Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- 2019 -
Cuprins
1. Principii de organizare și funcționare a laboratorului clinic .................................................... 3
2. Analizator de pH și gaze din sânge .......................................................................................... 5
3. Hemoglobinometru ................................................................................................................. 8
4. Glucometru ............................................................................................................................ 10
5. Determinarea pH-ului sucului gastric .................................................................................... 13
6. Sterilizatoare.......................................................................................................................... 15
a. Sterilizarea prin CĂLDURĂ ................................................................................................. 16
b. Alcool ................................................................................................................................. 17
7. Termostatele de laborator .................................................................................................... 18
2
1. Principii de organizare și funcționare a laboratorului clinic
Analizele medicale de laborator sunt ansamblul de procedee, mai mult sau mai puțin
complexe, care furnizează informații asupra aspectului și funcționalității diferitelor organe și
compartimente ale organismului cât și asupra gradului de sănătate și boala ce afectează
organismul în cauză. Analizele de laborator ajută la clarificarea diagnosticului.
Laboratorul de analize medicale este unitatea aparținând sistemului public sau privat,
furnizoare de servicii medicale de laborator. Aceste servicii constau în:
• examinarea materialelor provenite din corpul uman prin diverse metode și tehnici
de biochimie, hematologie, imunohematologie, imunologie, microbiologie,
genetică, citologie, anatomie patologică, toxicologie, biologie celulară și
moleculară, biofizică etc., cu scopul de a furniza informații pentru diagnosticul,
tratamentul și prevenirea bolilor sau pentru evaluarea stării de sănătate a
populației
• consultanță privind interpretarea rezultatelor investigațiilor efectuate și ale
eventualelor investigații ulterioare necesare
3
Laboratorul de analize medicale trebuie să fie astfel structurat și dotat încât să prevină
riscul contaminărilor accidentale și să poată funcționa în mod fluent. Regulile care stau la baza
îndeplinirii acestui obiectiv sunt următoarele:
4
2. Analizator de pH și gaze din sânge
Sângele este o substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasă și din globule albe și
roșii, care circulă prin aparatul circulator. Aparatul circulator este compus din inimă și vasele
sanguine, are scopul de a transporta nutrienți și oxigen la nivelul țesuturilor corpului. De aici se
preia CO2 și produșii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare.
Sângele este compus din elemente celulare (44%) și plasmă (55%), care conține (90% apă),
proteine, săruri minerale și substanțe cu molecule mici ca monozaharide, hormoni, gaze dizolvate
și substanțe nutritive (glucide, lipide, vitamine). Sângele prin conținutul său de eritrocite (globule
roșii) în comparație cu plasma având o vâscozitate mai mare, creșterea hematocritului
influențează pozitiv creșterea vâscozității sângelui, care determină încetinirea curentului
sanguin, prin proprietatea plastică a eritrocitelor sângele nu se comportă ca o suspensie ci
ca emulsie. Valoarea pH-ului sanguin fiind 7,4 care prin diferite procese tampon va fi menținută
constant, evitând fenomenele dăunătoare organismului de acidoză sau alcaloză. Culoarea roșie
a sângelui este datorată pigmentului (cu fier) hemoglobină din eritrocite care încărcate cu oxigen
au o culoare mai deschisă.
Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55–60% din sânge și este formată din
aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin ioni dintre care mai
importanți sunt cei de sodiu Na, clor Cl, potasiu K, magneziu Mg, fosfor P și calciu Ca) și
aproximativ 9% substanțe organice (proteine, glucide, lipide etc).
5
2. Leucocitele sau globulele albe se împart în granulocite și agranulocite.
Granulocitele sunt leucocite cu nucleu granular, clasificate după culoarea
protoplasmei în trei categorii: eozinofile, bazofile și neutrofile. Au rol imunologic
în imunitatea nespecifică. Agranulocitele sunt leucocite cu nucleu de formă mai
simplă, negranular, și se clasifică în monocite și limfocite. Au rol în imunitatea
specifică.
3. Trombocitele, numite și plachete sanguine, sunt celule ale sângelui cu rol în
coagulare.
Figură 1 Structura
Aceste dispozitive pot fi portabile sau puse pe masă, de obicei puse în cărucioare. Au un
display (de obicei LDC), o tastatură sau butoane pentru a introduce informații necesare, și o trapă
6
unde se introduce proba de sânge. Unele modele au alarme, memorii interne, sau altele transferă
datele către un calculator, de obicei printr-un cablu USB.
