Lucrarea practică nr.

6
ELEMENTELE PROGRAMULUI DE AMELIORARE LA TAURINE

1. Evoluţia, concepţia şi semnificaţia programelor de ameliorare la bovine

2. Alcătuirea programelor de ameliorare
3. Tipuri de programe de ameliorare utilizate la taurine
4. Principiile care fundamentează programul naţional de ameliorare
5. Metodologia elaborării programelor de ameliorare la nivelul fermei de elită

1. Un efectiv de animale este considerat populaţiei dacă prezintă un coeficient de izolare reproductivă
pozitivă, timp de cinci generaţii. Privită ca sistem populaţia prezintă atributele unui sistem cibernetic.

Intrări..........................Populaţie de animale: .............Ieşiri…………Animale ameliorate:

Animale - structură - rasă curată
neameliorate - comportament - hibrizi

Există, deci, două mari sisteme de ameliorare:

- sisteme de ameliorare care produc animale în rasă curată;
- sisteme de ameliorare care produc hibrizi.
Sistemele de ameliorare fac trimitere asupra compartimentului sistemului. Dacă includem şi
animalele, atunci discutăm despre sisteme de ameliorat. O componentă a sistemului este fluxul
tehnologic descris printr-un program de ameliorat.
Prin program de ameliorare se înţelege combinarea conştientă şi chibzuită a factorilor ameliorării, a
planului de selecţie ci încrucişarea şi dirijarea împerecherilor, inclusiv consangvinizarea. Acesta
conţine: obiectul urmărit, sistemul de ameliorare preconizat, structura populaţiilor implicate, planul
tehnic de selecţie al fiecărei populaţii, gradul şi metodica de încrucişare şi consangvinizare, precum şi
cadrul economic şi organizatoric de plecare.
Conceptul de program de ameliorare a fost introdus în anul 1950 de către ROBERTSON şi RENDEL,
care vedeau transmiterea progresului genetic de la generaţia parentală la cea filială pe patru căi, şi
anume: tată-fiu, tată-fiică, mamă-fiu, mamă-fiică.
Conceptul actual al programului de ameliorare presupune prezentarea integrată a principalilor
factori ai ameliorării (selecţia, dirijarea împerecherilor, consangvinizarea, încrucişarea).

