CENTRUL DE STUDII EUROPEAN FĂLTICENI

JUDEŢUL SUCEAVA
SCOALĂ POSTLICEALĂ SANITARĂ

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR
PROFESIONALE
NIVEL 5
Calificarea profesională: Asistent medical generalist

ÎNDRUMĂTOR, Absolvent,
As. pr. GOLEA MARIUS FLORINEL SOPON MIHAELA IOANA

PROMOŢIA
2016

1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU
INFARCT MIOCARDIC ACUT

2
 MOTTO:
„Inima este o raţiune fără portofoliu."

Octav Bibero

3
 ARGUMENT

Lucrarea de faţă abordează un subiect de mare actualitate IMA fiind unul dintre cele
mai frecvente diagnostice în mai multe ţări ale lumii, inclusiv în România.
Numai în Statele Unite se produc în fiecare an aproximativ 1,5 milioane de infarcte
miocardice în România I.M. reprezintă o boală cu incidenţă tot mai mare.
Pe plan mondial cercetarea IMA este în continuă evoluţie ajungându-se la progresele
remarcabile în ceea ce priveşte diagnostic şi tratamente
Astfel a scăzut cu 25% riscul infarctul recurent, AVC sau a mortalităţii
cardiovasculare.

4
 CUPRINS

1. Noţiuni de anatomie şi fiziologia inimii……...........………………………………………6

2. Infarctul miocardic……...…………………….……………………………….…………10
2.1. Definiţie……………………………………………………………..……………10
2.2. Etiologie………………………………….………………………………………10
2.3. Fiziopatologic……………………………………………………….……………10
2.4. Patogenie ………………………………………………………………………...11
2.5. Morfopatologie…………………………………………………………………...11
2.5.1. Macroscopic……………………………………………………………11
2.5.2. Microscopic………………………………………………………….…11
2.6. Clinica infarctului miocardic acut………………………………………………..12
2.6.1. Forme clinice ale LM.A………………………………………………..12
2.6.2. Tabloul clinic al I.M.A…………………………………………………13
2.6.3. Diagnosticul I.M.A……………………………………………………..16
2.7. Complicaţiile I.M.A……………………………………………………………...18
2.8. Prognosticul LM.A……………………………………………………………….18

3. Îngrijirea bolnavului cu infarct miocardic acut…………………………...……………19

3.1. Conduita de urgenţa a I. M. A……………………………………………………19
3.2. Îngrijirile acordate în spital unui bolnav cu I.M.A…………………….…………20
3.3. Educaţia sanitara a coronarianului…………………………………….…………22
3.4. Pregătirea şi înregistrarea electrocardiogramei……………………….…………23

4. Procesul de îngrijire a bolnavului cu I.M.A………………………………….…………25

Cazurile practice 1,2,3………………………………………………………………..26
Medicaţia administrată în infarctul miocardic acut…………………………………..59

5. Bibliografie……………………………………………………………………………..…69
ANEXE……………………………………………………………………………….70

5
 I. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA INIMII

Inima este un organ situat în mediastin, orientat cu vârful la stânga în jos şi înainte, şi
cu baza în sus, la dreapta şi înapoi. Din punct de vedere anatomic, fiziologic şi patologic se
deosebesc o inima (cord)stângă şi o inimă dreaptă.
„INIMA STÂNGĂ” este alcătuita din atriul şi ventriculul stâng, separată prin orificiul
atrioventricular stâng. Orificiul atrioventricular stâng sau mitral este prevăzut cu două valve
care-l închid în timpul sistolei şi-l lasă deschis în timpul diastolei. Atriul stâng primeşte
sângele arterial care vine din plămân prin cele patru vene pulmonare. Ventriculul stâng
primeşte în tiranul diastolei sângele care vine din atriul stâng, iar în sistolă îl evacuează în
artera aortă prin orificiul 71 aortic prevăzut cu trei valve de aspect semilunar.
„INIMA DREAPTA”: este alcătuita din atriul şi ventriculul drept separate prin
orificiul atrioventricular drept. Orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspid este
prevăzut cu trei valve care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în diastolă. Atriul drept
primeşte sânge venos din marea circulaţie prin orificiul venei cave superioare şi venei cave
inferioare. Ventriculul drept primeşte sângele din atriul drept în timpul diastolei şi-l evacuează
în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar, prevăzut, ca şi orificiul aortic,
cu trei valve de aspect semilunar. „Inima dreaptă,, este motorul micii circulaţii.
Există deci o mare circulaţie sau circulaţia sistematică şi una mică sau circulaţia
pulmonară. Pereţii atriilor şi a vcntriculilor se contractă ritmic: mai întâi cele două atrii apoi
cele două ventricule sincron, expulzând aceiaşi cantitate de sân ac pe care o primesc.
Atriul drept primeşte sângele venos din tot organismul prin venele cave şi-l împinge în
ventriculul drept, de unde prin arterele pulmonare ajunge în atriul stâng, de unde trece în
ventriculul stâng şi de aici prin artera aortă, este distribuit în toate ţesuturile şi organele.
Inima este alcătuită din trei tunici: endocardul, miocardul şi pericardul.
ENDOCARDUL sau tunica internă, căptuşeşte interiorul inimii, iar pliurile sale
formează aparatele valvulare.
MIOCARDUL sau muşchiul cardiac, este alcătuit din miocardul propriu-zis sau
miocardul contracţii şi din ţesut specific sau excitoconductor. Miocardul contracţii ara o
grosime diferită în cei doi ventriculi.
Astfel ventriculul stâng cu rol de a propulsa sângele în tot organismul arc un perete
mult mai gros decât cel drept, care împinge sângele numai spre cei doi plămâni. Atriile au un
perete mult mai subţire decât al ventriculilor.
Ţesutul specific este construit dintr-un muşchi cu aspect embrionar foarte bogat în
celule nervoase şi cuprinde:
- nodului sino-afrial situat în peretele atriului drept aproape de orificiul dc vărsare al
venei cave superioare;
- sistemul de conducere atrio-ventricular alcătuit din: nodului atrio-ventricular, situat
în partea postero-inferioară a septului interatrial şi fasciculul His, care ia naştere din nodului
atrio-ventricular, coboară în peretele interventricular şi sc împarte în două ramuri (dreapta şi
stânga) care se termină prin reţeaua Furkinje în miocardul ventricular.
PERICARDUL sau tunica externă a inimii, o seroasâ care cuprinde ca şi pleura două
foi: una viscerală care acoperă miocardul şi alta parietală care vine în contact cu organele din
vecinătate. Între cele două foi se află cavitate, pericardică.

Vascularizaţia inimii:

6
 Este realizată de cele două artere coronare, care se desprind de Ia originea aortei şi se
împart în ramuri care nu se anastomozează între ele. Venele coronara urmează traiectul
arterelor coronare şi se varsă în sinusul coronar, care se deschide în atriul drept.
Inervaţia inimii:

Se realizează prin fibrele nervoase primite de la sistemul simpatic si parasimpatic.

Ţesutul nodal are o inervaţie intrisecă. Inervaţia extrinsecă care este dată de plexul cardiac
situat sub crosa aortei, şi este format din anastomoza fibrelor parasimpatice provenite din
nervul vag şi a celor simpatice provenite din simpaticul cervical. Aceasta are rolul de a
controla activitatea inimii în ceea ce priveşte frecvenţa, forţa de contracţie şi conducere
intercardiacă.
Inima îşi începe activitatea în a-4-a lună a vieţii intrauterine.

Proprietăţile muşchiului cardiac:

1. EXCITABILITATEA - proprietatea fibrei musculare cardiace de a răspunde

la stimuli într-un potenţial de acţiune. Particularitatea miocardului este că în timpul contracţiei
este inexcitabil, această perioadă se numeşte - refractară absolută. Miocardul nu răspunde la
stimuli sub nivelul prag iar la stimuli prag sau stimuli peste valoarea prag răspunde la fel -
„legea tot sau nimic".
2. AUTOMATISMUL - proprietatea inimii de a se autoexcita. Scoasă din corp,
inima, continuă să bată, datorită inervaţiei sale intrinseci pe care o are ţesutul nodal, el fiind
cel care generează şi transmite aceste excitaţii. Nodului sino-atrial emite stimuli cu o
frecvenţă de 70-80 pulsaţii pe minut şi este sistemul conducător al inimii. Nodului
atrioventricular emite stimuli cu o frecvenţă de 40 pulsaţii pe minut, aceasta, în mod normal,
nu se manifestă, ei doar unor motive patologice ale nodulului sino-atrial.
Fascicolul His şi reţeaua Purkinje emit stimuli cu o frecvenţă de 25 pulsaţii pe minut.
Căldura accelerează ritmul inimii pe când frigul răreşte ritmul inimii. Cordul este
influenţat de concentraţiile plasmatice ala ionilor de sodiu, potasiu, calciu, precum şi de
adrenalina, acetilcolină, etc.
3. CONDUCTIBILITATEA - proprietatea miocardului de a propaga
excitaţia la toate fibrele sale. Fibrele miocardice conduc stimuli cu viteze diferite.
Fascicolul His şi reţeaua Purkinje conduc stimuli cu 5 micrometri pe secundă,
musculatura atrială şi ventriculară cu 1 micrometru pe secunda, iar nodului atrioventricular cu
0,2 micrometri pe secundă. Din momentul descărcării nodulului sino-atrial şi până la
completa invadare a musculaturii atriilor şi ventriculilor trec 0,22 secunde. Stimulul se
propagă întâi la musculatura atrială şi are loc sistola. atrială, după care are loc apoi o
întârziere de 0,4 secunde la nivelul nodulului sino-atrial, pentru ea apoi unda să cuprindă în
timp dc 0,08 secunde musculatura ventriculară, producându-se sistola ventriculară.
Obstacolele apărute în calea conducerii stimulilor produc blocuri care pot fi parţiale sau
totale.
4. CONTRACTILITATEA - proprietatea miocardului de a se contracta atunci când
este stimulat adecvat. Contracţiile poartă numele de sistole iar relaxarea poartă numele de
diastolă. Energia necesară cuplării excitaţiei cu contracţia este generată de desfacerea
legăturilor fosfat-macroergice ale A.T.P., care se refac prin utilizarea unor variate substraturi
energogenetice (glucoza, acid lactic, acizi graşi, aminoacizi, corni coloniei, etc). Aceste
procese extrem de intense se pot realiza numai în condiţiile unui aport corespunzător de
oxigen, deoarece spre deosebire de muşchii scheletici inima nu poate face „datorie de
oxigen".

7
 Revoluţia cardiacă:
Revoluţia cardiacă este trecerea sângelui din ateii în ventriculi şi apoi în arborele
vascular împreună cu fenomenele care determină şi însoţesc această deplasare de sânge.
Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde: contracţia atriilor sau sistola
atrială care durează 0.1 secunde; contracţia, ventriculelor sau sistola ventriculara care durează
0,3 .secunde; relaxarea întregii inimi sau diastola generală care durează 0,4 secunde.
Inima este pompă aspiratoare - respingătoare, circulaţia sângelui fiind posibilă datorita
contracţiilor ei ritmice, iar aparatul vascular al inimii imprimă un sens obligatoriu circulaţiei
intracardiace a sângelui.
În timpul diastolei atriale sângele este adus la cord de venele mari şi se acumulează în
atrii, deoarece valvele atrio-ventriculare sunt închise. Dură terminarea sistolei ventriculare
presiunea intraventricularâ scade rapid devenind inferioară celei atriale, ca urmare valvele
atrio-ventriculare se deschid şi sângele se scurge pasiv din atrii în ventricule. Umplerea
ventriculară pasivă este răspunzătoare pentru aproximativ 70% din sângele care trece din atrii
în ventricule, restul de 30% fiind împins ca urmare a sistolei atriale.
SiSTOLA ATRIALĂ: are durată scurtă (0,1 secunde) şi eficienţă redusă din cauză că
miocardul atrial este slab dezvoltat, in timpul sistolei atriale sângele nu poate refula în venele
mari, din cauza contracţiei concomitente a unor fibre cu dispoziţie circulară care înconjură
orificiile de vărsare ale acestor vene în atrii; ca urmare sângele trece în ventricule. După ce s-
au contractat atriile intră în diastola timp de 0,7 secunde.
SISTOLA VENTRICULARA: urmează după cea atrială şi durează 0,3 secunde. După
ce ventriculul a început să se contracte, presiunea intraventriculară depăşeşte pe cea
intraatrială şi ca urmare se închid valvele atrioventriculare. Urmează o perioadă scurtă în care
ventriculul este complet închis, contracţia ventriculară determinând creşterea presiunii
intraventriculare. Când presiunea intraventriculară depăşeşte pe cea din arterele ce pleacă din
cord se deschid valvele semilunare de la baza acestor vase şi începe evacuarea sângelui din
ventricul.
Evacuarea sângelui se face la început rapid şi apoi lent, presiunea intraventricularâ
scăzând progresiv. In timpul sistolei, ventriculele expulzează în aortă şi respectiv în artera
pulmonară o cantitate de 70-90 ml sânge numit debit sistolic.
După sistolă ventriculele se relaxează, presiunea intraventriculară scade rapid şi când
ajunge sub nivelul celei din arterele mari se închid valvulele sigmoide.
Ventriculele continuă să se relaxeze şi o anumită perioadă de timp sunt din nou
cavităţi închise; treptat presiunea intraventricularâ scade sub nivelul celei intraatriale, se
deschid valvele atrioventriculare, sângele din atrii începe '^a se scurgă pasiv în ventricule şi
ciclul reîncepe. Diastola durează 0,5 secunde.
De la sfârşitul sistolei ventriculare până la începutul unei noi sistole atriale, inima se
găseşte în stare de repaus mecanic - diastola generală (0,4 secunde).
Activitatea mecanică a cordului este apreciată pe baza valorii debitelor sistolic şi
cardiac.
Debitul sistolic reprezintă cantitatea de sânge expulzat de ventricule la fiecare sistola
şi variază între 70-90 ml.
Debitul cardiac obţinut prin înmulţirea debitului sistolic cu frecvenţa cardiacă pe
minut are valori de aproximativ 5,5 1, dar poate creşte în timpul efortului muscular până la
30-40 1. Debitul cardiac creşte în timpul sarcinii, al febrei şi scade în timpul somnului.
Travaliul cardiac este lucrul mecanic efectuat de inima pe o anumită perioadă de timp
şi este aproximativ de 86 g/m pentru fiecare sistola a ventriculului stâng şi de aproximativ 1/5
l din această valoare pentru ventriculul drept. Deci în decursul a 24 ore travaliul cardiac este
de aproximativ 10000 kg/m.

8
 ZGOMOTELE INIMII - sunt consecinţa activităţii mecanice cardiace. In mod
obişnuit, prin ascultare se percep două zgomote: sistolic şi diastolic.
Zgomotul sistolic este prelungit, cu tonalitate joasă, produs de închiderea şi
deschiderea valvelor atrio-ventriculare şi de sistola ventriculară.
Zgomotul diastolic este scurt şi ascuţit, consecinţa închiderii valvulelor semilunare ale
aortei şi arterei pulmonare.
înscrierea grafică a oscilaţiilor sonore determinate de activitatea mecanică a inimii
reprezintă fonocardiograma.
Variaţiile potenţialelor electrice din timpul revoluţiei cardiace se pot înregistra grafic
sub forma de electrocardiogramă şi reprezintă metoda cea mai folosită pentru a investiga
activitatea cordului.

9
 II. INFARCTUL MIOCARDIC

II.1. Definiţie

Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemică a unei

porţiuni din miocard, determinată de obstruarea bruscă a unei artere coronare; tradusă prin
acces dureros particular, iar electrocardiografie prin modificări tipice.
Raţiunea noţiunii de necroză ischemică acută este deosebit de importantă, deoarece
ajută la înţelegerea necesităţii repaosului la pat, repaos care scuteşte de efort inima şi creează
condiţii ca ţesutul miocardic necrozat să se cicatrizeze.

II.2. Etimologie

In 80-90% o din cazuri - arteroscleroza coronariană (grec: atheros - "coca" -"terci",

sclerosis - îngroşare) care începe cu trecerea de grăsimi în sânge în straturile pereţilor
arterelor, încărcând celulele musculare cu grăsimi . Distrugerea acestor celule, acumulare de
grăsimi în anumite zone şi reacţia din jur duce la leziuni de aici arteroscleroza sub forma
plăcilor de aterom. Acest proces complex începe uneori în adolescenţă şi evoluează lent până
la vârsta de 40-50 ani, când uneori aceste plăci de aterom se complică cu rupere t stratului din
interiorul vadului, asocierea unui cheag cu trombus cu îngustare a vasului si cu tulburarea
irigaţiei cu sânge a inimii.
Îngustarea vaselor inimii are loc nu numai prin plăcile de aterom, dar deseori şi prin
asocierea unui spasm ce ştrangulează temporar vasul, generând crizele de angină pectorală şi
uneori infarct miocardic.
Factorii favorizând sunt:
- vârsta (peste 40 de ani dar în ultimii 10 ani se observă şi sub această vârstă);
- sexul (la bărbaţi mai mult decât 11 femei);
- H.T.A.
- diabetul zaharat;
- obezitate;
- stresul nervos;
- tabagism;
- cafea.
Factorii determinanţi: efort, mese copioase, infecţii acute ale aparatului respirator,
factori meteorologici, etc.
Cauze rare lues coronarian, poliglobulie, traumatisme ale arterelor coronare, embolii,
compresiuni coronariene (tumori, leziuni tuberculoase, .insuficienţe coronariene cu baraj
(stenoza aortică, stenoza mitrală, H.T.A. paroxistică) sau fără baraj (uremii, tulburări de ritm,
hemoragii acute )

II.3. Fiziopatologie

10
 Spre deosebire de angina pectorală, în care dezechilibrul brusc dintre necesităţile
miocardului şi posibilităţile coronarelor este trecător (efort, emoţii) în infarctul miocardic
dezechilibrul este important şi prelungit.

