UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII ,,ION IONESCU DE LA BRAD’’ DIN IAȘI

FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI ALIMENTARE

TEMĂ REFERAT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof.univ.dr. USTUROI MARIUS –GIORGI

ABSOLVENT:
POPOIU ANDREI RĂZVAN

IAȘI 2023

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII ,,ION IONESCU DE LA BRAD’’ DIN

IAȘI
1
FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI ALIMENTARE
SPECIALIZARE :MANAGEMENTUL PRODUCȚIEI ANIMALE

FERMĂ DE STRUȚI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof.univ.dr. USTUROI MARIUS –GIORGI

ABSOLVENT:
POPOIU ANDREI RĂZVAN

IAȘI 2023

CUPRINS

2
CAPITOL 1. Caracteristici........................................................................................4
CAPITOL 2. Răspândire:...........................................................................................5
CAPITOL 3. Incubația si cresterea struților.............................................................6
CAPITOL 4. Alimentația specifica struților..............................................................8
CAPITOL 5. Ranile si bolile specifice la struți..................................................................9

CAPITOL 6. Aportul de hrană la struți......................................................................... 10

CAPITOL 7. Comportamentul sexual la struți...............................................................11

CAPITOL 8. Clocirea naturală și artificială a ouălor de struț......................................... 13

CAPITOL 9. Amenajarea fermei de struț...................................................................... 15

CAPITOL 10. Despre creșterea struților în captivitate....................................................16

CAPITOL 11. Informații tehnice privind creșterea struților.............................................20

CAPITOL 12. Afaceri cu struți in Romania.......................................................................22

CAPITOL 13. Struțul - CURTAREA. ,IMPERECHEREA,DEPUNEREA....................................24

CAPITOL 14. Specii de struți.............................................................................................27

CAPITOL 15.BIBLIOGRAFIE................................................................................................29

Struțul (Struthio camelus) este o pasăre care trăiește în Africa, aparținând de grupa păsărilor
alergătoare, fiind cea mai mare pasăre care trăiește în prezent pe Pământ. Struțul african care

3
trăiește acum în deșertul Sahara a fost răspândit în trecut și pe teritoriul Asiei de vest. Penele
și carnea struțului fiind apreciate de om, acest fapt a dus la dispariția speciei de pe teritoriul
asiatic.

Caracteristici
Masculul atinge înălțimea de 210 până la 275 cm, având o greutate de 100 - 130 până la 150
kg, femelele sunt mai mici având înălțimea de 175 – 190 cm și greutatea de 90 – 110 kg.
Masculul are pene albe și negre în trecut erau foarte apreciate, pe când femela are un penaj de
culoare mai spălăcită cenușie, puii având o culoare asemănătoare cu femela. Picioarele lungi
ale struțului sunt de culoare cenușie, cenușiu albăstrui lipsite de pene, la mascul în perioada de
împerechere picioarele sunt de culoare rozacee putând fi văzute de la distanță.
Pasărea are un gât golaș lung, capul struțului fiind mic în raport cu mărimea păsării, ochii în
schimb au un diametru de 5 cm, fiind în cadrul vertebratelor terestre ochii cei mai mari.

Bazinul struțului ventral (dedesubt) are simfiza pubiană (Symphysis pubica) închisă, care este
un caz de excepție la păsări.
Struțul are o musculatură a picioarelor puternic dezvoltată, ca o adaptare la alergare, atingând
o viteză de 70 km/h, pe când timp de o jumătate de oră pasărea poate alerga cu o viteză de 50
km/h.
Astfel, o altă particularitate caracteristică numai struțului este faptul că, prin adaptare la fugă,
pasărea are numai două degete (Didactylie) la picior, picioarele folosind și ca o armă de
temut. Degetele au gheare puternice ce ating o lungime 10 cm.
Osul pieptului (Sternum) este plat (lat. Ratis) la toate varietățile de struți, din care cauză
pasărea are o centură scapulară dezvoltată cu oasele Os coracoideum și Clavicula.
Aripile struțului sunt relativ mari, dacă luăm în considerare că este o pasăre adaptată la
alergare, care nu poate zbura, aripile fiind folosite la păstrarea echilibrului corpului în timpul
alergării, sau în perioada împerecherii.
Glasul masculului poate fi auzit în perioada împerecherii, fiind asemănător cu glasul leului, pe
când glasul puilor este mai melodios.

Alte date

4
Înălțimea totală: mascul 2,10 - 2,70 m; femelă: 1,75 - 2,50 m
Greutatea: 110 – 150 kg
Vârsta: 60 - 70 ani; poate fi consumat până la 40 ani
Maturitate sexuală: 1,5 - 2 ani
Perioada de împerechere: februarie - septembrie
Femelele depun în medie un ou la două zile (între 40 și 60 de ouă într-un sezon)
Clocire: 39 - 45 zile
Durata de viață:50-75 ani
Unde traiește (mediu de viață): Deșert și zone de savană
Nume științific: Struthio Camelus
Ce manancă (mâncarea principală): Iarbă, rădăcini, flori, semințe
Predatori (cei care vânează/mănâncă acest animal): Hiene, coioti, ghepard
Dieta / Categorie: Omnivor / Aves
Pe ce continente se gaseste: Australia ,Africa

Răspândire:
Mediul natural de viață a struțului este Africa, mai ales partea de sud și partea estică a
continentului. Struțul a dispărut de pe teritoriul Arabiei, din nordul Saharei și din vestul
continentului asiatic. Păsările trăiesc în regiuni de deșert și savane deschise, preferă regiunile
cu iarbă scurtă, lipsite de copaci înalți. În zonele în care unde cresc numai tufișuri, ce i-ar
putea împiedica la fugă sau să vadă la distanță mare, rămân un timp scurt. Deșertul propriu
zis, fără vegetație, care nu oferă hrană va fi numai traversat, deoarece pasărea extrage toată
apa din hrană, struțul poate trăi fără probleme în regiuni aride. În Australia există de asemenea
struți, dar care sunt de fapt păsări care au scăpat din ferme și care ulterior s-au sălbăticit.

Incubația si creșterea struților

5
Oul de struț parcurge procesul de incubare în trei etape si anume: prima etapa se referă la
evoluția embrionului din cele două zile când străbate oviductul, a doua etapă durează 38-42
zile și se termină când puiul iese din ou și începe să respire prin plămânii proprii și a treia
etapă dureaza 7 zile, în care puii se mențin în stația de incubație fără mancare și apă. Oul de
struț nu se sterge de mucoasă cu care este acoperit la expulzare, acesta trebuie să se usuce
singur.
La struți, clocitul este făcut facultativ atât de femela (ziua) cât și de mascul (nopatea),
incubația ouălor durând 42 de zile și ecloziunea 7 zile. În timpul incubației trebuie asigurați
următorii parametri de microclimat și anume: temperatura 36°C si umiditatea relativa intre 38
si 43%. Cand începe ecloziunea, temperatura trebuie să scadă cu 0,6% C față de perioada de
incubație, iar umiditatea relativă crește cu 8%.Imediat după ieșirea din ou, până la 5-6 zile de
viața, nu au posibilitatea să-și regleze temperatura corporală, motiv pentru care trebuie ținuți
într-un mediu cu temperatura crescută (28-30°C). În această perioadă, până la 3 săptămâni
este necesar controlul continuu în greutatea puilor. Când greutatea este constantă, puiul
încearcă să găsească surse de hrană. Este bine ca în acest moment lângă acest pui să se aducă
altul mai mare cu o săptămână care a învățat deja să mănânce și care îl învață și pe puiul mai
mic. La fel ca și la copiii nou-nascuți și la puii de struți aceștia se consideră scăpați de o
perioadă grea în momentul în care puii au recuperat pierderea în greutate din primele zile de
viață, ajungând la greutatea pe care o aveau cand au ieșit din ou.
În primele dupa incubație, puii de struți se cresc într-un spatiu închis, în care pardoseala este
din grilaj cu ochiuri mici, amplasată la 10-15 cm de sol; astfel fecalele nu vin în contact cu
puiul.
Temperatura în încăpere trebuie să fie de 28-30°C. Jgheabul pentru apă se amplasează jos,
trebuie sa fie fix ca să nu se răstoarne, la fel si hrănitorile.În jgheabul de furaje, încă din ziua
în care puiul caută hrana, se va pune furaj uscat, iar direct pe grilaj firicele de fân uscate. Până
cand puiul reușește să mănânce singur i se va administra cu mâna pe cioc un furaj umezit

