CALIFICARE PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE A
PACIENTULUI CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT
 MOTIVAȚIA LUCRĂRII

“Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască,

deși aproape toți se nasc cu ea”

HIPOCRATE

Infarctul miocardic acut este o boală a cărei frecvență este în creștere, afectează din ce
în ce mai multe persoane tinere. Având în vedere că este o urgențămedico-chirurgicală am
vrut să cunosc cât mai multe lucruri despre cauze, simptomatologie, etiopatogenie tratamentul
IMA și mai ales profilaxia IMA.Cu un regim de viață și alimentație echilibrat, evitând
fumatul și alcoolul se pot preveni bolile cardiovasculare.

„Execuția prescripțiilor medicale cu competență și conștiinciozitate rămâne doar o parte

a activității asistentei medicale. Esențială rămâne cunoașterea bolnavului, a problemelor și
nevoilor sale.”
 CUPRINS

CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A INIMII 5

I.1.Prezentarea noțiunilor de anatomie inimii 5
I.2 Anatomia arborelui arterial coronarian normal 15
I.3.Prezentarea noțiunilor de fiziologie a inimii 16
CAPITOLUL II PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII 21
II.1 Definiție 21
II.2 Etiologie 22
II.3 Patogenie 23
II.4 Diagnostic clinic ( simptomatologia ) 23
II.5 Diagnostic paraclinic 24
II.6 Diagnostic diferențial 26
II.7 Evoluție. Prognostic 27
II.8 Tratament 27
Capitolul III ÎNGRIJIRI GENERALE ALE PACIENTULUI CU IMA 29
*Supreavegherea bolnavului din momentul internării până la externare și efectuarea tehnicilor
impuse de infarctul miocardic acut
III.1. Internarea pacientului în spital 29
III.2 Asigurarea condițiilor de spitalizare 30
III.3 Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați 30
III.4 Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative 31
III.5 Alimentația bolnavului 32
III.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului 33
III.7 Recoltarea produselor biologice și patologice 34
III.8 Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de infarctul miocardic 34
III.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii 36
III.10. Educație pentru sănatate 40
*Profilaxia bolii
III.11. Externarea bolnavului 41
CAPITOLUL IV - PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT 41
Cazul clinic nr.l
Cazul clinic nr.2
Cazul clinic nr.3
CONCLUZII GENERALE
BIBLIOGRAFIE
 I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A INIMII

Inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman şi funcţionează
asemenea unei pompe musculare ce distribuie sângele ȋn ȋntreg organismul. Aceasta se
contractă şi se relaxează asemeni oricărui muşchi, ȋnsa este unică prin faptul că funcţionează
pe baza principiului „totul sau nimic”, fiecare contracţie făcându-se cu toată forţa pe care
aceasta o are.

I.1 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA INIMII

Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta
fiind localizată la dreapta faţă de linia mediană şi două treimi fiind localizate la stânga liniei
mediene.

 Configuraţie externă

Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte şi la stânga,
dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului.
Prezintă:

- trei feţe: o faţă ȋn raport cu scheletul toracic, o faţă ȋn raport cu diafragmul şi o faţă ȋn
raport cu plămânii;
- trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior şi o margine spre posterior;
- bază;
- un vârf.

Imaginea 1
*Faţa sternocostală intră ȋn raport cu sternul şi coastele, iar la acest nivel se pot identifica
atriile (ȋn porţiunea superioară) şi ventriculii (ȋn porţiunea inferioară). Ventriculii sunt
reprezentaţi mai bine de ventricului drept la nivelul acestei feţe, cei doi ventriculi, stâng şi
drept, fiind despărţiţi de şanţul interventricular anterior. La nivelul acestui şanţ se pot
identifica marea venă a inimii şi artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept
prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei
pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separaţi de atrii prin
intermediul şanţului coronar. Porţiunea atrială a feţei sternocostale este acoperită ȋn cea mai
mare parte de artera pulmonară şi aortă. Şanţul coronar este străbătut ȋn porţiunea dreaptă de
către artera coronară dreaptă şi mica venă a cordului, iar ȋn proţiunea stângă de artera
circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această
faţa, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiuşe, stâng, respectiv drept.
*Faţa diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală şi este reprezentată preponderent
de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porţiune foarte mică. Cei doi
ventriculi sunt despărţiţi prin intermediul şanţului interventricular posterior la nivelul căruia
se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă şi vena
coronară medie. La nivelul feţei diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este
reprezentată de intersecţia dintre şanţul coronar şi şanţul interventricular.
*Faţa pulmonară este orientată spre posterior şi la stânga şi este reprezentată preponderent de
o porţiune din ventriculul stâng. Prezintă şanţul coronar stâng la nivelul căruia putem
identifica artera atrioventriculară stângă şi marea venă coronară. Acesta din urmă ȋmparte faţa
pulmonară ȋntr-o porţiune atrială ce corespunde atriului stâng, şi o porţiune ventriculară ce
corespunde ventriculului stâng.

-Marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura şi cu faţa medială a plămânului drept.
-Marginile anterioară şi posterioară nu sunt bine evidenţiate.

Vârful inimiieste reprezentat de vârful ventriculului stâng şi este orientat ȋn jos, ȋnainte şi la
stânga şi poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.

Baza are o poziţie ȋn sus, ȋnapoi şi spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica şanţul
interatrial ce o ȋmparte ȋn două porţiuni şi anume:
• O porţiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu orificiile celor 4 vene
pulmonare;
• O porţiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună cu cele două orificii ale venelor
cave superioară, respectiv inferioară.

 Configuraţia internă

Inima este alcătuită din patru cavităţi şi anume: 2 atrii şi 2 ventriculi.