II.4. Patogenie

Infarctul miocardic se produce cel mai frecvent prin scăderea bruscă a irigaţiei
coronariene pe fondul unor obstrucţii coronariene arterosclerotice avansate.
Acesta are loc fie prin apariţia unui tromb pe placa de aterom, fie printr-o hemoragie
sub seu în placa de aterom.
Se discută şi rolul spasmului coronarian la o pane din cazuri. Se ştie că infarctul
miocardic poate apărea şi în absenţa unei obstrucţii coronariene complete.
Scăderea brusca a oxigenării miocardice determină alterări progresive ale tuturor
structurilor miocardice, concomitent cu suprimarea metabolismului aerob, apariţia acidozei,
scăderea cantităţii de A.T.P., alterarea contracţiei miocardice.
Un interval variabil de timp câteva zeci de minute, mai rar ore),de la instalarea
ischemico severă acută, modificările sunt cel puţin parţial reversibile.
Dacă ischemia severă se prelungeşte, modificările devin reversibile şi ap ire necroza
miocardică.
Nu tot ţesutul miocardic este lezat uniform.

II.5. Morfopatologie

II.5.1 Macroscopic

Infarctul miocardic este localizat în majoritatea carurilor la nivelul ventriculului stâng.

Ventriculul drept şi atriile sunt mai puţin interesate, de regula cu aspectul unor
extinderi adiacente necrozei ventriculului stâng.
Sediul şi întinderea infarctului depind de ramura şi nivelul obstrucţie' arteriale.
Se pot întâlni următoarele situaţii:
- infarct anterior întins;
- infarct antero-septal;
- infarct posterior;
- infarct lateral;
- infarct septal masiv profund;
- infarct posterior bazai;
- infarct posterior lateral.
Leziunea de infarct devine vizibilă macroscopic după 8-12 ore de la instalarea
ischemiei miocardice acute.
Infarctul poate să intereseze toată grosimea miocardului - infarct transmural, startul
intern - infarct subexidocardic, stratul extern - infarct subepicardic, sau numai porţiunea
centrală.

II.5.2. Microscopic

11
 Miocardul reacţionează prompt la ischemia acută. La numai 8-10 secunde de la
suspendarea fluxului sanguin devine cianotic şi rece, iar la 30-60 secunde contracţiile
miocardice se opresc.
După 48 de ore, necroza fibrelor miocardice este aproape completă.
Când masa ventriculară stângă scoasă din funcţiune este mai mare de 40% apare şocul
cardiogen.
Cicatrizarea începe la 3-4 săptămâni şi este completă la circa 6 săptămâni.

II.6. Clinica infarctului miocardic acut

II.6.1. Forme clinice ale infarctului miocardic acut

A) FORME EVOLUTIVE ÎN TIMP:

a. forme rapid evolutive - debut brutal cu 1-2 complicaţii (şoc şi edem pulmonar acut
sau şoc şi tulburări de ritm). Moartea se produce în primele minute sau ore de
obicei prin fibrilaţie ventriculară, sau în următoarele 24-48 de ore prin şoc sau
ruptură de inimă.
b. forme evolutive subacute trenante - cu stare sub febrilă de lungă durată.
c. forme evolutive prelungite - se întâlneşte la bătrâni cu antecedente bogate cu
complicaţii de tipul tromboemboliilor sau cele secundare imobilizării prelungite
(escare, infecţii urinare).
d. forme recidivante - infarcte în repetiţii cu numeroase extinderi.

B) FORME SIMPTOMATICE
a) forme dureroase - cele mai frecvente (peste 80% din cazuri)
- forma hiperalgică de debut al infarctului miocardic acut „marea dramă anginoasă
hiperalgică”;
- durere atipică cu aspecte înşelătoare: sindrom abdominal simulând
abdomenul acut chirurgical sau abdomen acut medical, sindrom pseudoreumatismal;
b) forme nedureroase
- în 10-20% din cazuri durerea lipseşte şi rămâne pe plan secundar.

C) FORME DUPĂ COMPLICAŢIA DOMINANTĂ:

Analizând mortalitatea în cazul infarctelor diferit complicate, rata de gravitato mare
aparţine primelor cinci complicaţii care survin în spital în ordinea frecvenţei:
 tulburări de ritm;
 şoc cardiogen;
 edem pulmonar acut;
 insuficienţă cardiacă globală;
 necroza hemoragiei acută a tractului gastrointestinal.

D) FORME TOPOGRAFICE:
a) în raport cu localizarea electrică:
 infarcte anterioare şi septale (35-50% din cazuri);
 infarcte intramurale, infarctul miocardic uşor şi atipic.
b) varietăţi şi localizări diverse:
- majoritatea sunt ventriculare stângi;
1. infarctele atriale (4-17%) rămân iară traducere electrică evidentă şi pot surveni în
afara arterosclerozei coronariene, în special marile hipertensiuni arteriale pulmonare;

12
 2. infarctele biventriculare- propagarea pe peretele anterior sau posterior al
ventriculului drept, al unui infarct ventricular stâng întins circumferenţial;
-10-20% din totalul infarctelor sunt foarte severe;
3. infarcte miocardice multiple realizează combinaţiile cele mai variate între
semnele clinice şi electromorfologice.
c) după dispunerea leziunilor în perete se cunosc trei tipuri:
 trasmurale;
 subendocardice;
 intramurale,

E) FORME ETIOLOGICE:
a) cardiopatii organice:
- arteroscleroza coronariană (80-90% din cazuri);
- alte cauze organice ale bolilor coronariene: congenitale infecţioaso, inflamatorii,
embolice, variate.
b) cardiopatii prin insuficienţă coronariană funcţională:
- cardiopatii organice (valvulare. congenitale, diverse);
- crize tahicardice;
- colaps circular;
- anemii severe şi prelungite;
- intoxicaţii cu monooxid de carbon;
- electrocutare.

II.6.2. Tabloul clinic al infarctului miocardic acut:

In evoluţia infarctului miocardic acut se deosebesc:

 perioada prodromală;
 perioada de debut;
 perioada de stare;
 perioada de convalescenţă.

1. PERIOADA PRODROMALĂ:
Precedă cu câteva zile instalarea infarctului miocardic şi re caracterizează prin
accentuarea intensităţii, duratei şi frecvenţei acceselor dureroase la un vechi anginos sau prin
apariţia la un bolnav fără antecedente anginoase a unor accese de angină pectorală dc efort dc
mare intensitate. De cele mai multe ori, perioada, prodomală lipseşte, debutul fiind brusc,
brutal uneori în repaus sau somn.
Rareori apare după efort, o emoţie puternică, o masă copioasă, o hemoragie severa, o
tahicardie paroxistică.

2. PERIOADA DE DEBUT:
Durează 3-5 zile şi este mai critică, datorită mortalităţii mari şi complicaţiilor multiple
şi severe.
Criza dureroasa hiperalgică, semnul iniţial exclusiv al belii, în 70-90% din cazuri.
I. Semne clinice esenţiale:
 durerea;
 hipotensiune arterială;
 febră; dispneea.

13
 DURERE - are sediul retrosternal, cu iradieri foarte întinse: cefalice, brahiale sau chiar
abdominale: caracter constrictiv, variază de la un bolnav - la altul şi este descrisă ca senzaţie
do constricţie „în gheară” o senzaţie de presiune ca "un corset de fier" ce împiedica respiraţia.
Poate să apară ca:
- o simplă jenă retrosternală;
- o senzaţie de arsură sau greutate, apăsare suportabilă.
Durere lungă de la o oră la douăzeci şi patru de ore sau peste 36 de ore sau chiar 48 de
ore; apare de obicei în repaus şi determină agitaţia bolnavului. Aceasta determină bolnavul să-
şi schimbe mereu poziţia în speranţa că se va calma. Apare anxietatea. Această durere nu
cedează la nitriţi (nitroglicerina este inoportun de a fi administrată în infarctul miocardic
acut), dar cedează la opiacee.

HIPERTENSIUNEA: (poate lipsi) apare imediat sau la 6-24 de ore, precedată de o

uşoară creştere a tensiunii arteriale. Aceasta persistă sau se accentuează pe întreaga durata a
perioadei dureroase putându-se transforma în stare do şoc cardiogen compensat Ia început,
apoi decompensat (10-15 %). Trebuie supravegheată în timpul bolii, fiind un element capital
nu numai pentru diagnostic dar şi pentru prognostic şi tratament.

FEBRA: apare la 12-24 de ore de la debut (în jur de 3S ° C), şi durează 8-10 zile.
De reţinut: febra şi durerea toracică intensă ridicată şi suspiciunea de infarct.
DISPNEEA: de intensitate variabilă, de Ia dispnee moderată - expresie a insuficienţei
ventriculului stâng, la dispneea majoră - simptom al edemului pulmon .r acut.

Alte semne clinice:

 Semne cardiace: zgomote cardiace surde, suflu sistolic, frecătură pericardică,
zgomot de "galop", tahicardie, fibrilaţie atrială, etc.
 Semne pulmonare: dispnee care duce la cianoză, uneori reacţii lichidiene.
 Semne gastrointestinale: dureri epigastrice, greţuri, vărsături, eructaţii, sughiţ,
meteorism. constipaţie, etc.
 Semne renale: oligurie prin scăderea debitului cardiac.
 Semne neuropsihice (uneori): stări confuzionale, preze, paralizii.
 Senzaţie de moarte iminentă.
 Semne electrocardiografice: sunt prezente sub aspect tipic în 90% din cazuri
permiţând confirmarea diagnosticului clinic şi stabilirea topografiei, întinderii
şi vârstei infarctului.

Cronologic se succed trei ordine de modificări:

1. ischemia care constă în modificarea undei T, aceasta apărând negativă, ascuţita şi
cu ramuri egale:
2. leziunea care constă în modificarea segmentului S-T, determinând o
supradenivelare convexă în sus;
3. necroza apare nu înainte de 6-12 ore de necesitatea unor trasee succesive (2 sau
3) sau monitorizare. Necroza constă în apariţia undei - largă de cel puţin 0,04 secunde.

o Examenul de laborator:
 hipcrleucocitoza (care apare din primele ore şi scade după o săptămână);
 V.S.H.- creşte peste valoarea normală după primele 24 de ore;
 L.D.H.,C.P.K.- cresc peste valori normale după 12 ore de la debut;
 creşterea transaminazelor (T.G.O., T.G.P.) după 12 orc de la debut;

14
  modificarea testelor de inflamaţie - după 24 de ore (V.S.H, fibrinogen, proteina C
reactivă, αl şi α2 globulinele).

3. PERIOADA DE STARE:
Durează 4-5 săptămâni şi se caracterizează prin ameliorarea stării generale, dispariţia,
febrei, asteniei şi normalizarea tensiunii arteriale. Persista uneori dureri moderate precordiale
şi modificări electrocardiografice.
Prima zi a infarctului miocardic acut cuprinde şi perioade anterioare spitalizării, dar
mai ales perioada intervenţiei medicului de prim contact.
Clinic prima zi este dominată de criză hiperalgică, hipotensiune, anxietate, agitaţie,
dispnee, tulburări digestive, paloare cianotică, transpiraţii profunde. La examenul fizic se
constată: tahicardie, asurzirea zgomotelor inimii, ritm de galop, frecătură pericardică, dispnee.
Electric - se constată în primele 12 ore importante modificări de dinamică din punct de
vedere al ritmului = disritmii foarte frecvente şi riscante, fără semne de necroză.
Umoral - se constată biperleucocitoza cu polinucleoză hiperglicemie,
hipocatecolaminemie şi hiporcatocolaminurie, hipercuagulabilitatoa sângelui. După 12 ore
începe creşterea nivelului seric T.G.O:, izoenzima, L.D.H., C.P.K.) iar spre sfârşitul primelor
24 de ore începe modificarea testelor de inflamaţie (V.S.H., fibrinogen, proteina C reactivă, al
α1 şi α2 globulinele.)

PRIMELE TREI ZILE ALE INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT

Clinic
- subiectiv
- obiectiv
Subiectiv: dispariţia durerii anginoase (total sau parţial) vagi dureri abdominale,
adinamie, epuizare.
Obiectiv: hipotensiunea arterială se menţine sau se accentuează
 febra care apare la începutul zilei a doua atinge 38 - 39°C, rar 40°C, şi nu
implică o infecţie asociată (nu administrează antibiotice sau chimioterapice ).
 electric se constată semne de necroză;
 umoral - se constată creşterea nivelului seric (T.G.O., I.D.H., C.P:K.) şi
modificarea testelor de inflamaţie (V.S.H., fibrinogen, proteina C reactivă, αl,
α2 globuline);

PRIMA SĂPTĂMÂNĂ A INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT

Evoluţia devine favorabilă şi se asistă la o regresiune a semnelor.

Subiectiv - bolnavul se crede vindecat, unii prezintă o stare de euforie, dinamism care
trebuie frânat, apetitul de a reveni la normal dacă au dispărut tulburările digestive.
Obiectiv
 se menţine o subfebrilitate → afebril;
 frecătura pericardică a dispărut iară sechele ;
 tensiunea arterială se menţine scăzută şi poate persista săptămâni sau luni;
 electric se constată semne de cicatrizare;
 umoral - persistă testele de inflamaţie, reapare hipercuagulabilitatea sanguina,
enzimele se normalizează.

15
 PRIMELE 3-4 SĂPTĂMÂNI ALE INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT

In caz de evoluţie favorabilă asistăm în continuare la regresiunea semnelor

caracteristice ale infarctului miocardic acut.
Clinic
- subiectiv
- obiectiv
Subiectiv - complet asimptomatic sau reluând crizele de angină de piept.
Obiectiv - afebril cu tendinţa de ridicare a tensiunii arteriale, fără semne de
insuficienţă cardiacă;
- Electric - tendinţa de cicatrizare;
- Umoral - singurul parametru biologic care poate persista este V.S.H-ul, dar totuşi
se înregistrează valori mult mai mici faţă de cele anterioare.

4. PERIOADA DE CONVALESCENŢĂ
Începe după patru săptămâni şi se caracterizează atomic prin formarea unei cicatrice
fibrioase iar clinic prin restabilirea lentă a capacităţii de muncă.

Luna. a II-a postinfarct miocardic acut de convalescenţă.

 nu se găsesc modificări clinice şi nici modificări umorale;
 ECG - semnele de necroză tind să se regreseze;
 se permit primele plimbări precum şi unele activităţi fizice şi psihice acceptate
de pacient;

Luna a-II-a postinfarct miocardic acut

 reabilitarea psiho-fizică este consolidată;
 anatomic infarctul miocardic acut şi-a transformat necroza în placă fibroasă,
adică este cicatrizat. Urmează consolidarea acestei cicatrici;
 nu mai există semne clinice sau umorale particulare.
Este permisă reluarea progresivă a vieţii profesionale şi familiare normale cu unele
limitări şi interdicţii pasagere („arta de a trăi a coronarianului”).

II.6.3. Diagnosticul infarctului miocardic acut

A) DIAGNOSTICUL POZITIV
Se bazează pe:
 semne clinice: durerea (violenţa prelungită şi neinfluenţată de nitroglicerină);
 semne electrice: modificări ECG {necroza, ischemie, leziune);
 semne umorale: creşterea, enzimelor serice (L.D.H.,C.P.K.).
Diagnosticul de infarct miocardic acut este sigur când două din aceste trei elemente
sunt prezente şi probabil când durerea este tipică, chiar dacă celelalte două elemente sunt
absente.
Diagnosticul de infarct miocardic acut este stabilit şi în funcţie de unele date generale,
ca:
 sexul (raportul dintre sexe este de 3:1 până la 6:1 şi se întâlneşte mai des la sexul
masculin decât la sexul feminin, acesta beneficiind de o protejare hormonală până la
menopauză în condiţii de sănătate apreciabilă);
 vârsta (apare după 40 ani, iar în ultimul timp se înregistrează cazuri de infarct
miocardic şi sub 40 de ani);
16
  locul naşterii şi domiciliul (condiţii de viaţă şi de alimentaţie tari cu standard ridicat de
viaţă în care predomină cardiopatia ischemică şi H.T.A.);
 profesiunea (mediu rece, umed, influenţa unor noxe ca în cazul minerilor datorită
inhalării de pulberi de silicoză);
 antecedente patologice (dacă a suferit de-a lungul vieţii de boli care în timp afectează
cordul (reumatism, boli cronice ale aparatului respirator...).

În concluzie, diagnosticul pozitiv se bazează pe :

 clinic(simptome şi cele menţionate anterior)
 ECG (semne de ischemie-leziune-necroză);
 transnaminază glutamincooxalacetică crescută.

B) DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL:
1) Dureri cu punct de plecare cardiac:
a) dureri cardiace de origine coronariana:
 angină pectorala: caracterul, durata şi condiţiile de apariţie ale durerii sunt diferite,
reacţionează la ni iriţi şi nu sc însoţeşte de hipotensiune arterială; ECG - lipseşte
unda de necroză, dar orice prin acces de anger, după o lungă durata va fi considerat
infarct.
 sindromul intermediar (preinfarct): modificările sunt numai ischemio-lezionale;
fără necroză sunt tranzitorii, nu se însoţesc de febră, VSH-ul este accelerat, peste
50% din aceşti bolnavi fac infarct miocardic.
b) dureri cardiovasculare necoronariene:
 anevrismul disecant de aortă: apare un suflu de insuficienţă aortică, nu există febră,
ECG - normal, dureri cu iradieri în spate, lombe şi rinichi.
 rupturile aortice: apare suflul sistolic sau diastolic; ECG normal:
 pericardite acute: sc percep frecături, febră prelungită, durerile se accentuează în
respiraţii prelungite şi tuse, TA este normală, examenul radiologie precizează
diagnosticul.
2) Dureri pleure- pulmonare.
 pleumotoraxul spontan - durerea se însoţeşte de dispnee şi cianoză, ECG normal;
radioscopie toracică caracteristică.
 infarctul pulmonar (mai ales stâng); durerea se însoţeşte de hemoptizie, subicter în
zilele următoare;
 embolia pulmonară cu inima pulmonară acută se poate însoţi de semne ECG
echivoce de infarct posterior, antero- septal sau septal masiv, dar dispar rapid; a nu
se uita că embolia pulmonară poate apare în cadrul unui infarct miocardic;
pleure/.ie masivă stângă: sindromul fizic şi examen radiologie caracteristice; ECG-
normal;
 emfîzemul spontal mediastinal: dispnee şi cianoză intensivă, dureri retrostemale
iradiere spre gât, crepitaţii precordiale sau stemale -ancrone cu inima şi influenţate
de respiraţie.
3) Dureri ale cutiei toracice (in cazul când se instalează rapid şi au sediul de partea
stângă)
 artroza vertebrelor cervico-dorsale în perioada de congestie (dureri prin
compresiunea rădăcinilor nervoase din găurile nervoase de conjugare) radiografia
coloanei precizează diagnosticul.
 radiculitele (inflamaţii sau iritaţii ale rădăcinilor nervoase în drumul lor
introrueningean); dureri de-a lungul nervilor corespunzători cu caracter de

17
 muşcătură sau sfredelire, se intensifică la respiraţie profundă şi tuse şi se însoţesc
de tulburări trofice şi senzitive (parestezii, furnicături);
 sindromul Tietze (inflamaţie nespecifică a articulaţiilor cardio-costale) durerile au
sediul costal şi se însoţesc de o uşoară tumefiere locală.

4) Dureri abdominale
 herniile diafragmatice strangulate: se însoţesc de stare de şoc, durerile au sediul
subxifoidian, iradiază spre dreapta şi sunt legate de perioada de digestie.
Diagnosticul se precizează prin examen padiologic între Trendelenburg.
 abdomenul acut: colica hepatică, renală, colecistică acută, ulcerul perforat, ocluzia
intestinala; în general datele amnestice, iradierea durerilor, semne însoţitoare şi
ECG lămuresc diagnosticul.

II.7. Complicaţiile infarctului miocardic acut

Complicaţiile infarctului miocardic acut sunt numeroase şi grave, în perioada de debut

pe lângă manifestările de insuficienţă cardio-circulatorie pot apărea diferite tulburări grave de
ritm şi de conducere (fibrilaţie atrială, flutter, blocuri, etc.), inclusiv moartea subită.
In perioada de stare se pot întâlni ruptura inimii, complicaţii tromboembolice special
pulmonare şi cerebrale), tulburări de ritm şi de conducere, în perioada de convalescenţă apar
anevrisme cardiace, nevroze anxioase şi depresive, diferite sindrome dureroase.

II..8. Prognosticul infarctului miocardic acut

Aprecierea prognosticului în infarctul miocardic acut a preocupat întotdeauna pe cei

chemaţi să acorde asistenţa medicală bolnavilor coronarieni în stare critică.
Mortalitatea bolnavilor este corelată direct cu severitatea disfuncţiei ventriculare
stângi evaluată clinic la internarea bolnavilor.
S-a stabilit că dacă zona de necroză are o întindere de 20-25% din miocardul
ventricular stâng apar axiomene de insuficienţă a ventriculului stâng, iar dacă o porţiune de
40-45% din ventricul este nevrozată apar fenomene de şoc cardiogen cu evoluţie ireversibilă.
Indicele prognostic hemodinamic este egal cu:

P D ¿ PVD 2
P CP

unde:
- PD - presiunea diastolică arterială determinată cu sfingomenometrul;
- PVD2 - saturaţia cu oxigen a sângelui arterial în artera pulmonară;
- PCP - presiunea în capilarul pulmonar.

Acest indice hemodinamic se corelează invers proporţional cu mortalitatea. Astfel

bolnavii ce reprezintă un indice de 250 evoluează cu o mortalitate de 2% în timp ce bolnavii
care au indicele sub 250 evoluează cu o mortalitate de 61%.
Prognosticul în fază acută este sever cu mortalitate de 20%.

18
 Prognosticul îndepărtat depinde de calitatea vindecării în urma perioadei acute. O
ridicare completă clinică şi mai ales electrică permite o supravieţuire de peste 10 ani.
Aproximativ 50% dintre bolnavi supravieţuiesc 5 ani şi 30% supravieţuiesc 10 ani.

III ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

III.1. Conduita de urgenţă a infarctului miocardic acut - în faza de

prespitalizare

Îngrijirea acordată bolnavului în această perioadă este de o mare însemnătate, deoarece

mortalitatea cea mai ridicată (2/3 din cazuri) are loc în această fază, de aceea trebuie să se
cunoască bine măsurile de prim ajutor ce trebuie efectuate şi manevrele ce sunt contraindicate
în acest caz.
Problemele principale de rezolvat în această perioadă sunt:
 prevenirea morţii subite prin aşezarea bolnavului în poziţie decubit dorsal;
 interzicerea efectuării oricărei mişcări de către bolnav;
 se aşează bazinetul în eventualitatea urinării;
 îmbrăcarea şi dezbrăcarea bolnavului se face aşa fel încât bolnavul să nu depună nici un
efort;
 sedarea durerii (la indicaţia medicului) cu:
a) Morfină - 0,01-0,02 g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos lent,
diluată în sar fiziologic sub controlul respiraţiei.
ATENŢIE!
Morfina poate provoca o hipotensiune arterială şi deprimarea ventilaţiei pulmonare, de
aceea se va asocia cu 1 mg Atropină subcutanat sau intramuscular, eventual 0,5 mg
intravenos.
b) Mialgin - 0,1 g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos lent, diluat în
ser fiziologic – 10 ml sau glucoza 10% (exclusă glucoza în cazul diabeticilor diagnosticaţi).
c) Fortral- 30 mg iu intramuscular sau intravenos.

Dacă durerile sunt de mică intensitate se poate încerca calmarea cu algocalmin,

fenobarbital, codeină:
o se urmăresc funcţiile vitale (puls, tensiune., etc.)
o menţinerea tensiunii arteriale cu perfuzii de glucoza 5%, dextran, hemisuccinat
dehidrocortizon şi dopamină;
o urmărirea pulsului şi corectarea extrasistolei cu xilina de uz cardiologie;
o menţinerea permeabilităţii căilor aeriene prin aspiraţie;
o oxigenoterapie;
o transportai de urgenţă la o unitate spitalicească cu autosanitară şi obligatoriu cu
targa.
Pentru reducerea mortalităţii prin infarct miocardic, ideale sunt ambulanţele dotate cu
monitorizoare, defîbrilare şi reanimare însoţite de un medic şi un cadru mediu, aşa zisele
"unităţi mobile coronariene".

19
 III.2. Îngrijirile acordate în spital unui bolnav cu infarct miocardic acut:

Transportul bolnavului cu la ambulanţa în secţia de cardiologie se face obligatoriu cu

targa într-un timp cât mai scurt. Instalarea bolnavului în pat se face de către personalul sanitar.
Se asigură un climat de linişte, salon bine aerisit şi încălzit.
Aplicarea în continuare a măsurilor de prim ajutor:
1) Sedarea durerii - prima măsura terapeutică se realizează cu:
a) Morfină - 0,01 g intravenos sau subcutanat. Morfina se va asocia cu Atropină (0,5
mg sau 1 mg);
b) Mialgin- 0,1 g intramuscular sau intravenos;
c) Cocteil Inie- Rormrgan 5 mg şi Plegomazin 50 mg şi Mialgin 25 mg în perfuzie
sau intramuscular;
d) Oxigenoterapie- oxigenul administrat pe zona nazală sau mască este necesar pe
toată perioada dureroasă şi în formele însoţite de şoc sau edem pulmonar acut.
2) Combaterea anxietăţii:Se realizează prin administrarea de sedative - fenobarbital,
diazepan, extraveral.

3) Supravegherea funcţiilor vitale:

Urmărirea ideală a. unui pacient cu infarct miocardic acut este monitorizarea sau
supravegherea permanentă în primele zile a tensiunii arteriale, pulsului, respiraţiei,
temperaturii şi efectuarea electrocardiogramei de câte ori este nevoie sau la indicarea
medicului.
În secţiile obişnuite de boli interne fără aparatură de monitorizare, supravegherea
constă în măsurarea T.A.. pulsului respiraţiei, temperaturii din oră în oră sau la nevoie mai
des, în funcţie de starea bolnavului. înregistrarea zilnica sau de câte ori este indicat de medic a
electrocardiogramei.
4) Recoltarea probelor de laborator.
Asistenta va recolta sângele pentru probele de laborator indicate de medic pentru
dozările enzimatice.
a) L.D.H.(complexul lacto-dchidrogenetic) - enzimă serica indice posibil al cedării
inimii. Valoarea acestuia creşte după 12 ore timp de 4 zile şi tine în medie 11 zile.
Valoarea normală - L.D.H.=200-400LT/L
b) C.P.K.- (creatinfosfochinaza) - este cea mai specifică. Concentraţia serică a acesteia
creşte către a cincea oră, atinge un maximum la a treia oră şi scade după 43-72 ore.
Valoarea normală C.P.K.= 24-195 U/L
c) T.G.O.- (transaminaza glutaminooxalacetică) - Activitatea serică la un bolnav cu
infarct miocardic acut depăşeşte nivelul normal în 8-12 ore de la debut, atinge valori
maxime în 18-36 ore şi revine la valori normale în 3-5 zile. Valoarea normală: T.G.O.
= 0-40 U/L.
d) V.S.H.- (viteza de sedimentare a hematiilor). Valoarea sa creşte de obicei 2-5 zile de
la debutul bolii $i persistă patru săptămâni.
Valoarea normală: V.S.H.
- pentru bărbaţi -1-10 mm/h
- pentru femei -2 - 13 mm/h
e) Leucograma - prezintă modificări la câteva ore de la debutul bolii caracterizată prin
hiperleucocitoză şi menţine aproximativ două săptămâni în cazul infarctului
miocardic.
Valoare - normală: 6000 – 8000 leucocite/mm sânge

20
 f) Fibrinogen - se întâlneşte hiperfibrinogenia peste 600 mg% în 2/3 din cazuri.
Concentraţia de hemoglobina şi hematocrit cresc de obicei după primele zile de la
debutul bolii ca expresie a procesului de hemoconcentraţie.
g) Glicemia - se întâlneşte frecvent glicemie şi glicozurie.
Valoarea normală: 80 – 110 mg/dl
5) Prevenirea complicaţiilor tromboembolice.
Tratamentul complicaţiilor comportă combaterea:
a) Şocului cardiogen cu: IZOPROTENEROL (lsuprel)- 20 fiole a. 0,2 mg în
perfuzie - 500 ml ser glucozat, NORADRENALINĂ (1-2 fiole, 4 mg în
perfuzie), HHC (500 mg intravenos) şi oxigenoterapie.
Semnele şocului cardiogen sunt: hipotensiune arterială, puls mic şi rapid,
extremităţi reci, paloare, cianoză, transpiraţii, oligurie.
b) Insuficienţei cardiace:
- Insuficienţă ventriculară acută stângă (E.P.A.) furosemid 2 fiole intravenos şi
lanatosid C-l fiolă dacă nu sunt semne de hiperexcitabilitate miocardică.
- Insuficientă cardiacă globală: repaus, regim desodat, digitalgic in doze suficiente
pentru a încetini ritmul către 70-80 pulsaţii pe minut, oxigenoterapie în
concentraţie ridicată.
c) Tulburărilor de ritm şi de conducere: se administrează Atropină, Alupent,
Prednison; HHC, digitalgice după caz.
d) Tratamentul de fond adresat arteriosclerozei este obligatoriu.
 Anticoagulante - HEPARINĂ 5000 ui, 1 flacon la 6 ore;
 TROMBOSTOP - 4-6 tablete pe zi;
 la 48 de ore se controlează Timpul ~iuk (timpul protonibinei).
Valoare normală - 12-15 secunde.
e) Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardului
Xilină (intravenos) în cantitate de 1 mg/kg corp din fiola de 20 ml 1%, apoi 2-3 mg în
perfuzie cu ser fiziologic sau glucoză.
6) Administrarea medicaţiei:
 se face cu mare punctualitate, deoarece întârzierile pot provoca bolnavului emoţii
inutile;
 tratamentul medicamentos se face la pat în poziţie orizontală (decubit dorsal);
 asistenta va avea pregătite medicamentele pentru eventualele complicaţii; deşi
medicamentele se dau strict la indicaţia medicului la bolnavii cardiaci, asistenta va
trebui să intervină la nevoie cu uncie medicamente: nitroglicerină, oxigen;
 se va evita consumul de cantităţi mari de alimente la o masă; se servesc mese
fracţionate;
 se va alimenta pasiv bolnavul în primele doua zile - în poziţie decubit dorsal, treptat se
va trece la o alimentaţie activă la pat (numai la recomandarea medicului) în poziţie
şezândă sau semişezândă.
 După mobilizarea bolnavului se poate servi masa în sala de mese. Regimul alimentar
va fi hiposodat şi hipocaloric: în primele două zile va fi alcătuit din lichide şi pireuri
date cu lingura lent: ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi; se vor
evita alimentele care produc gaze sau întârzierea trazitului intestinal.
Se interzice fumatul.
7) Urmărirea evacuărilor de urină şi fecale:
 se va aşeza bolnavului bazinetul fără a fi ridicat în poziţie şezândă ori de câte ori va
solicita aceasta;
 se va combate constipaţia prin efectuarea de clisme uleioase sau administrarea de
Laxative uşoare.
21
8) Igiena bolnavului:
 baie generală sau parţiala se face la pat fără a obosi bolnavul (în primele zile fără a
fi ridicat).
9) Crearea mediului psihologic favorabil:
 se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon; nu se permit vizite în
grup;
 se vor evita vizitele lungi; nu se vor comunica veşti neplăcute;
 se va facilita contactul cu bolnavii restabiliţi cu efect psihic bun.

III.3. Educaţia sanitară a coronarianului:

O importanţă majoră în evoluţia unui bolnav cu infarct miocardic acut sunt: măsurile
dietetice, exerciţiile f zice.
A) DIETA - măsurile dietetice contribuie la evoluţii favorabila, a bolnavului critic coronarian.
În primele 12 ore da la debut bolnavul va fi alimentat cu lichide şi concomitent se vor
administra soluţii parenteral. Necesarul de lichide: în prima zi la pacienţii cu forme
necomplicate de boală, nu trebuie sa depăşească 1500-2000 ml pentru a se menţine un debit
urinar în jur de 1000 ml urină. Preparatele solide nu se recomandă datorită efortului digestiv
pe care-l solicita. După primele 24 de ore, alimentaţia va conţine preparate dietetice de
consistenţă moale, cu conţinut redus de colesterol şi sare. Mesele vor fi servita la interval de
4-6-8 h şi vor fi reduse cantitativ. Administrarea unui regim fără adaos de sare bolnavilor cu
infarct miocardic acut necomplicat dă cele mai bune rezultate.
Temperatura alimentelor va fi medie, nici prea ridicată nici prea scăzută deoarece
poate provoca aritmii. Băuturile care conţin cofeină (cafea, ceai, Cola) pot avea efecte
nefavorabile de aceea este bine să fie evitate. Efecte nefavorabile le au şi grăsimile,
colesterolul din alimente.
Alimentaţia va fi raţională pe tot restul vieţii cu necesitatea excluderii din alimente a
ouălor, a cărnii, a untului si smântânii.
Se interzice fumatul.
Respectarea tratamentului dietetic şi medicamentos al diabetului zaharat, tratarea
hipertensiunii arteriale. Evitarea contraceptivelor orale la femei cu risc coronarian crescut,
mai ales dacă sunt fumătoare.
B) CĂLĂTORIILE
a) Pe cale ferată sau pe apă nu prezintă risc;
b) Conducerea auto este interzisă în stările de postinfarct miocardic cu vechime de
minimum 2-3 luni şi este permisă în infarct miocardic cicatrizat fără complicaţii.
c) Călătoriile cu avionul nu prezintă risc pentru cei cu infarct miocardic acut vechi,
vindecat fără complicaţii după luna a treia a fazei acute. Cei cu I.M.A. recent pot
călători cu avionul numai la indicaţia medicului şi cu supraveghere.
C) EDUCAŢIA SEXUALĂ
Instruirea trebuie făcuta cu ambii parteneri. Abjrinenţa în I.M.A. cu evoluţie bună fară
complicaţii durează 6-8 săptămâni.
D) EXERCIŢIILE FIZICE
Repaus absolut la pat în primele 4-5 zile de la debut după care se începe mobilizarea
uşoară, progresivă a bolnavului.

