DEFIBRILATORUL CARDIAC

COORDONATOR STIINȚIFIC: STUDENT:

--- ---

- 2019 -
 Cuprins

I. Generalități .................................................................................................................... 3

I.1. Ce este defibrilarea? ............................................................................................... 3

I.2. Istoric ...................................................................................................................... 3

I.3. Părți componente ................................................................................................... 4

I.3.1. Monitorul .......................................................................................................... 4

I.3.2. Acumulatorul și Condensatorul ........................................................................ 4

I.3.3. Butoanele .......................................................................................................... 5

II. Tipuri .......................................................................................................................... 5

II.1. Defibrilatorul Extern monofazic și bifazic ............................................................... 8

II.2. Defibrlatorul intern ............................................................................................... 10

II.2.1. Cine are nevoie de un defribilator implantabil .............................................. 10

II.2.2. Cum functioneaza defribilatorul cardiac implantabil .................................... 11

II.2.3. Cum se implanteaza defibilatorul cardiac ..................................................... 11

II.3. Defibrilatorul automat extern (AED) .................................................................... 12

II.3.1. Utilizare .......................................................................................................... 12

II.3.2. Plasare............................................................................................................ 12

II.3.3. Simplitatea utilizării ....................................................................................... 13

III. Bibliografie ............................................................................................................... 14

Pagina | 2
 DEFIBRILATORUL CARDIAC
I. Generalități
I.1. Ce este defibrilarea?
Defibrilarea este o metodă de tratament utilizată în mod
curent în cazul aritmiilor cardiace, precum fibrilația ventrculară sau
tahicardia ventriculară fără puls. Defibrilația constă în
administrarea unei doze terapeutice de energie electrică în zona
afectată a inimii cu un instrument numit defibrilator. Aceasta
manevră depolarizează masa critică a muschiului cardiac numit
miocard, incetând aritmia, permițând ritmului sinusal (fiziologic) să
revină. [2]
Fig.1 – Pozitionare
Defibrilatoarele pot analiza ritmul cardiac, diagnostica
electrozi
ritmurile socogene și se pot încărca pentru a trata, ceea ce înseamna
ca nu este necesară cunoasterea minuțioasa a utilizarii acestora, permițând oamenilor să
raspundă urgențelor în mod eficient. [2]

I.2. Istoric
În Elveția, în 1899, Prevost și Batelli au descoperit că șocurile electrice mici ar putea induce
fibrilația ventriculară la câini și că încărcăturile mai mari ar inversa starea. [9]

Înainte de anii 1950, defibrilația la oameni era posibilă doar în cazul chirurgiei pe cord
deshis. Aceasta tehnică folosea curent alternativ de la o sursă cu aproximativ 300V sau mai mult,
care trimitea către lațurile expuse ale cordului curentul, prin intermediul unor electrozi metalici.
La jumatatea anilor 1950 s-a descoperit defibrilația aplicată extern. [2]

În urma acestei descoperiri, defibrilatoarele cu curent continu au fost introduse în practica

clinică în jurul anului 1962, când sa demonstrat că contrastecul electric sau cardioversia în pieptul
închis ar putea să elimine alte aritmii cardiace în plus față de fibrilația ventriculară. Ulterior, Diack
și alti colaboratori au descris prima experiență clinică cu AED (Defibtrilator Automat Extern).

Pagina | 3
Ulterior, studii suplimentare au oferit dovezi solide despre rolul potențial al acestor dispozitive în
defibrilarea și supraviețuirea timpurie. [9]

O mare realizare a fost introducerea defibrilatoarelor portabile, care pot fi utilizate în afara
spitalului. Aceasta metodă a fost descoperită în anii 1960 iar în prezent aceste instrumente sunt
larg răspândite, fiind utilizate în toate ambulantele. Defibrilarea este singura metoda de
resuscitare a unui pacient cu stop cardiac care este înca în fibrilație ventriculară sau tahicardie
ventriculară în momentul sosirii ambulanței. [2]

I.3. Părți componente

Ce părți componente are defibrilatorul si la ce ne ajută?