Structura atriilor este uşor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici
generale:
• sunt alcătuite dintr-un perete mult mai subţire şi mai neted decât al ventriculilor;
• dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
• la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor;
• fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
• comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.

Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii şi anume:

• dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor;
• pereţii sunt groşi, neregulaţi, prezintă trabecule şi cordaje tendinoase.

Inima-structură

Imaginea 2
  Atriul drept

Are forma unui cub ce prezintă spre anterior o prelungire reprezentată de auriculul
drept.
Peretele lateral are aspect neregulat şi la acest nivel se pot identifica muşchii pectinaţi ai
atriului drept. Peretele medial sau septal este alcătuit din septul interatrial (septul ce separă
cele două atrii). Acesta prezintă ȋn porţiunea centrală o depresiune ce poartă denumirea de
fosa ovală, aceasta corespunzând canalului interatrial a lui Bottalo din timpul vieţii
intrauterine.
Peretele superior prezintă două orificii şi anume: orificiul de vărsare a venei cave superioare
şi orificiul de intrare ȋn auricul.

La nivelul peretelui inferior se pot identifica:

- Orificiul de vărsare a venei cave inferioare ce prezintă valva venei cave inferioare
denumită și valva lui Eustachio;
- Anteromedial – orificiul sinusului venos coronar ce prezintă valva sinusului coronar ce
mai poartă denumirea și de valva lui Thebesius;
- - de la nivelul valvei lui Eustachio pleacă spre peretele septal o proeminenţă ce poartă
denumirea de banda sinusală ce conţine tendonul lui Todaro. Sub acest tendon se poate
identifica triunghiul lui Koch ce este delimitat: superior de tendonul lui Todaro, inferior
de valva tricuspidă, iar lateral se identifică orificiul sinusului venos coronar.

Ȋn profunzimea ariei triunghiului lui Koch se găseşte nodulul atrioventricular ȋmpreună cu

porţiunea incipientă a fasciculului lui Hiss. Peretele posterior prezintă o proeminenţă ce poartă
denumirea de creasta terminală, aceasta fiind localizată la dreapta faţă de orificiile celor două
vene cave. Superior de creasta terminală se identifică nodul sinoatrial.
Peretele anterior este reprezentat de orificiul atrioventricular drept împreună cu valva
tricuspidă ce este alcătuită din trei cuspe și anume: anterioară, posterioară și septală.

 Ventricolul drept

Se prezintă sub forma unei piramide triunghiulare, având trei pereţi, o bază şi un vârf.
Peretele anterior este neregulat, prezentând numeroase trabecule cărnoase: de ordin I
reprezentate de muşchiul papilar anterior de la care se extind cordaje către cuspele anterioară,
respectiv posterioară și septală a tricupsidei, dar și trabecule de ordin II și III.
Peretele posterior este de asemenea neregulat, prezentând trabecule cărnoase de ordin II şi III
şi unul singur de ordin I reprezentat de muşchiul papilar posterior cele trimite către cuspele
posterioară şi septală a valvei tricuspide
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular (septul ce separă
cei doi ventriculi). De asemenea prezintă numeroase trabecule cărnoase de ordin II şi III şi
doar unul singur de ordin I reprezentat de muşchiul papilar septal, ce trimite cordaje către
cuspele septală şi anterioară a valvei tricuspide.Dintre trabeculele cărnoase de ordin II se
evidenţiază trabecula septomarginală ce ȋnglobează ramul drept al fasciculului Hiss.
Vârful ventriculului drept este localizat ȋn apropierea vârfului inimii, doar la un cm
mai sus şi mai la drepata faţa de acesta. Baza ventriculului drept prezintă două orificii şi
anume: orificiul atrioventricular drept şi orificiul trunchiului arterei pulmonare. Orificiul
atrioventricular drept delimitează atriul drept de ventriculul drept şi este prevăzut cu valva
tricuspidă. Orificiul trunchiului arterei pulmonare este prevăzut cu valva pulmonară ce este
alcătuită din trei cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică) : una anterioară şi două posterioare.
Cavitatea ventriculului drept ȋncepe de la nivelul orificiului atrioventricular până aproape de
vârful inimii şi poate fi ȋmpărţită ȋn trei regiuni diferite: o regiune de primire a sângelui de la
nivelul atriului drept, o regiune trabeculară, localizată apical, şi o regiune distală, de evacuare,
ce mai este denumită şi conus sau infundibul. Regiunea de primire a fluxului de sânge este
delimitată ȋntre orificiul atrioventricular şi regiunea muşchilor papilari. Regiunea trabeculară
este localizata spre vârful ventriculului drept, fiind acoperită de trabecule musculoase. Rolul
acestora este de a ȋncetini viteza fluxul sanguin şi totodată participă la fromarea structurii de
rezistenţă a cordului. Regiunea de evacuare sau conusul prezintă pereţi netezi şi are o formă
conică. Datorită pereţilor netezi din această regiune, viteza sângelui creşte.
 Atriul stâng

Are forma unui cub, prezentând un perete lateral, un perete medial, un perete superior
şi un perete inferior.
Peretele lateral se continuă prin intermediul orificiului auricului stâng cu cavitatea
acestuia.
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interatrial.
Peretele superior şi cel inferior nu prezintă elemente anatomice importante.
Perele posterior prezintă cele 4 orificii ale venelor pulmonare: două dreote şi două
stângi.
Peretele anterior conţine orificiul atrioventricular stâng ce prezintă valva bicuspidă sau
mitrală, ce este alcătuită din două cuspe: una anterioară mai voluminoasă şi una
posterioară cu dimensiuni mai reduse.
  Ventricolul stâng