E) SCHEMA. DE MOBILIZARE

22
Ziua de
EXERCIŢIILE FIZICE ACTIVITATEA CURENTĂ PERMISĂ
la debut
1. Repaus la pat -se poate întoarce singur în pat, poate asculta radioul
-poate fi ras, mănâncă singur în poziţie şezândă,
2. Repaus la pat
poate privi la T.V., poate fi pus pe ploscă
-poate citi presa, îşi poate spăl i faţa, mâinile şi dinţii
3. Repaus la pat
în poziţie şezândă, sprijinit în pat
Mobilitate activă a membrelor în - se rade singur, se piaptănă, se aşează pe "tron"
4. pat (2 reprize a circa 3-5 minute). lângă pat
Mişcări ale membrilor inferioare.
Mişcări ale membrelor în pat (5 - se rade singur, se piaptănă, se aşează pe ''tron"
min). lângă pat
5.
Ridică de pe pat membrele
inferioare pe rând.
Aceleaşi mişcări in pat 5 minute şi - poate sta în fotoliu 10 minute
6. mişcări de membre pe scaun (5
min)
Aceleaşi mişcări cu număr mai - poate sta în fotoliu 15 minute
7.
mare de repetări.
La cele de mai sus se adaugă - se plimbă prin camera 1-2 minute
S. mişcări ale trunchiului (2 reprize a
câte 10-12 minute).
La cele de mai sus se adaugă - sc plimbă prin cameră 2-3 minute
9. mişcări ale trunchiului (2 reprize a
câte 10-12 minute).
îdem + execută mişcări de membre - se plimbi pe coridor 5 minune
10. în poziţie şezândă (2 reprize a câte
10 minute).

III.4. Pregătirea şi înregistrarea electrocardiogramei:

Electrocardiograma este înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice în

cursul unui ciclu cardiac. Este o metodă de investigaţie extrem de pretenţioasa în diagnosticul
unei cardiopatii şi în suferinţele miocardo-coronariene în special şi totodată este o metodă de
depistare a unei afecţiuni a cordului care evoluează clinic latent, când sc recomandă E.C.G. de
efort.
Înregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite electrocardiografe
de diferite tipuri.

Etapele a timpii de execuţie în înregistrare.. E.C.G-ului sunt:

1. Pregătirea bolnavului:
1. Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii
emoţionali;
2. Se transportă bolnavul în sala de înregistrare cu 10-15 minute înainte de
înregistrare, de preferinţă cu căruciorul;
23
 3. Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare;
4. Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să se relaxeze.
2. Montarea electrozilor pe bolnav:
Placa de metal a electrozilor se montează pe părţile moi ale extremităţilor. Sub placa
de metal a electrozilor se aşează o pană înmuiată intr-o soluţie de electrolit (o lingură de sare
la un pahar de apă), sau pastă specială pentru electrozi.
Cei zece electrozi se fixează pe bolnav în felul următor:

MONTAREA ELECTROZILOR PENTRU MEMBRE:

 ROŞU - mâna dreaptă
 GALBEN - mâna stângă
 VERDE - picior stâng
 NEGRU - picior drept
MONTAREA ELECTROZILOR PRECORDIALI:
V1 - spaţiul IV intercostal pe marginea dreaptă a sternului
V2 - spaţiul IV intercostal pe marginea stânga a sternului
V3 - între V2 - V4
V4 - spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară
V5- la intersecţia dintre orizontala adusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă
V6- la intersecţia dintre orizontala adusă din V4 şi linia axilară mijlocie stingă
3. Pregătirea aparatului
aparatul va fi legat la priza de împământare
4. Verificarea poziţiei corecte a clapelor şi butoanelor
5. Punerea în funcţiune a aparatului
6. Testarea aparatului (înregistrarea testului etalon)
7. înregistrarea electrocardiogramei D D D
8. înregistrarea derivaţiilor unipolare şi precordiale
a. aVR aVL aVF
b. V V V
c. V V V
9. Terminarea înregistrărilor
a) Se scoate din funcţiune apărutul
b) îndepărtarea electrozilor de pe pacient
c) Notarea electrocardiogramei
Asistenta medicală notează pe electrocardiogramă: numele, prenumele, vârsta,
înălţimea, greutatea pacientului, menţionează medicaţia folosită, data şi ora înregistrării,
viteza de derulare, semnătura celui care a înregistrat.

PE O ELECTROCARDIOGRAMĂ NORMALĂ DEFINIM:

1. UNDE - convenţional numite: P,~, R, S, T, U;
2. SEGMENTE - distanţa dintre două unde: (P- ), (ST);
3. INTERVALE - undă + segmente ((P-) cuprinde P + segmentul (P-). (~T)
cuprinde unda ~RS + segmentul (ST) + unda T.
Intre două cicluri cardiace se înregistrează linia zero potenţial (linia izoelectrică).
Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive, cele care se găsesc dedesubtul ei,
negative.
Intervalul P~ se măsoară de la începutul undei P şi corespunde timpului în care
stimulul străbate atriile de la nodului sinusal pană la nodului atrioventricular.

24
 Timpul de conducere a stimulului de la atrii la ventriculi este normal de 0,12-0,21
secunde.
Unda P şi segmentul P~ reprezintă expresia electrică a activităţii atriilor. Undele ~RS,
segmentul ST şi unda T reprezintă expresia electrică a activităţii ventriculare.

IV. PROCES DE ÎNGRIJIRE

DEFINIŢIE: Este un proces ciclic, în rezolvarea problemelor, aplicaţia sa permite

identificarea necesităţilor persoanelor îngrijite şi de a răspunde prin îngrijiri adaptate pentru a
ajuta persoana să-şi recupereze autonomia. Pacientul este recunoscut ca participant activ la
această intervenţie ceea ce îl interesează să-şi obţină independenţa.
SCOPUL: Este acela de a trece de la îngrijiri instituţionalizate la îngrijiri
individualizate. Îngrijirile instituţionalizate sunt acele îngrijiri ce obligă pacientul să respecte
unele reguli, orare, legi ce nu ţin cont de dorinţele sale. Îngrijirile individualizate sunt acele
îngrijiri în care pacientul este plasat în centrul preocupărilor şi se ţine cont de dorinţele şi
necesităţile sale.

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE CUPRINDE:

1. Culegerea datelor;
2. Identificarea problemelor de îngrijire;
3. Planificarea îngrijirilor;
4. Aplicarea în practică a planului de îngrijire;
5. Evaluarea rezultatelor.

1. CULEGEREA DATELOR - constă în culegerea informaţiilor pentru a

identifica bolnavul.
2. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE ÎNGRIJIRE - constă în
interpretarea datelor şi identificarea deficienţelor privind nevoile fundamentale.
3. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR - presupune două etape:
a. determinarea obiectivelor de atins;
b. stabilirea mijloacelor pentru rezolvare.
4. APLICAREA ÎN PRACTICA A PLANULUI DE ÎNGRIJIRE - se realizează
în funcţie de modul de execuţie şi supraveghere, de a căror bună execuţie răspunde asistenta
medicală.
5. EVALUAREA REZULTATELOR - reprezintă o descriere precisă şi o
apreciere a rezultatelor îngrijirilor acordate pacientului, în funcţie de obiectivele stabilite.

25
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI
CU INFARCT .MIOCARDIC ACUT

IV. 1. Cazuri practice

CAZUL -I-

A) IDENTIFICAREA PACIENTULUI

DATE PERSONALE:NUME: M .
PRENUME: V
SEX: masculin
DOMICILIUL: localitatea Fălticeni, str. Republicii B1.38, sc. D,
ap. 5
PROFESIA: pensionar
VÂRSTA: 63 ani
FO:5952
DATA INTERNĂRII: 05.05. 2016
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: CICD. FA CU A V rapidă edem pulmonar acut
Suspect infarct miocardic acut
MOTIVELE INTERNĂRII: durere în regiunea retrosternală cu iradiere în braţul
stâng şi iterscopulovertebral, disp. de repaus şi de decubit.

ANAMNEZĂ:
a) antecedente hetero-colaterale nesemnificative;
b) antecedente personale (fiziologie, patologie) nesemnificative;
c) condiţii de viaţă şi muncă: normal, de profesie electrician
d) comportare faţă de mediu: normală.

ISTORICUL BOLII: bolnavul se internează pentru dureri în regiunea retrosternală cu caracter

constrictiv cu iradiere în braţul stâng şi interscopulovertebral. Debut cu două
săptămâni în urmă prin dureri în regiunea retrosternală - nu a acordat atenţie - vineri
25.01.2016 la ora 20 prezintă durere accentuată în regiunea retrosternală însoţită de
transpiraţii, dispnee; bolnavul nu s-a prezentat la medic. Durerile s-au repetat; nu a
luat nici un tratament.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Aparatul locomotor - anatomic integru

Aparatul respirator - torace normal
- număr respiraţii: 16 respiraţii/minut

26
 - dispnee de repaus
Aparatul cardiovascular
 regiunea precordial nemodificată
 şoc apexian prezent (IC – stâng)
 zgomote cardiace ritmice
 puls -76 pulsaţii pe minut
 T.A. - 120/80 mmHg (M.sup.dr.Clino)
 T.A. - 120/80 mmHg (M.sup. stg. Clino)

Aparat digestiv
 abdomen nedureros
 tranzit intestinal-normal
 ficat cu diametre normale
 splina - nu se palpează
Aparatul renal
 loje renale libere nedureroase
 micţiuni fiziologice
S.N.C.
 orientat în timp şi spaţiu
 reflexe prezente

B) PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
Planificarea îngrijirilor privind intervenţiile legate de necesităţile bolnavului şi
evidenţierea obiectivelor se face ţinând seama de capacitatea lui de a-şi satisface fiecare din
cele 14 nevoi fundamentale.

Nr. Nevoi
Independenţă Dependenţă Sursa de dificultate
Crt. fundamentale
1. A respira Respiraţie spontană - la debut dependent apoi - senzaţie de lipsă de aer-
parţial independent dispnee inspiratorie
A mânca şi a Reflex de anorexie - parţial - alimentaţie artificială
bea deglutiţie prezent dependent dificultatea de a apoi alimentaţie pasivă în
se alimenta funcţie de ameliorare –
alimentaţie activă
3. A elimina Diureză normală - parţial dependent - repaus absolut la pat
Tranzit intestinal imposibili: ale a de a se
normal deplasa la grupul sanitar
4. A mişca şi Mişcări coordonate - parţial dependent - prevenirea escarelor
menţinerea, Reflexe normale scăderea capacităţii de (repaus absolut la pat)
bunei posturi efort
5. A te odihni - parţial dependent (adm. criza dureroasă,

27
 de sedative) durere precordială,
dispnee, anxietate
6. A te îmbrăca şi - - ]n primele 4-5 zile este imobilizare la pat
dezbrăca dependent criza dureroasă
7. A menţine - afebril cu puţine - parţial dependent - ischemie miocardică
temperatura la zile de
limite normale subfebrilitate
uşoară
8. A fi curat coloraţia - în perioada de debut (3-5 - repaus absolut la pat
A proteja tegumentelor şi zile) este dependent - interzicerea efortului
tegumentele şi mucoaselor fizic
mucoasele normale
- nu prezintă
plăgi
9. A evita - posibilitatea - repaus absolut la pat
pericolele complicaţiilor

10. A comunica Conştient - parţial dependent în - starea critică durerea

perioada de debut intensă anxietate
11. A-şi practica Creştin ortodox - -
religia
12. A te realiza Stare optimistă - influenţat parţial de - starea de boală
evoluţia bolii .
13. A te recrea - - parţial dependent - durere, anxietate
14. A învăţa Cooperant - educaţie sanitară -

28
29
 Data PROBLEMA INTERVENŢIA EVOLUŢIE
PROPRIE DELEGATA
05.05.2016 - anxietate -aşezarea comodă a bolnavului în pat ECG-efectuată la indicaţia medicului - dispariţia parţială a
06.05.2016 - agitaţie repaus absolut la pat TRATAMENT: durerii
- dureri retrostemale - psihoterapie 1) Ser glucozat 5x25ml - creşterea tonusului
cu iradiere în - supravegherea funcţiilor vitale şi 2) Nitroglicerină f.I Bolnavului
membrul superior notarea valorilor acestora în foaia de 3) Sistem de perfuzie 1(1-3 perf. -nu au apărut complicaţii
stâng şi observaţie a bolnavului (i-v.)) - tranzit intestinal normal
interscopulovertebr - P - D=88 puls/min 4) Amestec litic=mialgin (lf)+ - afebril
al - S=90 puls/min diazepam( 1 f)+algocalmin(2f)+12
- dispnee de repaus - VN=80-90 puls/min ml ser fiziologic din care se
- prevenirea - TA-D=130/80mmHg administrează 3 ml intravenos sau
complicaţiilor - S=130/80mmHg în perfuzie.
- VN=150/90mmHg 5) Heparină f.IV-lf la 6 ore (i.v.)
- R-D=15 resp/min 6) Meprobamat 3 tb/zi
- S=16 resp/min 7) Aspirină 1 tb/zi
- VN-16 resp/min 8) Diazepam 1 comp/zi
- T-D=36,6 °C
- S=36,9 °C
- VN=36,9 °C
- alimentaţie pasivă
- regim hi dric
- oxigenoterapie
- bazinet urinar D=l 500 ml

30
07.05.2016 - dureri retrosternale de - repaus psihic ECG-efectuată la indicaţia medicului - dispariţia parţială a
mică intensitate - repaus absolut la pat TRATAMENT: durerii
- dispnee moderată de - supravegherea funcţiilor vitale 1. Ser glucozat 5x25ml - stare generală ameliorată
repaus - P-D=86 puls/min 2. Nitroglicerină f.I nu au apărut complicaţii
- adinamie - S=88 puls/min 3. Sistem de perfuzie I (1-3 perf. i.v.) tranzit intestinal normal
- prevenirea - TA-D=120/70mmHg 4. Amestec litic = mialgin (l f) + bolnavul este afebril
complicaţiilor - S=120/70mmHg diazepam (l f)+ algocalmin (2 f)+ respiraţie normală
- R-D=15 resp/min – 12 ml ser fiziologic în care se
- S=16 resp/min administrează 3 ml intravenos.
- T-D=36,4 °C -S=36,6 °C 5. Heparină f IV- If la 6 ore (i.v.)
- alimentaţie pasivă la pat 6. Meprobamat 3 tb/zi
- regim hidric 7. Aspirină 1 tb/zi
- toaleta parţială la pat bazinet urinar 8. Diazepam 1 compr./zi (seara)
D= 1600ml

08.05.2016 - dureri retrostemale - repaus psihic repaus la pat ECG - la indicaţia medicului - în urma tratamentului
de intensitate şi - supravegherea funcţiilor vitale - recoltarea sângelui pentru analiza de evoluţia este pozitivă
durată mică - P- D= 88 puls/min laborator (HLG, VSH; glicemie, TGO, - tonus crescut
- dispnee moderată - -S= 92 puls/min LDH, CPK) - nu au apărut complicaţii
- adinamie - TA-D= 120/90 mmHg TRATAMENT: tranzit intestinal normal
- S = 130/80 mmHg 1. Ser glucozat 5x 25 ml bolnavul este afebril
- R - D = 16 resp/min 2. Nitroglicerină f.I
- S = 17 resp/min 3. Sistem de perfuzie 1(1.-3perf(i.v.))
- T-D = 36,6 °C 4. Amestec litic = mialgin(lf)+
- S=36,8°C diazepan (lf) + algocalmin (2f) +12
- alimentaţie pasivă ml ser fiziologic din care se
- regim hidric administrează 3 ml intravenos.
- toaleta parţial la pat 5. Heparină f.IV - lf la 6 ore (i.v.)
- bazinet urinar D = 1700 ml 6. Meprobamat 3 tb/zi
- oxigenoterapie 7. Aspirină 1 tb/zi
8. Diazepam 1 comp/zi (seara)