I.3.1. Monitorul
În primul rând este nevoie să vedem ce se întâmplă cu pacientul, astfel prin monitorul
defibrilatorului putem urmări ritmul cardiac al pacientului înainte și după acționarea aparatului
medical. Marea parte a defibrilatoarelor sunt mobile astfel ele au un ecran încorporat.

Șocul trebuie să fie unul foarte precis ca și moment, aparatul va trebui să vadă exact ritmul
inimii, ca operatorul să știe când să acționeze impulsul electric. Toate aparatele medicale de
monitorizare sunt concepute spre a servii o informație precisă despre pacient, sarcina
personalului medical este de a se asigura ca aparatul funcționează corect iar apoi sa știe să
interpreteze afișajul aparatului. [8]

I.3.2. Acumulatorul și Condensatorul

Orice dispozitiv medical transportabil are un acumulator reîncărcabil de variabile
dimensiui, ele reprezintă motivul pentru care aceste aparate sunt așa de grele. Aparat medical
mobil din care nu face exceptie nici Defibrilatorul. [8]

Acumulatroul stochează energia, la pornirea aparatului el încarcă un condensator cu o

energie dorită de operator, iar apoi la acționarea butonului condensatorul se descarcă brusc prin
padele. După care urmează reîncărcarea condensatorului care produce un sunet subțire
ascendent care se transformă într-o fuierătură constatntă și înaltă atunci când mașina este gata
de o nouă descărcare. [8]

Pagina | 4
 I.3.3. Butoanele
Obiectivul acestor aparate este de a păstra lucrurile foarte simple chiar și în situații mai
delicate sau dacă operatorul este distras. Sunt 3 pași de bază care trebuie urmăriți la o defibrilare:

Pasul 1. Trebuie pornit defibrilatorul după care se setează cantitatea de energie Joule
care se va descărca pe pacient. [8]
Pasul 2. Se apasă butonul de încărcare și se aude tonul în creștere care semnalează
încărcarea condensatorului, după care tonul constant spne că defibrilatorul este gata
de descărcare. [8]
Pasul 3. Pentru declansare este nevoie de apăsarea ambelor butoane de pe padele.
În cazul în care apasă doar unul nu se va întâmpla nimic, este o măsură de precauție
astfel încât să nu de acționeze din greșală. [8]

II. Tipuri
Un defibrilator este folosit pentru a introduce un soc într-o inima, în momentul opririi sau
atunci când ritmul inimii este neregulat, fie că este vorba de un ritm prea prea lent sau prea rapid.
Oprirea pe moment permite inimii să se regrupeze și să înceapă să bată într-un ritm normal. Există
mai multe tipuri de defibrilatoare: monofazice, bifazice și interne. Toate funcționează prin
trimiterea unui curent electric prin inimă. [5]

Primele două tipuri sunt cunoscute ca defibrilatoare externe, iar acestea sunt utilizate pe
exteriorul pieptului pacientului. Sunt plasate pe piept doi electrozi și la apăsarea unui buton se
trimite un curent electric pe inimă. Tipul de defibrilator extern este determinat de tipul de curent
trimis către inimă. [5]

Un defibrilator monofazic trimite un singur impuls electric. Acesta degajă energie electrică
care merge de la un pad la celălalt cu inima între ele. Energia electrică se întâlnește în mijloc. Un
defibrilator monofazic are nevoie un nivel ridicat de energie electrică pentru a funcționa
corect. De obicei pornește de la puterea de 200 de Joul și crește pana la 300 de Joul; dacă este
necesar, la cel mai înalt nivel de 360 Joul. [5]

Al doilea tip de dispozitiv extern este bifazic, iar acesta trimite doi curenți electrici. Unul
în care curentul trece de la un pad la altul apoi se inversează direcția și returnează un curent de
Pagina | 5
la aldoilea catre primul pad. Acest lucru permite dispozitivului bifazic de a utiliza mai puțină
energie electrică decât cel monofazic. [5]

Al treilea tip de defibrilator este cel intern sau implantabil, care este chirurgical plasat în
pieptul unui pacient. Firele de electrozi sunt introduse prin vene în camera dreaptă a inimii. Un
defibrilator intern monitorizează ritmul cardiac pentru orice nereguli. Dacă inima sare peste un
puls, defibrilator trimite un curent de energie direct la inima prin intermediul
electrozilor. Defibrilatoare interne funcționează pe baterie. [5]