Este cavitatea cordului ce prezintă cele mai mari dimensiuni, având aspectul unui con.
Prezintă un perete lateral, un perete medial, două margini, o bază şi un vârf.
Peretele lateral prezintă numeroase trabecule de ordin II şi III.
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular şi prezintă
trabecule cărnoase.
La nivelul marginii anterioare se poate identifica muşchiul papilar anterior ce trimite cordaje
către cele două cuspe ale mitralei. Vârful ventriculului stâng coincide cu vârful inimii şi
prezintă trabecule cărnoase de ordin II şi III. Baza ventriculului stâng conţine două
orificii:orificiul atrioventricular stâng şi orificiul aortei. Orificiul atrioventricular stâng este
puntea de legătură dintre atriul stâng şi ventriculul stâng şi la nivelul său se găseşte valva
bicuspidă sau mitrală cu cele două cuspe. Orificiul aortei se gaseşte la drepta faţă de orificiul
atrioventricular stâng şi la nivelul acestuia se identifică valva aortei ce este alcătuită din trei
cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică): una posterioară şi două anterioare.
Cavitatea ventriculului stâng poate fi ȋmpărţită ȋntr-o porţiune atrială la nivelul căreia
pătrunde iniţial fluxul sanguin şi o porţiune arterială ce mai poartă denumirea de vestibulul
aortic.

 Structura peretelui cardiac

Peretele cardiac este alcătuit de la exterior spre interior din epicard, miocard si
endocard.
Imaginea 3

 Epicardul
 Este de fapt foiţa viscerală a pericardului seros şi are drept scop ȋmpiedicarea apariţiei
frecării ȋn timpul contracţiilor ritmice ale cordului. Ȋntre epicard şi endocard se găseşte
miocardul ȋmpreună cu scheletul fibros şi sistemul excito-conductor al inimii.
Scheletul fibros al inimii este reprezentat de patru inele fibroase şi două trigoane
fibroase. Inelele fibroase mai poartă denumirea şi de inelele lui Lower şi sunt localizate la
nivelul orificiilor atrioventriculare şi la nivelul orificiilor arteriale reprezentate de aortă şi
artera pulmonară. Trigonul fibros stâng se găseşte ȋntre orificiul aortic şi orificiul mitral, iar
cel drept se găseşte ȋntre orificiul trunchiului arterei pulmonare şi orificiul tricuspid. La
nivelul inelelor fibroase atrioventriculare se inseră baza cuspelor atrioventriculare.
Scheletul fibros are drept scop stabilirea unei discontinuităţi electrofiziologice ȋntre
atrii şi ventriculi.
 Miocardul

Prezintă un miocard contractil şi un sistem excitoconductor. Miocardul contractil este

reprezentat de fibre musculare miocardice atriale şi ventriculare, cele atriale fiind scurte
(situate profund) şi lungi (situate superficial), iar cele ventriculare sunt ȋn vârtej sau ȋn spirală
(situate superficial) şi ȋn straturi profunde interventriculare.

Imaginea 4

 Sistemul excitoconductor
 Este alcătuit din celule miocardice cu proprietăţi specifice precum automatismul
(generează impuls electric ȋn mod spontan) şi conducerea impulsului. Celulele miocardului ce
prezintă automatism mai sunt denumite şi celule miocardice tip P sau pacemaker. Proprietatea
de automatism este deţinută de celulele din nodul sinoatrial, din fibrele atriale specializate sau
fasciculul Bachmann, din nodul atrioventricular, din fasciculul Hiss şi ramurile sale şi din
reţeaua Purkinje.

Imaginea 5

Ȋn mod normal, activitatea electrică a inimii este controlată de nodul sinoatrial, acesta
fiind pacemakerul fiziologic al inimii. Mai poartă denumirea si de nodul Keith-Flack şi este
localizat la nivelul peretelui posterior al atriului drept, superior de creasta terminală.
Impulsurile trimise de acesta sunt cu o frecvenţă de 70-80/min.
Ȋn alcătuirea sa intră mai multe tipuri de celule şi anume:
- Celule P cu rol de pacemaker, disfuncția acestora determinând apariția pauzelor sinusale,
oprirea sinusală urmate de înlocuirea ritmului cu unul din centrii excitoconductori mai
lenți;
- Celule T tranziționale, disfuncția acestora determinând blocarea excitației înainte ca
aceasta să ajungă la nivelul miocardului atrial;
- Celule nodale de tip Purkinje.
 Nodul atrioventricular este localizat la nivelul septului interatrial inferior şi ȋn alcătuirea
sa intră aceleaşi tipuri de celule ca şi ȋn nodul sinoatrial. Mai poarta denumirea de nodul
Aschoff-Tawara şi produce impulsuri cu o frecvenţă de 40-50/min. La acest nivel este
ȋntârziat impulsul trimis de la nivelul nodului sinoatrial. Ȋntârzierea impulsului are două
avantaje şi anume:
- Depolarizarea ventriculară este întârziată până când atriile și-au golit conținutul în
ventriculi;
- Limitează numărul maxim de stimuli ce pot determina depolarizarea ventriculilor pe
unitatea de timp.
Fasciculul Bachmann este situat ȋntre vena cavă superioară şi atriul drept, iar din el pleacă
fasciculul internodal anterior James. Fasciculul internodal mijociu sau Wenckebach face
legătura dintre nodul sinoatrial şi atrioventricular. Fasciculul internodal posterior sau Thorel
realizează tot legătura dintre nodul sinoatrial şi cel atrioventricular.
Fasciculul Hiss porneşte de la nivelul triunghiului lui Koch şi intră ȋn septul
interventricular, după care se ramifică ȋn două ramuri, unul drept şi unul stâng. El produce
impulsuri cu o frecvenţă de 25-30/min.