31
09.05.2016 - durerea retrosternală - repaus psihic ECG - efectuată la indicaţia medicului nu au apărut complicaţii
mai mică ca - mobilizare parţială la pat (mişcări - rezultatul analizei de laborator a - tonus crescut faţă de
intensitate faţă de uşoare ale membrilor şi aşezarea în - sângelui: ziua precedentă
ziua precedentă poziţie şezândă toate acestea sub - Hb = 14,5% VN = 14-17 g% - bolnavul efectuează
- prevenirea controlul pulsului) - L = 5100/mm sânge mişcări uşoare la pat, (
complicaţiilor - educaţia sanitară a bolnavului - VN = 4000-9000 mm sânge fară ajutorul altei
- toaleta parţială la pat - VSH = 20 mm/60 miri persoane) fară
- alimentaţie pasivă - VN= 1-10 mm/60 min modificări ale pulsului
- regim hidric - Glicemie = 78 mg/dl tranzit intestinal normal
- supravegherea funcţiilor vitale - VN = 80-110 mg/dl bolnavul afebril
- P - D = 84 puls/min - TGO = 12 U/L VN = 0-40U/L coloraţia tegumentelor şi
- -S = 86puls/min - LDH = 293 U/L VN = 200-400 mucoaselor normale
- TA-D= 110/60 mmHg U/L •
- S= 110/60 mmHG - CPK = 71 U/LVN = 24-195 U/L
- R- D = 15 resp/min TRATAMENT:
- S = 17 resp/min 1. Ser glucozat 5x25 ml
- T-D = 36,5 °C 2. Nitroglicerină f.I
- S = 36,6 °C 3. Sistem de perfuzie I (1.-3.
- Bazinetul urinar se oferă la cererea perf(i.v.))
bolnavului D = 1600 ml 4. Amestec litic = mialgin (lf)+
diazepam (1i) + algocalmin (2f)+
12 ml ser fiziologic din care se
administrează 3 ml intravenos
5. Heparină f.IV - 1 fia 6 ore (i.v.)
6. Meprobamat 3 tb/zi
7. Aspirină 1 tb/zi
8. Diazepam 1 comp/zi (seara
înainte de culcare)

32
10.05.2016 - Reapariţia durerilor - repaus psihic Electrocardiogramă efectuată la - bolnavul în urma
precordiale, când - mobilizare precoce indicaţia medicului tratamentului se simte
depune un efort mai - educaţia sanitară a bolnavului Recoltarea sângelui pentru analize de mai bine
mare - toaleta pe regiuni efectuată la pat laborator: T.Howel, TGO, CPK, LDH) - nu au apărut complicaţii
- agitaţie - supravegherea funcţiilor vitale TRATAMENT: grave
- anxietate - P -D= 80puls/min 1. Nitroglicerină f.I - tranzit intestinal normal
- prevenirea - -S= 90puls/min 2. Ser glucozat 500 ml (1.-2. Perf - bolnavul este mai puţin
complicaţiilor - TA-D= 110/60 mmHG (i.v.)) agitat
- sub febrilitate - -S= 110/60mmHg 3. Heparină f.IV -1 fia 6 ore (i.v.)
- dispnee uşoară - R -D= 16 resp/min 4. Meprobamat 3 tb/zi
- -S=20 resp/min T-D=36,4°C -S= 5. Aspirină 1 tb/zi
37,2 °C 6. Diazepam 1 comp/zi (seara)
- oxigen în caz de pusee de dispnee 7. Ulcerotrat 3 tb/zi
- trecătoare 8. Isonit 3x 20 mg/zi
- bazinetul urinar se oferă la cererea 9. Diacordin 3x 60 mg/zi
bolnavului D= 1600 ml
11.05.2016' - durerea retrosternală - psihoterapie EGG — la indicaţia medicului - calmarea durerilor
de intensitate redusă - mobilizare precoce-educaţie sanitară - rezultatul analizei de laborator a - evoluţie pozitivă
- prevenirea a bolnavului sângelui din ziua precedentă: - tranzit intestinal normal
complicaţiilor - P -D=80 puls/min T.Howel M=100s B=260 s - bolnavul este afebril
- -S=82 puls/min - VN=l'20"-2'40"- TGO=25 U/L - tegumente şi mucoase
- TA-D=115/70mmHg - VN=0-40U/L - LDH=658 U/L - normal colorate
- S=115/70mmHg - VN=200-400U/L - CPK=78 U/L - bolnavul este cooperant
- R -D=17resp/min - VN=24-195U/L
- -S=18 resp/min TRATAMENT:Ser glucozat 500ml -
- T -D=36,4 °C Nitroglicerină f.l - Heparină f.IV-lf la 6
- -S=36,6 °C ore (i.v) - Meprobamat 3 tb/zi -
- -regim (hiposodat) hidric Aspirină tb/zi – Diazepam 1 comp/ zi
- alimentaţie pasivă la pat (seara) - Ulcerotrat 3tb/zi - Isonit 3x 20
- bazinet urinar D =1700ml mg /zi - Diacordin 3x 60 mg/zi

33
12.05.2016 - dureri uşoare - repaus psihic ECG — la indicaţia medicului - evoluţie pozitivă în
13.05.2016 retrostemale ce apar - mobilizare precoce (sunt permise TRATAMENT:' urma tratamentului
în timpul zilei,(de doar mişcările uşoare şi de strictă - Isonit 3x20 mg/zi aplicat
durată scurtă) necesitate) - Diacordin 3x60 mg/zi - tegumente şi mucoase
- prevenirea - educaţia sanitară - Heparină f.IV - 1 f la 6 ore (i.v.) normal colorate
complicaţiilor - administrare de oxigen în timpul - Meprobamat 3tb/zi - tranzit intestinal normal
- subfebrilitate dispneei - Aspirină Vi tb/zi - diureză normală (D=
- dispnee uşoară - supravegherea funcţiilor vitale - Diazepam 1 comp/zi (seara) 1600 ml)
- uşoară cefalee - P -D= 80puls/min - Diclofenac 3 comp/zi - bolnavul este optimist
- -S= 90puls/min - Trombostop 1 comp/zi - bolnavul îşi efectuează
- TA -D= 110/60mmHg - 9) Ulcerotrat 3 tb/zi singur toaleta parţială de
- -S= 110/60mmHg dimineaţă
- R -D= 16resp/min
- -S= 19resp/min
- T-D=36,3 °C
- -S=37,l °C
- regim hiposodat, hipolipidic
alimentaţie pasivă
14.05.2016 - dureri retrosternale - psihoterapie ECG - la indicaţia medicului - evoluţie pozitivă tonus
de intensitate foarte - mobilizare precoce TRATAMENT:' crescut tegumente şi
redusă - educaţia sanitară - Isonit 3x20 mg/zi mucoase normal
- prevenirea - supravegherea funcţiilor vitale - Diacordin 3x60 mg/zi colorate
complicaţiilor - P -D= 84 puls/min - Heparină f. IV-lf la 6 ore (i.v.) - nu au apărut complicaţii
- uşoară dispnee de - S= 86 puls/min - Meprobamat 3 tb/zi - bolnavul îşi efectuează
efort - TA-D= 105/60mmHg - Aspirină Vi tb/zi singur toaleta corporală
- -uşoară cefalee - S= 105/60mmHg - Diazepam 1 comp/zi (seara) de dimineaţă
- R ~D= 15 resp/min - Diclofenac 1 comp/zi - D= 1700 ml
- S= 16 resp/min T-D=36,6°C-S= - Trombostop 1 comp/zi
36,8°C - Ulcerotrat 3 tb/zi
- oxigen în timpul dispneei
- regim hiposodat, hipolipidic
- alimentaţie activă

34
15.05.2016 - bolnavul este puţin - psihoterapie ECG -la indicaţia medicului - starea generală
16.05.2016 agitat cu un psihic - crearea mediului favorabil TRATAMENT: ameliorată
mai scăzut faţă de - facilitarea contactului acestuia cu - Isonit 3x20 mg/zi - tranzit intestinal normal
zilele precedente bolnavii restabiliţi pentru restabilirea - Diacordin 3x60 mg/zi diureză normală D= 1600
- prevenirea stării emoţionale normale - Meprobamat 3 tb/zi ml
complicaţiilor - educaţie sanitară - Aspirină Vi tb/zi - nu au apărut complicaţii
- uşoară dispnee (la - supravegherea funcţiilor vitale - Diazepam 1 comp/zi (seara) - bolnavul se deplasează
trezire) - P -D= 82 puls/min -S= 84 puls/min - Trombostop 1 comp/zi singur la baie şi pentru a
TA -D= 115/60mmHg servi masa
- -S= 115/60mmHg
- R -D= 14 resp/min -S= 15 resp/min
T-D=36,4 °C -S= 36,7 °C
17.05.2016 - bolnavul nu prezintă - psihoterapie ECG - la indicaţia medicului - stare generală meliorată
18.05.2016 acuze clinice - mobilizare precoce TRATAMENT: - tonus crescut
- prevenirea - P-D= 80 puls/min 1) Isonit 3x20 mg/zi - tranzit intestinal normal
complicaţiilor - -S= 85 puls/min 2) Diacordin 3x60 mg/zi diureză normală D= 1600ml
- TA -D= 120/70mmHg 3) Meprobamat 3 tb/zi - bolnavul este afebril
- -S= 120/70 mmHg 4) Aspirină J4 tb/zi
- R -D= 16 resp/min 5) Diazepam 1 comp/zi (seara)
- -S= 17 resp/min 6) Trombostop 1 comp/zi
- T-D=36,6 °C -S= 36,8 °C
- alimentaţie activă
- regim hipocaloric, hiposodat
19.05.2016 uşoară jenă (arsură) - psihoterapie ECG - la indicaţia medicului - stare generală
20.05.2016 epigastrică datorită - mobilizare precoce Analiza de laborator a sângelui pe data ameliorată
gastritei preexistente - - educaţie sanitară de 19.05.2016 - tonus crescut
prevenirea complicaţiilor - supravegherea funcţiilor vitale - timp ~uik M = 12 s - tranzit intestinal normal
- P -D= 82 puls/min - B = 22,5 s - diureză normală D=
- -S= 86 puls/min - VN = 12-15 secunde 1700 ml
- TA -D= 120/70 mm Hg - LDH = 321 U/L - afebril
- -S= 120/70 mmHg - CPK = 69 U/L
- R —D= 15 resp/min - TGO = 16 U/L VN = 200-400 U/L

35
 - -S- 16 resp/min
- T-D = 36,7 °C
- S = 36,9 °C
- alimentaţie activă
- regim hipocaloric, hiposodat
21.05.2016 - fără acuze subiective - psihoterapie
- prevenirea - educaţie sanitară
complicaţiilor - supravegherea funcţiilor vitale
- P -D= 80 puls/min
- -S= 84 puls/min
- TA -D= 120/70 mmHg
- -S= 120/70mmHg
- R -D= 16 resp/min -S= 17 resp/min 6. Ulcerotrat 3 tb/zi
- T-D=36,6 °C -S= 36,8 °C
- alimentaţie activă
- regim hipocaloric, hiposodat
22.05.2016 - bolnav tară acuze - psihoterapie
23.05.2016 clinice subiective - educaţie sanitară
- prevenirea - supravegherea funcţiilor vitale
complicaţiilor - P-D= 81 puls/min -S= 84 puls/min 2. Diacordin 3x60 mg/zi
- TA -D= 125/70 mmHg
- -S= 130/75 mmHg
- R -D= 16 resp/min -S= 17 resp/min 5. Trombostop 1 comp/zi
- T-D=36,7 °C -S=36,9 °C
- regim hipocaloric, hiposodat
- alimentaţie activă
36
- VN = 24-195 U/L
- VN = 0-40 U/L
TRATAMENT:
- Isonit 3x20 mg/zi
- Diacordin 3x60 mg/zi
- Meprobamat 3 tb/zi
- Diazepam 1 comp/zi
- Trombostop 1 comp/zi
- Ulcerotrat 3 tb/zi
ECG -la indicaţia medicului
TRATAMENT:
1. Isonit 3x20 mg/zi
2. Diacordin 3x60 mg/zi
3. Meprobamat 3 tb/zi
4. Diazepam 1 comp/zi ( seara )
5. Trombostop 1 comp/zi
ECG- la indicaţia medicului
TRATAMENT:
1. Isonit 3x20 mg/zi
3. Meprobamat 3 tb/zi
4. Diazepam 1 comp/zi (seara)
6. 6) Ulcerotrat 3 tb/zi
- stare generală
ameliorată
- tonus crescut
- bolnavul este afebril
- bolnavul este optimist,
cooperant
- diureză normală D=
1700 ml
- stare generală
ameliorată
- tonus crescut
- bolnavul este afebril
- psihic restabilit
- diureză normală
D= 1600 ml
bolnavul a fost externat
- pe data de 23.05.2016
 EPICRIZA FINALA

Bolnav în vârstă de 63 de ani cu factori de risc coronarian (fumător, consumator de

cafea, stres) se internează pentru un accident coronarian major în teritoriul subendocardic,

confirmat clinic, ECG şi enzimatic.

Evoluţie favorabilă sub tratament coronarodilatator şi anticuagulant.

La externare ECG cu ischemie, subepicardică antero-apicalâ.

Regim - hiposodat, hipolipidic;

- interzis fumat, alcool, cafea;

- evitarea eforturilor fizice.

Tratament - Isonit 20mgx3/zi

- Trombostop 14 comp/zi

- Diacordin 60 mg x3/zi

- Meprobamat 1/2 tb x2/zi Concediu medical- 21 zile.

Bolnavul se va prezenta regulat la control cardiologie.

37
 CAZUL II

A) IDENTIFICAREA PACIENTULUI

DATE PERSONALE : NUME: G

PRENUME :M SEX: masculin
DOMICILIUL: localitatea Fălticeni, str. Sucevei
PROFESIA: pensionar VÂRSTA: 66 ani
F.O. 5999
DATA INTERNĂRII: 07.05.2016
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Infarct miocardic acut antero-lateral
MOTIVELE INTERNĂRII: Jenă dureroasă precordială CICD.
Oboseală fizică, senzaţie de greutate retrosternală

ANAMNEZĂ:
a) antecedente heredo-colaterale-nesemnificative
b) antecedente personale (fiziologie, patologie) nesemnificative
c) condiţii de viaţă şi muncă: pensionar
d) comportare faţă de mediu: orientat în timp şi spaţiu

ISTORICUL BOLII: Debut brusc în urmă cu două săptămâni prin dureri în regiunea
precordială, dureri cu caracter constrictiv.
Bolnavul prezintă: dispnee, transpiraţii, oboseală fizică accentuată.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Stare generală - satisfăcătoare Tegumente şi mucoase cu aspect normal.
Aparatul respirator - torace simetric moderat sonoritate normală
Aparatul cardiovascular - regiune precordială nemodificată
 şoc apexian prezent puls- 80pulsaţii/minut
 T.A. 130/80 mmHg (M.sup.dr.clino)
 T.A. 130/80 mmHg (M.sup.stg.clino)

Aparatul digestiv - abdomen nedureros,

- tranzit intestinal - normal
- ficat cu diametre normale
- splina- nu se palpează
Aparatul renal – nemodificat
- micţiuni fiziologice
S.N.C. - reflexe prezente

38
 B) PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Planificarea îngrijirilor privind intervenţiile legate de necesităţile bolnavului şi

evidenţierea obiectivelor se face ţinând seama de capacitatea lui de a-şi satisface fiecare din
cele 14 nevoi fundamentale.

