Medicina de laborator

a_visnevschi@yahoo.com
Medicina de laborator – este o disciplină medico-
ştiinţifică, care :

studiază interdependenţa între starea

fiziologică (patologică) a organismului şi
modificările din compoziţia celulară şi
lichidelor biologice;
elaborează metode de investigare a
componenţei celulare, ţesuturilor şi
lichidelor biologice;
Scopul disciplinei:
Fortificarea cunostințelor studenților de la
Facultatea Medicină referitor la cunoasterea
interdependenței modificărilor homeostaziei
organismului şi starea de sănatate sau boală.

Pentru însuşirea modulului Medicină de laborator

sunt necesare cunoştințe temeinice în: Biologie
moleculară şi genetică, Biochimie clinică,
Histologie, Fiziologie, Fiziopatologie,
Morfopatologie, fundamentele Medicinii interne
acumulate în perioada anilor precedenți de studii.
Obiectivele generale de formare în cadrul
disciplinei Medicina de laborator

La finalizarea studiilor universitare,

studenţii trebuie să cunoască rolul testelor
de laborator în: screening-ul patologiilor,
evaluarea riscurilor, stabilirea
diagnosticului, confirmarea diagnosticului,
excluderea unor diagnostice, prognosticul,
aprecierea tratamentului individualizat, în
evaluția bolii şi/sau răspunsul la terapie.
Laboratorului clinic este atribuit un
rol central în sistemul de sănătate,
deoarece peste 70% din toate deciziile
medicale sunt bazate pe datele de
laborator (Silverstein, 2003).
Scopul laboratorului clinic este de a oferi
medicilor si specialistilor din domeniul
sănătății informații referitor la:
 detectarea bolii sau a predispoziției față
de o anumită boală,
confirmarea sau respingerea unui
diagnostic,
 stabilirea prognosticului;
monitorizarea eficacității tratamentului
Diagnosticul clinic de laborator – utilizează datele
obţinute pentru :
determinarea devierilor de la intervalul biologic de
referinta,
determinarea diagnozei, prognozei maladiilor,
estimarea eficacităţii tratamentului,
efectuarea controlului asupra terapiei
medicamentoase,
profilaxia patologiilor.
Diagnosticul clinic de laborator include
mai multe direcţii :
Biochimie clinică, hematologie clinică, citologie,
imunologie, microbiologie, micologie, parazitologie,
toxicologie clinică.
75% din toate investigaţiile clinice în prezent se
efectuează cu aplicarea metodelor de biochimie
clinică, deoarece a fost demonstrat, că la baza
patogeniei majorităţii maladiilor stau dereglări
primare sau secundare ale metabolismului.

Metodele biochimice şi fizico-chimice sunt mult mai

diverse, iar deseori şi semnificativ mai informative
decât cele microscopice.
Obiectele de cercetare clinico-biochimică
sunt:
Lichidele biologice: sângele,
lichidul cefalorahidian,
transudatele, exudatele, urina,
saliva;
Ţesuturile.
 Fluxului in laborator
Pacientul Selectarea testului Colectarea probei

Faza de preexaminare

Transportarea probei

Analize de laborator
Faza de examinare

Transmiterea raportului Elaborarea

raportului

Interpretarea rezultatelor Postexamination Phase

Etapa preanalitică:
Selectarea şi solicitarea investigaţiilor de
laborator;
Alegerea termenilor optimali pentru efectuarea
investigaţiei;
Pregătirea pacientului către recoltarea probei
biologice;
Recoltarea adecvată a probei biologice;
Prelucrarea primară a probei, transportul şi
păstrarea ei.
Etapa analitică:
Prelucrarea preliminară specială a
probei biologice;

Efectuarea testului de laborator;

Controlul calităţii investigaţiilor.

Etapa postanalitică:
Primirea rezultatelor investigaţiei de
către medicul-clinician;
Interpretarea rezultatelor obţinute;
Luarea deciziei referitor la
necesitatea testărilor suplimentare;
Prescrierea tratamentului
 Cauzele de baza ale erorilor in faza pre-
analitica

Sursele din literatura documenteaza

faptul că erorile in faza pre-analitica pot
reprezenta până la 75% din totalul erorilor
de laborator [ Carraro P, Plebani M. Errors in
a stat laboratory: types and frequencies 10
years later. Clin Chem 2007;53:1338–42.]
Etapa preanalitică este sursa majoră de "erori"
și / sau variabile care poate afecta rezultatele
testelor.