 Pericardul

Cordul ȋmpreună cu vasele mari este ȋmbrăcat de pericard ce este un sac fibroseros. Acesta
este alcătuit din pericardul fibros şi pericardul seros.
Pericardul fibros are forma unui trunchi de con şi prezintă:
- faţă anterioară ce este ȋn raport direct cu pleura, plămânii, cutia toracică reprezentată de
stern şi coaste;
- o faţă posterioară ce este ȋn raport direct cu aorta descendentă toracică, esofagul-porţiunea
toracică, nervii vagi şi bronhiile principale;
- - două margini laterale;
- - o bază la nivelul vaselor mari, pe care se rasfrânge parţial;
- - o bază ȋn raport cu diafragmul.
Pericardul este fixat la cuşca toracică prin intermediul mai multor ligamente:
- sternopericardice;
- cervicopericardice;
- vertebropericardice;
- frenopericardice.
 Pericardul este este alcătuit din două foiţe: una parietală ce căptuşeşte suprafaţa
interioară a pericardului fibros şi una viscerală sau epicard. Ȋntre cele două foiţe se găseşte o
lama fină de lichid pericardic. Cele două foiţe se reȋntâlnesc la nivelul vaselor mari, formând
două tunele vasculare:unul arterial ce cuprinde aorta şi trunchiul arterei pulmoare şi unul
venos ce cuprinde venele cave şi venele pulmonare. Prin reflexia pericardului seros, iau
naştere sinusurile pericardice: sinusul transvers, sinusul oblic, sinusul superior aortic, sinusul
inferior aortic, sinusul dintre vena cavă superioară şi vena pulmonară superioară dreaptă,
sinusul dintre venele pulmonare drepte, sinusul dintre vena cavă inferioară şi vena pulmonară
inferioară dreaptă, sinusul dintre venele pulmonare stângi. Vascularizaţia pericardului este
realizată de artera toracică internă, aorta descendentă toracică şi artera musculofrenică.
Inervaţia este realizată de nervii vagi, frenici şi sistemul nervos simpatic..

Pericardul

Imaginea 6

I.2 ANATOMIA ARBORELUI ARTERIAL CORONARIAN NORMAL

 Sistemul arterial coronarian al inimii constituie un model anatomo-functional
complex, capabil sa furnizeze potential energetic pentru activitatea miocardului. Acesta este
constituit din doua retele distincte, dar nu intru totul disjuncte:

- circulatia coronariana stanga

- circulatia coronariana dreapta.

Trunchiul arterei coronare stangi (T.C.S.) isi are originea in sinusul coronar stang al
aortei, avand o lungime ce variaza intre cativa milimetri pana la 1-2 cm si un diametru cuprins
intre 3 si 6 mm. Din ventriculul drept (V.D.), acesta se divide in artera descendenta anterioara
(A.D.A.) si artera circumflexa (A.Cx.).

Artera descendenta anterioara (A.D.A.) masoara la individul adult, in medie, 13 mm,

avand un traiect interventricular anterior descendent inspre apexul cardiac si doua ramuri
principale (septale si diagonale).

A.D.A. prezinta trei segmente principale:

- proximal, de la bifurcatia T.C.S. pana la originea primei perforante septale;

- mijlociu, distal de prima perforanta septala si apexul cardiac;

- distal, dincolo de segmentul mijlociu pana la apex, pe care uneori in si inconjoara.

Artera coronara circumflexa (A.Cx.) incepe de la nivelul bifurcatiei sau trifucatiei

trunchiului coronarei stangi si trece prin santul atrioventricular stang. Are o lungime medie de
90 mm si un diametru in prima treime de 3 mm.

Circulatia coronariana dreapta

Artera coronara dreapta (A.C.D.) are ostiumul in sinusul coronar drept, deasupra
cuspei aortice coronariene drepte si urmeaza un traiect de aproximativ 3 mm in directia
santului atrioventricular drept. A.C.D. masoara in traiectul ei aproximativ 110 mm lungime si
un diametru de 4 mm in treimea superioara. A.C.D. prezinta trei segmente:

- orizontal-proximal, intre ostiumul coronarian drept si jumatatea distantei intre ostium si

marginala cordului;
 - vertical-mijlociu, pana la marginea acuta a cordului;

- orizontal-distal, in santul atrioventricular drept posterior, de la marginala acuta a cordului

pana la originea descendentei posterioare.

I.3 FIZIOLOGIA INIMII

Funcţia principală a cordului este aceea de a furniza oxigenul şi substanţele nutritive necesare
ţesuturilor şi totodată de a ȋndepărta dioxidul de carbon şi metaboliţii.