Nr. Nevoi
Independenţă Dependenţă Sursa de dificultate
Crt. fundamentale
1. A respira Respiraţie spontană - la debut dependent apoi - senzaţie de lipsă de aer-
parţial independent dispnee inspiratorie
A mânca şi a Reflex de anorexie - parţial - alimentaţie artificială
bea deglutiţie prezent dependent dificultatea de a apoi alimentaţie pasivă în
se alimenta funcţie de ameliorare –
alimentaţie activă
3. A elimina Diureză normală - parţial dependent - repaus absolut la pat
Tranzit intestinal imposibili: ale a de a se
normal deplasa la grupul sanitar
4. A mişca şi Mişcări coordonate - parţial dependent - prevenirea escarelor
menţinerea, Reflexe normale scăderea capacităţii de (repaus absolut la pat)
bunei posturi efort
5. A te odihni - parţial dependent (adm. criza dureroasă,
de sedative) durere precordială,
dispnee, anxietate
6. A te îmbrăca şi - - ]n primele 4-5 zile este imobilizare la pat
dezbrăca dependent criza dureroasă
7. A menţine - afebril cu puţine - parţial dependent - ischemie miocardică
temperatura la zile de
limite normale subfebrilitate
uşoară
8. A fi curat - coloraţia - în perioada de debut (3-5 - repaus absolut la pat
A proteja tegumentelor şi zile) este dependent - interzicerea efortului
tegumentele şi mucoaselor fizic
mucoasele normale
- nu prezintă
plăgi

39
9. A evita - posibilitatea - repaus absolut la pat
pericolele complicaţiilor

10. A comunica Conştient - parţial dependent în - starea critică durerea

perioada de debut intensă anxietate
11. A-şi practica Creştin ortodox - -
religia
12. A te realiza Stare optimistă - influenţat parţial de - starea de boală
evoluţia bolii .
13. A te recrea - - parţial dependent - durere, anxietate
14. A învăţa Cooperant - educaţie sanitară -

40
 Data PROBLEMA INTERVENŢIA EVOLUŢIE
PROPRIE DELEGATA
08.05.2016  anxietate  repaus absolut la pat se efectuează EKG  persistă durerile
 dureri precordiale  repaus psihic TRATAMENT: precordiale
cu caracter  supravegherea funcţiilor vitale  Serglucozat5%(1000ml)  bolnavul este anxios
constrictiv  P -D=80 puls/min; -S=82 puls/min  Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.)  nu au apărut complicaţii
 dispnee  VN= 80-90 puls/min  Algocalmin 2 f/zi (i.v.) (1-3 perf.  tranzit intestinal normal
 prevenirea  TA-D=130/80mmHg;-S= /80mmHg (i.v.))
complicaţilor  VN=150/90 mmHg  Heparină f IV 1 fia 6 ore (i.v.)
 R -D= 16resp/min -S=17resp/min  Nitropector 3 tb/zi
 VN=T 6resp/min  Meprobamat 4 tb- 1 tb.la 6 ore
 T -D= 36,8 °C -S=36,8 °C  Aspirină lA tb/zi; Diazepam 3 f/zi
 VN= 36,9 °C
 oxigenoterapie
 bazinet urinar D= 1600 ml
09.05.2016  adinamie  repaus psihic se efectuează electrocardiogramă la  evoluţie favorabilă
 anxietate  repaus absolut la pat indicaţia medicului  au scăzut în intensitate
 dureri precordiale  supravegherea funcţiilor vitale se recoltează sânge pentru analize de  şi frecvenţă puseele de
de intensitate  P -D= 80 puls/min; -S= 82 puls/min laborator a acestuia (HLG, TGP, TGO,  angină pectorală
redusă  TA-D= 130/80 mmHg -S= 130/80 CPK, fibrinogen, uree, VSH)  bolnavul este liniştit
mmHg TRATAMENT:  nu au apărut complicaţii
 R -D= 15 resp/min -S = 16 resp/min  Ser glucozat 5%( 500 ml)  diureză şi micţiuni
 T-D = 36,7 °C -S = 36,8 °C  Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.)( 1 .-=n normale
 oxigenoterapie perf.(i.v.))  tranzit intestinal normal
 se oferă bazinet urinar la nevoie D =  Heparină f.IV - lf la 6 ore(i.v.)
1700 ml  Nitropector 3 tb/zi
 regim hidric  Aspirină lA tb/zi
 Meprobamat tb IV - 1 tb la 6 ore
 Diazepam 3 f/zi (i.v.)
 Rezultatul analizelor de laborator a
sângelui:

41
  HLG -Ht= 46% -Hb= 13,8 g%
 -L= 12950/ mm sânge
 HLG -Ht= 43-49% -Hb= 14-17 g%
 -L= 4000-9000 /mm sânge
 TGO 29 U/L; TGP= 24 U/L
 CPK=163U/L; VN= 0-40 U/L
 VN= 0-49 U/L; VN= 24-195 U/L
 Fibrinogen = 446 mg/dl
 VN= 150-400 mg/dl
 Uree= 43 mg/dl VN= 10-50 mg/dl
VSH= 30 mm/60 min. VN= 1-10
mm/h
10.05.2016  durere difuză  repaus absolut la pat Electrocardiogramă la indicaţia  stare generală ameliorată
precordială  repaus psihic medicului  evoluţia pozitivă
 dispnee uşoară de  supravegherea funcţiilor vitale  recoltarea sângelui pentru analize  tonus bine prezentat
efort  P -D= 78 puls/min; -S= 80 puls/min de laborator (lipide, trigliceride,  tranzit intestinal normal
 prevenirea  TA -D= 120/70 mmHg colesterol, LDH, kunkel, glicemie)
complicaţiilor  -S= 120/70 mmHg TRATAMENT:
 R-D= 17 resp/min - Ser glucozat 5%(500ml)
 -S= 17 resp/min  Nitroglicerină 2f/zi (i.v.) (1.-2. =n
perf. (i.v.))
 T -D= 36,7 °C
 Heparină f. IV - lf la 6 ore (i.v.)
 -S= 36,9 °C
- Nitropector 3 tb/zi; Aspirină !/2b/zi;
 oxigen la nevoie
Meprobamat tb IV - 1 tb la 6 Ore;
 bazinet urinar la cererea - Diazepam 3 t/zi (i.v.)
 bolnavului D= 1700 ml  Rezultatul analizelor de
 alimentaţie pasivă  laborator:l)Lipide= 538 mg/dl
 regim hidric  VN = 450-800 mg/dl Trigliceride
= 51 mg/dl VN = 36-165 mg/dl
 Glicemie = 72 mg/dl
 VN= 80-110 mg/dl

42
11.05.2016  uşoară jenă  repaus psihic şi crearea mediului
retrostemală de  benefic stării bolnavului
mică durată  repaus parţial la pat
 dispnee moderată  mobilizare precoce
la efort  supravegherea funcţiilor vitale
 frison la perfuzie  P -D= 80 puls/min
ora 13  -S— 82 puls/min
 prevenirea  TA-D= 118/66 mmHg
complicaţiilor  -S= 118/66 mmHg
 R -D= 16 resp/min
 -S= 17 resp/min
 T-D=36.5 °C; -S= 36.7 °C
 - regim hidric
12.05.2016  jenă retrostemală  repaus psihic
de intensitate mică  mobilizare precoce ( sub controlul
 prevenirea  pulsului)
complicaţiilor  asigurarea igienei corporale
 supravegherea funcţiilor vitale:
 P -D= 80puls/min; -S= 84 puls/min a
bolnavului
 mobilizare precoce
 supravegherea funcţiilor vitale: P -
D= 76 puls/min -S= 78 puls/min
 TA -D= 110/60 mmHg -S= 110/60
mmHg
 R —D= 16 resp/min -S= 16 resp/
min
 T-D=36.5°C -S=36,6 °C
 regim hiposodat, hipocaloric
 alimentaţie activă
43
Eelectrocardiogramă la indicaţia
medicului (prezintă modificări ce pun
în evidenţă un accident coronarian de
mică gravitate)
TRATAMENT:
 Ser glucozat 5%(500 ml)
 Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.) (1.-2.
perf.(i.v.))
 Heparină fTV - lf la 6 ore (i.v.)
 Nitropector- 3tb/zi; Aspirină V%
tb/zi; Diazepam 3 tb/zi
 Meprobamat -1 tb la 6 ore
 8) Mialgin 1 f/zi (i.v.)
Se efectuează electrocardiogramă la
indicaţia medicului
TRATAMENT:
- Ser glucozat 5%( 500 ml)
 Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.)(l.-2.peif
(i.v.))
 Heparină f.IV - lf la 6 ore i.v.)
 Nitropector 3 tb/zi
 Aspirină 54 tb/zi
 Meprobamat tb IV 1 tb la 6
ore
 bolnavul este puţin agitat
 evoluţie favorabilă
 nu au apărut complicaţii
 funcţii vitale în limite
normale
 tonus crescut
 diureză normală D= 1600
ml
 tranzit intestinal normal
 Stare generală bună
 Tonus crescut
 Respiraţie normală
 Afebril'
 Tranzit intestinal normal
 Diureză normală
 Respiraţie normală fără
complicaţii diureză
normală D= 1600 ml
13.05.2016  uşoară jenă  repaus psihic şi crearea mediului
retrostemală de  benefic stării bolnavului
mică durată  repaus parţial la pat
 dispnee moderată  mobilizare precoce
la efort  supravegherea funcţiilor vitale
 frison la perfuzie  P -D= 80 puls/min
ora 13  -S— 82 puls/min
 prevenirea  TA-D= 118/66 mmHg
complicaţiilor  -S= 118/66 mmHg
 R -D= 16 resp/min
 -S= 17 resp/min
 T-D=36.5 °C; -S= 36.7 °C
 - regim hidric
14.05.2016  jenă retrostemală  repaus psihic
de intensitate mică  mobilizare precoce ( sub controlul
 prevenirea  pulsului)
complicaţiilor  asigurarea igienei corporale
 supravegherea funcţiilor vitale:
 P -D= 80puls/min; -S= 84 puls/min a
bolnavului
 mobilizare precoce
 supravegherea funcţiilor vitale: P -
D= 76 puls/min -S= 78 puls/min
 TA -D= 110/60 mmHg -S= 110/60
mmHg
 R —D= 16 resp/min -S= 16 resp/
min
 T-D=36.5°C -S=36,6 °C
 regim hiposodat, hipocaloric
 alimentaţie activă
44
Eelectrocardiogramă la indicaţia
medicului (prezintă modificări ce pun
în evidenţă un accident coronarian de
mică gravitate)
TRATAMENT:
 Ser glucozat 5%(500 ml)
 Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.) (1.-2.
perf.(i.v.))
 Heparină fTV - lf la 6 ore (i.v.)
 Nitropector- 3tb/zi; Aspirină V%
tb/zi; Diazepam 3 tb/zi
 Meprobamat -1 tb la 6 ore
 8) Mialgin 1 f/zi (i.v.)
Se efectuează electrocardiogramă la
indicaţia medicului
TRATAMENT:
- Ser glucozat 5%( 500 ml)
 Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.)(l.-2.peif
(i.v.))
 Heparină f.IV - lf la 6 ore i.v.)
 Nitropector 3 tb/zi
 Aspirină 54 tb/zi
 Meprobamat tb IV 1 tb la 6
ore
 bolnavul este puţin agitat
 evoluţie favorabilă
 nu au apărut complicaţii
 funcţii vitale în limite
normale
 tonus crescut
 diureză normală D= 1600
ml
 tranzit intestinal normal
 Stare generală bună
 Tonus crescut
 Respiraţie normală
 Afebril'
 Tranzit intestinal normal
 Diureză normală
 Respiraţie normală fără
complicaţii diureză
normală D= 1600 ml
15.05.2016  tară acuze  psihoterapie Sse efectuează ECG la indicaţia  Stare generală ameliorată
obiective  mobilizare precoce medicului  Tonus crescut fără
 prevenirea  igienă corporală TRATAMENT: complicaţii
complicaţiilor  educaţie sanitară  Heparină f.IV -1 f la 6 ore(i.v.)  afebril
 regim hiposodat, hipolipidic  Nitropector 3 tb/zi  respiraţie normală
 supravegherea funcţiilor vitale:  Aspirină î/2 tb/zi  diureză normală D= 1700
 P -D =78 puls/min -S= 80puls/min  Meprobamat tb IV 1 tb la 6 ore ml
 TA -D= 110/60 mmHg;
S=110/60mmHg
 R -D= 16 resp/min; -S= 18 resp/min
 T -D= 36.5 °C -S=36.7 °C
 alimentaţie activă
16.05.2016  agitaţie  repaus parţial TRATAMENT:  Stare ameliorată
nejustificată  mobilizare redusă  Heparină f.IV - lf la 6 ore i.v.)  Tonus crescut
 educaţie sanitară  Nitropector 3 tb/zi  Diureză normală D=
 regim hiposodat, hipolipidic  Aspirină Vx tb/zi 1700 ml -
 supravegherea funcţiilor vitale P -D=  Meprobamat tb IV 1 tb la 6 ore  Respiraţie normală
80 puls/min -S=76 puls/min TA -D=  Nu au apărut complicaţii
110/70 mmHg -S= 110/70 mmHg R - ;
D= 17 resp/min -S= 17 resp/min T -
D= 36.4 °C -S= 36.6 °C - alimentaţie
activă
17.05.2016  fără acuze  psihoterapie mobilizare precoce ECG la indicaţia medicului -  Evoluţie pozitivă
subiective  regim hiposodat, hipolipidic, TRATAMENT:  Tonus crescut
 prevenirea alimentaţie activă  Heparină f.IV - lf la 6 ore i.v.)  Diureză normală D
complicaţiilor  toaleta pe regiuni.  Nitropector 3 tb/zi =1600 ml
 supravegerea funcţiilor vitale P -D=  Aspirină Vi tb/zi  respiraţie normală fără
76 puls/min -S= 78 puls/min TA -D=  Meprobamat tb IY 1 tb la 6 ore complicaţii
110/66 mmHg ~S= 110/66 mmHg R
-D=16 resp/min -S= 17 resp/min T -
D= 36.5 °C -S=36.7 °C

45
18.05.2016  fără acuze  psihoterapie ECG la indicaţia medicului  Stare generală ameliorată
ubiective  regim hiposodat, hipolipidic TRATAMENT:  Tonus crescut
19.05.2016  prevenirea  alimentaţie activă  Heparină f.IV -1 f la 6 ore (i.v.)  Bolnav optimist
complicaţiilor  supravegherea funcţiilor vitale:  Nitropector 3 tb/zi  Diureză normală D=
 P -D= 74 puls/min; -S= 76 puls/min  Aspirină lA tb/zi  1700 ml
 TA -D= 120/70 mmHg; -S=  Meprobamat tb IV 1 tb la 6 ore  Bolnavul a fost externat
120/70mmHg  pe data de 19.05.2016
 R -D= 16 resp/min; -S= 16 resp/min
 T-D=36 °C; -S=36.4 °C
 P -D= 72 puls/min; -S= 76 puls/min
 TA-D=120/80 mmHg
 -S=l 20/80 mmHg
 R -D= 15 resp/min; -S=16 resp/min
 T-D=36.1 °C; -S= 36,3 °C

46
 EPICRIZA FINALA

Bolnav în vârstă de 66 de ani cu factori de risc coronarian (mare fumător) se

internează pentru un accident coronarian antero-lateral confirmat clinic, ECG şi enzimatic.

Evoluţie favorabilă sub tratament coronarodilatator şi anticuagulant. La externare ECG

cu ischemie antero-laterală.

Regim

 hiposodat, hipolipidic;

 interzis fumat, eforturi fizice.

Continuă tratamentul coronarodilatator şi anticuagulant la domiciliu prezentându-se

regulat la control cardiologie.

47
 CAZUL -III-

A) IDENTIFICAREA PACIENTULUI
DATE PERSONALE: NUME: F
PRENUME: S
SEX:masculin
DOMICILIUL: localitatea FĂLTICENI, str. M.Ioan, Bl. 15a, sc.C,
ap.6
PROFESIA: pensionar
VÂRSTA : 75 ani
F.O. 5940
DATA INTERNARE: 6.04.2016
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Infarct miocardic acut interior
MOTIVELE INTERNARE:
 dureri retrosternale
 dispnee de repaus
 edeme la membrele inferioare
 tuse uscată

ANAMNEZĂ:
a) antecedente heredo-colaterale-nesemnificative
b) antecedente personale (fiziologie, patologie) nesemnificative
c) condiţii de viaţă şi muncă: pensionar
d) comportare faţă de mediu: corespunzătoatre

ISTORICUL BOLII: bolnavul fără antecedente de afecţiune cardiacă, acuză în urmă cu o

săptămână (20 februarie) dureri retrosternale dispnee de repaus, edeme
la membrele inferioare, motiv pentru care necesită internare.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Tegumente şi mucoase normal colorate.

Ţesut celular subcutanat - normal.
Sistem limfoganglionar- nepalpabil.
Sistem osteoarticular- aparat integru.
Aparatul respirator -
- torace normal conformat,
- sonoritate normală
- murmur vezicular fiziologic
- dispnee de repaus
Aparatul cardiovascular
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stqng pe linia medioclaviculară
- puls-112 pulsaţii/minut
- T.A.- 120/80 mmHg artere periferice pulsatile
Aparatul digestiv
- abdomen moale, suplu, mobil ce participă la respiraţie, ridicat la rebordul
costal,splină nepalpabilă
- tranzit intestinal – normal

48
 B) PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Planificarea îngrijirilor privind intervenţiile legate de necesităţile bolnavului şi

evidenţierea obiectivelor se face ţinând seama de capacitatea lui de a-şi satisface fiecare din
cele 14 nevoi fundamentale.