6
compus din 25% galbenuș de ou fiert, 25% praf de scoici, 25% morcovi si 25% fân. Dupa 2-3
zile de hrană cu furajul menționat anterior, în jgheab li se va administra un furaj combinat
format din 1/3 concentrat protein-vitamino-mineral și 2/3 fân triturat. Granulația furajelor este
bine a fie de 4 mm lungime și 2mm diametru. După 3 saptamani, puiul de struț se mută într-
un adăpost cu pardoseală lavabilă, echipat cu hrănitori și adăpători, cu ieșire într-un padoc
exterior, unde vor sta pana vor fi scoși afară în zilele călduroase și însorite. Padocul are
pardoseala înpărțită în trei zone, cea dinspre adăpost este identică cu a adapostului, o parte
este inerbată și o alta cu nisip. Și în padoc trebuie să existe adăposturi și hrănitori. Furajele
trebuie să existe în permanentă în hrănitori și ele vor fi compuse din fân, vitamine, săruri
minerale și proteine.

La vârsta de trei luni puii de struț sunt transferați în țarcuri cu șoproane, unde există
adăposturi și hrănitori. Transferul trebuie să se facă la temperaturi corespunzătoare, cu multă
blândețe din partea îngrijitorilor pentru a evita stresul puilor de struț care se atașează foarte
mult de omul ce-i îngrijeste. La varsta de 10 luni, când puiul cântărește 90% din greutatea de
adult, se decide destinația acestuia si anume: pentru sacrificare sau pentru reproducție. La
vârsta de 10 luni încă nu se poate deosebi masculii de femele dupa exterior ci numai daca s-a
făcut sexarea imediată dupa ecloziune. Cand s-a terminat perioada de creștere, alegerea
masculilor se poate face dupa culoarea roșie pregnanta pe porțiunea marginală a ciocului.
La alegerea tineretului pentru reproducție se va tine cont de origine, conformație și constituție.
Viitorii reproducători, până vor ajunge la maturitate sexuală (femelele 22-24 luni, masculi 24-
36-40 luni), vor fi ținuți la un regim alimentar care să nu fie carențial dar nici în exces.
Creșterea rațională are drept scop creșterea armonioasă a organelor interne, a aparatului de
reproductie și o viață de reproducător cca 40 de ani. Suprafața recomandată la tineretul de
reproducție este de 25 m²/pasare. Separarea pe sexe se va face înainte de instalarea maturității
sexuale la femele. Deoarece masculii ajung mai tarziu la maturitate sexuală, femelele ajunse
deja la maturitate sexuală vor primi alți masculi decat cei cu care ele au fost introduse în țarc
pe criterii de vârstă. În timpul perioadei de reproducție, masculii se pot separa de femele în
perioada de repaus în ouat a femelelor, sau se pot înlocui masculii în ciclul urmator de
reproducție, când se formează noua familie. Un ciclu de ouat la noi în țară dureaza 240-260 de
zile. Razele soarelui influențează ouatul, prin stimularea glandei pituitare de a produce
hormoni și stimulează producția de spermă la masculi. Caldura asociată cu lumina intensifică
ouatul, crește fecunditatea și ecloziunea: femela de struț depune un ou la doua zile, în general
dupa ora 16. Scade intensitatea ouatului când scade temperatura și crește umiditatea din
mediul în care traiesc și se dezvoltă femelele de struți. Intensitatea ouatului scade și cand sunt
dezechilibrari alimentare, carente de calciu, vitamine și aminoacizi. Cuibul de ouat cu
diametrul de 2 m și adâncimea de 30 cm la struț este pregatit de struțul mascul, cu ciocul în
nisip.

Alimentația specifica struților

7
Struții au un apetit mare și mănâncă tot ce iese in cale, de unde si expresia, "ai un stomac de
struț".
Rația struțului se compune din: vegetale verzi sau uscate 60%, fructe (banane, mere, pere) si
legume (morcovi) 15%, proteine animale (oua, peste, insecte, mamifere mici) 4-5%, cereale
10-15%, saruri minerale și pietricele de mărimi diferite. Dintre vegetalele ideale pentru hrana
struților sunt lucerna și trifoiul cosite verzi sau palite.Aportul proteic al rației trebuie asigurat
50% din resurse animale și 50% din proteine vegetale. Ca cereale se pot utiliza: porumb, orez,
ovaz, secara. Rația se completează cu săruri minerale, oligoelemente, vitamine, aminoacizi,
enzime și probiotice pentru o digestie optimă.
O buna digestibilitate a furajelor se realizează folosind pietrișul insolubil. Tot prin
digestibilitate, dar și prin asigurarea necesarului de calciu al organismului, se utilizează
sfărâmături de scoici. Anumite vegetale cum ar fi sfecla și rădăcinoasele, utilizate în hrana
struților, pot provoca diaree, iar melasa și ceapa au efect laxativ.Pentru un struț, în rație
trebuie să se asigure 15-500 g/zi/pasare proteină în funcție de vârstă. În ceea ce privește
energia metabolizabilă, la puii mici, dupa ecloziune, nivelul energetic al rației furajere este de
2700 kcal/kg, acesta crescând treptat la 3500 kcal/cap o data cu vârsta. Struțul își reglează
singur consumul de energie metabolizabilă, daca în hrănitor are în permanentă urmatoarele
furaje: lucerna, masa verde sau fân. Sărurile minerale trebuie asigurate pentru o dezvoltare
corporală corespunzătoare și pentru a nu influența negativ perioada de ouat. Vitaminele sunt
necesare în mod deosebit în formarea venelor și a pielii, lucru deosebit de important daca
avem în vedere prețul pielii de struț. Se urmarește în mod deosebit asigurarea vitaminelor din
grupa A, betacarotenul, biotina, acidul pantotenic, iar pentru reproducatori K, E si B12.Dintre
oligoelemente, deosebit de necesare sunt: zincul, fierul si siliciul. Adăparea struților trebuie
facută la discreție pentru buna funcționare a digestiei și excreției, cât și pentru aportul hidric,
deși se spune ca struțul se aseamănă cu cămilele în ceea ce privește reținerea apei în organism
și sunt mult mai rezistenți la lipsa de apă.

Rănile si bolile specifice la struți

8
In ce priveste patologia, în general struțul este o pasare rezistentă la îmbolnăviri. Cu toate
acestea se înregistrează câteva afecțiuni specifice.