Acest lucru se realizează prin intermediul a două circulaţii: cea dreaptă, pulmonară şi cea stângă,
sistemică.
Pentru ȋnceput, de reţinut este faptul că inima stângă reprezentată de atriul şi ventriculul stâng
conţin numai sânge oxigenat, iar atriul drept şi ventriculul drept conţin numai sânge amestecat cu
dioxid de carbon. Astfel, sângele oxigenat de la nivelul atriului stâng trece la nivelul ventriculului
stâng prin intermediul orificiului atrioventricular, prin deschiderea valvei mitrale. De la nivelul
ventriculului stâng este ejectat prin valva aortică la nivelul aortei, aceasta furnizând sânge oxigenat şi
nutrienţi tuturor ţesuturilor. La nivel tisular, mai exact la nivelul circulaţiei capilare, se realizează
schimbul de gaze, oxigenul arterial fiind eliberat şi preluat de ţesuturi, ȋn timp ce dioxidul de carbon,
rezultat ȋn urma metabolismului tisular, ȋi ia locul. Sângele ȋncărcat cu dioxid de carbon ajunge la
nivelul sistemului venos ce se varsă prin intermediul celor două vene cave superioară, respectiv,
inferioară, la nivelul atriului drept. De aici, sângele neoxigenat ajunge ȋn ventricului drept prin
intermediul orificiului atrioventricular drept prin deschiderea valvei tricuspide. De la nivelul
ventricului drept, acesta este ejectat ȋn trunchiul pulmonarei. Cele două artere pulmonare transportă
sângele ȋncărcat cu dioxid de carbon la nivel pulmonar unde are loc hematoza ce se defineşte prin
procesul de eliberare a dioxidului de carbon ȋn alveole şi reȋncărcarea cu oxigen a acestuia. Sângele
oxigenat se reȋntoarce la nivelul atriului stâng prin intermediul celor patru vene pulmonare: două
drepte si două stângi.

 Vascularizația inimii

Vascularizaţia arterială a inimii este realizată prin intermediul:

- arterei coronare drepte, ram din aorta ascendentă, situată ȋn porţiunea iniţială ȋntre
auriculul drept şi trunchiul arterei pulmonare, după care se localizează la nivelul şanţului
coronar anterior, respectiv posterior. Se termină la nivelul şanţului interventricular
posterior prin artera interventriculară posterioară. Ramuri ale arterei coronare drepte sunt
reprezentate de : artera dreaptă a conului, arterele ventriculare anterioare drepte, artera
 interventriculară posterioară, arterele atriale, artera nodului sinusal, artera nodului
atrioventricular.
- arterei coronare stângi, ram din aorta ascendentă, este situată iniţial ȋntre auriculul stâng şi
trunchiul arterei pulmonare. La nivelul şanţului interventricular anterior se termină prin
artera interventriculară anterioară. La nivelul şanţului coronar, din artera coronară stângă
ia naştere un ram colateral ce poartă denumirea de artera circumflexă.
- Artera interventriculară anterioară se ramifică ȋn: arterele ventriculare anterioare stângi,
artera stângă a conului ce se anastomozează cu artera dreaptă a conului, ramuri septale
pentru 2/3 din septul interventricular.
Artera circumflexă dă următoarele ramuri: artera marginală stângă, ramuri ventriculare
anterioare şi posterioare, arterele atriale, artera nodului sinusal şi artera nodului
atrioventricular.
Astfel, foarte importantă este zona vascularizată de fiecare coronară ȋn parte, putându-se
identifica artera afectată ȋn fucnţie de zona necrozată ȋn urma unui infarc miocardic.
Artera coronară dreaptă vascularizează ventriculul drept, o porţiune din peretele posterior
al ventriculul stâng, 1/3 inferioară a septului interventricular, atriul drept şi sistemul
excitoconductor.
Artera coronară stângă vascularizează ventriculul stâng, o porţiune din peretele anterior al
ventriculului drept, 2/3 superioare a septului interventricular şi atriu stâng.
Venele sunt organizate ȋntr-un sistem venos superficial şi un sistem venos profund.
Sistemul venos superficial este reprezentat de sinusul venos coronar ce poate fi identificat la
nivelul şanţului coronar posterior. Traiectul acestuia se termină la nivelul peretelui inferior al
atriului drept. La nivelul sinusului venos coronar se varsă vena coronară mare, vena coronară
mică, vena coronară mijlocie, vena posterioară a ventriculului stâng, vena oblică a atriului
stâng.
Limfoticele drenează la nivelul nodulilor limfatici traheobronşici şi brahiocefalici.

Vascularizația inimii
 Imaginea 7

 Inervația inimii

La inervaţia inimii participă atât sistemul vegetativ simpatic, cât şi cel parasimpatic.
Inervaţia parasimpatică este realizată prin intermediu ramurilor cardiace cervicale şi
toracale ale celor doi nervi vagi. Nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag,
deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se desprind din nervul
laringeu recurent. Acţiunea inervaţiei parasimpatice este cardiomoderatoare: scade frecvenţa
cardiacă şi determină vasoconstricţia coronarelor. Inervaţia simpatică se realizează prin
intermediul nervilor cardiaci cervicali superiori, mijlocii şi inferiori, alături de 3-4 nervi
cardiaci toracici. Nervul cardiac cervical superior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic
cervical superior. Nervul cardiac cervical mijlociu ȋşi are originea ȋn ganglionul cervical
mijlociu, iar nervul cardiac cervical inferior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic stelat.
Acţiunea simpaticului este de a creşte frecvenţa cardiacă şi de a dilata vasele coronare.
Aceşti nervi simpatici şi parasimpatici formează două plexuri cardiace: anterior respectiv
posterior.
*Plexul cardiac anterior (superficial), localizat ȋntre aortă şi trunchiul pulmonar, este alcătuit
din nervii cardiaci superiori ai vagului şi nervii cardiaci superiori stângi simpatici.
*Plexul cardiac posterior (profund) este localizat ȋn jurul venei cave şi posterior de aorta
ascendentă.
Există şi un plex subendocardic, unul intramiocardic şi unul subepicardic.
Activitatea cordului este influenţată şi de reflexele reglatoare glomice sinusale.
  Ciclul cardiac

Ciclul cardiac mai poartă denumirea şi de revoluţia cardiacă, şi este asemănător atât
pentru cordul drept (reprezentat de atriu şi ventriculul drept), cât şi pentru cordul stâng
(reprezentat de atriu şi ventriculul stâng).