Erorile în etapa preanalitică necesită reevaluarea

probelor sau investigații suplimentare care pot
avea impact negativ atât asupra pacientului
(colectarea repetată a probelor) cât şi asupra
Sitemului sanitar prin creşterea costurilor de
spitalizare şi reducerea calității de îngrijire a
pacienților (Stankovic, 2010).
Factorii ce influenţează rezultatele investigaţiilor de
laborator
Particularităţile Efort
Efort fizic
fizic şi
şi
Particularităţile
alimentaţiei stres
stres emoţional
emoţional
alimentaţiei

Variabile extrinseci

Fumatul,
Fumatul, Proceduri
Proceduri
alcoolul
alcoolul,, diagnostice
diagnosticeşi
şi
cofeina terapeutice
cofeina,, terapeutice
drogurile ((roentgenografia
roentgenografia,,
drogurile colonoscopia
colonoscopia,,
proceduri
proceduri
Medicamentele
Medicamentele fizioterapeutice
fizioterapeutice))
Factorii ce influenţează rezultatele investigaţiilor de
laborator:

Variabile intrinseci

Particularităţile
individuale ale
pacientului:

vârsta rasa
sexul
Variabile în faza de PreColectare
Reguli importante în alegerea termenilor optimali
pentru efectuarea investigaţiei de laborator :
Recoltarea probelor biologice se
efectuează de obicei între orele 7 şi 9
dimineaţa.
Recoltarea probelor se efectuează după
8-12 ore de inaniţie (în stare bazală).
Recoltarea probelor se efectuează înainte de
procedurile diagnostice şi terapeutice, capabile să
influenţeze rezultatele testelor.

În cazul administrării medicamentelor este

necesar de a lua în consideraţie posibilele efecte
ale preparatului asupra parametrului testat şi de
a alege perioada de timp când aceste efecte sunt
minime.

Obligatoriu se indică timpul exact de recoltare a

probei în documentele corespunzătoare.
Efortul fizic:
Este urmat de creşterea nivelului de
acizi graşi, şi lactat cu până la 300%.
 Efortul fizic poate creşte creatin
phosphokinase (CK), aspartate
aminotransferase (AST) şi lactate
dehydrogenase (LD), poate activa
sitemul de coagulare, fibrinoliză şi
plachetele.
Regimul alimentar

Nivelul glucozei şi a trigliceridelor - după

îngerarea alimentelor.
Abținerea de la alimente timp de 48 poate
contribui la creşterea bilirubinei în serul sanguin.
Abținerea de la alimente timp de 72 ore scade
nivelul glicemiei la femeile sănătoase până la 45
mg/dL (2.5 mmol/L), iar la bărbați creşte nivelul
de trigliceride şi acizi graşi fără modificări în
nivelul de colesterol.
Vegetarieni
Scade concentrația (LDLs), (VLDLs), lipide
totale, fosfolipide, colesterol şi trigliceride.
Obezitate
Creşte concentrația serică de trigliceride,
colesterol, glucoză, cortizol, insulină şi
activitatea ladctat dehidrogenazei
La bărbații cu obezitate scade concentrația
testosteronului!!!
 Influenţa alimentaţiei asupra
parametrilor biochimici sanguini:
Parametrul Tipul efectului
Produse К+ Sporire
bogate în Trigliceride
lipide Fosfataza alcalină
Produse bogate Acid uric Sporire
în proteine şi Ureea
purine (carnea)
 Influenţa alimentaţiei asupra
parametrilor biochimici sanguini :
Parametrul Tipul efectului
Produse bogate Colesterol Scădere
în acizi graşi
nesăturaţi
Produse bogate Acid 5-oxi- Sporire
în serotonină indolilacetic
(banane,
tomate, etc.)
 Influenţa alimentaţiei asupra
parametrilor biochimici sanguini :

Parametrul Tipul efectului

Produse bogate Bilirubina Sporire
în pigmenţi
(rodii,
portocale)
Cofeina Glucoza Sporire
Acizi graşi liberi
Influenţa asupra parametrilor biochimici
sanguini:
Parametrul Tipul efectului
Alcool Lactat Sporire
Acid uric
Trigliceride
γ-glutamiltransferaza
Glutamatdehidrogenaza
Transaminazele
Morfina α-amilaza Sporire
Lipaza
 Influenţa duratei de aplicare a garoului la
venepuncţie asupra rezultatelor testelor de
laborator
CO2

Parametrul Durata aplicării garoului, min.

0-1 2 4 6
Calciu, mmol/l 2,38 2,45 2,52 2,58
Proteina totală, g/l 72 74 77 80
Albumina, g/l 39 40 42 43
 Medicamente ce interferează indicii de
laborator

Parametrul Medicamentul Tipul efectului

α-amilaza Preparate colinergice Sporire

Bilirubina fenobarbital Scădere

Calciu Contraceptive Sporire

hormonale
Androgeni

Corticosteroizi Scădere
Medicamente ce interferează indicii de laborator

Parametrul Medicamentul Tipul efectului

Colesterol ACTH Sporire

Heparina
Tiroxina Scădere
Creatinkinaza Dexametazona Sporire
Digoxina
Fenobarbital

Creatinina Antibiotice Sporire

Medicamente ce interferează indicii de laborator

Parametrul Medicamentul Tipul efectului

Glucoza Furosemid Sporire
ACTH
Adrenalina
Proteina totală Corticosteroizi Sporire
Steroizii anabolici
АLАТ Ampicilana Sporire
Gentamicina
АSАТ Oxacilina
Opiaţii
Vârsta

La nou-nascuți predomină Hb F, la adulți Hb A.