Fracturi la nivelul aripilor - tratamentul constă în

aplicarea pe aripa fracturată a unei scândurici și
bandajarea cu o fașă care se încrucișează prin spate.
Ruptura de pana de la nivelul aripii sau cozii - în locul
unde s-a produs ruptura de pana se efectueaza
dezinfectia locului cu tinctura de iod și struțul afectat se
separă pentru a se evita canibalismul. Rănile cutanate se
dezinfecteaza imediat dupa producerea lor și se tratează
local cu antibiotice. Daca rana este într-o zonă corporală în care se poate aplica bandajul
atunci se va aplica acesta (aripi, picior).
O alta afectiune este maladia cronică respiratorie, boala fiind întalnită la struții tineri. Cauzele
bolii sunt: stresul, supraîncalzirea, aglomerația și condiții necorespunzatoare de microclimat.
Semnele clinice constau în prezența mucozității nazale la nivelul cailor respiratorii anterioare
la început, apoi leziunile prind și traheea, plămânii și sacii aerieni, cu dificultăți în respirație,
penajul ciufulit și abatere. Tratamentul constă în aplicarea pe cale parenterală a antibioticelor.
Asperigiloza este produsă de Aspergillus. Cauzele îmbolnavirii sunt așternutul mucegait
folosit în adapost și folosirea în hrana a furajelor mucegaite. Semnele bolii sunt asemanatoare
celor din boala respiratorie (dispnee, cianoza, preumonie). Boala odată aparută nu poate fi
tratată, ea se previne folosind așternutul și furaje corespunzătoare. Ca tratament se utilizează
antimicotice - Nistaron.
Enterita colibacilara este produsă de Escherichia Coli, care în condiții de stres, se transformă
în bacterie patogena. Boala se caracterizeaza printr-o enterita inflamatorie cu evoluție rapidă
și moarte. Pentru a preveni apariția infecțiilor digestive, trebuie să se respecte masurile de
profilaxie generală. Pentru protecția tubului digestiv se utilizează încă din primele zile de
viață a struților, probiotice în apa de baut sau furaje.
Malnutritia este o disfuncționalitate digestivă caracterizată prin încărcarea excesivă cu hrana a
tractusului median digestiv (proventricol și ventricol) urmată de o afecțiune similară a
intestinului. Boala se manifesta prin mers clatinat, lipsa apetitului, constipații: la palpare se
constată abdomen dur. Se întâlnește la orice vârstă și diagnosticul se pune prin examen
radiologic. Tratamentul constă în administrarea de laxative (melasa) amestecate cu câteva
picături de ulei de ricin și obligând pasărea să se miște foarte mult; de altfel lipsa mișcării și o
alimentație necorespunzătoare sunt principalele cauze ale bolii.Dintre bolile infecțioase
întâlnite mai frecvent la struți amintim: influența aviară, boala de Newcastle și febra
hemoragică. Parazitozele sunt: infestația cu păduchi, limbrici, singamoza.

Referitor la tratamentul struților, crescătorii trebuie să cunoască anumite reguli. Struților nu li

se administrează forțat pe gura medicamente dizolvate în apa, deoarece pot apărea afecțiuni

9
respiratorii. Medicamentele se pot administra în apa de baut pentru tulburările gastro-
intestinale, iar pentru bolile respiratorii să se aplice prin pulverizare la nivelul ciocului, gurii
și nărilor. Datorită predilecției struților de a ingera tot ce gasesc, administrarea
medicamentelor sub forma de pilule este ușoară.

Aportul de hrană la struți

În mediul natural al struțului ,hrana are

rareori componenta și cantitatea necesară.
Struțul își selectează mereu hrana, măncând
plante mici sau părți din plante atunci cand
își caută hrana și preferă plantele suculente.
Pentru a asigura supraviețuirea în aceste
condiții, funcția aportului de hrană pune la
dispoziție multă energie pentru cautarea
hranei și mâncat, precum și o curiozitate
pentru obiectele care pot fi înghițite.

Dacă struțul este hrănit cu nutreț de bună calitate, acesta se va satura rapid. Consecința pentru
aceasta este faptul ca se consumă doar o parte din energia care este pusă la dispoziție pentru
aportul de hrană. Struții au tendința de a-și consuma această energie culegând, ca activitate de
compensare, obiecte care pot fi periculoase sau pene de pe spatele altui struț. Corpurile străine
culese pot depași dimensiunea gâtului și sunt adesea nedigerabile. Pe lângă cantitatea de
hrană, un rol important la apariția ciugulitului de pene și de obiecte straine îl are și
componenta și forma hranei. Lipsa de minerale (de ex. mangan) și de vitamine din hrana
poate fi o cauza a tulburarilor de comportament care apar conexate cu aportul de hrană și
ciugulitul în exces. Struții sunt activi timp de cca 12 ore pe zi, petrec în medie doua ore si
jumatate șezând, în jur de trei sferturi din timp și-l petrec umblând și stau pe loc doar cca 40
de minute. Dacă sunt hraniți cu concentrate, masa dureaza aproximativ 50 de minute, adăpatul
dureza pana la 10 minute, după care urmează mai mult de jumatate de ora de ciugulit curios.
Perechile de struți au tendinta de a-si sincroniza mișcările și activitățile. Gradul de
sincronizare crește odată cu dispoziția pentru împerechere. Atunci când sunt în cautare de
hrana, struții se strâng în grupuri de până la patru animale.

În primele trei zile de viață, puii de struț nu vor primi nici apă, nici hrană, deoarece trebuie să
digere restul de galbenuș de ou pe care îl au în burtă dinainte de eclozare. În ziua 3-4,
conform activitatii animalelor, li se vor oferi mancare de inceput pentru puii de struti si apa,
care nu trebuie să fie nici prea caldă, nici prea rece. În primele zile de hrană puii primesc

10
primele bucați de iarbă, tăiată foarte marunțit, precum și petricele cât se poate de rotunde. Puii
au nevoie de 2-3 ori pe săptămână de petricele, cu ajutorul cărora își digeră hrana din stomac.
Cu cât puiul înaintează mai mult în vârstă, cu atât mai importantă este iarba verde ca parte
componentă a hranei ideale și este necesară obișnuința treptată a animalelor cu iarbă și trifoiul
sau lucerna, mai întâi prin șederi scurte pe pașune, iar apoi prin șederi tot mai lungi, iar puii
își pot petrece toata ziua pe pașune începând cu a treia săptămână de viață. Iarba de pe pașune
trebuie să fie cosită foarte scurt, deoarece firele de iarbă mai lungi de 2-3 cm se încurcă în
burtă și provoacă constipație. Asa cum am arătat, se recomandă administrarea de vitamine și
minerale o dată sau de două ori pe săptămână. Puii cresc foarte repede, cca 10 cm pe
săptămână în înălțimea spatelui, de aceea au nevoie de astfel de suplimente.

Adăposturile puilor trebuie să fie curate și uscate, iar podele trebuie sa fie spălate zilnic și
dezinfectate regulat. Hrana și apa trebuie oferite doar în recipiente curate. În grajdul puilor nu
se vor primi vizitatori. Puii mici, la fel ca alte animale mici, nu au un sistem imunitar format,
de aceea pătrunderea bacteriilor în mediul lor trebuie redusă. Suprafețele în aer liber trebuie,
de asemenea, curațate regulat. Excrementele trebuie să fie îndepărtate, iar zonele lavabile
spălate.

