto S., Tagliani F., 1974 – Prove di cultivazione di Pleurotus ostreatus, varieta florida, Mic. Italiana
II, pag. 23-28.
5. Delmas J., 1989, – Les champignons et leur culture. Editura La Maison Rustiques Flomarion, Paris.
6. Ferri F., 1970, –La coltivazione del Pleurotus ostreatus Quel., Frutticoltura, Vol. XXXII, pag.23-26.
7. Hashimoto K.,Takanashi Z., 1974, - Studies on the growth of the Pleurotus ostreatus M.S. IX (Part. I),
France, pag.585-593.
8. Laborde J.,1989, - Technologie moderne pour la culture des pleurotes, M.S., 12, Part II, pag.135-155.
9. Mateescu N., Ioana Tudor, 1984, - Ciuperci cultivate pe lemn, Stiinta si Tehnica, nr.2, pag.30-31.
10. Stan N. si colab., 2003, - Legumicultura, vol.III, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iasi.
11. Trandaf V. si colab., 1974, - Rezultatele preliminare privind cultura ciupercilor comestibile Pleurotus
ostreatus, Analele ICLF Vidra, vol. II, pag.259-264.
12. Tudor Ioana, 1996, - Cultura ciupercilor Pleurotus spp., Editura Stiintifica, Bucuresti.

Cultivarea ciupercilor Pleurotus


Cultivarea ciupercilor Pleurotus debuteaza la inceputul secolului 20, primele mentionari referindu-se la
culturi in Germania si Franta. In anul 1910 Matruchot in Franta obtine primele basidiofructe de
Pleurotus cornucopiae (buretele cornet) utilizand rondele de plop, incubate natural, ingropate si udate
periodic.

De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai multe tipuri de cultura.

Metoda Vessey : practicarea culturii pe lemn de esenta moale, constituite in plantatii, perioada de
productie desfasurandu-se pe 2-4 ani.
Metoda Toth si Gyurko : pe ciocalai de porumb
Metoda Gerber : exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri
Metoda Zadrazil si Schneidereit: amestecuri de paie cu ciocalai si talasuri forestiere
Metoda Block, Tsao si Han : rumegus de salcam si faina de ovaz.

In tara noastra primele culturi de Pleurotus au fost realizare incepand cu anul 1973 la I. S. si la ferma
Mogosoaia a I. C. L. F. Vidra, in diferite tipuri de adaposturi, cu scopul de a se stabili cea mai adecvata
tehnologie, folosind ca substrat nutritiv diferite reziduuri agricole (ciocalai de porumb, vrejuri de soia, de
mazare, paie de grau).

Cercetarile efectuate in acest sens de Florica Trandaf si colab (1974-1976), de N. Mateescu si


colaboratorii precum si datele din literatura de specialitate scot in evidenta cele mai reusite retete de
compostare, cu aplicabilitate in conditii de productie:
- vrejuri de soia 66% + ciocalai de porumb 34%;
- ciocalai de porumb 92% + orz boabe 8%;
- ciocalai de porumb 66% + vrejuri de soia 34%;
- paie 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%;
- ciocalai de porumb 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%.

In 1986, Florica Trandaf si B. Stanciulescu propun si utilizarea vrejilor de fasole, precum si a


rumegusului incorporate in substratul nutritiv. A reiesit faptul ca un astfel de adaos este potrivit,
deoarece confera substratului o structura laxa, aerisita, ce impiedica declansarea de procese fermentative.
Prog. H. Hernandez -Sanchez recomanda in 2002 utilizarea deseurilor de soia (coji, boabe) in proportie
de 1%, fapt ce a dus la cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g substrat nutritiv.