Imaginea 8

Pentru o frecvenţă cardiacă de 70 de bătăi/ minut, ciclul cardiac are o durată de 0,82
de secunde.
Ciclul cardiac pentru inima stângă
Ciclul cardiac ȋncepe cu sistola atrială ce durează 0,08 - 0,12 secunde, ȋn timpul
acesteia având loc faza de umplerea atrială a ventriculului. După terminarea sistolei atriale, se
egalizează presiunile atrioventriculare, lucru ce duce la ȋnchiderea valvei mitrale. Prin
ȋnchiderea atât a valvei mitrale, cât şi a valvei aortice, presiunea de la nivelul ventriculului
stâng creşte considerabil. După această creştere presională, are loc deschiderea valvelor
aortice şi ejecţia sângelui de la nivelul cavităţii ventriculului stâng prin contracţia acestuia.
Contracţia este urmată de relaxare, şi ulterior de umplere ventriculară.
Contracţia ventriculului stâng are două etape:
- ȋntr-o primă etapă se realizează contracţia izovolumetrică (ventriculul ȋşi menţine acelaşi
volum de sânge, nici nu primeşte de la nivelul atriilor, nici nu pompează sânge ȋn aortă) cu
 durată de 0,04 - 0,06 secunde;ȋn această etapă ventriculul stâng este ȋn continuare o
cavitate ȋnchisă, valvele aortice menţinându-se ȋnchise;
- - etapa de ejecţie ventriculară maximă, ce ȋncepe odată cu depăsirea presiunii diastolice
din aortă de către presiunea din ventriculul stâng, moment ȋn care valva aortică se
deschide.
Relaxarea ventriculului stâng se realizează tot ȋn două etape:
- ȋntr-o primă etapă are loc faza de ejecţie lentă ce durează 0,10 - 0,20 secunde;
- ulterior apare relaxarea izovolumetrică-scăderea presiunii intraventriculare sub presiunea
diastolică din aortă determină ȋnchiderea valvei aortice. Ventriculul stâng revine o cavitate
ȋnchisă cu o presiune scăzută la un volum ventricular constant.
Umplerea ventriculară se realizează de această dată ȋn trei etape:
- iniţial are loc umplerea rapidă, ce se realizează datorită deschiderii valvei mitrale şi
scăderii presiunii intraventriculare stângi sub cea intraatriale stângi;
- este urmată de umplerea lentă sau diastazis şi este reprezentată de perioada ȋn care
presiunea din cele două cavităţi se egalizează;
- - umplerea atrială ce se realizează prin sistola atrială.

 Semne și simptome asociate

Principalele simptome asociate patologiei cardiovasculare sunt reprezentate de:

- durerea toracică;
- dispneea;
- sincopele;
- palpitaţiile;
- edemele;
- tusea, cianoza, hemoptizia şi fatigabilitatea pot fi sau nu prezente.
 II. NOȚIUNI TEORETICE DESPRE INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

 Definiţie

Infactul miocardic reprezintă o zonă de necroză ischemică în miocard, produsă prin

obliterarea unei ramuri coronariene.

Imaginea 9

Imaginea 10
 Etiologie

A) Factori determinanţi
În 90-95% din cazuri etiologia IMA este reprezentată de ateroscleroza coronariană.
Iar 5-6% sunt cauze nonaterosclerotice multiple, dintre cele mai frecvente amintim:

a)Boli coronariene obstructive neaterosclerotice

Arterite,lues,PAN,colagenoze,boala Takayasu
Îngroşare parietală: amiloidoza, mucopolizaharidoze, consum de contraceptive,
fibroză după iradiere.
Compresie extrinsecă: tumori, anevrism de sinus Valsalva.
b) Embolii coronariene: endocardită bacteriană subacută, prolaps de valvă mitrală,
mixom atrial, embolii intraoperatorii sau intracoronarografice.

c) Traumatisme: disecţie de aortă, plăgi penetrante, disecţie în timpul angioplastiei şi

coronarografiei.

d) Anomalii congenitale coronariene

e) Tromboze coronariene „în situ”: trombocitoză, coagulare intravasculară diseminată.

f) Spasme coronariene.

g) Disproporţie cerere-ofertă:
- Stenoza aortică, cord hipertensiv, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, insuficienţă
aortică
- Tireotoxicoza, feocromocitom
- Hipoxie, anemie, intoxicaţii (cianuri, CO) de cauză pulmonară.
Pacienţii cu risc crescut de a dezvolta IMA sunt cei cu angină instabilă, multiplii factori cu
risc coronarian şi cei cu angină Prinzmetal.

B) Factori favorizanţi
Factori care cresc alura ventriculară: stress, frig, efort fizic, efort digestiv, consum de
droguri.
Factori care cresc contractilitatea miocardica-simpatomimetice.
Intervenţii chirurgicale la vârstnici sau coronarieni cunoscuţi sau în timpul intervenţiilor
pe cord, sau proceduri de cardiologie invazivă.
În timpul unor afecţiuni acute severe: accident vascular cerebral, pneumonii severe la
vârstnici, tromboembolii pulmonare.
În aproximativ 50% din cazuri nu se pot identifica factorii precipitanţi.
 Incidenta maximă a IMA s-a înregistrat dimineaţa între orele 5 şi 10 în perioada de
hipercatecolaminemie motivată.

 Patogenie

În patogenia Infarctului miocardic acut intervine procesul de ocluzie coronariană

durabilă, printr-un proces de tromboză pe vas ateroslerotic în 95% din cazuri.