Comportamentul sexual la struți

La începutul perioadei de eclozare, masculii despart femelele de restul cârdului și ocupă un

teritoriu de depunere a ouălor, pe care îl apără riguros de adversari. Și între femele apare o
ordine de rang care se manifestă prin "sâsâit", ciugulit și uneori chiar prin lovituri, dacă este
necesar chiar și împotriva masculilor nepoftiți.

11
 Activitatea femelelor începe de obicei
înainte de cea a masculilor. Un grup de
împerechere este compus de obicei dintr-un
mascul, o femelă principală și una până la
patru femele secundare. Pentru actul de
împerechere principal, perechea principală se
separă de restul grupului. Masculul atrage
femela prin strigătul sau pentru împerechere,
așa zisul "Booming" (a bombăni), producând
trei tonuri prelungite succesive cu gâtul
umflat, asemeni mugetului unei vaci. Apoi
își atrage partenera în fața sa printr-o statură
impunătoare, ridicând aripile și penele de pe coadă și corp și alergând în zig-zag.
Atunci când pasc împreună, cei doi parteneri își sincronizează perfect mișcările. Cu cât
curtarea masculului avansează mai mult, cu atât aportul de hrană este ritualizat tot mai mult,
până ce adoptă elemente din comportamentul de construire a cuibului. În continuare masculul
va smulge smocuri de plante și își va roti pe rând aripa dreaptă și cea stângă. Apoi se va așeza
jos pe picoarele sale și va imita mișcările de scormonire a pământului pentru a construi un
cuib cu gâtul și aripile. Acest comportament este denumit "Kanteling". Femela se va mișca
apoi în fața masculului adoptând o postură umilă, iar apoi se va așeza cu coada ridicată
așteptându-l pe mascul. Masculul se va ridica de jos și se va împerechea cu mișcări
undulatorii ale gâtului și aripilor. Acest ritual se poate repeta de mai multe ori pe zi, chiar și
cu femelele secundare. Cuibul este construit de mascul, care scurma pământul, făcând o
groapă puțin adancă pe un loc ales de întreg grupul.

Struții folosesc o caracteristică deosebită - un cuib comun, în care toate femelele își depun
ouăle. Femela principală își va depune însă ouale în partea interioară, mai sigură, în timp ce
femelele secundare trebuie să se mulțumească cu părțile exterioare ale cuibului, care sunt mai
predispuse atacurilor prădătorilor. Avantajul lor este faptul ca pot deja avea moștenitori
înainte de a atinge statutul de femela principală. Cercetătorii au demonstrat faptul că femelele
își pot recunoaște propriile ouă din cuib dupa modelul porilor acestora.
Masculul cu pene negre clocește ouăle de seară până dimineața, iar femelele pe timpul zilei,
atunci când penele lor beige-maronii acoperă perfect cuibul. Puii, în cazul în care nu pot
ecloziona singuri, vor fi scoși din ou de către mascul și vor fi conduși apoi de mascul și
femela. Cu aceasta ocazie vor învăța și ce trebuie să mănânce.

12
Mai târziu, puii vor fi împărțiți în grupe (în "grădinițe"), care vor fi coordonate intens de un
struț adult. Din acest comportament reies multe indicii pentru creșterea struților. Dacă grupele
prea mari sunt crescute pe o suprafață prea mică, neliniștea acestora va fi mare, iar aceasta le
va perturba ritualul de împerechere și de depunere a ouălor. Mutarea animalelor este același
lucru cu schimbarea teritoriului lor și poate perturba ritualul de împerechere și depunerea
ouălor. De aceea, teritoriul (țarcul) trebuie ales de la început, astfel încât animalele să dispună
de mult spațiu. Puii sunt dependenți de părinții lor și de părinții adoptivi. Le imita
comportamentul acestora și își exprimă dezaprobarea printr-un piut ascuțit atunci când sunt
lăsați singuri. Puii își recunosc imediat părintele. Atunci când puii sunt crescuți de oameni,
îngrijitorul va prelua rolul de părinte. Acesta trebuie să se ocupe mereu de protejații săi, care
devin agitați atunci când sunt lăsați singuri, se manifestă ciripind și adoptă alte
comportamente cum ar fi hrana și ciugulitul curios. Deoarece puii țin mai degrabă minte
culoarea hainelor decât trăsăturile feței, este necesar ca atunci când se schimbă îngrijtorii,
aceștia să poarte aceeași culoare la haine, pentru starea de bine a puilor.

Clocirea naturală și artificială a ouălor de struț

Clocirea naturală a ouălor de struț

Începutul perioadei de clocire depinde mult de aportul de hrană. Perioada principală pentru
clocire în Africa de Sud este între septembrie și martie, însă stadiile de clocire pot fi întâlnite
în aproape toate anotimpurile. Cuibul are diametrul de cca. 1,5-1,8m și o adâncime de 20-30
cm. Masculul sapă o groapa mică în nisip, în care femela depune 10-12 oua. Astfel se
formeaza cuiburi de 20-30 de ouă, uneori chiar mai mult de 50 de oua, din care sunt clocite
doar 20. La clocire sunt avantajate ouăle femelei principale, care se află în mijlocul cuibului.
Clocirea începe de cele mai multe ori dupa 15 zile. Masculul clocește adaptat culorii penelor
sale, noaptea, iar femela în timpul zilei. Masculul efectuează cca. 60% din munca necesară
clocitului. Pierderile datorate clocirii neregulate dar si animalelor de pradă sunt mari. Ouăle
nu sunt sensibile la modificările de temperatură, însă trebuie protejate de lumina directă a
soarelui în timpul zilei. Durata de clocire este de 42 de zile. Ratele de însămânțare sunt de 25-
100%, iar cota de ecloziune este de 30-40%. Clocirea naturală este posibilă și în condițiile
climaterice din Europa Centrală.

13
Mai multe ferme își încheie sezonul de depunere a ouălor lăsând struții să își clocească singuri
ouăle. O astfel de planificare a perioadei de depunere a ouălor are mai multe avanataje: în
primul rând femela este menajată, deoarece pentru ea depunerea ouălor reprezintă o muncă
fizica foarte grea. În al doilea rând, reducerea planificată a muncii depunerii ouălor până la
cca 40-60 de oua asigură calitatea acestora. Doar un ou care are suficiente vitamine si
minerale permite o eclozare cu succes. Iar în al treilea rând mortalitatea puilor este scazută.
Pentru că și la struți este valabil principiul ca puii care eclozează în a doua jumatate a anului
prezintă o rată de mortalitate mai mare decât cei din prima. În cuib trebuie să existe condiții
de clocire cum ar fi: temperatura de 35°C, umiditatea aerului 32-52%, rotații 2-14 ori/zi,
pierderea în greutate 14%. Transferul temperaturii survine, direct prin conducția căldurii
(contactul cu pielea pe porțiunea de clocit). Aici temperatura este de cca. 38°C. În partea
superioară a oului temperatura este de 37°C, la mijlocul oului de 33°C, iar în partea de jos
31°C. În timpul zilei, ouăle trebuie protejate de razele soarelui, deoarece temperatura de 42-
45°C sunt letale pentru embrion.
Clocirea artificială a ouălor de struț
Ouăle pentru clocit trebuie, pe cât posibil, culese imediat, pentru a nu fi expuse condițiilor
nefavorabile din mediu înconjurator, precum umezeala sau razele solare. Daca un ou a fost
deja depus, calitatea acestuia nu mai poate fi îmbunătățită. Cu cât calitatea oului este mai bună
și influența factorilor de mediu mai scazută, cu atât cresc șansele pentru un pui sanatos.