Pentru a folosi un analizator se introduce proba de sânge în tuburi sau pe benzi de testare
care vor fi introduse în analizator (în locul potrivit). Operatorul acestui analizator va alege testul
care va fi efectuat pe proba de sânge, iar rezultatul va fi valabil la terminarea operațiunii de
analiză.
7
3. Hemoglobinometru
Culoarea roșie a sângelui, respectiv a globulelor roșii este data de o substanța chimica
care conține un pigment pe baza de fier, numit hemoglobina. Aceasta substanța are capacitatea
de a fixa oxigenul din aer la nivelul plămânilor, pe care apoi de îl transporta in tot organismul, la
celule. Analiza hemoglobinei împreuna cu Hematocritul si numărul de eritrocite este utila pentru
detectarea si monitorizarea anemiei si policitemiei. Formele de hemoglobina prezente in mod
normal in circulație includ: deoxihemoglobina (HHb), oxihemoglobina (O2Hb),
carboxihemoglobina (COHb) si methemoglobina (MetHb), toate acestea fiind determinate
împreuna in sângele total. In anumite situații clinice diferitele forme de hemoglobină pot fi
determinate individual.
La nou-născuți masa eritrocitară este mai mare la naștere decât la adult si scade continuu
in prima săptămâna de viață, hemoglobină putând ajunge pana la 9 g/dL in săptămânile 11–12
de viată (anemie fiziologica). Scăderea apare mai precoce si este mai pronunțata la prematuri.
Nivelurile de la adult sunt atinse in jurul vârstei de 14 ani;
8
diagnostica. Cel mai răspândit hemoglobinometru este HaemoCue Haemoglobin Systems.
Folosirea hemoglobinometrelor este răspândită pentru următoarele scopuri:
Figură 3 Hemoglobinometru
9
4. Glucometru
Reglarea nivelului sangvin al glucozei se face prin unele substanțe, de natură mai ales
hormonală. Unele micșorează glicemia, cum ar fi insulina, iar altele o cresc, cum ar fi glucagonul,
adrenalina și hormonul de creștere. Valoarea normală a glicemiei este între 4,4 și 6,7 milimoli pe
litru de sânge (corespunde la 0,8 - 1,2 grame pe litru), atunci când analiza se face pe sângele
recoltat dimineața, pe nemâncate. Valoarea trebuie să fie de cel puțin 6,7 milimoli pe litru (1,2
grame pe litru) la două ore după luarea unei mese.
Bolnavii de diabet pot eventual înlocui dulciurile (conținând zaharuri) cu unele alimente
ca de ex. tuberculii plantei numită topinambur, deoarece aceștia conțin oligozaharidul inulină a
10
cărui metabolizare și utilizare celulară nu este dependentă de insulină. Alte măsuri dietetice sunt
consumul de fructoză în loc de alte dulciuri, precum și consumarea de dulciuri normale dar numai
în cantități mici și numai împreună cu grăsimi (pentru încetinirea resorbției în sânge).
Figură 4 Glucometru
Este destulă o picătură de sânge, care se obține prin folosirea unui ac mic. Sângele se pune
pe o bandă de testare (de unică folosință), care va fi introdus în dispozitiv (glucometru).
Dispozitivul va analiza sângele și va calcula nivelul de glucoză din sânge. După aceea dispozitivul
va afișa valoarea pe un display, cu mg/dl or mmol/l.
11
Figură 5 Grafic nivel glucoză
Valoarea normală a glicemiei este între 4,4 și 6,7 milimoli pe litru de sânge (corespunde
la 0,8 - 1,2 grame pe litru), atunci când analiza se face pe sângele recoltat dimineața, pe
nemâncate.
• Calitatea dispozitivului
• Calitatea benzilor de testare
• Urmarea instrucțiunilor utilizării dispozitivului
• Cantitatea celulelor de sânge roșu din sânge, anemia are un efect mare
• Substanțe de interferență (vitamina C, Tylenol, acide)
• Altitudine, temperatură, umiditate
12
5. Determinarea pH-ului sucului gastric
Sucul gastric este secretat de stomac, fiind compus din apa, acid clorhidric, pepsina
(enzima), mucus si minerale. El contribuie la digestia alimentelor din stomac, in special a acelora
care conțin proteine: carne, lapte, oua. In mod normal sucul gastric este acid. In gastrita cronica,
pelagra, in unele anemii, in tumorile stomacului, aciditatea gastrica este scăzută sau chiar
lipsește.
Scăderea acidității gastrice se întâlnește si la unele persoane sănătoase, mai ales după
vârsta de 60 ani, după un stres care poate opri secreția gastrica etc. Un suc gastric cu aciditate
scăzută nu mai are capacitatea de a digera suficient alimentele care conțin proteine. Acestea
trecând nedigerate in intestin produc o serie de tulburări digestive (enterocolita).