Un al patrulea tip de defibrilator, defibrilatorul automat extern (AED), poate ajuta

oamenii obișnuiți să facă același lucru în situațiile de urgență. Medicamente antiepileptice sunt
portabile si pot fi găsite în multe zone publice. Odată ce o persoană a pus defibrilatorul pe un
potențial pacient, un AED poate verifica ritmul cardiac al persoanei și determina dacă este necesar
un soc. Deși este de preferat ca o persoană să fie instruiță în utilizarea unui AED, aparatele sunt
suficient automatizate astfel încât nu este necesară intervenția utilizatorului. [1]

Tehnologia de defibrilare este complexă. Dovezile arată că mulți factori influențează

defibrilarea eficientă, incluzând: [8]

1. Curentul de vârf livrat pacientului. [8]

2. Durata de livrare a șocurilor. [8]
3. Menținerea nivelului curent pe toată durata șocului. [8]

Energia include toate cele trei elemente și sa dovedit că descrie cel mai bine doza
terapeutică administrată inimii. Energia într-un defibrilator este exprimată în Jouli. Un Joul este
unitatea de lucru asociată cu un amplificator de curent care trece printr-un ohm de rezistență
pentru o secundă. Când o exprimăm într-o formulă, arată în felul următor: [12]

𝐽𝑜𝑢𝑙 (𝑒𝑛𝑒𝑟𝑔𝑖𝑎) = 𝑇𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 ∙ 𝐶𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡 ∙ 𝑇𝑖𝑚𝑝

Joule a devenit un înlocuitor pentru curent în limbajul defibrilator modern.

De ce 360 de Jouli? FDA a evaluat 17 studii din 2009 în care un defibrilator bifazic de 200
de Jouli a fost ineficient și un soc ulterior de 360 Jouli a dus la defibrilare. Conform ultimelor studii
este recomandat un șoc de 360 de Jouli atunci când primul șoc de 200 Jouli a esuat fiind rare ori
eficace un al doilea șoc de 200 Jouli. [8]

Pagina | 6
 Protocoale de comparare între undele monofazice echivalente specifice undei bifazice.

Monofazic Bifazic
Defibrilare 200 J 300 J 360 J 360 J 120 J 150 J 200 J 200 J
Cardioversia Sincronizată 100 J 200 J 300 J 360 J 70 J 120 J 150 J 200 J
Defibrilare Pediatrică 2 J/kg 2 J/kg
Defibrilare Internă Max. 50 J 5J 10 J 20 J 30 J 50 J

Defibtrilarea:

Din punct de vedere istoric, șocurile de defibrilator au evoluat într-un protocol

monofazic de 200-300-360J pentru a echilibra nevoia de "putere" crescută, pentru a
converti un ritm din fibrilația ventriculară împotriva potențialului de a afecta țesutul
cardiac cu prea mult curent. Forma de undă bifazică a defibrilatoarelor sunt
proiectate cu rezistențe interne pentru a controla impedanța, astfel încât pacienții cu
impedanță scăzută nu sunt "supradozați" (adică mai multe rezistoare de echipament
sunt angajate și cantitatea de curent livrată unui pacient cu impedanță scăzută este
redusă). Protocolul bifazic inițial de 120J-150J-200J pentru forma de undă rectilinie
bifazică a fost aleasă pe baza datelor dintr-un studiu, clinic (Mittal et al JACC 1999 24:
1595-1601) care a prezentat primul șoc de 99%. eficacitatea la 120J și 100%
eficacitate la 150J. Pe baza acestor date, socul 200J reprezintă o marjă de siguranță.
[10]

Cardioversia sincronizată:

Într-un studiu FDA, datele au demonstrat că utilizând forma de undă biphazică în

comparație cu forma de undă monofazică este net superioară. Există o diferență
semnificativă între primul șoc bifazic la 70J fiind eficande 68% și cea a șocurilor
monofazice la 100J avand eficacitatea de 21%. Rezultatele din acest studiu clinic
oferă, prin urmare, dovada utilizării 70J-120J-150J-200J echivalent bifazic recomandat
pentru orice procedură de cardioversie sincronizată utilizând forma de undă biphazică
rectilinie. [10]