La depunerea oualor, embrionul se află în faza celulară. Aici trec printr-o faza naturală de
pauză, care se întrerupe la 20-21°C. Astfel este posibila culegerea ouălor în câteva zile și apoi
clocirea lor consecutivă. Întoarcerea zilnică a ouălor o dată sau de două ori pe zi previne
lipirea embrionului. Depozitarea ouălor timp de 3 zile are efecte benefice asupra ratei de
eclozare. Ouăle nu trebuie însă depozitate mai mult de 10 zile. Dacă sunt depozitate 15 zile,
cota de eclozare se reduce cu 45%. Daca ouăle au fost transportate este necesară o perioadă de
odihnă fără mișcare de 24 de ore. Pentru a evita șocul de temperatura la ouăle depozitate la
15°C atunci când le depuneți în incubator la 36°C, acestea trebuie încălzite câteva ore înainte
la 20-24°C. Clocirea artificială are aceeasi durată ca și clocirea naturală, și anume cca. 42 de
zile de la începutul clocirii până la eclozare. În timp ce înainte ouale erau clocite în poziție
orizontală și întoarse prin rotire, astăzi ouăle sunt clocite în poziție verticală și sunt rotite cu
45° la dreapta și apoi la stânga axei verticale. Temperatura de clocire trebuie sa fie de 36°C
înainte de eclozionare, iar în perioada eclozării de 35°C. Umiditatea relativă a aerului trebuie
să fie de 25% în perioada de clocire și de 50% în perioada de eclozare. Valorile ideale
efective diferă de la crescătorie la crescătorie. Important este ca în perioada de clocire mediul
înconjurător să fie uscat, pentru ca din ou să se evapore suficientă apă și să se dezvolte un
spațiu cu aer suficient de mare până la eclozare.

14
Amenajarea fermei de struți
Struțul este cea mai mare specie de păsări, care se deosebește de celelalte specii prin faptul că
poate atinge o înălțime de 2,6m și o greutate corporală de 150-160 Kg. Creșterea și
exploatarea struților în captivitate este o preocupare veche a oamenilor, iar în ferme speciale a
început în 1857 în Africa de Sud, China, Marea Britanie, Zimbabwe, Bostwana, iar din anul
1997 și în Romania.

Datorită greutătii nu poate zbura, dar în

schimb este foarte bun alergător, din cauza
celor doua picioare puternice prevăzute cu
doua degete. Deși sunt grei, struții nu se
afundă în nisip, deoarece sub fiecare deget se
află câte o perniță elastică. Viteza de
deplasare poate atinge 45 Km/h.

Struțul adult prezintă dimorfism sexual, are

aripi rudimentare, centura pelviană este mai
robustă, centura toracică este simplificată. În
ceea ce privește musculatura aceasta este foarte dezvoltată la mușchii membrelor inferioare și
mai putțn dezvoltată la nivelul mușchilor dorsali, pectorali și ai aripilor. Temperatura
corporală a struțului este de 38,8-40°C. Struțul adult nu are coarde vocale, în schimb auzul
este foarte dezvoltat, ceea ce le permite să perceapă zgomote mici, emise la distanțe mari.
Vederea este și ea dezvoltată dar nu poate percepe, pe o întindere mare, culorile șterse.
Mirosul și gustul sunt imperfecte, aceasta explică faptul ca struțul înghite aproape toate
obiectele pe care le întâlnește în cale și în special pe cele lucitoare.
Struții se cresc pe terenuri plate unde pot să alerge. Locul pe care se va aplasa o ferma de
struți trebuie să îndeplinească urmatoarele cerințe:din punct de vedere microclimatic în zona
nu trebuie sa fie vânturi dominante puternice, locul sa fie însorit, să nu existe elemente
poluante în mediu, să nu fie umezeală;
-terenul să fie plat, cu o pantă de înclinare de 2-3% în sens tranversal;
-solul să aibă o rezistență mecanică mare, fără denivelări și nisipos;
-suprafața de teren destinată padocului să fie mare, să asigure o copertina ierboasă, să asigure
scurgerea apelor pluviale pentru a nu se forma bălți.
Struții se pot crește și exploata pentru carne și pentru reproducție. Indiferent de scopul pentru
care sunt crescuți, o problemă deosebită o reprezintă asigurarea spațiilor de creștere. Se
recomandă trei padocuri pentru fiecare lot de struți din care unul ocupat și două sunt în
repaus. Suprafața ce trebuie asigurată va fi de 75 m² pentru o familie de reproducători adulți.
Padocurile sunt separate între ele prin garduri de plasă de sârmă zincată sau mai bine
plastificată, pentru a nu fi ciugulită și a evita rănirea struțului în timpul alergărilor. Toate
padocurile vor fi organizate astfel încat să lase între ele spații cu lățimea de 1,5 m pentru

15
transferul ușor al struților dintr-un padoc în altul, în vederea refacerii padocurilor utilizate si
supuse recondiționării.

Forma padocurilor este recomandată a fi dreptunghiulară, deoarece se poate amenaja în

interior mai usor și permite struților să efectueze curse lungi, iar masculilor dansul curtenilor
înainte de acuplare. Pentru a evita prinderea capului, aripilor, penelor, trebuie respectate:
înălțimea de amplasare a plaselor de sârma de la pamant, dimensiunea ochilor plasei si
distanța dintre pari. Astfel pentru vârsta de 14-45 zile, plasele se vor ancora la sol,
dimensiunea ochilor plasei 5/5 cm și distanța între pari 1 m. La vârste cuprinse între 45-90
zile, ochiurile vor fi de 10/10 și distanța între pari de 1,5m, iar la struții de peste 90 zile,
dimensiunile ochiurilor plasei vor fi de 15/15 cm și distanța între pari de 2 m. Înălțimea
gardului la partea superioară trebuie sa fie de 2 m.

In fiecare padoc există câte un sopron, amplasat la unul dintre capetele padocului, pentru a
proteja struții de ploi și arșiță. Tot în șopron se vor amplasa adăpătorile și hrănitorile.
Înălțimea șopronului și a stresinii trebuie să fie de minim 3m, pentru ca struțul să patrundă cu
capul ridicat în șopron. La distanța de 5-6m de șopron, se amenajează un strat cu nisip pentru
curățenia corporală a struților și pentru odihnă, iar în cazul reproducătorilor și pentru
depunerea ouălor. Hrănitorile și adăposturile au dimensiunile de 30/60 cm, cu adăncime de 15
cm.

Despre creșterea struților în captivitate

Creșterea struților în ferme așa cum se întâlnește astăzi în Africa de Sud și în alte regiuni s-a
dezvoltat probabil între anii 1857 si 1864 ca o noua ramura în agricultura. Comerțul cu pene
de struț însă are o vechime de câteva secole, datând din civilizațiile primitive, în special in
timpul imperiilor Egiptean, Asirian si Babilonian.
Exista marturii în Biblie și hieroglife despre existența struților chiar înainte de Hristos. Din
cele mai îndepărtate timpuri, penele de struț au fost folosite în scop decorativ. În Egiptul
Antic ele reprezentau un simbol al justiției.

Desertul Sahara era un spațiu excelent pentru vânătoarea struților, doar pentru penajul
acestora. Datorită faptului ca de la distantă silueta unui struț se aseamană cu cea a unei cămile
arabii îl numeau "pasărea camila" (de aici și denumirea speciei - Struthio Camelus).

