Sunteți pe pagina 1din 24

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE SPECIALIZAREA:FARMACIE

A C T I V I TAT E A E L E C T R I C A A INIMII. SEMNALE BIOELECTRICE

Grupa 4 Rotar Roxana Toduti Antonia Toth Andrea

CARE ESTE ACTIVITATEA ELECTRICA A INIMII?

Activitatea electric a inimii pe parcursul unui ciclu cardiac cuprinde generarea unui stimul n nodulul sino-atrial i transmiterea lui n ntregul miocard, avnd ca efect depolarizarea i apoi repolarizarea esutului contractil. Impulsul electric ia nastere dintr-o mica zona a atriului drept, numita sinusul sau nodulul sino-atrial (NSA), apoi este condus in toata masa atriilor, ducand la contractia lor. Intre timp, curentul electric este captat de catre nodulul atrio-ventricular (NAV), situat in partea inferioara a peretelui dintre cele doua atrii si in vecinatatea ventriculilor.

Nodulul atrio-ventricular este singura legatura electrica dintre atrii si ventriculi, avand rolul de a intarzia transmiterea impulsului electric. Aceasta intarziere fiziologica permite atriilor sa se contracte si sa-si verse continutul in camerele ventriculilor, inainte de contractia ventriculilor. Astfel se realizeaza umplerea cat mai optima a ventriculilor si trimiterea unui volum cat mai mare de sange mai departe in vase. De la nivelul NAV, impulsul electric ia calea fascicului Hiss si a ramurilor lui, dreapta si stanga, corespunzatoare fiecarui ventricul. De aici impulsul se extinde prin intermediul retelei Purkinje in toata masa musculara a ventriculilor, determinand contractia sincrona a lor.

Activitatea electrica a inimii poate fi inregistrata cu ajutorul electrocardiogramei (ECG sau EKG) pentru a vedea daca aceasta este sincronizata.

Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor electrice generate de inima. Intre batai, sistemul electric se reincarca la fel ca si muschiul cardiac, care intre doua contractii, se relaxeaza si se umple din nou cu sange.

In timpul electrocardiogramei, electrozii sunt atasati de piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati la un aparat ce transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare grafica, pe care o inregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.

Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda T: -unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile) -complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare (ventriculi) -segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste suficient sange -unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere electric si se pregatesc pentru o noua contractie.

QRS-complexul ST-segmentul T-unda

P-unda

O electrocardiograma poate sa arate: -dovezi ale maririi de volum a inimii -semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii -semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte) -probleme ale ritmului cardiac (aritmii) -modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic -semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite)
O electrocardiograma nu prevede aparitia unui infarct miocardic.

Mod de efectuare Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul este interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau chirurg. Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale de catre un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie. Inainte de efectuarea EKGului, pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara a corpului, de la nivelul mainilor si a picioarelor.

Telemetrie

In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele de la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii, sunt curatate si eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate fi plasat un gel special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta ce nu necesita gel sau alcool.

In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii testului, pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara poate influenta rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sa stea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si tina respiratia pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5 pana la 10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci cand se masoara ritmul cardiac.

Ce sunt tulburarile de ritm?


Tulburarile de ritm sau aritmiile consta in dereglari ale activitatii electrice inimii, astfel ca ritmul poate sa fie neregulat, prea rapid (tahicardic) sau prea lent (bradicardic). Cauze: Cardiopatie - cardiopatie ischemica ischemica - leziuni valvulare - hipertiroidie - insuficienta respiratorie - dezechilibre hidroelectrolitice - consum de alcool sau tutun. Hipertiroidie

Insuficienta respiratorie

Tipuri
Atunci cand ritmul cardiac este accelerat se numeste tahicardie, iar atunci cand ritmul este incetinit, bradicardie. - tahicardia sinusala (frecventa inimii - 90-120/min) - bradicardia sinusala (frecventa sub 60/min) - tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140220/min regulata) - fibrilatia atriala si flutterul atrial (tulburari de ritm neregulate)

Tahicardia sinusala

Aprox. 150 batai/min

Pentru depistarea bolilor cardiovasculare cauzatoare de aritmii se efectueaza o serie de examene medicale: - electrocardiograma de repaus - electrocardiograma ambulatorie (monitorizarea Holter EKG 24-48 de ore) - electrocardiograma de efort - inregistrarea la cerere - cu ajutorul unui mic aparat se inregistreaza in acelasi mod ca si la electrocardiograma activitatea inimii in momentul aparitiei simptomelor; inregistrarea dureaza 15-40 de secunde - radiografiile, ecocardiografiile, rezonanta magnetica - permit cunoasterea marimii inimii si miscarile sale, precum si observarea functionarii valvelor si rapiditatea debitului sanguin - explorarea electrofiziologica - este utilizata pentru clarificarea situatiilor mai complexe. Permite localizarea precisa a problemei cauzatoare de tulburari de ritm.

Inainte de a intra in sala de operatie sunt introduse in vene (din antebrat sau din zona inghinala) mici catetere prevazute cu electrozi. Dupa efectuarea anesteziei, acesti electrozi pot fi plasati in diferite zone ale inimii, fie in camerele superioare, fie in ventricule.

Ce este un pacemaker? Pacemaker-ul sau stimulatorul artificial preia functia de a genera impulsurile electrice in locul pacemaker-ul natural sau fiziologic- sinusul sino-atrial, care este bolnav. Stimulatorul de tip pacemaker are, n cea mai mare parte a utilizrilor sale, rolul de stimu-lator permanent i funcioneaz intracorporal, implantat. Exist i tipul extracutanat, cu utilizare temporar, n timpul unui tratament medical sau a unei operaii.

Ce este un cardiodefibrilator implantabil? Cardiodefibrilatorul implantabil este un dispozitiv ce este atasat inimii si monitori-zeaza permanent activitatea electrica. Atunci cand detecteaza anormalitati de ritm, elibereaza curenti electrici de tensiuni mici, ce redreseaza ritmul. Defibrilatorul este un generator de impulsuri de mare putere, aplicate transtoracic, prin electrozi plasai pe piele. Socul se aplica ntre cei doi electrozi astfel incat circuitul sa fie izolat de orice potential de alta valoare (masa sau pamant), pentru evitarea oricaror alte descarcari electrice care ar putea produce electrocutarea pacientului sau medicului. In asistenta medicala de urgenta, electrodul pozitiv se aplica pe stern i electrodul ne-gativ in dreptul apexului cardiac.

Biosemnale.Semnale bioelectrice Efectele electrice caracteristice organismului viu rezult din proprieti fundamentale celulare i anume, potenialul transmembranar i potenialul de aciune. Potenialul transmembranar este determinat de distribuia neuniform a ionilor n interiorul i exteriorul celulelor, ca rezultat al proceselor nentrerupte de transport activ prin membrana celular. Potenialul transmembranar de repaos nu produce efecte electrice msurabile n volumul esuturilor. Excitabilitatea celular face ca un stimul suficient de intens s declaneze un proces energetic tranzitoriu, constnd din deplasri masive de ioni prin membrana celular, nsoite de variaii de potenial electric. n decursul unei fraciuni de milisecund potenialul intracelular realizeaz un salt de 0,12 V, dup care revine la valoarea de repaos. Depolarizarea i repolarizarea celular genereaz potenial de actiune.