 Diagnostic clinic

Debutul IMA este brusc legat de anumite circumstanţe de apariţie sau fără o explicaţie
imediată.
Durerea are sediu retrosternal şi\sau epigastric cu iradiere către umărul său membrul
superior stâng (pe marginea cubitală), în ambii umeri, în ambele braţe, ambele coate,
mandibulă, interscapulovertebral, epigastrică.
Caracterul durerii este de apăsare, constricţie, strivire, arsură, iar intensitatea este
foarte mare, adesea de nesuportat.
Durata de obicei este de peste 30 minute, poate dura ore, de regulă dispare după 12-24
ore după definitivarea necrozei. Durerea poate lipsi la aproximativ 20% din pacienţi sau este
foarte ştearsă (în special la pacienţii cu diabet zaharat, la femei sau la vârstnici).
Factorii declanşatori nu cedează la nitroglicerină sau la alţi nitraţi, nu cedează la
analgezice uzuale sau în repaus.
Fenomenele asociate durerii sunt anxietate, nelinişte, paloare, dispnee,palpitaţii,
transpiraţii profunde, greţuri şi vărsături.
Modificările tensiunii arteriale sunt hipertensiune sau hipotensiunea arterială.
Manifestările digestive sunt reprezentate de greţuri, vărsături (prin reflex vagal),
diaree, sughiţ prin iritarea nervului frenic.

Alte manifestări:
 Dispnee (polipnee) care este semn de disfuncţie de pompă.
 Palpitaţii prin tahiaritmii sau bradiaritmii.
 Manifestări neurologice reprezentate de sincope.
 Fatigabilitatea şi astenia fizică accentuată pot fi uneori singurele simptome ale
unui infarct indolor.
  Febra poate fi moderată în primele zile de la debut şi se menţine 7-10 zile.

 Diagnostic paraclinic

Investigații de laborator

Relevă sindromul de citoliză miocardică prin nivelul seric crescut al enzimelor

cardiace.
Markerii serici cardiaci:
- CK- creatinfosfokinaza crescută cu debut la 4-6 ore și revenire la normal după 48-72 ore
(nivelul maxim la 24 ore);
- CK - MB - creatinfosfokinaza - izoenzima cardiacă elevată la 12-24 ore. Raportul CK -
MB2 / CK - MB, > 1,5 este înalt specific pentru IMA în special după 4-6 ore de la debut;
- AST - aspartattransaminaza crescută la 18 - 36 ore;
- LDH - lactatdehidrogenaza crescută la 72 - 96 ore;
- troponina T cardiacă - specifică și troponina I cardiacă - specifică (două secvențe diferite de
aminoacizi față de formele din musculatura scheletică ale acestor proteine) - sunt crescute în
IMA la niveluri de peste 20 de ori mai mare decât valoarea de repaus.
Acești markeri serici cardiaci noi sunt de mare valoare diagnostică în special când
există suspiciunea de Infarct miocardic mic (non Q) care poate fi sub limita detecției pentru
măsurătorile CK și CK - MB. Nivelurile troponinei I rămân crescute timp de 7 - 10 zile, iar a
troponinei T -timp de 10 - 14 zile după Infarctul miocardic, fiind (preferabile evaluării LDH și
izoenzimelor sale) deosebit de utile pentru diagnosticul de IMA, în special, la pacienții care se
prezintă la examenul medical după mai mult de 24 - 48 ore de la debut (când nivelurile LDH
sunt deja normale).

Hemoleucograma:

- Leucocitoza polinucleară până la 12000 -15000 de leucocite pe microlitru care apare la

câteva ore de la debutul durerii, persista 3-7 zile;
- VSH este uşor crescută şi persista l - 2 săptămâni.

Schimbări morfologice
Aspectele anatomo-morfologice ale IMA ţin de: obstrucţia coronariană şi problemele
ce duc la oprirea fluxului coronarian şi de modificările miocardice macroscopic şi histologice.
 S-a demonstrat prezenta trombului obstructiv coronar în peste 90% din cazuri în
infarctul transmural.Trombusul oclusiv iniţial se dezvoltă că trombus primar plachetar pe o
placă de aterom fisurată.Fisura plăcii de aterom constituie factorul declanşat al majorităţii
IMA.
Modificările morfopatologic miocardice în necroza iniţială pot avea 3 aspecte
histologice de bază: necroza de coagulare, miocitoliza de coagulare sau necroza cu benzi de
contracţie şi miocitoliza simplă. Ulterior între 1 şi 3 luni are loc înlocuirea zonei de necroza
prin stadiul de granulaţie cu o cicatrice fibroasă alb-sidefie.

Investigaţii instrumentale

ECG
- Este necesară şi suficientă înregistrarea în 12 derivaţii obişnuite şi uneori, la necesitate, şi în
derivaţiile suplimentare: V7, V8, V9, V33, V34 V35, V3R, V4R. Ea permite confirmarea
diagnosticului, indicând succesiv în teritoriul necrozei:
- Unda T giganta, ascuţită şi simetrică (ischemie subendocardică) foarte precoce (primele 2
ore), inconstanta.
- Sub denivelare de ST (leziunea sub epicardică) convexă în sus cu înglobarea undei T
formează aşa - numită undă Parde.
- Unda Q largă ("0.04") şi profundă (L sau 1/3 din amplitudinea undei R care urmează), care
apare mai târziu de 6 ore şi semnalizează definitiv necroză.
- Localizarea zonei de infarct se determină prin apariţia semnelor directe în derivaţiile: - în V1
- V4 pentru IMA anterior; - în DII, DIII, AVF - pentru IMA inferior; - în D1, VL, V4 - V6
pentru IMA antero-lateral; - în V3R - V5R pentru IMA a ventriculului drept;
- În derivaţiile opuse zonei de infarct (de ex. V1 - V4 pentru IM inferior, în DII, DIII, AVF
pentru IM antero - lateral) sunt prezente modificări reciproce (sub denivelare de ST), în
infarctul non Q dovedit există un risc crescut de reinfarctizare.