Pagina | 7
 Defibrilare Pediatrică:

Protocoalele de defibrilare pentru aceste utilizări se bazează pe studii observaționale

și pe teste pe animale. Rezultatele sunt prezentate mai jos.
Aprobarea FDA pentru utilizarea defibrilatoarelor în pediatrie sa bazat pe rezultatele
unui studiu de defibrilare bifazic comparativ pentru nivelurile de dozare pediatrică
utilizând un model porcin. Acest studiu demonstrează siguranța și eficacitatea acestei
forme de undă la pacienții pediatrici și susține un protocol de defibrilare de 2 J/kg.
Deși acesta este același protocol ca și în cazul formelor de undă monofazice, pacienții
pediatrici vor beneficia de o posibilitate redusă de disfuncție miocardică asociată cu
utilizarea unor forme de undă bifazice, care oferă un curent de vârf mai scăzut decât
formele de undă monofazice. [10]

Defibrilarea Internă:

O secvență de șoc de 5J, 10J, 20J, 30J și 50J a fost utilizată într-un studiu observator.
Prima rata de succes a fost de 90% pentru 5J. În plus față de datele clinice, clienții ar
trebui să fie de asemenea conștienți de faptul că șocurile interne livrate nu provoacă
atât de multă mișcare atunci când șocul este livrat așa cum se observă în cazul
formelor de undă monofazice. Acest lucru nu trebuie confundat cu eșecul de a
produce șocul. Dacă inima nu se repornește după șocul inițial, trebuie livrate șocuri
suplimentare cu niveluri de energie incrementale până când se realizează conversia.
[10]

II.1. Defibrilatorul Extern monofazic și bifazic

Energia optimă pentru defibrilare este accea care reuşeşte să
depolarizeze o masă critică de miocard întrerupând undele de FV şi restabilind
o activitate electrică spontană sincronizată, dar cu preţul distrugerii unei mase
cât mai mici de miocard. De aceea, selectarea unui nivel optim de energie
reduce numărul şocurilor necesare care ar fi distrus la rândul lor
Fig.2 – Cale undă
miocardul. [4]
monofazica

Pagina | 8
 În afara nivelului optim de energie succesul defibrilării este influenţat şi de variaţia în timp
a intensităţii curentului electric. [4]

Începând cu anii 70 erau utilizate defibrilatoare cu tip

de undă monofazică. Deşi incă în uz aceste defibrilatoare nu se
mai fabrică. Defibrilatoarele monofazice livrează curent
unipolar, cu o singură direcţie a fluxului de curent. Există două
tipuri principale de unde monofazice: cu undă aproximativ
sinusoidală (monophasic damped sinusoidal waveform) - cele
mai utilizate şi cu undă trunchiat exponenţială (monophasic
Fig.3 – Formă undă
truncated exponential waveform). monofazică

În această formă de undă nu există nici o capacitate de ajustare a impedanței pacientului

și în general se recomandă ca toate defibrilatoarele monofazice să furnizeze 360 Joul de energie
la pacienții adulți pentru a asigura asigurarea unui curent maxim în fața unei incapacități de
detectare a impedanței pacientului.

În ultimii 10 ani au fost introduse în uz defibrilatoarele

bifazice. La acest tip de defibrilatoare intensitatea curentului îşi
schimbă polaritatea în cele aproximativ 10-15 milisecunde cât
este livrat şocul electric. De asemenea şi defibrilatoarele bifazice
generează două tipuri de unde: bifazic trunchiat exponenţial
(biphasic truncated exponential) şi bifazic rectiliniar (rectilinear

Fig.4 – Defibrilator bifazic biphasic). [4]

Este foarte important ca persoanele care utilizează defibrilatoarle trebuie să cunoască

tipul de defibrilator (manual ,semiautomat sau automat) şi tipul de undă (monofazică sau
bifazică). [4]