Nr. Nevoi
Independenţă Dependenţă Sursa de dificultate
Crt. fundamentale
1. A respira Respiraţie spontană - la debut dependent apoi - senzaţie de lipsă de aer-
parţial independent dispnee inspiratorie
A mânca şi a Reflex de anorexie - parţial - alimentaţie artificială
bea deglutiţie prezent dependent dificultatea de a apoi alimentaţie pasivă în
se alimenta funcţie de ameliorare –
alimentaţie activă
3. A elimina Diureză normală - parţial dependent - repaus absolut la pat
Tranzit intestinal imposibili: ale a de a se
normal deplasa la grupul sanitar
4. A mişca şi Mişcări coordonate - parţial dependent - prevenirea escarelor
menţinerea, Reflexe normale scăderea capacităţii de (repaus absolut la pat)
bunei posturi efort
5. A te odihni - parţial dependent (adm. criza dureroasă,
de sedative) durere precordială,
dispnee, anxietate
6. A te îmbrăca şi - - ]n primele 4-5 zile este imobilizare la pat
dezbrăca dependent criza dureroasă
7. A menţine - afebril cu puţine - parţial dependent - ischemie miocardică
temperatura la zile de
limite normale subfebrilitate
uşoară
8. A fi curat coloraţia - în perioada de debut (3-5 - repaus absolut la pat
A proteja tegumentelor şi zile) este dependent - interzicerea efortului
tegumentele şi mucoaselor fizic
mucoasele normale
- nu prezintă
plăgi

49
9. A evita - posibilitatea - repaus absolut la pat
pericolele complicaţiilor

10. A comunica Conştient - parţial dependent în - starea critică durerea

perioada de debut intensă anxietate
11. A-şi practica Creştin ortodox - -
religia
12. A te realiza Stare optimistă - influenţat parţial de - starea de boală
evoluţia bolii .
13. A te recrea - - parţial dependent - durere, anxietate
14. A învăţa Cooperant - educaţie sanitară -

50
 Data PROBLEMA INTERVENŢIA EVOLUŢIE
PROPRIE DELEGATA
06.04.2016  Anxietate  repaus absolut la pat Electrocardiogramă la indicaţia  Dureri retrosternale de
 Dureri retrosternale  repaus psihic medicului intensitate redusă
 Edeme la membrele  supravegherea funcţiilor vitale: TRATAMENT:  Edemele nu s-au micşorat
inferioare  P-D= 100 puls/min; -S= 96 puls/min - Glucoza 500 ml  Puls-"galop"
 Dispnee  VN= 80-90 puls/min - NTG f.II  Anxietate
 Prevenirea  TA -D= 140/100 mmHg  Sistem de perfuzie (l.-3.perf.(i.v.))  Nu prezintă complicaţii
complicaţiilor  -S=140/100 mmHg  Heparină 4x 5000 u.i/zi  Afebril
 VN=150/90 mmHg R -D=19  Aspirină 1 tb/zi
resp/min -S=18 resp/min VN=18  Metoprolol 25 mg/zi
resp/min T-D=36.4 °C -S= 36,2 °C  Algocalmin 2 f/zi (i.v.)
 regim hidric; oxigenoterapie
 alimentaţie pasivă (artificială)
07.04.2016  Dureri retrosternale  repaus fizic şi psihic Eelectrocardiogramă  Stare generală ameliorată
de intensitate  asigurarea confortului necesar  recoltarea sângelui pentru analiza  Tonus bine prezentat
redusă  supravegherea funcţiilor vitale de laborator: VDRL, HLG, VSH,  Afebril
 Anxietate  P -D= 90 puls/min; -S= 92 puls/min TGO şi CPK.  Tranzit intestinal normal
 Adimanie  TA -D= 120/80 mmHg; -S= 120/80 TRATAMENT:  Diureză normală
 Dispnee mmHg  Glucoza 5%- 500 ml  Dispnee uşoară
 R -D= 18 resp/min; -S=18 resp/min  NTGf.II Inspiratorie
 T -D= 36.5 °C; -S= 36.6 °C  Sistem de perfuzie (l.-3.Perf (i.v.))  Durere retrostemală de
 oxigenoterapie  Heparină 4x 5000 u.i./zi (i.v.) intensitate mică faţă de
 bazinet urinar D=1700 ml  Aspiră tb/zi ziua precedentă
 regim hidric  Metoprolol 25 mg/zi  Edemele s-au micşorat
 alimentaţie pasivă (artificială)  Algocalmin 1 f/zi (i.v.) puţin
 toaleta pe regiuni la pat fără a obosi  Nitropector 3 tb/zi  Nu prezintă complicaţii
bolnavul

51
08.04.2016  durere difuză  repaus fizic şi psihic absolut Electrocardiogramă la indicaţia  Evoluţie favorabilă
retrosternă  oxigen- administrat pe perioade de medicului  Scad durerile
 dispnee uşoară timp mai scurte Rezultatul analizelor de laborator: retrosternale
 anxietate instabilă  supravegherea funcţiilor vitale HLG -Ht= 39%; -Hb= 12 g%  Bolnavul nu mai acuză
 P -D= 90 puls/min  -L=7800/mm sqnge jenă respiratorie
 -S= 94 puls/min  HLG -Ht=43-49%  Bolnavul este optimist,
 TA -D= 120/80 mmHg  -Hb= 14-17 g% liniştit
 -S= 120/80 mmHg  -L= 4000-9000/ mm sânge  Tranzit intestinal normal
 R -D= 18 resp/min< -S= 19 resp/min  VSH= 30 mm/60';  Tegumente şi mucoase
 T-D=36.6°C; -S=36.8°C  VN= 2-13 mm/h normal colorate
 bazinet urinar la cererea bolnavului  Uree= 44 mg/dl  Nu prezintă complicaţii
D= 1700 ml  VN= 10-50mg/dl  Afebril
 regim hidric  Glicemie= 74 mg/dl
 alimentaţie artificială  VN= 80- 110 mg/dl
 toaleta pe regiuni- fără a obosi  VRDL- negativ VN- negativ
bolnavul  LDH=233 U/L;
 VN= 200-400 U/L
 TGO 89 U/L
 VN= 0-40U/L
 CPK=118U/L
 VN= 24-195 U/L
TRATAMENT:
- Glucoza 5%500 ml
- NTGf.II( 1.-2. (i.v.))
- Heparină 4x5000 u.i./zi(i.v.)
- Aspirină 14 tb/zi
- Metroprolol 25 mg/zi
- Algocalmin lf/zi (i.v.)
- Nitropector 3 tb/zi

52
09.04.2016  durere difuză  repaus psihic ECG- la indicaţia medicului  Stare generală ameliorată
intermitentă  educaţia sanitară a bolnavului TRATAMENT:  Tonus crescut
retrosternală  toaleta pe regiuni- cu mişcări uşoare - Glucoza 5%-500 ml  Tranzit intestinal normal
 anxietate efectuate de bolnav (mişcări ale - NTGf.II  Tegumente şi mucoase
 agitaţie membrilor superioare şi ale corpului) - Sistem de perfuzie (1.-3. Perf V.)) normal colorate
 prevenirea  regim hidric - Heparină 4x5000 u.i./zi  Edemele s-au micşorat cu
complicaţiilor  supravegherea funcţiilor vitale - Algocalmin lf/zi (i.v.) mult faţă de prima zi
 P -D= 90 puls/min - Aspirină 54 tb/zi  Bolnava nu prezintă
- Metoprolol 25 mg/zi complicaţii
 -S= 88 puls/min
- Nitopector 3 tb/zi
 TA -D= 120/60 mmHg  Afebril
 -S= 120/60mmHg
 R -D= 20 resp/min
 -S= 19 resp/min
 T -D= 36.9 °C
 -S=36.6°C
 bazinetul urinar se oferă la
 cererea bolnavului D= 1700 ml
 alimentaţie pasivă
10.04.2016  durere de  psihoterapie  ECG - la indicaţia medicului  Bolnava este agitată
intensitate mai  mobilizare precoce TRATAMENT:  Tranzit intestinal normal
ridicată faţă de ziua  educaţia sanitară  Glucoza 5%-500 ml  Afebril
precedentă  supravegherea funcţiilor vitale P -D=  NTGf.II  Tegumente normal
 tuse cu expetoraţie 86 puls/min -S= 90 puls/min TA -D=  Sistem perfuzie (1.-3.Perf(i.v.)) colorate
mucolitică 120/80 mmHg -S= 120/78 mmHg R-  Heparină 4x5000 u.i. /zi (i.v.)  Tonus bine prezentat
 anxietate D= 17 resp/min -S= 18 resp/min T -  Aspirină Vz tb/zi  Nu prezintă complicaţii
 prevenirea D= 36.4 °C -S=36.5 °C  Metoprolol 25 mg/zi
complicaţiilor  regim hidric  Algocalmin lf/zi (i.v.)
 alimentaţie pasivă  Nitropector 3 tb/zi
 bazinetul urinar D= 1600 ml  Brufen 3 tb/zi
 toaleta pe regiuni- la pat

53
11.04.2016 Anxietate repaus psihic şi fizic (parţial) recoltarea sqngelui pentru Evoluţie parţial negativă
Tuse seacă iritativă supravegherea funcţiilor vitale analiza de laborator: TGO, CPK, LDH, Tranzit intestinal normal
Dureri P- D= 80puls/min timp Howel Modificări pulmonare
retrosternale -S= 96 puls/min bolnavul condus la radiologie Febră
Febră moderată TA -D= 150/70 mmHg pentru a efectua o radiografie Agitaţie
Prevenirea -S= 150/70 mmHg pulmonară TRATAMENT: Bolnav cu psihic afectat
complicaţiilor R -D= 20 resp/min 1) Isonit 3x20 mg/zi datorită evoluţiei aparent
-S= 21 resp/min 2) Metoprolol 2x25 mg/zi negative
T-D=37.4 °C 3) Aspirină XA tb/zi fără complicaţii
-S=38.6 °C 4) Heparină f. IV-1 fia 6 ore (i.v.)
bazinet urinar D= 1700 ml ore
-S= 100/60 mmHg 9) Coderal 3 tb/zi
R -D= 18 resp/min 10) Furosemid 1 tb/zi
-S= 19 resp/min
T-D=36.3 °C
-S= 36.5 °C
regim hiposodat, hipolipidic
alimentaţie activă
12.04.2016  uşoară jenă  repaus psihic şi crearea mediului Eelectrocardiogramă la indicaţia  bolnavul este puţin agitat
retrostemală de  benefic stării bolnavului medicului (prezintă modificări ce pun  evoluţie favorabilă
13.04.2016 mică durată  repaus parţial la pat în evidenţă un accident coronarian de  nu au apărut complicaţii
 dispnee moderată  mobilizare precoce mică gravitate)  funcţii vitale în limite
la efort  supravegherea funcţiilor vitale TRATAMENT: normale
 frison la perfuzie  P -D= 80 puls/min; -S— 82 puls/min  Ser glucozat 5%(500 ml)  tonus crescut
ora 13  TA-D= 118/66 mmHg  Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.) (1.-2.  diureză normală D= 1600
 prevenirea  -S= 118/66 mmHg perf.(i.v.)) ml
complicaţiilor  R -D= 16 resp/min  Heparină fTV - lf la 6 ore (i.v.)  tranzit intestinal normal
 -S= 17 resp/min  Nitropector- 3tb/zi; Aspirină V%
tb/zi; Diazepam 3 tb/zi
 T-D=36.5 °C; -S= 36.7 °C
 Meprobamat -1 tb la 6 ore
 - regim hidric
 8) Mialgin 1 f/zi (i.v.)

54
14.04.2016  jenă retrostemală  repaus psihic Se efectuează electrocardiogramă la  Stare generală bună
de intensitate mică  mobilizare precoce ( sub controlul indicaţia medicului  Tonus crescut
 prevenirea  pulsului) TRATAMENT:  Respiraţie normală
complicaţiilor  asigurarea igienei corporale - Ser glucozat 5%( 500 ml)  Afebril'
 supravegherea funcţiilor vitale:  Nitroglicerină 2 f/zi (i.v.)(l.-2.peif  Tranzit intestinal normal
 P -D= 80puls/min; -S= 84 puls/min a (i.v.))  Diureză normală
bolnavului  Heparină f.IV - lf la 6 ore i.v.)  Respiraţie normală fără
 mobilizare precoce  Nitropector 3 tb/zi complicaţii diureză
 supravegherea funcţiilor vitale: P -  Aspirină 54 tb/zi normală D= 1600 ml
D= 76 puls/min -S= 78 puls/min  Meprobamat tb IV 1 tb la 6
 TA -D= 110/60 mmHg -S= 110/60 ore
mmHg
 R —D= 16 resp/min -S= 16 resp/
min
 T-D=36.5°C -S=36,6 °C
 regim hiposodat, hipocaloric
 alimentaţie activă
15.04.2016  Anxietate  repaus psihic şi fizic (parţial) Recoltarea sqngelui pentru analiza de  Evoluţie parţial negativă
 Tuse seacă iritativă supravegherea funcţiilor vitale laborator: TGO, CPK, LDH, timp  Tranzit intestinal normal
 Dureriretrosternale  P- D= 80puls/min; -S= 96 puls/min Howel  Modificări pulmonare
 Febră moderată  TA -D= 150/70 mmHg  bolnavul condus la radiologie  Febră
 Prevenirea  -S= 150/70 mmHg pentru a efectua o radiografie  Agitaţie
complicaţiilor  R -D= 20 resp/min; -S= 21 resp/min  pulmonară  Bolnav cu psihic afectat
 T-D=37.4 °C; -S=38.6 °C TRATAMENT: datorită evoluţiei aparent
 bazinet urinar D= 1700 ml - Isonit 3x20 mg/zi negative
 -S= 100/60 mmHg - Metoprolol 2x25 mg/zi  Fără complicaţii
- Aspirină XA tb/zi
 R -D= 18 resp/min-S= 19 resp/min;
 Heparină f. IV-1 fia 6 ore (i.v.) ore
 T-D=36.3 °C-S= 36.5 °C
 Coderal 3 tb/zi
 regim hiposodat, hipolipidic
 Furosemid 1 tb/zi
 alimentaţie activă

55
16.04.2016  bolnavul nu acuză  psihoterapie
17.04.2016 durere retrostemală  asigurarea climatului necesar
 prevenirea  evoluţiei pozitive
complicaţiilor  supravegherea funcţiilor vitale
 P -D= 80 puls/min
 -S=74 puls/min
 TA -D= 100/60 mmHg
 -S- 100/60 mmHg
 R -D= 18 resp/min
 -S= 19 resp/min
 T -D= 36,4 °C
 -S= 36,6 °C
 alimentaţie activă
 regim hipolipidic, hiposodat
 educaţie sanitară
18.04.2016  bolnav acuze  psihoterapie
subiective  mobilizare precoce
 prevenirea  educaţie sanitară
complicaţiilor  supravegherea funcţiilor vitale
 P -D=74 puls/min
 -S= 80 puls/min
 TA -D= 100/60 mmHg
 -S= 98/60 mmHg
 R -D= 17 resp/min
 -S= 18 resp/min
 T -D-36,3 °C
 -S= 36,5 °C
 alimentaţie activă
 regim hipolipidic, hiposodat
56
ECG- la indicaţia medicului  Evoluţie pozitivă
 TRATAMENT:  Tonus crescut
 Isonit 3x20 mg/zi  Tegumente normal
 Metoprolol 2x 25 mg/zi colorate
 Aspirină Vi tb/zi  Tranzit intestinal normal
 Heparină f IV 1 f la 6 ore(i.v.)  Diureză normală D=1700
 Captopril (25 mg) - 2x lA tb/zi ml
 Meprobamat lA tb/zi  Afebril
 Diazepam 1 comp/zi (seara)  Bolnav cooperant
 Ampicilina cp VIII 2 cp Ia 6 ore
 Coderal 3 tb/zi
 Trombostop 1 comp/zi
ECG - la indicaţia medicului  Stare generală ameliorată
Rrecoltarea sângelui pentru analize de  Tonus crescut
laborator TGP, CPK, LDH, Timp ~uf  Afebril
TRATAMENT:  Diureză normală D=
- Isonit 3x20 mg/zi 1600 ml
 Metoprolol 2x 25 mg/zi  Tranzit intestinal normal
 Aspirină lA tb/zi  Nu au apărut complicaţii
 Captopril (25 mg) -2x % tb/zi  Bolnav optimist
 Meprobamat lA tb/zi
 Diazepam 1 comp/zi (seara)
 Trombostop 1 comp/zi
19.04.2016  bolnav fără acuze  psihoterapie ECG- la indicaţia medicului  Stare generală ameliorată
subiective  mobilizare precoce Rezultatul analizelor de laborator:  Tonus crescut
 prevenirea  educaţie sanitară supravegherea  LDH=454 U/L  Bolnavul este afebril
complicaţiilor funcţiilor vitale  VN=200-400U/L  Tranzit intestinal normal
 P -D=80 puls/min  CPK=43 U/L  Diureză normală D=
 -S=86 puls/min  VN=24-195U/L  1700 ml
 TA -D=120/70 mmHg  TGO=28 U/L  fară complicaţii
 -S= 120/70 mmHg  VN=0-40U/L
 R -D= 17 resp/min  Timp Ouik M=12 s
 -S=18 resp/min  B- B=14.5s
 T -D=36,4 °C  VN= 12-15 secunde
 -S=36,5 °C TRATAMENT:
 alimentaţie activă  Isonit 3x 20 mg/zi
 regim hipolipidic, hiposodat  Metoprolol 2x 25 mg/zi
 Aspirină XA tb/zi
 Captopril ( 25 mg) - 2x % tb/zi
 Meprobamat lA tb/zi
 Diazepam 1 comp/zi (seara)
 Trombostop 1 comp/zi
20.04.2016  Fără acuze  asigurarea climatului necesar ECG- la indicaţia medicului  Stare generală ameliorată
subiective evoluţiei pozitive TRATAMENT:  Tegumente şi mucoase
 prevenirea  psihoterapie  Isonit 3x 20 mg/zi normal colorate
complicaţiilor  educaţie sanitară  Metoprolol 2x 25 mg/zi  Diureză nornală D-1700
 supravegherea funcţiilor vitale  Aspirină Vi tb/zi ml
 P -D=80 puls/min -S= 84 puls/min  Captopril (25 mg)- 2x lA tb/zi  Tranzit intestinal normal
TA-D=l 20/70 mmHg -S= 120/70  Meprobamat Vi tb/zi  Bolnavul este afebril
mmHg  Diazepam 1 comp/zi (seara)  Tonus crescut
 T -D= 36,3 °C -S= 36,4 °C  Trombostop 1 comp/zi
 alimentaţie activă
 regim hipolipidic, hiposodat

57
21.04.2016  fără acuze  asigurarea climatului benefic
22.04.2016 subiective psihoterapiei
23.04.2016  prevenirea  educaţie sanitară
complicaţiilor  supravegherea funcţiilor vitale
 P -D= 78 puls/min -S= 82 puls/min
TA -D= 120/70 mmHg -S= 120/70
mmHg
 R -D=17 resp/min -S= 18 resp/min
 alimentaţie activă
 regim hipolipidic, hiposodat
24.04.2016  fără acuze  psihoterapie
subiective  educaţie sanitară
 prevenirea  supravegherea funcţiilor vitale
complicaţiilor  P -D= 80 puls/min
 -S=82 puls/min
 TA -D= 120/70 mmHg
 -S=120/70 mmHg
 R -D=18 resp/min
 -S=18 resp/min
 T-D=36.4 °C
 -S=36,6 °C
 alimentaţie activă
 regim hiposodat, hipolipidic
58
TRATAMENT:
 Isonit 3x 20 mg/zi
 Metoprolol 2x 25 mg/zi
 Aspirină Vz tb/zi
 Captopril (25mg) -2x Va tb/zi
 Meprobamat Vi tb/zi
 Diazepam 1 comp/zi (seara)
 Trombostop 1 comp/zi
ECG- la indicaţia medicului
TRATAMENT:
 Isonit 3x20 mg/zi
 Metoprolol 2x 25 mg/zi
 Aspirină Vi tb/zi
 Captopril (25 mg) -2x lA tb/zi
 Meprobamat lA tb/zi
 Diazepam 1 comp/zi (seara)
 Trombostop 1 comp/zi
 Stare generală ameliorată
 Diureză normală D=
1700 ml
 Tonus crescut
 Tranzit intestinal normal
 Bolnavul este afebril
 Optimist şi cooperant
 Nu au apărut complicaţii
 Stare generală ameliorată
 Diureză normală D=
1600 ml
 Bolnavul a fost externat
pe data de 24.04.2016
 EPICRIZA FINALA

Bolnav în vârstă de 75 ani, fără antecedente semnificative, se internează pentru un

accident coronarian major =n teritoriul anterior, confirmat clinic, ECG enzimatic.