Sortimentul larg cultivat in tara noastra cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida.
Se mai cultiva Stropharia rugosa si Coprinus comatus. Pentru diversificarea sortimentului, s-au
intreprins cercetari in anul 1986 de catre dr. N. Mateescu, Ioana Tudor si V. Zagrean privind stabilirea
tehnologiei de cultura si de producere a miceliului pentru Pleurotus major-caju si Pleurotus cornucopiae,
ciuperci xilofage termofile.
Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta xilofaga, ce creste pe trunchiurile sau
cioturile putrezite ale arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin primavara. Pana in prezent
tehnologia de cultura a fost imbunatatita permanent, incat tari ca Italia, Franta, Ungaria, Germania,
Polonia, Japonia, dispun de o experienta bogata in acest domeniu, fapt ce a facut ca ciuperca Pleurotus
sa se cultive pe suprafete mari, atat de catre amatori cat si in sistem intensiv industrial.
Pleurotus este capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza din materialele folosite ca substrat, care au
un continut bogat in lignina. In cazul folosirii rumeguslui si a ciocalailor de porumb se recomanda
adaugarea de surse de azot organic, care imbunatatesc calitatea substratului si contribuie la realizarea de
productii mari.
Tehnologia de cultura este asemanatoare cu cea utilizata la ciuperca Agaricus, cu deosebirea ca nu se
executa gobtarea, deoarece se urmareste realizarea unei suprafete maxime de contact cu atmosfera,
pentru o fructificare abundenta.
Asezarea substratului nutritiv se poate face sub forma de biloane, amenajate pe sol sau pe stelaje, in
straturi plane si in lazi de PVC sau lemn. Delmas si colab, arata ca datorita modului de crestere a
ciupercii, piciorul avand o pozitie excentrica fata de palarie, unii cultivatori aseaza substratul ca un
perete (pe verticala) in grosime de 40 cm. In conditii de cultura, pentru insamantare se foloseste miceliu
granulat, care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de 2-5% din greutatea lui. In sistemul de
cultura intensiv se pot practica circa 8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o productie de 90-100
kg/m2/an sau 120-170 kg ciuperci/tona de substrat proaspat.
Ferri (1979) si Szudyga (1973) arata ca, datorita unor greutati pe care le ridica pentru amatori pregatirea
substaratelor nutritive si a miceliului granulat, ciuperca Pleurotus se poate cultiva si pe trunchiuri sau
bucati de diferite esente lemnoase.
Cele mai bune rezultate s-au obtinut pe fag, plop, carpen si nuc. Mai putin se folosesc cedrul, salcia,
ciresul si stejarul, iar artarul si arinul sunt necorespunzatori. Inainte de infiintarea culturii, materialele
amintite, care indeplinesc rolul de support pentru inocularea miceliului si cresterea ciupercilor, se
pregatesc dupa o tehnologie speciala. Pentru 100 kg de material lemnos se folosesc 2,5 litri de miceliu
sub forma de solutie de inocul. Ciupercile incep sa se formeze cand temperatura in aer este de 15 °C. (I.
Ceausescu)

Caracteristicile morfologice ale ciupercilor Pleurotus

Ciuperca este constituita dintr-o parte subterana, numita miceliu, si o parte aeriana denumita basidiofruct
sau carpofor. Miceliul este partea vegetativa care creste in substratul nutritiv celulozic. El este format din
hife, sau filamente miceliene.
Carpoforul este alcatuit din picior si palarie.
Ciupercile Pleurotus au piciorul situat marginal fata de palarie, adica au un picior excentric.
Lamele basidiale se coboara de la marginea palariei pe aproape toata lungimea piciorului.
Ciupercile Pleurotus se formeaza in tufe sau manunchiuri si folosesc ca hrana lemnul, de aceea sunt
cunoscute si sub denumirea de ciuperci xilofage sau lignicole.
Palaria este puternic excentrica si situata asimetric fata de picior, adesea in forma de scoica, cu latimea
de 5-15 cm, culoarea palariei fiind foarte variabila. Astfel, la Pleurotus ostreatus este neagra-violacee,
brun-inchis, cenusie sau verzuie. La Pleurotus florida palaria este rosiatica, albicioasa, crem sau cenusie.
Piciorul este de regula scurt, inserat lateral, robust.
Carnea sau pulpa palariei este compacta, consistenta la exemplarele ajunse la maturitate.
Genul Pleurotus cuprinde mai multe specii dintre care : Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus
cornucopiae, Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din acestea, primele 3 specii sunt cele mai cultivate.