Studii au demonstrat că cele mai eficiente forme de undă își mențin

forma și durata indiferent de impedanța pacientului. Modelele bifazice se
reglează pentru impedanță prin modificarea caracteristicilor formelor de
undă. Acest lucru este destinat să asigure că persoanele cu înaltă impedanță
Fig.5 – Cale
vor avea aceeași șansă de supraviețuire ca și cei cu impedanță redusă.
undă bifazică
Pagina | 9
 Defibrilația bifazică oferă o eficacitate egală sau mai bună la energii mai mici decât
defibrilatoarele tradiționale monofazice, cu un risc mai mic de complicații post-șoc, cum ar fi
disfuncția miocardică și arsurile pielii. Acesta este motivul pentru care aproape toți producătorii
de defibrilatoare externe utilizează acum forme de undă bifazice în dispozitivele lor.

Fig.6 – Formă undă bifazică

II.2. Defibrlatorul intern

II.2.1. Cine are nevoie de un defribilator
implantabil
Cei care au nevoie de defibrilator cardiac implantabil
sunt pacienți care suferă de atacuri de cord, tahicardii sau
fibrilații. Acest aparat nu previne bătăile anormale ale inimii,
însa le corectează atunci când apar. Printre persoanele care au
nevoie de defribilatorul cardiac se numără pacienții care au
supraviețuit unui atac cardiac. Pacienții cu tahicardie, tensiune
arterială sau cei care au rude care au afecțiuni cardiace grave
pot folosi defribilatorul cardiac implantabil. [5] Fig.7 – Defibrilator implantabil
peacemaker

Pagina | 10
 II.2.2. Cum functioneaza defribilatorul cardiac
implantabil
Un defibrilator cardiac implantabil este format din mai
multe fire din silicon si o unitate defibrilatoare. Unitatea
defibrilatoare este o mică cutie din titan care conține un
microcip și o baterie. Firele conduc semnale electrice între
inimă și cutia defibrilatoare si monitorizeaza bataile inimii.
Firele transmit de asemenea șocuri electrice către inima,
atunci când tahicardia apare. [5]

Fig.8 – Pozitionare defibrillator Pulsurile și șocurile electrice Btransmise de către

implantabil defibrilatorul cardiac implantabil au o intensitate energică
mică și nu rănesc pacientul. Nici membrii familiei nu sunt
afectati de acest aparat atunci cand sunt în contact cu pacientul. [5]

Funcționarea defibrilatorului este testată și ajustată în funcție de caracteristicile fiecărui

pacient. Bateria unui sistem de defibrilare implantabil are o durată de funcționare cuprinsă între
5 și 10 ani. Aceasta depinde de tipul și de frecvența impulsurilor emise de dispozitiv. [5]

II.2.3. Cum se implanteaza defibilatorul cardiac

Implantarea defibrilatorului este o operatie care dureaza timp de 2 - 3 ore si nu implica
operatie pe cord deschis. Pacientii sunt anesteziati in timpul operatiei. Anestezia se face in zona
in care se implanteaza defibrialtorul, de obicei in partea dreapta sau stanga a pieptului, langa
clavicula. Firele defibrilatorului sunt introduse in venele localizate in partea de sus a pieptului.
Celalalt capat al defibrilatorului este conectat la cutia de titan, care este apoi introdusa sub piele,
in zona inciziei. Pentru ca vasele de sange nu contin nervi, de obicei pacientul nu simte nimic
atunci cand firele sunt introduse. [5]

Dupa ce defibrilatorul a fost implantat in organism, pacientul este puternic sedat pentru a
testa functionalitatea aparatului. Testarea consta de cele mai multe ori in inducerea unui ritm
cardiac alert. Astfel, aparatul trebuie sa detecteze bataile anormale ale inimii si sa le corecteze
printr-un soc electric. [5]

Pagina | 11
 II.3. Defibrilatorul automat extern (AED)
II.3.1. Utilizare
Aparatele AED sunt proiectate pentru a fii utilizate
de către nespecialisti, de aceea un elev de clasa a 6-a ar
trebuii să poată începe o defibrilare într-un termen de 90
de secunde spre deosebire de un operator instruit care
începe in 67 de secunde. Defibrilatoarele semi-automate
utilizate de către profesioniști din domeniul sănătății, sunt
cu mult mai complexe, ele pot acționa ca și un stimulator
cardiac dacă ritmul cardiac este prea lent și de a îndeplinii alte Fig.9 – Defibrilator automat
extern
funcții care necesită un operator specialist capabil să citească
electrocardiograme. [3]