Pentru aprecierea gradului de aciditate se dozează acidul clorhidric din sucul gastric. Sucul
gastric se recoltează dimineața cu un tub subțire de cauciuc care se închide de către bolnav pana
ajunge in stomac (tubaj gastric). Bolnavul nu trebuie sa înghită saliva căci se amesteca cu sucul
gastric iar daca are o proteza dentara mobila trebuie sa o scoată (pericol de înecare). De
asemenea, înainte de recoltare nu se vor consuma alimente, băuturi, nu se vor lua medicamente
si nu se va fuma.
Aciditatea sucului gastric se exprima in grame de acid clorhidric la litru (g HCl ‰) sau in
ml hidroxid de sodiu normal pe 10 (ml NaOHN: 10). Acidul din stomac poate fi in stare libera sau
legat de alte substanțe.
13
Aspectul lichidului gastric este incolor, rar având culoarea gri, are un miros acru înțepător,
și un gust acru datorită acidității.
Bila este o secreție a ficatului, care are rolul de a favoriza digestia grăsimilor alimentare.
Secreția biliara mai întâi se colectează într-un rezervor, in vezica biliara si de acolo se varsă in
intestin după necesitățile organismului. Din lichidul biliar se fac analize microscopice si
bacteriologice. Analizele microscopice urmăresc sa descopere leucocite, eritocite, levuri, paraziți
(giardia sau lamblia), care in mod normal nu se găsesc in bila. Uneori se pot găsi si cristale care
stau la baza formarii calculilor biliari. Analizele bacteriologice depistează microbii cauzatori ai
infecțiilor biliare.
In vederea analizelor, bila se recoltează fie in spital, fie in policlinica. Sunt valabile aceleași
recomandări menționate la analiza sucului gastric. Extragerea bilei se face cu un tub subțire de
cauciuc care se înghite de către bolnav pana ajunge in duoden (tubaj duodenal). Cu ajutorul unei
seringi se recoltează trei probe de bila: proba A, care provine din canalul biliar, proba B care
provine din vezica biliara si proba C, care provine direct din ficat.
14
6. Sterilizatoare
Germicidele care sunt aplicate pe țesuturi vii și piele se numesc antiseptice, iar cele care
sunt aplicate numai pe obiecte se numesc dezinfectante. HIV, VHB și VHC au rezistențe diferite
în mediu și față de mijloacele de dezinfecție fizice și chimice. Pentru distrugerea lor se recomandă
dezinfecția de nivel înalt și sterilizarea.
Dezinfecția de nivel înalt se poate face folosind substanțe virucide (care distrug virusurile)
avizate de Ministerul Sănătății.
Toate instrumentele chirurgicale, materialele textile și alte obiecte sau soluții care
pătrund în țesuturi sau în sistemul vascular trebuie șa fie sterile (instrumente/obiecte CRITICE).
15
a. Sterilizarea prin CĂLDURĂ
Căldură uscată
Sterilizator cu aer cald (pupinel sau etuvă): a fost și rămâne o metodă mult utilizată, atât
în spitale cât și în unitățile ambulatorii). folosit la sterilizarea instrumentarului metalic, a
obiectelor de sticlă și a obiectelor din ceramic. Sterilizarea se obține după 1 oră, la 180 grade C,
sau 2 ore la 160 grade C.
Încălzirea la roșu: realizează o sterilizare rapidă și relativ sigură, dar strică instrumentele
și din această cauză se folosește numai pentru sterilizarea ansei bacteriologice și a vârfului
pipetelor Pasteur în cadrul laboratoarelor medicale.
16
Căldură umedă
Razele ultraviolete
Lungimea de undă a radiației violete se întinde între 328 nm până la 210 nm. Efectul
bactericid maxim apare între 240-280 nm. Lămpile cu vapori de mercur emit mai mult de 90%
radiații cu lungimea de undă 253,7 nm, care este aproape de maximul bactericid.
17
7. Termostatele de laborator
Termostatele de laborator sau etuvele sunt aparate închise în care mențin o temperatură
ridicată, cu scopul de a realiza dezinfectarea sau sterilizarea diferitelor obiecte. Cultivarea
microbilor, adică înmulțirea lor pe medii de cultură, necesită o temperatură optimă constantă a
18
aerului din jur. Pentru microbii patogeni, această temperatură este de cele mai multe ori
temperatura corpului 37°C. Termostatul menține o anumită temperatură.
19