Caracteristicile acestor specii sunt urmatoarele:


- Pleurotus ostreatus are palaria in forma de cochilie de scoica, de culori diferite, de la violaceu la alb-
brun. Lamele sunt decurente, anastomozate. Sporii sunt de culoare violacee. Piciorul este alb, inserat
lateral, scurt. Aparitia se face in buchete. Au miros si gust placut.

- Pleurotus cornucopiae se mai numeste buretele cornet, prezinta palaria in forma de cornet, de culoare
galbena pana la brun-inchis. Lamele se prelungesc pana la baza piciorului. Piciorul este alungit si
puternic curbat. Aparitia se face in buchete. Ciupercile au un miros dulceag tipic.
- In natura, Pleurotus cornucopiae apare pe esente lemnoase de la 15-20 mai pana la 15-20 iulie.
Cultura pura s-a obtinut in Franta in 1977.
Capacitatea de crestere a miceliului secundar din cultura pura pe mediul malt-agar este inferioara celei
de Pleurotus ostreatus, si asemanatoare cu Pleurotus florida. Acest miceliu se cultiva usor pe medii
granulate formate din boabe de cereale.
Basidiofructele apar in buchete cu punct de insertie comun. Din faza de primordii, basidiofructele ajung
la maturitatea comerciala in 4-6 zile, respectiv in faza de cornet inchis cu marginile plate.
Ciuperca prezinta pileusul de forma alungita. Formarea carpoforilor se produce in masa in conditii de
luminozitate de 18 ore, cu intensitatea de 600 lucsi, la o temperatura de 17-20 °C si o umiditate relativa a
aerului de 70-90%.
In unele conditii de cultura, in sere neumbrite stipesul se prezinta puternic alungit.
Ciuperca se cultiva pe substrat celulozic format din ciocalai de porumb zdrobiti 50-70%, paie tocate 10-
15%, rumegus de foioase 10-30% in amestec cu deseuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%.
Substratul rezultat cu o umiditate de 60-70% este dezinfectat termic 24h la 60 °C, sau 4h la 80 °C.
Spre deosebire de celelalte specii cultivate de Pleurotus, Pleurotus cornucopiae nu este sensibil la
procese de fermentare eventual declansate in substratul celulozic.
Insamantarea miceliului granulat se face in proportie de 3% fata de substratul nutritiv celulozic repartizat
in saci din polietilena cu capac de 15-17 kg/sac sau in lazi mici de 10 kg, cu capac, tapetate cu folie din
polietilena.
Impanzirea miceliului in substrat se desfasoara in 26 de zile la 14 °C, aparitia primordiilor se produce
fara soc termic, dupa care se indeparteaza folia de polietilena.
Recoltarea s-a efectuat la 30-35 zile de la insamantare, daca temperatura de incubare a fost mai mare de
20 °C.
Pleurotus florida se numeste si buretele rosiatic. Prezinta palaria de culoare alba, bruna sau crem.
Lamele sunt putin decurente si nu sunt anastomozate. Sporii ciupercii sunt albi. Piciorul este inserat
lateral si destul de lung. Prezinta o structura mai fina decat Pleurotus ostreatus.
Ciupercile Pleurotus florida sunt lipsite de velum si din aceasta cauza eliberarea sporilor se face pe
masura ce palaria se formeaza.
Marginea palariei este la inceput rulata si apoi se deruleaza pana devine dreapata, marcand momentul
maturitatii comerciale.