II.3.2. Plasare
Un AED este de obicei plasat în locuri publice, în cazul în care grupuri mari de oameni se
adună, indiferent de vârstă sau de activitate. Copiii precum și adulții pot cădea victim unui stop
cardiac. Defibrilatoare automate externe sunt, în general, fie deținute de către personal instruit,
care vor participa la evenimente sau sunt unități publice de acces, care pot fi găsite în locuri
inclusiv birourile corporatiste și guvernamentale, centre comerciale, aeroporturi, avioane,
stadion, restaurante, cazinouri, hoteluri, sport, școli și universități, centre comunitare, centre de
fitness, cluburi de sănătate, parcuri tematice, locurile de muncă și orice altă locație în care
oamenii se pot aduna. [3]

Fig.10 – Plasarea AED în spații

publice

Pagina | 12
 II.3.3. Simplitatea utilizării
Spre deosebire de defibrilatoare regulate, un defibrilator automat extern necesită o
pregătire minimă de utilizare. Ea diagnostichează automat ritmul cardiac și determină dacă este
nevoie de un șoc. Modelele automate vor administra șocul fără comanda utilizatorului. Modele
semi-automate vor spune utilizatorului că este nevoie de un șoc, dar utilizatorul trebuie să spună
aparatul să facă acest lucru, de obicei, prin apăsarea unui buton. În cele mai multe cazuri,
utilizatorul nu poate trece peste "nici un șoc" consultativ de către un
AED. Anumite aparate pot fi utilizate pe copii - cei sub 25 kg, în
greutate, sau sub vârsta de 8. Dacă un anumit model al AED este
aprobat pentru uz pediatric, tot ceea ce este necesar este utilizarea
unor tampoane mai adecvate. [3]

În Statele Unite, folosesc o voce electronică pentru a solicita

utilizatorilor prin fiecare pas. Deoarece utilizatorul unui AED poate
fi tulburări de auz, multe medicamente antiepileptice includ acum
imaginile vizuale, de asemenea. Cele mai multe unități sunt
proiectate pentru a fi utilizate de către operatorii de non-medicale. Fig.11 – Pozitionarea pe corp
ușurința de utilizare a acestora a dat naștere la noțiunea de a padelelor AED

defibrilare acces public (PAD), care experții sunt de acord are potențialul de a fi cel mai mare pas
înainte unic în tratamentul de out-of-stop cardiac spital după inventarea CPR. [3]

Pagina | 13
 III. Bibliografie

Referinta in
SURSĂ LA DATA DE
material

[1] http://ro.allerf.com/care-sunt-diferitele-tipuri-de-defibrilator/ 9/5/2016

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Automated_external_defibrillator 10/12/2017

[3] http://www.automateddefibrillator.com/ro/plus-defibrilator-2/ 10/5/2016

Encylopedia of Medical Devices and Instrumentation Second 15/12/2017

[4]
Edition Vol.2

[5] Biomedical Engineering Handbook - J.D.Bronzino 15/12/2017

[6] CRC Press - Biomedical Technology and Devices Handbook 10/12/2017

[7] http://proceduri.romedic.ro/defibrilarea 10/12/2017

http://heartsafeusa.com/physio-control/files/360J- 10/12/2017
[8]
Brochure.pdf

Principles of External Defibrillators - Heart Rhythm Alliance 11/12/2017

[9]
http://www.heartrhythmalliance.org/resources/view/176

ACLS Defibrillation Protocols With the ZOLL® Rectilinear 04/01/2018

Biphasic Waveform AHA/ERC Guidelines 2005

[10] https://www.zoll.com/-
/media/uploadedfiles/public_site/supporting_pages/biphasic/a
cls_defibrillation_protocols_with_zoll_rbw-pdf

[11] https://emedicine.medscape.com/article/80564-overview 07/01/2018

[12] http://www.metsismedikal.com/en/defibrillator/ 04/01/2018

Pagina | 14