Primul succes în creșterea struților a avut loc in Europa, la Gradina Zoologică din Marsilia. În
Germania au fost importați pentru prima dată în anul 1906. Ei se adaptează rapid oricărui

16
mediu. Astăzi struțul domestic este crescut pentru pielea de foarte bună calitate, carnea fara
grăsimi (foarte asemănătoare cu carnea de vită atât ca aspect cât și ca gust) și penajul fin.
Principalele obiective care vizeaza cresterea strutilor
sunt: 60% pentru piele, 14% pentru carne, 11%
pentru pene si 15% pentru oua, turism

Carnea
Struțul produce o carne de culoare rosie, cu un
continut redus de grasime, cu un conținut ridicat în
proteine și un conținut redus de colesterol (chiar mai
redus decât peștele). Carnea are calități gustative
mult apreciate de consumatori.

File de struț la tigaie

Carnea de strut produsă la Ograda cu Struți este de calitate premium și provine de la struți
sănătoși, hrăniți cu furaje produse în cadrul fermei, conținând 70% lucernă, fără hormoni și
fără ingrediente care să forțeze creșterea animalelor.
Carnea de struț, considerată de mulți specialiști carnea viitorului, ocupă un rol fundamental în
reglarea metabolismului și menținerea sănătății cardiace. Contribuie la creșterea tonusului
muscular, îmbunătățirea memoriei și la controlul stărilor de stres.
Beneficiile cărnii de struț:
-Potasiul din carnea de struț, un foarte bun antioxidant, ocupă un rol fundamental în reglarea
metabolismului și menținerea sănătății cardiace. Contribuie la creșterea tonusului muscular,
îmbunătățirea memoriei și la controlul stărilor de stres
-Conținutul redus de colagen, face carnea de struț ușor digerabilă
-Carnea de struț asigură un aport semnificativ de Fier, motiv pentru care este recomandată în
tratarea anemiilor severe și alimentația copiilor
-Bogată în acizi grași și Omega 3
-Vitaminele B12 și B6 ajută la prevenirea stărilor de depresie și asigură buna funcționare a
sistemului nervos

17
-Nivel scăzut de colesterol
Din carnea de struț se poate găti aproape orice fel de mâncare, fiind o carne versatilă în ceea
ce privește modalitățile de preparare.

Penele
Penele de struț sunt folosite pentru confecționarea maștilor de carnaval, a evantaielor, în
scopuri decorative, iar pamatufurile din puf de struț sunt excelente pentru stergerea prafului
de pe mobilă.

Banda pene struț, Negru (la metru).

Ouale
Ouale de struț pot fi folosite atât în alimentație cât și pentru decorațiuni interioare.

18
 Ou proaspăt de struț

Uleiul de struț are însemnate proprietați terapeutice, fiind folosit în industria cosmetică la
prepararea cremelor pentru îngrijirea tenului.
Struții sunt păsări de mari dimensiuni, putând ajunge la înăltimi de pana la 2,3-2,8 m și
greutatea de 120-150 kg.
Durata de viață a struților este de până la 60-70 de ani. Vârsta la care apare maturitatea
sexuala este de 2-3 ani, vârsta la care incepe și ouatul.

Reproducerea la struti
Raportul între sexe pentru a se obține ouă bune pentru incubație este de un mascul la doua
femele. Femela de struț depune câte un ou la doua zile în serie de 10-15 ouă timp de 20-30 de
zile. După un ciclu de ouat de 10-15 ouă organismul simte nevoia unei pauze de refacere de
cateva zile (3-6 zile) după care începe un nou ciclu de ouat de 10-15 oua. Femela struț depune
ouă timp de 45-48 de ani, perioada de incubație fiind de 6 saptamani.

Hranirea și îngrijirea struților

Struții sunt păsări rezistente, puțin pretențioase la condițiile de climă și alimentație. Ei pot
rezista chiar și la temperaturi de îngheț, însă pentru a putea avea performante este bine să nu
fie expuși la temperaturi scăzute, să fie ținuți în adăposturi închise. Pe timpul verii se cresc în
adăposturi care să aibă acces la pășuni sau pajiști naturale.

Struții sunt animale erbivore, ce se pot crește cu usurință în sistem extensiv, hrană fiind
asigurată de pășune. Suprafața necesară de pășune pentru un struț este de 200-250 mp, 40-50
struti/ha de pașune.

19
Valorifică bine iarba dar consumă și cerealele și radacinoasele (sfecla de zahar, bostanoasele
tocate, morcovul furajer). Boabele de cereale se administrează nemăcinate. Se poate
administra lucerna verde, cosita proaspat și administrată ca atare dupa o ușoară palire, cât și
fânul corect depozitat, ferit de mucegaiuri. Lucerna îmbobocită cu multe frunze și puțină
tulpina poate constitui până la 50% din hrana zilnică a struților. Porumbul poate fi administrat
în hrană în proporție de 10%.

Pentru a asigura necesarul de calciu în organism, util pentru asigurarea calciului din oase si
formarea cojii oului, trebuie administrate sfaramaturi de scoici, calciu granulat și pietriș
insolubil care ajuta la triturarea hranei ingerate și la o mai buna digestie. Aceste trei
componente nu trebuie să lipsească din hrana struților.

Apa de baut trebuie asigurată în permanentă proaspătă, curată, un struț poate consuma pana la
10 litri de apa /zi.

Informații tehnice privind creșterea struților

Struțul a intrat recent în preocupările avicultorilor
români, dupa ce a devenit răspândit de ceva vreme în
tări europene precum Italia, Franta, Anglia sau
Ungaria.
.

Date tehnice privind creșterea struților:

-înălțime: 2,3-2,6 m;

-greutate: 120-150 kg;

-speranța de viață: 60-70 de ani;

-raport de sexe: 1 mascul la 2 femele

-vârstă de începere a ouatului: 1,5-3 ani;

20
-perioada de reproducție: 45 de ani;

-producția medie anuala: 70-100 de oua;

-greutatea oului: 1,-1,8 kg;

-perioada de incubație: 6 saptamani;

-procent de ecloziune: 80 %;

-mortalitate: 0-3 luni: 15-20 %;

-vârsta de sacrificare pentru carne: 9-12 luni;

Carnea de struț este o reală alternativă la carnea de vită. Pielea are o suprafață de 1,2-2 mp la
sacrificare, este mai durabilă de 5 ori decat cea de taurine si se valorifică cu 45-70 dolari
bucata.

Penele mai putin cautate decât în trecut, aduc totuși venituri suplimentare prin cele 1,5-2 kg
fulgi obținuți la sacrificare.

Struții sunt păsări ierbivore, folosind foarte bine iarba verde, dar și rădăcinoasele și cerealele.

Sunt adaptabili la climat mai rece, dar trebuie feriți de terenurile cu gheață sau de climat
excesiv de umede. Adăposturile sunt simple, dar au nevoie de 250 mp de pașune pentru un
exemplar, respectiv 1 ha pentru circa 40-50 struți.

Afaceri cu struți în România

21
 Vaceslav Suraki a deschis ferma de struți în anul
2005, cu o investiție de 30.000 de dolari, care a fost
amortizată în primii doi ani de la deschidere. Acesta
a marturisit că a ales struțul pentru calitățile cărnii.
Carnea de struț este considerată ca fiind una din cele
mai sănătoase cărnuri, având un conținut foarte
scăzut în grăsimi și calorii în comparație cu carnea
de porc, vaca, pui sau curcan, odată cu un conținut
bogat de proteine și fier.
De asemenea carnea de struț este cunoscută datorită conținutului mic de colesterol fiind o
alternativă excelentă pentru toate acele persoane consumatoare de carne roșie dar care sunt
îngrijorate de nivelul ridicat de grăsime din dieta lor.