-Pleurotus major-caju se mai numeste pastravul brun. Cresterea miceliului pe boabe este identica cu
tehnologia descrisa la Pleurotus cornucopiae.
Basidiofructele, la temperaturi mai mici de 20 °C, prezinta pileusul lamelor si textura cornoasa. La
temperaturi mai mari de 20 °C, dimensiunile pileusului cresc. Forma lui este de cochilie de scoica, cu
lamelele basidiale total decurente si stipesul dispus simetric fata de pileus.
Perioada de formare a unui masidiofruct matur este de 6 zile. Prin depasirea maturitatii culoarea bruna a
basidiofructului vireaza in cenusiu.
Stipesul este alb, mai mic decat la alte specii de Pleurotus.
Retete de substrat pentru cultivarea Pleurotus major-caju:

- ciocalai 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 40%
- orz 8%

sau

- ciocalai 80%
- paie 12%
- orz boabe 8%

Perioada executarii culturii de Pleurotus

Sunt cultivate 4 specii de Pleurotus si anume : Pleurotus florida sau buretele rosiatic, care fructifica la
temperaturi de pana la 25 °C; Pleurotus ostreatus sau buretele vanat, Pleurotus cornucopiae care
fructifica la temperaturi asemanatoare cu Pleurotus florida si Pleurotus major-caju, care fructifica in
jurul valorii de 20 °C.

Pregatirea substratului nutritiv celulozic pentru cultura de Pleurotus

Substratul nutritiv celulozic pentru cultura buretilor are la baza materii prime, materii auxiliare si
amendamente.
Buretii sunt capabili de a utiliza celuloza in prezenta unor apreciabile cantitati de lignina, fapt pentru
care au primit si denumirea de ciuperci xilofage. Substratul nutritiv pentru bureti nu va trebui sa fie un
compost fermentat, ca in cazul culturii de Agaricus bisporus, ci un material celulozic bogat in
polizaharide si lignina, sarac in saruri minerale esentiale (N, P, K).
Din experienta cultivatorilor amatori din tara noastra a rezultat ca s-au folosit cu bune rezultate
urmatoarele materiale:
- Materii prime: rumegus de foioase, talas de foioase si conifere, frunze de foioase, scoarta de copaci,
paie de grau, orez, ciocalai de porumb, coji de floarea soarelui, gunoi de oi, gunoi de porc.
- Materii auxiliare: deseuri de hartie, tarate de grau, faina de porumb, boabe de orz, deseuri de bumbac,
in, canepa.
- Amendamente: varul pasta administrat de consistenta unei smantani, sau carbonat de calciu (creta
furajera)