Evoluţie favorabilă sub tratament coronarodilatator şi anticuagulant.

Recomandări

 regim hiposodat, hipolipidic;

 evitarea eforturilor fizice

 tratament prin medicul de familie cu:

 Nitropector 3 tb/zi Propranolol (40 mg) tbx2/zi

 Captopril (25 mg) tb x2/zi Trombostop comp/zi

Bolnavul se va prezenta regulat la controlul cardiologie.

59
 MEDICAŢIA ADMINISTRATĂ
ÎN
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

 STREPTOKINAZA

Mod de prezentare:
- fiole conţinând 250.000 U.I. şi 1,5 ml U.I. SK
Doza şi cale de administrare:
- se administrează sistematic şi local;
- pentru tromboliza de durată lungă se va administra o doză iniţială de
250.000 U.I perfuzie intravenoasă în 30 min., urmată de o doză de
întreţinere de 100.000 U.I/h (maxim 5 zile);
- pentru tromboliza de scurtă durată, doza de 1,5 milioane/h. Durata
tratamentului va fi de 1 oră în infarctul miocardic acut.

Acţiune în infarctul miocardic acut -> recanalizează artera coronară ocluzată, salvează
ţesutul miocardic ameliorează funcţia cardiacă.

 HEPARINĂ

Mod de prezentare:
- fiole de 1 ml soluţie apoasă injectabilă conţinând heparină sodică 500 U.I.(38,5
mg),cutie cu 5 bucăţi.
Doza şi mod de administrare:
- injecţia intravenoasă (5000 -10000 U.I. la 4-6 ore)
- perfuzie intravenoasă, iniţial se injectează 5000 U, apoi perfuzie continuă
cu 10000 U timp de opt ore repetat (20.000 -40.000 U/zi în 1000 ml soluţie
salină izotonă);
- doza utilă obişnuită 400-600 U/kg corp/zi la adulţi ,1a bătrâni 200-400 U
/kg corp/zi.
Acţiune:
- anticoagulant (acţiunea se exercită "în vivo");

60
- folosită" în vitro"- recoltarea sângelui pentru anumite determinări clinice.

 GLUCOZA (dextroza)
Mod de prezentare:
 fiole a 10 ml (glucoza 33%şi 40%- cutii cu 10 buc.)
 soluţie apoasă perfuzabilă de glucoza 5%, 10%, 20% în flacoane de
sticlă şi saci de PVC a 250 şi 500 ml.
Doza şi calea de administrare:
 intravenos, în injecţii lente sau perfuzii p$nă la 1 l/zi soluţie 5%, până la
 550ml/zi pentru soluţie 33% şi 40%. Acţiune:
 monozaharidă fiziologică, sursă de energie;
 soluţie izotonă: creşte volemia şi combate deshidratarea;
 soluţie hipertonă injectabilă intravenoasă realizează deshidratarea tisulară.

 HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT
Mod de prezentare:
o fiole a 0,5 ml conţinqnd HHC 25 mg, dizolvat într-un ml glicerinformol (cutii cu 1
fiolă hidrocortizon şi o fiolă solvent conţinând soluţie apoasă de bicarbonat de
sodiu).
Doza şi calea de administrare:
- intravenos în injecţie lentă (cqteva minute) sau perfuzie; lOOmg - lg
hidrocortizon, repetînd la nevoie, la intervale de 8 ore, cel mult 2-3 zile.
Acţiune:
 antiinflamatorie şi decongestivă,
 antihipotensivă şi bronhodilatatoare,
 protectoare hepatică şi antitoxică.

 MIALGIN

Mod de prezentare:
o fiole a 2 ml soluţie apoasă injectabilă conţinqnd petidină hcl 100 mg (cutie cu 10
buc).

61
Doza şi cale de administrare:
- intramuscular fiolă(50-100 mg), se poate repeta după caz, la 2-4 ore.
Doza maximă: 150 mg o dată şi 400 mg/zi (în caz de dependenţă sunt
necesare doze mai mari).
Acţiune:
- substituent de sinteză al morfinei cu potentă mai mică (75 mg corespund la
cea. 10 mg morfină)şi durată mai scurtă (2-4 ore);
- este un opioid.

 MIOFILIN

Mod de prezentare:
 comprimate conţinând aminofilină 100 mg (flacoane 10 buc); fiole a 2 ml
sau 10 ml
 soluţie apoasă injectabilă conţinând aminofilină 240 mg şi respectiv 48 mg
( cutie cu 5 buc).
Doza şi cale de administrare:
 la adulţi cu astm bronşic cronic se administrează oral, 1 comprimat (100
mg) de 3 ori/zi şi creşte progresiv (cu cote un comprimat la 3 zile) până la
3-4 comprimate de 3 ori /zi (administrarea se face la mese);
 în urgenţe: injecţie intravenoasă lent(în 20 minute)- cu mare prudenţă, doza
iniţială de 5-6 mg/kg corp; pentru întreţinerea efectului se introduce o
perfuzie intavenoasă cu 0,2-0,7 mg/kg corp/oră apoi administrare orală.
 Sunt interzise injecţiile la infarct miocardic acut!
Acţiune:
 Bronhodilatator, vasodilatator,
 stimulent miocardic,
 stimulent al secreţiei gastrice, diuretice,
 stimulent psihomotor.

62
  NITROGLICERINA- NTG

Mod de prezentare:
 comprimate perlinguale, conţinând NTG 0,5 mg (tub cu 20 buc.),soluţie
alcoolică perlinguală conţinând NTG l%(flacoane cu 95 ml);
 unguent conţinând NTG 4%(tub cu 15 g);
 fiole a 2 ml 50 %(10 ml NTG pentru prepararea de soluţie perfuzabilă ), cutie
cu 100 buc.
Doza şi cale de administrare:
 perlingual 1/2-1 comprimat sau 1-2 picătiri în timpul crizei de angină sau
imediat înaintea efortului provocator:
 perfuzie intravenosă - o fiolă a 10 mg NTG se diluează în soluţie salină sau
glucozată izotone, la concentraţia de 0,025-0,1 la mie (NTG 25-100 ug/ml);
 doze uzuale: 12,5-50 u/min (10-40 picături/min) sau 0,75 - 3 mg/h, rar doze
mai mari pqnă la 100ug/min sau 6 mg /h; - pentru perfuzie trebuie evitate
tuburile de plastic(absorb NTG).
Acţiune:
 vasodilataţie coronarină.

 NITROPECTOR

Mod de prezentare:
 comprimate de 20 mg (flacoane cu 30 buc.) Doza şi cale de
administrare:
 oral - l comprimat de 2-3 ori/zi (înainte de mese sau după o oră de la
mese sau la culcare).
Acţiune:
o antiangios din grupa nitraţilor organici

63
  TROMBOSTOP

Mod de prezentare:
 comprimate conţinând acenocumarol 2 mg (flacone cu 30 buc.)
Doza şi cale de administrare:
 6-8 comprimate /doza de atac; 1-2 comprimate pe zi/ doza de întreţinere;
Acţiune:
 anticoagulant cumarinic, acţionează ca antivitamina K. Efectul apare numai în
vivo(acţiunea se exercită numai la nivelul ficatului); împiedică tromboza în
infarctul microcardiac acut.

 XILINA

Mod de prezentare:
 fiole a 5 ml soluţie injectabilă conţinând lidocaină hcl 50 mg (cutie cu 10 şi
100 de buc.);Soluţie l% pentru uz cardiac.
Doza şi cale de administrare:
- intravenos 1- 1,5 mg /kg corp respectiv 50-100 mg.
Acţiune:
- antiaritmic;
- anestezic local.

 ALGOCALMIN

Mod de prezentare:
- comprimate conţinând metamizol sodium 50 mg (benzi de celofan , flacoane cu 10 buc.)
- fiole a 2 ml soluţie apoasă injectabilă conţinând metamizol sodic 1 g (cutie cu 10 sau 100
buc).
Doza şi cale de administrare:
adulţi -> 1 comprimat (50 mg) per os , un supozitor alg, parenteral o fiolă (lg)
intramuscular sau intravenos lent (cel mult 1 ml /min) fără a depăşi 2 g în 24 ore;

64
  DIAZEPAM

Mod de prezentare:
 comprimate conţinând 2 mg sau 10 mg diazepam (flacoane a 30 buc);
 fiole a 2 ml soluţie injectabilă conţinqnd diazepam 10 mg (cutie cu 5 buc);
Doza şi cale de administrare
 oral, la copii mari şi adulţi 2 mg , 5 mg sau 10 mg de 1-2 ori/zi (după caz); la
bătrâni 2 mg de 1-2 ori/zi.
 intramuscular sau intravenos (lent, cu multă prudenţă),la copii mari şi adulţi 2-
20 mg (se poate repeta după 3-4 ore) =n tetanos 200-400 mg/zi. Acţiune;
 tranchilizant, miorelaxant şi anticonvulsivant, antispastic uteric, slab
parasimpatolitic.

 FUROSEMID

Mod de prezentare:
- fiole a 2 ml soluţie apoasă injectabilă conţinqnd furosemid 20 mg (cutie
a 5 buc).
Doza şi cale de administrare:
o intravenos lent (cel mult 4 mg/min)sau intramuscular, 2-3 fiole / 40-60 mg /zi.
Acţiune:
- Diuretic foarte activ.

 PROPRANOLOL

Mod de prezentare:
- comprimate conţinând propranolol hcl 10 mg sau 40 mg (flacoane cu 50
buc);
- fiole a 5 ml soluţie injectabilă (cutie cu 5 buc); soluţie apoasă pentru uz
oftalmologie (1%) flacoane cu 10 ml.
Doza şi cale de administrare:
- oral, se începe cu 40 mg de 2 ori/zi şi creşte progresiv;

65
- doza obişnuită este de 80 mg (2comprimate a 40 mg de 2 ori/zi);
- în infarctul miocardiac acut, pentru tratamentul de durată , după 5 -20 zile
de la episodul acut se administrează 2-3 zile câte 40 mg de 4 ori/zi, apoi 80
mg de 2 ori/zi;
- injecţie intravenoasă lentă, iniţial 1 mg/min-creşte pqnă la 10 mg/sub
monitorizare). Se introduc prealabil, intravenos, 1-2 mg atropină.
Acţiune:
- antianginos
- antiaritmic,
- diminuează răspunsul inimii la efort; micşorează consumul de 02 al
miocardului.

 ISONIT

Mod de prezentare:
- comprimate conţinând isosorbid dinitrat comprimate de 20 mg şi
- comprimate retard 40 mg.
Doza şi cale de administrare:
- oral; profilactic în angină pectorală 5- 20 mg de 2 -4 ori/ zi. La nevoie se
creşte gradat până la 120 mg/zi în 2-3 prize .
- In criza de angor 5-10 mg sublingual.
- Comprimate retard de 2 ori/zi.
Acţiune:
- efecte asemănătoare nitroglicerinei;
- durata acţiunii pentru comprimate sunt 5-10 min. , respectiv 1- 2 ore după
administrarea sublinguală şi 20-30 min., respectiv 3- 6 h după
administrarea orală.

 METROPOLOL

Mod de prezentare :
- comprimate conţinând metropolol tartrat 100 mg (flacoane cu 20 bucăţi)
-

66
 Doza şi cale de administrare:
- se administrează pe cale orală în doză de lA comprimate de 2 - 3 ori/zi, se
creşte doza la nevoie până la 3 comprimate pe zi (fracţionat);
Acţiune :
- blocant beta - adrenergic cardioselectiv;
- are proprietăţi antihipertensive, antianginoase, antiaritmice.

 CAPTOPRIL

Mod de prezentare:
- comprimate conţinând captopril 25 mg şi 50 mg (cutii cu 56 sau 90 bucăţi);
Doza şi cale de administrare:
- se administrează pe cale orală; doza iniţială fiind de Va sau Vi comprimate
de 2-3 ori/zi, după care doza poate fi mărită la 25 mg de 3 ori / zi uneori 50
mg de 3 ori pe zi (se asociază cu diuretice, digitalgice);
Acţiune :
- vosodilatator, creşte debitul cardiac ;
- în insuficienţă cardiacă micşorează sarcina inimii , uşurîndu-i funcţia de pompă.

 MEPROBAMAT

Mod de prezentare:
- comprimate conţinând meprobamat 400 mg (flacoane cu 50 buc.) Doza şi cale de
administrare:
- câte - 1 comprimat (200- 400 mg) de 2 -4 ori/zi.
Acţiune:
- tranchilizant şi miorelaxant cu efect de durată medie (6 ore); deprimant central.

 DIACORDIN (diltiazen)

Mod de prezentare:
o comprimate 60 mg (cutie cu 50 buc.) şi comprimate retard 90 mg (cutie cu

67
30 buc);
Doza şi cale de administrare:
o se administrează pe cale orală în doze de 30-80 mg la interval de 6 ore.
Acţiune:
- vasodilatator periferic şi coronian;
- inhibă conducerea cardiacă.

 DICLOFENAC

Mod de prezentare:
- drajeuri conţinând diclofenac sodic 50 mg (flacoane cu 20 buc),
- supozitoare conţinînd diclofenac sodic 100 mg (cutii cu 2 plachete a 3
buc.);
Doza şi cale de administrare:
- oral, iniţial un drajeu(50 mg ) de 3 ori pe zi (la mese) apoi după nevoie
un drajeu de 1 - 2 ori pe zi.
- supozitoare (100 mg) seara la culcare;
Acţiune
- antiinflamator,
- analgezic şi antipiretic intens
- este un antireumatic eficace

 AMPICILINA

Mod de prezentare
- capsule operculate -250 mg(flacoane cu 20 buc),
- flacoane conţinând ampicilina sodică-250 şi 500 mg, sub formă de pulbere
pentru prepararea de soluţie injectabilă;
- granule efervescente pentru suspensie orală, conţinqnd 1 g ampicilina
trihidrat 145 mg, corespunzător la 125 mg ampicilina (plicuri cu 1 şi 2 g).

68
 Doza şi calea de administrare:
- adulţi: oral 2 g/zi(2 capsule) la 6 ore(cul/2 oră înainte de masă) sau în infuzie
intravenoasă lentă, obişnuit 2 g/zi (în 2 injecţii), în infecţii grave 6-12 g/zi(fracţionat la
4-6 ore)

 CODENAL

Mod de administrare:
- comprimate conţinând codeină 15,5 mg şi fenobarbital 8,5 mg(flacoane şi20buc);
Doza şi calea de administrare:
 adulţi: 1-2 comprimate-3-5 ori/zi Acţiune:
 antitusiv prin mecanism central, sedativ, slab analgezic.

 CARBOCROMEN
Mod de prezentare:
 drajeuri conţinînd carbocromenă clorhidrat (flacoane cu 100 buc);
Doza şi calea de administrare:
- oral 75- 150 mg(l-2 drajeuri) de 3 ori/zi (înainte de mese) timp îndelungat.
Acţiune:
antianginos prin vasodilataţie coronariană şi ameliorarea metabolismului miocardic.

69
 V. BIBLIOGRAFIE

1. A. Mihail, Medicină internă (boli cardiovasculare - partea a-HI-a) – Editura

medicală, Buureşti, 2002

2. A, Karossi, Infarctul miocardic acut , Editura Medicală 1974, Bucureşti

3. C.I. Negoiţă, Roman Vlaicu, D. Dumitrescu, Clinica medicală, Editura Medicală

4. Alex. Radivoievici Prof. Dr. lucia Stanciu, Medicul salvării -

5.Georgeta Balta, Antoneta Metaxatos , Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor

Editura medicală

70
ANEXE

71
72
73
74