Veceslav Surachi a explicat ca valoarea investitiei este unul din principalii factori de decizie
atunci când deschizi o fermă de struți, însă nevoile păsărilor nu sunt deosebite. “Sunt niște
animale extraordinare ce se pot adapta usor atât la climat, cât și la alte condiții”, a spus
directorul executiv.

Struții preferă țarcuri spațioase, însă crescătorii trebuie să ia in calcul faptul că țarcurile prea
mari pot salbatici struții, devenind dificil de controlat. De asemenea, ouăle vor fi mai dificil
de găsit și colectat. Se recomandă o dimensiune a țarcului pentru o pereche de struți de
aproximativ 1.000 metri patrați. Struții sunt împărțiți în funcție de grupele de vârstă, iar tinerii
adulți pot fi separați, la rândul lor, in functie de sex. Țarcurile trebuie să fie situate pe un sol
nisipos, cu canalizare separată de cea a clădirilor, și cu un adăpost pentru vreme nefavorabilă.
Culoarele și portițele de legatură între țarcuri sunt foarte utile pentru a separa cu usurință
păsările, pentru deplasarea personalului, și pentru accesul echipamentului. Este important ca
ferma să fie construită departe de sursele de zgomot (trafic, orașe etc.).

Fermierul va avea nevoie de cameră de stocare a ouălor, camera de fixare (ouăle sunt plasate
în incubator, verificate cu lampa cu UV, cântărite), camera de clocire, incubator, camera
utilitară (pentru curățare), camera de stocare pentru hrană, pene, unelte și echipamente, și,
eventual, de o camera pentru generator și combustibil.

Cresterea struților se structurează în patru faze principale: reproducție, incubare, creșterea

puilor și îngrășarea struților tineri în vederea sacrificării.

Capacitatea de depunere a ouălor este influențată de interesul cuplului de struți reproducători

relativ la împerechere. Specialiștii recomandă asigurarea selecției naturale a cuplurilor și
punerea la dispoziție a unui spațiu corect dimensionat pentru o familie de struți – de cel puțin
10 x 50m.

22
“Romania are resursă de teren arabil, de foarte buna calitate, care nu este exploatat”,
povestește directorul Suraki despre disponibilitatea spațiilor și terenurilor de cultivare.

Formarea unui ou de struț dureaza cca. 48 ore, în consecința depunerea ouălor are loc o dată la
două zile. Perioadele de depunere neîntreruptă a oualor, de cca. 2-3 saptamani, alternează cu
perioadele de pauză, de alte 2-3 saptamani, timp in care organismul femelei de struț își reface
provizia de elemente chimice – în special calciu, necesare formării urmatoarelor ouă.

“Pentru a începe o mică afacere cu struți, e nevoie cam de 20 de pui de o zi, pe care sa îi
cresteți timp de 1 an pentru a ajunge la vârsta și greutatea optimă de abatorizare. La vârsta de
abatorizare, struțul are in jur de 100 kg, dar poate ajunge chiar la 150 kg”, explica oficialul
Suraki.

“Pentru a avea un flux de producție de struți – pui, este nevoie de reproducători. Pentru o
fermă mică, trei familii de reproducători pot furniza un flux de pui. O pereche de
reproducători buni depun în jur de 100 – 110 oua pe sezon. Din ouăle depuse, 80% sunt
fertile, iar din cele fertile ies pui în proporție de 75 – 80% “, a completat Veceslav Suraki.

Fermierii spun că, pentru un randament maxim, hrana struților trebuie să fie cât mai naturală.
În ciuda mărimii sale, struțul este una dintre cele mai “economice” păsări, având nevoie de o
cantitate de hrană care se situează în jurul a doua sau trei kilograme pe zi, spun fermierii.

Psihologia acestei păsări și particularitațile sale anatomice cer un amestec special, bine
proporționat de ingrediente, iar hrana pentru puii de o zi, foarte bogata în proteine, nu este
recomandată, deoarece poate genera tulburări digestive, care afectează randamentul de
creștere al struțului, de 3,5:1. Considerând ca struțului i se administrează, în medie,
aproximativ doua kilograme de hrană pe zi, fermierii europeni au ajuns la concluzia că, pentru
a-l aduce la greutatea de sacrificare, de 100 kilograme, un struț va consuma aproximativ 350
kilograme de hrană.

Ouăle sunt căutate pentru incubare, decor și încondeiere. Ouăle infertile se pot folosi si pentru
consum, 1 ou de struț fiind echivalentul a aproximativ 24 oua gaina. Pielea de struț este un
produs foarte popular pentru confecționarea de cizme, haine și tapițerii. Un struț adult poate
produce 1.5 mp piele, iar din aceasta se pot confecționa pana la 4 perechi de cizme. Penele de
struț pot fi stranse o data pe an și sunt utilizate pentru o varietate întreaga de produse, inclusiv
pentru pamatufuri de praf. Penele sunt utilizate în industrie din ce în ce mai mult, în principal
pentru proprietățile antistatice, dar și pentru faptul că au un conținut foarte mic de grăsime în
ele.

23
“Acum ajungem la circa 2.000 de kilograme pe lună, iar în lunile cu sărbători am ajuns chiar
la cinci tone. Am crescut vânzările atât extensiv (geografic), cât și intensiv (pe punctul de
desfacere)”, a explicat acesta.

Macelariile din cadrul supermarketurilor și industria HORECA sunt principalele piețe de

desfacere ale companiei Suraki, care își propune pentru anul în curs triplarea producției, mai
ales ca gradul de cunoaștere a cărnii de struț din partea românilor a crescut, a spus directorul
executiv, citând studii interne.
Struțul - CURTAREA. ,IMPERECHEREA,DEPUNEREA.
I.Curtarea

Struții ating maturitatea sexuală între 2 si 3 ani. Femelele au tendința de a se maturiza mai
rapid decât masculii; speciile diferite se maturizează la vârste diferite.

Sezonul de depunere a ouălor este precedat de comportamentul de curtare, o serie complicată

de acțiuni, dans, vocalize și comportament sincronizat.

Un exemplu de comportament receptiv din partea femelei-struț include plecăciuni si

scuturarea aripilor de o parte și de alta a corpului.

Masculii emit chemări zgomotoase, în timp ce își umfla pielea rosie a gâtului, „patrulând”
prin teritoriu.

II. Împerecherea

Struții se reproduc în situații de monogamie sau poligamie. Femelele tinerii și masculii trebuie
crescuți separat de la varsta de 1 an până la maturitatea sexuală.

Cei mai mulți crescători lasă ca procesul de selecție a partenerilor să se desfășoare în mod
natural, într-un țarc mare, comun, iar apoi separa perechile formate.

Comportamentul de împerechere al masculului este extrem de elaborat, el mișcându-și aripile

în sus și în jos, în timp ce își scutura capul într-o parte și în alta. De asemenea, scoate un
zgomot puternic, umflându-și zona gâtului. Femela receptivă merge cu capul în jos,

24
scuturându-și ciocul și aripile, „cloncănind”. Când se va apropia, femela se va așeza,
permițând masculului să o încalece pe la spate.

III. Depunerea oualor

Sezonul de depunere a ouălor începe primavara devreme și continuă timp de 2-3 luni. Durata
acestui sezon depinde de valoarea și calitatea alimentației, starea păsărilor și condițiile
climatice. Struții reacționează imediat la schimbările de vreme.