Rumegusul indicat este cel de foioase (fag, stejar, plop), care in componenta viitorului substrat nutritiv
va trebui sa prezinte urmatoarele calitati:
- rumegusul cu dimensiuni mai mari da rezultate mai bune comparativ cu pulberea de rumegus
- sa nu fie intrat in fermentatie, cu o culoare bruna sau neagra
- sa nu contina corpuri straine (sticla, fier, plastic)
Talasul indicat este de asemenea cel de foioase, cu urmatoarele caractere:
- sa fie de dimensiuni mici, ceea ce creeaza o buna omogenizare a substratului celulozic
- sa nu fie innegrit, cu inceput de fermentare
Rumegusul si talasul au un continut sarac in azot comparativ cu continutul ridicat in hidrati de carbon
reprezentati prin celuloza, hemiceluloza si lignina, care constituie hrana de baza a ciupercilor Pleurotus.
S-au obtinut rezultate bune cand s-a folosit un substrat nutritiv obtinut din rumegus de foioase.
Frunzele de foioase utilizate sunt cel mai adesea de stejar si fag.
Acestea trebuie sa fie stranse toamna si pe cat posibil sa nu fie umezite de apa provenita din precipitatii,
care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor fermentative.
Daca frunzele se vor folosi dupa o perioada mai indelungata, vor trebui sa fie ferite de ploi sau alte
intemperii, depozitate fie in vrac, fie in saci de hartie sau panza. Aceleasi conditii de depozitare sunt
valabile si pentru rumegus si talas.
Scoarta de copaci a inceput sa fie folosita ca o buna materie prima pentru cultura buretilor. Ea poate fi
obtinuta in urma prelucrarii trunchiurilor in exploatatiile forestiere, fiind considerate deseu sau materie
prima secundara.
Comparativ cu paiele de grau, ciocalaii de porumb sau vrejurile de floarea soarelui si soia, scoarta de
copac contine atat substante proteice cat si hidrati de carbon in cantitati sporite.
In scoarta de copaci s-a determinat ca hidratii de carbon ca xiloza, arabinoza, glucoza, manoza si
galactoza sunt prezente in cantitati insemnate fapt ce ridica valoarea nutritiva a acestui material.
Paiele de grau sau orez se folosesc de asemenea pentru continutul lor de hidrati de carbon, Sunt utilizate
atat cele provenite din baloti, cat si cele tocate la dimensiuni de pana la 10 mm.
Trebuie evitata tocarea prea fina a paielor, intrucat substratul care va rezulta va fi foarte compactizat, cu
o posibilitate redusa de ventilatie si retinere a apei, iar productia de ciuperci va fi mai scazuta.
De regula, se folosesc la formarea substratului atat paie tocate, cat si paie netocate in proportii egale.
Paiele netocate sunt indicate datorita faptului ca avand elasticitate favorizeaza formarea unei structuri
granulate a substratului nutritiv celulozic, factor de prim ordin in declansarea fructificarii micveliului.
Ca si celelalte materii prime, paiele trebuie sa nu fie umezite, mucegaite sau intrate in fermentatie.
Ciocalaii de porumb constituie materialul clasic pentru cultura buretilor. Pentru folosirea ciocalailor de
porumb la formarea substratului nutritiv, acestia vor trebui sa fie tocati in prealabil la dimensiuni de 8-10
mm. Este indicat sa fie evitata tocarea la dimensiuni mai mici de 2-3 mm deoarece ca si in cazul paielor,
se creeaza conditii pentru formarea unui substrat nutritiv foarte compact si fara o structura granulara.
Folosirea larga a ciocalailor de porumb are la baza si faptul ca pe langa hidrati de carbon contine si
proteine. Ciocalaii de porumb pot fi folositi singuri, precum si in amestec cu paiele de porumb,
rumegusul de foioase sau in amestec numai cu un material auxiliar, respectiv boabele de orz. De starea
fitosanitara a ciocalailor de porumb depinde in mare masura calitatea viitorului substrat nutritiv.
Gunoiul de oi si de porc are o folosire ceva mai restransa in pregatirea substratului pentru cultura
buretilor. Este necesar in special pentru aportul de substante proteice.
Este indicat ca gunoiul de oi si de porc la folosire sa fie cat mai proaspat. In caz ca se urmareste folosirea
dupa o perioada mai indelungata se va proceda la uscarea si apoi la macinarea lui.
Substratul nutritiv care contine gunoi de oi sau de porc va trebui sa fie dezinfectat termic 72 de ore la
temperaturi de 60-65 °C, atat pentru distrugerea in totalitate a nematozilor, cat si pentru eliminarea
amoniacului, factor inhibitor al cresterii miceliului. De remarcat este faptul ca amoniacul in substratul
pentru bureti se evidentiaza numai in cazul in care se foloseste gunoi de grajd.
Hartia se foloseste atat cea de ziar, cea din gospodarie cat si cea provenita din deseurile de la tipografii.
Nu necesita tocare in prealabil ci numai o buna omogenizare cu masa de compost, dupa o imbibare in
prealabil.
Hartia nu trebuie sa fie mucegaita, de aceea va trebui pastrata in conditii corespunzatoare.
Taratele de grau si faina de porumb sunt folosite in cantitati mici, 5-10%, pentru aportul de substante
proteice pe care il aduc.
Orzul sau ovazul boabe se foloseste ca atare sau macinat, omogenizat in masa de substrat celulozic.
Se prefera orzul macinat intrucat atacul rozatoarelor se face mai putin simtit in acest caz.
Unii cultivatori considera orzul, ovazul, taratele sau malaiul drept un component obligatoriu al
substratului nutritiv pentru cultura buretilor, insa practica a dovedit ca pot fi obtinute rezultate si fara
aceste componente.
Deseurile de bumbac constituie de asemenea un component auxiliar al substratului celulozic pentru
ciuperci. Sunt bogate in hidrati de carbon, dintre care celuloza depaseste 80%. In 1980 studii efectuate
de N. Mateescu, G. Ionita, I. Groza si Ana Badita au demonstrat importanta surselor de azot organic in
culturile de ciuperci, si recomandau utilizarea fainurilor din seminte de bumbac si de soia, in proportie
de 6-8 g/1 kg substrat in cazul fainii de bumbac si 2-4‰ in cazul soiei. Sporurile de productie
mentionate au fost de 2,5-3 kg/m2
Amendamentele (varul sau creta furajera) sunt indispensabile oricarei retete de substrat nutritiv pentru
ciuperci. Amendamentele alcalinizeaza usor substratul si nu permite instalarea mucegaiurilor, dintre care
cel mai daunator este Trichoderma.
Trichoderma viride reprezinta o ciuperca celulolitica, care prefera o reactie mai acida a substratului, cu
pH-ul 4-6, fapt pentru care se administreaza calciu. In urma aplicarii amendamentului de calciu, pH-ul
va trebui sa fie slab, acid sau slab alcalin.
Anual productia de Pleurotus este diminuata din cauza atacului unor agenti patogeni cu pana la 40%,
dintre care 30% se datoreaza Trichoderma viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu infectat, sau din pricina
contaminarii anterioare a substratului.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide, arata F. Trandaf in cercetari efectuate in
anul 1989:

Benlate 0,1%
Bavistin 0,1%
Topsin M70 0,1%
Morestan 0,05%

Aceste fungicide, administrate o data cu umectarea substratului asigura protectia culturii de Pleurotus pe
toata perioada de incubare si productie, eliminandu-se astfel atat sterilizarea termica a substratului, cat si
necesitatea unor tratamente in perioada de vegetatie. (F. Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta trebuie obligatoriu pasteurizat. N.
Mateescu propune mai multe metode de tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un recipient la o sursa calorica, pana la
atingerea valorii de 80 °C/4-5 ore, de 70 °C/36 ore sau 60 °C/48 ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune
Se va evita supraincalzirea in oricare din cazurile prezentate, depasirea temperaturii de 80 °C conduce la
sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor. De asemenea, supraincalzirea
declanseaza procese de fermentatie in masa substratului.
Dupa tratament amestecul se va raci la 20-25 °C si abia apoi se va aseza in straturi si se va inocula.
Foarte important: inainte de tratarea termica, amestecul omogenizat in prealabil este lasat la inmuiere in
bazine sau pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile. (N. Mateescu)

Asezarea substratului in vederea inocularii cu miceliu

Tehnicile de cultura sunt in cazul folosirii amestecului de substrat:


1) asezarea substratului in saci de polietilena perforati, asezati ori direct pe pardoseala incintei ori ridicati
pe stelaje din beton. Mai pot fi asezati in lazi dispuse dupa cum permite spatiul.
2) executarea de biloane cu baza mare, nu mai groase de 20 cm
3) trecerea substratutlui in ghivece sau in alte recipiente
4) executarea unor pereti, pe schelet metalic executat din profil metalic si plasa de sarma, pe care se va
aseza substratul. Aceasta tehnica permite o importanta economie de spatiu, fiind indicata in cazul culturii
intensive.