2. Se porneşte de la unele elemente strict necesare acestui scop:

 Descrierea condiţiilor sistemului de producţie pentru care se alcătuieşte programul
respectiv de ameliorare
 Definirea obiectivului ameliorării rasei sau populaţiei de taurine respective. Obiectivul,
cel mai adesea, se conturează ca un obiectiv de piaţă.
Obiectivul ameliorării se referă la următoarele elemente:
- caracterele genetice de modificat
- direcţia lor de modificare
- cantitatea de modificare.
Obiectivul ameliorării trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să fie precis şi clar
- să fie simplu
• Alegerea metodei de creştere
Obiectivul ameliorării este populaţia de animale. În funcţie de structura internă populaţiile de
animale sunt grupate în două categorii:
- agregate de populaţii (rasele)
- populaţii simple (liniile)
• Stabilirea parametrilor actuali ai populaţiilor şi ai coeficienţilor de importanţă economică
Înainte de a începe procesul de ameliorare, populaţiile sunt descrise aşa cum arată ele la momentul
iniţial. Descrierea se referă la prezentarea structurii fenotipice (X, S, sx, şi Cv %) şi genetice (h2, R,
rG,F,E) la caracterele considerate.
  Controlul producţiei, trebuie să se stabilească ce efective de animale vor fi supuse acestui
control şi metodologia de control, cu toate componentele importante.
 Predicţia valorii de ameliorare se foloseşte modelul animal, mai există multe de făcut în
vederea alcătuirii unor indecşi de selecţie cât mai apropiaţi obiectivului propus în
ameliorare.
 Selecţia şi potrivirea perechilor (sunt doi factori antagonici)
- selecţia este o discriminare reproductivă
- realizarea împerecherilor influenţează asupra intervalului dintre generaţii, iar prin includerea,
reproducătorilor mai în vârstă se câştigă în precizia selecţiei
• Modul de transmitere a progresului genetic – ideal este ca progresul genetic să se transmită cât
mai rapid la întreaga populaţie.
Decizia asupra variantei de program se va stabili pe baza următoarelor criterii: progres genetic,
cheltuieli materiale şi posibilitatea concretă de transpunere în practică a variantei alese.
3. În general un program de ameliorare la taurine are următoarele părţi componente:
- controlul performanţelor şi estimarea valorii de ameliorare a taurilor şi vacilor de reproducţie,
- alegerea taţilor şi mamelor de tauri,
- dirijarea şi nominalizarea împerecherilor,
- selecţia şi creşterea viţeilor masculi proveniţi din împerecheri nominalizate,
- selecţia taurilor în urma testării după performanţe şi caractere de reproducţie,
- selecţia taurilor după descendenţi,
- utilizarea raţională a taurilor testaţi amelioratori.
A. Programe clasice de ameliorare, au următoarele părţi componente:
- testarea taurilor,
- selecţia taţilor şi mamelor de tauri,
- nominalizarea împerecherilor,
- producerea noii generaţi.
B. Programe moderne de ameliorare – au ca obiectiv mărimea ponderii progresului genetic, indus
pe calea mama – fiu.
Programe de ameliorare cu utilizare M.O.E.T., utilizează supraovulaţia, transferul de embrioni la
vaci precum şi determinarea sexului la embrioni de taurine. Sunt două variante ale acestui program:
- cu nucleu M.O.E.T., în staţiuni de testare,
- cu nucleu M.O.E.T., integrat în unele ferme de elită.
Ambele variante de programe se diferenţiază în funcţie de alegerea şi de derularea controlului
performanţelor, de gradul de utilizare a biotehnicilor de reproducere, precum şi de urmărirea
consecventă a muncii ameliorative.
Exemplul unui program modern este acela al Asociaţiei crescătorilor de taurine de rasă Holstein-Friză
din Germania – care este o combinare a unui program M.O.E.T., în nucleul deschis şi a unuia clasic cu
testarea taurilor după descendenţi.
Noutatea acestui program constă în organizarea testării centralizate la cea de-a doua lactaţie a
candidatelor mame de taur.
Programul prevede ca, anual, 1% din cele mai bune primipare să fie selecţionate ca donatoare de
embrioni. Dintre acestea, cele la care s-a realizat cu succes transferul de embrioni la receptoare, vor fi
afluite în cea de a doua lactaţie la staţiunea de testare centralizată, unde vor fi supuse testării conform
programelor clasice de ameliorare.
4. Principiile care fundamentează programul de ameliorare naţional al taurinelor sunt multiple şi
diverse:
• alegerea pe baza unor criterii raţionale a caracterelor care determină obiectul selecţiei (valoarea
economică relativă a caracterelor, heritabilitatea caracterelor şi corelaţia genetică dintre caractere).
• corelarea direcţiei de ameliorare cu cea de exploatare
• optimizarea mărimii populaţiei active – efective de rasă curată, supuse controlului oficial al
producţiei şi cuprinse în acţiunea de însămânţare artificială.
• organizarea raţională a testării şi respectarea metodologiei corecte de testare, alegerea sistemului
de testare cel mai potrivit:
- producerea dirijată a taurilor de reproducţie,
- selecţia tăuraşilor,
- utilizarea intensivă la reproducţie a taurilor testaţi amelioratori
• Optimizarea predicţiei valorii genetice a taurilor prin metode moderne B.L.U.P.
• Maximizarea progresului genetic, se realizează pe calea exercitării presiunii de selecţie prin
masculi, utilizându-se însămânţările artificiale cu material seminal congelat.
• Dirijarea împerecherilor în fermele din vârful piramidei ameliorării:
- împerecherea animalelor mai puţin înrudite,
- împerecherea animalelor mai apropiat înrudite,
- homogamia,
- heterogamia.
• Folosirea sistemului de ameliorare în rasă curată.
• Imigraţia de gene prin încrucişare, formarea de linii genetice.
• Conservarea genofondului valoros şi a raselor de bovine pe cale de dispariţie, aparţinând
patrimoniului genetic naţional.
5. Pentru elaborarea programului de ameliorare la nivelul de fermă, se disting mai multe etape:
• Stabilirea parametrilor productivi, de exploatare de reproducţie, morfologici şi genetici,
• Stabilirea direcţiei şi obiectivele de ameliorare a efectivului,
• Prefigurarea tipului dorit,
• Alegerea sistemului de ameliorare,
• Stabilirea parametrilor planului de selecţie:
- intensitatea de selecţie R%=E/F unde E procentul de înlocuire din populaţie şi F numărul de
produşi de sex feminin obţinuţi de la o femelă.
- diferenţa de selecţie S care este diferenţa dintre performanţa medie a selecţionaţilor şi
candidaţilor
- intervalul între generaţii, T- vârsta medie a părinţilor la data naşteri descendenţilor, reţinuţi la
reproducţie (T= VP+1/2(D-1)xCI, în care: VP-vârsta medie a primei fătări, D - durata de exploatare
şi
CI- intervalul mediul între fătări )
- efectul selecţiei se calculează pe generaţie R= h2xS şi pe an SG=h2xS şi se exprimă fie în valori
absolute (kg lapte ) fie în deviaţie standard (S) (G – intervalul între generaţii )
• Stabilirea surselor de progres genetic şi mărimea progresului indus:
- taurii amelioratori induc progresul genetic în proporţie de 61-70% (43-52% prin fii şi 18% prin
fiice)
- selecţia primiparelor, induce progres genetic de aproximativ 20%. Relaţia matematică pentru
estimare a progresului genetic: G= h2xS în care: G-intervalul intre generaţii, S – diferenţa de
selecţie
- reforma selectivă induce un progres genetic de circa 10%, se calculează prin relaţia GS=
r(XSxXC), r – coeficientul de repetabilitate, XS – media caracterelor la vacile reţinute sau
selecţionate, XC- media candidatelor la selecţie.
• Stabilirea progresului total indus în populaţie – este rezultanta celor trei surse (GT= Gt+Gp+Grs)
• Stabilirea progresului pe an
• În acest scop se utilizează formula matematică următoare:P/an =Po+(1+p)n Po- este potenţialul
iniţial al populaţiei, p- raportul dintre progresul genetic total şi producţia medie a efectivului, n –
numărul de generaţii
• Estimarea realizării tipului dorit. În acest scop se foloseşte următoarea relaţie matematică:
n=PtD-PoxIG
1+P
În care: PtD- performanţele tipului dorit,
IG- intervalul între generaţii
 Lucrarea practică nr. 7
Proiect de ameliorare a populaţiei de taurine
Bălţată Românească din zonă