Mascului „construiește” cuibul, o groapa mică în pământ. El poate deveni foarte agresiv în
timpul sezonului de împerechere și va păzi femela, cuibul și teritoriul său.

Atât masculii cât și femelele stau pe cuib.

În general, un ou este depus la interval de 1-2 zile. Producția estimată variază între 30-90 ouă
pe an. Media este de 35-55 ouă pe an.

Ouăle sunt depuse în cuib, și trebuie colectate de două ori pe zi. Masculii pentru reproducere
pot fi extrem de agresivi și protectivi.

Trebuie luate măsuri de siguranță când se intră în zonele de reproducere. Acești masculi pot fi
hrăniți și prinși într-un țarc de captare, în timp ce sunt colectate ouăle. Nu uitați că masculii
pot atinge o înălțime de 2,4 metri și o greutate de 160 kg. Struțul este un foarte rapid
alergător, care se păși pe o distanță de 5-7 metri.

Struții bine hrăniți încep depunerea ouălor la vârsta de 2 ani, și pot avea o viață productivă de
30 ani.
Producția de ouă variază dar poate ajunge la 70 oua pe an. Producția începe în primavară și
continuă până în toamnă. Femelele sănătoase pot depune aproape pe tot parcursul anului, în
special dacă li se asigură lumină.

IV. Iluminatul

25
Performanțele reproductive ale struților sunt reglate în funcție de durata zilei-lumină.
Programele de iluminat folosesc o combinație de lumina naturală și lumina artificiala pentru a
stimula și prelungi producția de oua și fertilitatea. Trebuie utilizate ceasuri alături de lumina
artificială, pentru a controla durata luminii.

Ouăle sunt de obicei nefertile în ultima parte a sezonului de împerechere; acest fapt poate fi
cauzat de infertilitatea masculului. Masculii pentru împerechere ar trebui să primească 16 ore
de lumină pe zi, începând cu 3-4 săptămâni, înainte de a se împerechea cu femelele. După ce
au fost plasați în același loc, atât femelele cât și masculii primesc 16 ore de lumină pe zi, pe
parcursul întregului sezon de împerechere.

Dacă ferma de struți este plasată într-o zonă în care durata de zi-lumină este mai mare de 16
ore, potriviți ceasul pentru a arată cea mai lungă perioadă cu lumina naturală. Dupa apusul
soarelui, pot fi aprinse 2-5 lumanari pentru lumina artificială, pentru a stimula producția de
ouă. Durata de zi-lumină nu trebuie niciodată scurtată iar intensitatea luminii nu trebuie
niciodată scazută în timpul ciclului de depunere.Trei sau patru zile cu lumina scăzută sau
durata micșorată poate genera ca întregul grup să stopeze producția de ouă.
Femelele și masculii adulți trebuie separați după sezonul de împerechere. Aceasta va permite
păsărilor sa fie mai odihnite, ele începând producția de ouă mai repede când vor fi plasate
împreună în sezonul de împerechere.

V. Stresul

Stresul poate duce la scăderea sau chiar stagnarea procesului de reproducere.

Ce anume cauzeaza stresul la struti?
Masculii dominanți care se bat frecvent trebuie îndepărtați din cadrul grupului.
Țarcurile pentru împerechere nu trebuie situate în apropierea drumurilor circulate.
Prădătorii, câinii sau alte animale domestice pot cauza stres, reducând producția.
Manevrarea păsărilor pentru împerechere, în timpul sezonului de împerechere, poate afecta
producția de ouă.
Schimbarea orarului de iluminat, sau reducerea intensitatii luminii pe timp de noapte.
Schimbarea habitatului, transferul grupului de struti într-un nou țarc.

Specii de struți

26
Strutul (Strutio Camelus) cuprinde 4 subspecii: Australis, Molybdophanes, Camelus si
Masaicus. Cele mai uzate nume de identificare a subspeciilor sunt: Africa Black (Black Neck)
- este rezultatul a foarte multe încrucișări, care au început acum mai bine de 100 ani, în Africa
de Sud, mai întâi pentru a crește calitatea penelor (pentru piața franceză) și dupa câțiva ani
pentru producția de piele. Struții din aceasta specie au gâtul și picioare mai scurte pielea fiind
de culoare gri. Pe piele, foliculii sunt numeroși și foarte deși. Ciocul si picioarele femelelor au
zone mai deschise. În medie depun 65 oua pe sezon fiecare ou cântărind 1.1 - 1.6 kg.
În general este o pasăre liniștită și docilă. African Black este cea mai comuna specie din
lume, a fost obținută de fermierii sud africani prin încrucișări selective obținând o pasare
docilă cu o producție ridicată de ouă, ajung devreme la maturitate sexuala, cu o producție de
piele si pene de o calitate superioară. Tot ei au fost si primii exportatori în întreaga lume.
Fiind crescuți de multa vreme, împerecheați și selectați pentru producția de pene si piele, au o
mărime mai mica și de aceea cantitatea de carne furnizată este mai mică.

Blue Neck - Namibia are gâtul și picioarele lungi; corpul sau este îngust și are la spate o
cocoașă vizibilă (ieșită în afara). Penajul este subțire și moale. Pielea are câtiva foliculi, destul
de rari în timpul perioadei de împerechere, partea frontală a metatarsului și picioarele
masculului devin rosii. Nu au un caracter foarte bun și sunt foarte iritabili.

În ceea ce privește :

27
Blue Neck Namibia - aceasta subspecie este chiar mai saracă în carne decat cea anterioară.
Blue Neck Namibia a crescut aproape complet în zona desertică și de aceea struții originali
erau înalți și slabi pentru a face față mai bine căldurii.

Blue Neck Zimbabwe - este înalt cu un corp masiv. Greutatea si masa corpului este mult mai
mare decat a celorlalte specii; 120-140 kg pentru femele si 150-170 kg pentru masculi. În
timpul sezonului de împerechere picioarele sunt colorate în roșu pana la baza coapsei, de
asemeni capul si pielea de pe gât capătă tente roșiatice. Foliculii de pe piele sunt mai rari.
Femelele au pene lungi si drepte; cele de pe pieptul masculilor fiind puțin curbate. Ciocul si
picioarele femelelor au o culoare gri-negru uniformă. Femelele depun in jur de 60 de oua pe
sezon, fiecare ou cântărind aproximativ 1.5-2.2 kg. Au un caracter ușor de manipulat. Blue
neck Zimbabwe are o rată de crestere mult mai rapida față de celelalte subspecii ajungând să
depășească 100Kg în greutate atunci cand are doar 7 luni.

Red Neck - are un corp masiv, este destul de agresiv si neproductiv. Pielea de pe întregul corp
este colorata în roz, mai intensă în perioada de împerechere. Capul este lipsit de puf. Femela
începe să depună ouă dupa ce ajunge la 3-5 ani; se adaptează foarte greu pentru reproducție în
mediul artificial și de aceea se întâmplă să nu depună nici un ou sau atunci cand o face, puii
rezultați sunt foarte slabi.

BIBLIOGRAFIE

28
https://www.gazetadeagricultura.info/struti.html

https://ogradacustruti.ro/file-de-strut-la-tigaie/

https://www.mercerie-online.ro/cumpara/banda-pene-strut-negru-la-metru-cod-0512-1175

https://ogradacustruti.ro/produs/ou-proaspat-de-strut/

https://strutibizz.tripod.com/id13.html

https://vet.md/recomandarea-medicului/comportamentul-sexual-la-struti.html

29
30