In cazul utilizarii esentelor lemnoase, se vor utiliza speciile: plop, mesteacan, salcie, tei, mar. Cresterea
si fructificare se prelungeste pe mai multi ani, cu un randament de 15-20% in raport cu greutatea
materialului lemnos. Lemnele utilizate sunt crengi cu diametrul mai mare de 7 cm. Pentru asigurarea
conditiilor de microclimat, N. Mateescu recomanda executarea unor santuri drenate in care sa se aseze
crengile inoculate si apoi sa se acopere cu folie din polietilena (sau alt material izolant) si se va acoperi
cu pamant. Spre deosebire de amestecul celulozic unde raportul de inoculare era de 3%, aici raportul va
fi de 1-1,5% din greutatea substratului.
Inocularea se face in doua etape : o inoculare interna si o lata de suprafata. Pentru cea interna, crengile se
sectioneaza (rondele circulare sau pene scoase din trunchi), se inoculeaza manual cu miceliu, apoi se
reataseaza cu cuie sau sau sarma. Butucii astfel inoculati se pun in sant in pozitie orizontala sau oblica, si
se va proceda la insamantarea de suprafata, prin depunerea de miceliu intre lemne si pe suprafata lor.
Peste trunchiurile astfel inoculate se vor depunde ramuri, crengi, coceni, etc, si apoi se va acoperi santul.
Aceasta lucrare se face in luna aprilie, si pe perioada verii se uda periodic, pentru satisfacerea conditiilor
de umiditate.
In septembrie butucii se scot din sant intr-un loc adapostit si umbros, si vor fi ingropati 10 cm in pamant,
pe verticala. Pamantul din jurul lor se va uda saptamanal.
Recolta debuteaza la inceputul lui octombrie si se prelungeste pana la primele geruri.
Tehnologia se poate relua timp de 3-4 ani, utilizand aceleasi trunchiuri.

Miceliul - inocularea, incubarea, fructificarea

In anul 1905, americanul B. M. Duggar, la Departamentul de Agricultura al US, a dezvoltat prima


metoda de cultura in vitro pentru obtinerea de material inoculant in vederea cultivarii ciupercilor
comestibile. Tot atunci s-au obtinut si primele linii pure, prin clonari si incrucisari.
Tehnologia este modernizata in anul 1933, de catre Sinden.
Miceliul pe support granulat a fost fabricat pentru prima data la noi in anul 1973, la ferma Mogosoaia
din ICLF-Vidra.
In functie de tehnologia de cultura aleasa, miceliul se poate amesteca direct cu substratul care apoi se
aseaza in straturi plane, sau se insamanteaza manual in cazul utilizarii brichetelor, la capetele acestora,
fie se presara manual stratificat, in cazul executarii unor biloane.
Miceliul se va procura imediat inainte de inoculare, pentru a se evita degradarea lui sau eventualele
contaminari accidentale.
Doamna F. Trandaf mentioneaza printre contaminantii specifici ai miceliului speciile: Ustilago, Tilletia,
Penicillium, Aspergillus, Alternaria, Trichoderma, Neurospora, Mucor, Rhizopus, Fusarium, Epicoccum.
Ca masuri de prevenire, dansa recomanda:
- achizitionarea de cereale sanatoase, din culturi neinfectate
- spalarea cerealelor si aplicarea unui tratament termic de 30 °C, pentru sensibilizarea miceliului de
Ustilago si Tilletia aflat in embrionul semintelor, si apoi trecerea la 50-52 °C, timp de 10 minute, pentru
distrugerea acestora
- stabilirea unui raport echilibrat apa/boabe cereale (50-55%)
- prezenta unor filtre de aer in incinta de productie
- insamantarea sa se faca in conditii aseptice, la o hota cu flux laminar si respectarea conditiilor stricte de
igiena (Florica Trandaf)