Concentrația bilirubinei creşte după naştere,
nivelul maxim se apreciază la a 5-a zi după naştere.
În cadrul bolii hemolitice concentrația bilirubine
continue să crească dupa ziua a 5-a.
La copii- nivel mai scăzut al glicemiei, ca rezultat
al rezervelor mici de glicogen.
Odată cu creşterea şi dezvoltarea musculară creşte
nivelul creatininei şi activitatea alkalin fosfataze.
Creşterea nivelului de colesterol- la femei in
perioada postmenopauză (scad estrogenii).
Persoanele în etate secretă mai putin
hormoni tiroidieni, parathormon,
aldosteron şi cortizol.
După vârsta de 50 ani scade secreția de
testosteron la bărbați, iar la femei creşte
secreția gonadotropinelor în special
hormonul foliculo- stimulant.
Sexul
După perioada de pubertate bărbații
prezintă un ninel mai crescut al alkalin
fosfatazei, creatine kinazei şi aldolazei
comparativ cu femeile.
Femeile au nivel mai scăzut al
magneziului, albuminei, calciului, fier
plasmatic şi feritină.
 Parametrii sanguini, nivelul cărora variază esenţial în
dependenţă de fazele ciclului menstrual :

Hormonul foliculostimulant
Hormonul luteinizant

aldosteronul

Sporesc înainte de ovulaţie

Parametrii sanguini, nivelul cărora variază esenţial în
dependenţă de fazele ciclului menstrual :

Estrogenii Progesteron
Fumatul
Fumătorii au nivelul crescut de carboxihemoglobină în
sânge, catecolamine şi cortizol. Modificările hormonale
respective rezultă în scăderea numărului de eozinofile,
iar neutrofilele, monocitele şi acizii grasi în sânge cresc.
Efectul fumatului cronic se manifestă prin creşterea
concentrației hemoglobinei, conținutului de eritrocite
şi leucocite. La fumători se apreciază un nivel mai
crescut de lactat, insulină, epinefrină şi somatotropină.
Fumatul afectează şi răspunsul imun al organismului-
scade nivelul IgA, IgG, şi IgM şi creşte nivelul IgE.
Scade atât cantitatea cât şi motilitatea
spermatozoizilor, creşte numarul spermatozoizilor
morfologic anormali.
Stadiul postanalitic şi deciziile medicale
Fiecare dată când laboratorul clinic obține un
rezultat, valoarea acestuia trebuie supusă unui
proces de evaluare postanal itic în două etape.
Rezultatul trebuie să fie evaluat pentru
corectitudinea analitic ă și semnificația clinică.
Laboratorul, este responsabil pentru determinarea
corectitudinii analitic e, echipa clinica este
responsabilă pentru evaluarea clinic ă a rezultatelor.
Rezultatul este compararea valorii obținute față
de un interval de referință.
Interval de referință
Compararea rezultatului de laborator cu o valoare
de referință este unul dintre cele mai importante
aspecte în procesul de luare a deciziilor medicale.
Intervalul de referință de obicei este definit ca
intervalul de valori în care se includ 95% din
persoane sănătoase iar corolarul acestei definiții
este că 2,5% din persoanele sănătoase vor avea
rezultate de laborator sub valorile de referință, și
2,5% din persoanele sănătoase vor avea rezultatele
de laborator peste valorile de referință.
Unele intervale de referință au fost
definite de către organizațiile
profesionale, fără utilizerea Regulei
95%. Asociațiile Americane şi Europene
de cardiologie menționează că "o valoare
crescută pentru troponină ar trebui să fie
definită ca valoarea care depășește 99%
valoarea din grupul control de referință”
(Alpert, 2000).
 Determinarea intervalelor de referință de
referință
Deoarece mulți factori pot interfera rezultatele
investigațiilor, laboratoarele sunt încurajați să
efectueze propriile studii pentru a stabili
intervalele de referință pentru analiții care se
raportează; de obicei prin testarea cel puțin 120 de
probe de la persoane sănătoase.
 Dacă acest lucru este nu este posibil, laboratorul
poate utiliza intervalele de referință elaborate de
alte laboratoare (aceeaşi metodă, tehnică,
reagenți) sau intervalul de referință indicat de
producător (CLSI, 2008).
 PRINCIPII FUNDAMENTALE ÎN
INTERPRETAREA REZULTATELOR DE LABORATOR
1. Nu vă bazați niciodată pe o singură valoare care
nu se include în intervalul de referință pentru
a stabili un diagnostic.
Este vital să se stabilească o tendință în valori. O
valoare unică de sodiu de 130 mEq/l, de
exemplu, nu indică neapărat hiponatremie.
Această valoare unică anormală pot fi falsă și
poate reflecta factori cum ar fi tehnica de
flebotomie necorespunzătoare, variabilitate de
laborator, etc .
2. Regula lui Osler. Mai ales în cazul în care
pacientul este mai tânăr de 60 de ani, încercați
să atribuiți toate rezultate anormale de
laborator la o singură cauză.
Numai în cazul în care nu există niciun mod
posibil de a corela toate rezultate anormale cu
in singur diagnostic se caută mai multe
cauze ale acestor fenomene.