La populaţia de taurine din zonă au fost efectuate cercetări, existând toate datele necesare întocmirii
unui program de ameliorare pe termen lung prin care să fie îmbunătăţite performanţele productive,
destul de modeste la această dată.
Pentru întocmirea programului de ameliorare sunt necesari şi dispunem de următorii parametri
populaţionali:
- mărimea lotului de selecţie
- diferenţa de selecţie
- heritabilitatea caracterului urmărit
- valoarea reproducătorilor utilizaţi în procesul de ameliorare
- intervalul dintre generaţii
Efectivul de vaci la care se execută controlul oficial al producţiei de lapte în zona luată în studiu
numără aproximativ 16 000 de vaci. Acestea au fost luate în evidenţă la vârste diferite şi sunt menţinute
în control un număr diferit de lactaţii în funcţie de posibilităţile judeţene şi de longevitatea productivă.
Pentru fiecare lactaţie sunt calculaţi parametrii genetici iar pentru întocmirea proiectului de
ameliorare s-a luat ca bază valoarea parametrilor genetici pe total lactaţie.
Tabelul 1

Parametrii genetici ai tipului actual

şi al celui proiectat

Tipul actual Tipul prefigurat

Lapte(kg) 4050 Lapte (kg) 5000
Grăsime (kg) 156,5 Grăsime (kg) 200

În prima etapă sa calculat intensitatea de selecţie pe total populaţie, care poate fi realizată după
formula:
E
R
F
R= intensitatea de selecţie;
E= procentul de înlocuire din populaţie;
F= numărul mediu de produşi de sex femel obţinuţi anual de la o vacă (0,4); ţinându-se cont de
raportul între sexe şi procentul de natalitate de 85%

100
E , în care:
V2  V1
V2 = vârsta medie de reformă ( 9 ani)
V1 = vârsta medie a primei fătări ( 2,6 ani)
 100
E  15,6%
9  2,6

15,6
R  39%
0,4

Pentru ca populaţia să fie menţinută sub aspectul dimensionării, este posibil ca generaţia
următoare să fie produsă cu 39% din efectivul respectiv.
Următoarea etapă în elaborarea proiectului de ameliorare este calcularea existenţei minime (Em),
corespunzătoare pentru cele două caractere (lapte şi grăsime) ce trebuie să le aibă vacile pentru a fi
admise în nucleul de selecţie, făcând uz de relaţia următoare:
Em  X  K  S , unde:

X  media populaţiei
K=coeficientul de pondere a distribuţiei normale ale cărui valori sunt standardizate (80%)
S=deviaţia standard

Pentru populaţia de taurine Bălţată Românească din ferma de elită Iţcani parametrii numerici sunt
următorii:

EML=4050+0,80∙650=4050+520=4570
EMG=156,5+0,80∙25,25=156,5+20,2=176,7

Din calculul de mai sus rezultă că în lotul de selecţie trebuie cuprinse vacile care au realizat cel
puţin 4570 kg de lapte şi 176 kg grăsime.
Pentru a înlătura influenţa factorilor de mediu şi pentru a apropia valoarea fenotipică a indivizilor
de valoarea genotipică, se ajustează producţia de lapte în funcţie de vârstă şi sezonul de fătare,
calculându-se capacitatea de producţie probabilă.
Capacitatea de producţie probabilă (CPP) se calculează după formula:
CPP  X p  b1 ( X s  Xp ), în care :

Xp  producţia medie a populaţiei

Xs=producţia medie a selecţionatelor
b1=coeficientul de corecţie a capacităţii de producţie capabilă faţă de media performanţelor
individuale;

nR
b1  , în care:
1  (n  1)  R

n=numărul de cicluri productive;

R=coeficientul de repetabilitate a însuşirii respective;
 Calcularea capacităţii de producţie previzibilă s-a făcut pentru toţi indivizii componenţi ai
efectivului, după care s-a trecut la determinarea mediei CPP şi a indicatorilor dispersiei pe
ansamblul nucleului de selecţie care sunt:

8  0.4
b1lapte   0.84
1  (8  1)  0.4

8  0.42
b1grasime   0.9
1  (8  1)  0.42

CPP=4050+0,84(4570-4050)-4050+0,84∙520-4050+436=4486
CPP=156,5+0,9∙25,25=156,5+22,7=179,2

În etapa următoare s-a calculat valoarea de ameliorare previzibilă:

VAP  X p  b1 (CPP3 X s  X p ), în care

X p  producţia medie a populaţiei

Xs=producţia medie a selecţionatelor
b1=coeficientul de regresie a genotipului faţă de genotipul propriu

Pentru o singură lactaţie b1=h2 a însuşirii iar pentru mai multe lactaţii acesta va fi:

n  h2
b1  , unde
1  (n  1)  R

n=numărul de lactaţii
R=coeficientul de repetabilitate

Din literatura de specialitate b1 – lapte =0,4 şi b1 – grăsime=1,58.

VAPlapte=4050+0,4∙(4486-4050)=4050+0,4∙436=4050+174,4=4224

VAPgrăsime=156,5+1,58∙(179,2-156,5)=156,5+1,58∙22,7=156,5+35,8=192,3

Valoarea de ameliorare previzibilă pentru lapte este de 4224 kg, iar pentru grăsime este de 192,3 kg.
Pentru a ajunge la obiectivul propus de 5000 kg trebuie realizat un progres genetic de 776 kg lapte.
Pentru obţinerea acestui progres genetic este necesar să se opereze cu o diferenţă de selecţie

g 776
S   2351kg pentru lapte şi
h 2 0.33

g 7.7
S 2
  18.33kg pentru grăsime.
h 0.42
 Pentru realizarea obiectivelor propuse privind cantitatea de lapte şi cantitatea de grăsime din lapte
în generaţia viitoare va fi utilizat material seminal congelat provenit de la tauri care au fost testaţi
amelioratori pentru testul descendenţei şi care au avut producţia medie de lapte pe descendenţi de
cel puţin 8000 kg lapte şi 336 kg grăsime.
Cunoscând producţia medie a efectivului de selecţie şi valoarea reproducătorilor masculi utilizaţi
se poate calcula diferenţa de selecţie totală:

PT  PM
ST  M  Xp
2

8000  4486
ST  M   4050  2193kg lapte
2

336  179.2
ST  M   156.5  101kg grăsime
2

Câştigul genetic va fi dedus prin relaţia:

g  h 2  S

g  0.33  2193  723kg lapte

g  0.42  101  42kg grăsime

Câştigul genetic propus a fi realizat este de 776 kg lapte şi 42 kg grăsime iar din calculele făcute
câştigul genetic este de 723 kg lapte şi 7,7 kg grăsime. Prin raportarea câştigului genetic calculat la cel
propus, se poate calcula numărul de generaţii necesare pentru realizarea obiectivului:

776:723=1,07 generaţii pentru cantitatea de lapte şi

7,7:42=0,18 generaţii pentru cantitatea de grăsime

În concluzie, pentru realizarea producţiei de lapte propusă sunt necesari 5,8 ani iar pentru producţia
de grăsime este necesar aproximativ 1 an.
Menţionez că pentru calcularea acestor parametri au fost luate producţiile obţinute în perioada 1995-
2000. Durata îndelungată în obţinerea obiectivelor ameliorării se datorează heritabilităţii foarte reduse
pentru producţia de lapte.
Pentru compensarea heritabilităţii reduse este nevoie de asigurarea unor tehnologii cât mai bune în
exploatare pentru a îmbunătăţi performanţa productivă.