Inocularea se face la temperaturi care tin de specia de Pleurotus utilizata, dar si de temperatura folosita la
dezinfectarea substratului. Daca s-au folosit temperaturi ridcate, peste 70 °C, la inoculare va fi necesara
o temperatura de 18-20 °C. Daca la dezinfectare s-a folosit o temperatura mai scazuta, de 60 °C, la
incubare se va respecta o temperatura de 22-24 °C. In nici unul din cazuri nu se va depasi temperatura de
30 °C, iar umiditatea relativa a aerului va fi de 80-85%.
Substratul nutritiv va fi impanzit de miceliu peste aproximativ doua saptamani, timp in care se asigura o
luminozitate de 40-60 lucsi (un tub neon de 45 W, amplasat din 2 in 2 m) timp de 8-12 ore pe zi daca
spatiul este inchis. Nu este cazul in cazul serelor, cand se va evita o lumina prea puternica, si se vor
utiliza rogojini. De asemenea se va asigura o ventilatie corespunzatoare si o temperatura optima, in
functie de specie. Cand suprafata stratului nutritiv este alba (datorita primordiilor), se taie folia de
polietilena.
Sacii sau brichetele, precum si laditele, se aseaza suprapus. Inductia fructificarii se face cu sau fara soc
termic. Socul termic are loc la 15 zile de la insamantare si se face pentru accelerarea declansarii recoltei.
El consta in scaderea temperaturii cu 5 °C fata de temperatura normala de incubare, timp de 10 zile. Unii
cultivatori scad perioada la 2 zile, cu scaderea temperaturii pana la 4-5 °C (in acest caz avem de a face
cu un soc termic accelerat). Socul termic se foloseste obligatoriu doar in cazul Pleurotus ostreatus,
pentru celelalte specii este facultativ.
Mentionam ca lumina nu este necesara cresterii miceliului, dar este indispensabila fructificarii. Primele
ciuperci cu maturitate comerciala apar la 30-35 zile de la insamantare. Primul val se culege in decursul a
3-4 zile si reprezinta 7-14% din greutatea initiala a substratului. Primul val poate reprezenta chiar 50%
din totalul productiei. In general, perioada recoltarii se desfasoara de-a lungul a 3-4 valuri, la intervale de
10-20 zile intre ele.
Pe perioada ultmelor valuri de recoltare, productia poate fi stimulata prin fragmentarea brichetelor, ceea
ce impulsioneaza oarecum fructificarea. (N. Mateescu)

Valoarea nutritiva, pastrare si comercializare

Ciupercile Pleurotus constituie o valoroasa sursa de proteine. In carpoforii ciupercii se gaseste 5,8-7,5%
substanta uscata, din care 4,8% substanta azotoasa, in structura careia intra aminoacizii comparabili cu
cei din oua.
Ciupericile Pleurotus au si efecte benefice asupra organismului, in urma cercetarilor reiesind ca sunt
indicate pentru scaderea colesterolului. (Shahdat Hossain, Michio Hashimoto, Emran Kabir Choudhury,
Nuhu Alam)
Alte efecte care se mentioneaza, in afara celui de control al nivelului de colesterol sunt efectele
antivirale, antibiotice, antitumorale si antiinflamatoare. De asemenea au fost realizate preparate
medicinale pe baza de extract de Pleurotus, care se comercializeaza de catre firma "Fungi Perfecti".
Ciupercile Pleurotus se conserva foarte bine in stare proaspata, timp de 7-8 zile daca sunt tinute in pungi
de polietilena la temperatura de 2 °C.
Studii privitoare la mentinerea ciupercilor in stare proaspata au fost effectuate de profesorii I. Burzo, N.
Mateescu si I. Groza. Cercetarile au relevat faptul ca ciupercile se pastreaza corespunzator timp de 3 zile
la 0 °C, la umiditate relativa 85% si 1 zi la 18 °C, la umiditate relativa de 85%.

Link-uri catre producatorii de miceliu/compost din Romania ( adunate de pe net)

• http://ciuperci.daky.ro/miceliu-ciuperci.html
• http://www.nutrimold.ro/produse11
• CLC Marketing srl ( distribuitor Italspawn )
STR. GR. ALEXANDRESCU 45/31
400529 CLUJ NAPOCA
Phone/Fax: +40/264/425830
Mobile: +40/723/354044
• Compostar-Cooperativa Agricolă Năneşti
Sediul Comuna Năneşti, Judeţul Vrancea
Mihai Matei (tel/fax 0337 109870, mobil 0722341300)
• AE Sere Arad, SCPL Isalnita, Craiova
• CAP-Stoicanesti, judetul Olt
• CAP-Bucov, judetul Prahova
• IPIC-Fagaras, jud. Brasov
• ICLF-Vidra,
• Ferma 6 Mogosoaia (ICLF) de langa Bucuresti
• Agrosem- str. Calea Mosilor nr.300, Bucuresti
• S.C. DIOTES COM SRL
TG-MURES 4300, AVRAM IANCU 47
Phone/Fax: +40/ 65/212191