Ecocardiograma

- În caz de criză anginoasa prelungită şi în lipsa modificărilor ECG se face la patul

pacientului.
- Identificarea precoce a unei zone akinetice atunci când diagnosticul pozitiv de IMA este
incert prin triada clasică.
- Precizarea originii unei disfuncţii acute de pompă: hipo - akinezia difuză, diskinezia
localizată cu formare de anevrism, infarctul predominant de ventricul drept, insuficientă
mitrală ischemică.
- Prezenţa trombilor intraventriculari sau atriali.
- Identificarea complicaţiilor: pericardita lichidiană, rupturile mecanice.
- Aprecierea disfuncţiei sistolice şi diastolice a ventriculului afectat.

 Diagnostic diferențial

Cauzele de durere toracică anterioarăce pot fi luate în discutie în diagnosticul diferential al

IMA sunt:
 Angina instabilă se prezintă cu durere precordială recurentă și prelungită, cu răspuns slab
la nitroglicerină; EKG poate prezenta modificări ST-T schimbătoare de la o înregistrare la
alta (mai frecvent ST subdenivelat cu T negativ; în angorul Prinzmetal ST supradenivelat),
dar nu apare cresterea enzimatică.
 Pericardita produce durere retrosternală prelungită însotită de frecatură pericardică si
supradenivelare ST pe EKG dar modificările sunt difuze, prezente în toate derivatiile,
unda Q e absentă, iar creșterea enzimatică lipsește.
 Se însotește deseori de febră chiar de la debut, durerea seaccentuează în inspir și diminuă
în pozitia aplecat înainte.
 Ecocardiografia precizează diagnostic prin evidentierea lichiduluipericardic.
 Embolia pulmonară se manifestă cu durere toracică, dispnee, iar pe EKG poate apare o
undă Q cu T negativ în D3 ca expresie asupra încărcării ventriculare drepte; va lipsi însă
unda Q în D2, ceea ce face diferențierea de IMA inferior.
 bolnavul mai poate prezenta tuse, spute hemoptoice, frecătură pleurală, tahicardie,
anxietate, modificări radiologice și, foarte important, contextul clinic emboligen
(tromboflebite profunde, imobilizare prelungită, perioadă post- operatorie etc.);
scintigrama pulmonară confirmă diagnosticul.
 Disectia de aortă toracică poate simula un IMA prin durerea violentă apărută brusc în
favoarea diagnosticului de dissecție de aorta pledează iradierea posterioară sau spre
membrele inferioare a durerii, inegalitatea pulsului la arterele radiale și/sau femurale,
apariția unui suflu de insuficiență aortică, imaginea radiologică a unei aorte lărgite, lipsa
modificărilor EKG în dinamică și a creșterii enzimatice.
 Investigațiile hotărâtoare sunt: ecografia, tomografia computerizată și aortografia
(evidențiază prezența faldului de disecție în lumenul aortic).
  Evoluție și prognostic

Evaluarea prognosticului imediat şi la distanţă se face în bază a numeroşi indicatori clinici şi

paraclinici din faza acută a IMA sau în covalescență. Factorii de prognostic nefavorabili sunt:
insuficiență cardiacă congestivă (fracţia de ejecţie a ventriculului stâng < 40%), Infarct
miocardic întins documentat enzimatic, ECG sau ecografic, infarct situat anterior, anevrism
ventricular, reinfarctizare, angor postinfarct, dereglări de ritm şi conducere, diabet zaharat la
vârsta peste 70 ani etc. Mortalitatea acută în IMA s-a redus în ultimii 30 de ani în spital de la
25 - 35% până la 15 - 25%.în condiţiile utilizării tehnicilor de reperfuzie coronariana
mortalitatea acută în spital este redusă sub pragul de 10%. Aproximativ unul din fiecare 25 de
pacienţi, care au supravieţuit la spitalizare iniţială, moare în primul an după infarctul de
miocard. Riscul de deces a persoanelor ce au suportat IMA chiar după 10 ani este de 3,5 mai
mare decât la persoanele de aceeaşi vârstă, dar fără IMA în anamneză.

 Tratament

a) igieno-dietetic
Toaleta bolnavului constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de vindecare.
A fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a avea o
ţinută decenta şi pielea sănătoasă astfel încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile.
Asistenta medicală are datoria de a verifica zilnic curăţirea salonului. Acesta se curăţa de două
ori pe zi şi de câte ori s-a murdărit cu sânge, alimente, secreţii din timpul procesului de
îngrijire. Lenjeria de pat trebuie păstrată curata şi bine întinsă pentru a evita escarele. Atât
lenjeria de pat cât şi lenjeria bolnavului vor fi schimbate de câte ori este nevoie.
Primele 4 - 12 ore să nu primească hrană şi să folosească numai lichide limpezi.
Meniul trebuie să conţină alimente bogate în potasiu, magneziu şi fibre, dar sărace în sodiu.
Pacienţii care suferă de diabet zaharat şi trigliceridemie vor avea restricţia dulciurilor
concentrate în dietă.

b) medical
Oxigenoterapie,repaus
Calmarea durerii:Algocalmin,Fortral,Mialgin.
Sedarea se face cu Diazepam intravenos,Nitroglicerina sublingual la 15 minute.
Tratamentul antiaritmic cu Xilina 1%.
Nitraţii-nitroglicerină perfuzie intravenoasă urmată de nitrat per oral după 24-48 de ore
(izosorbit mononitrat sau dinitrat)
- Nitroprusiatul de sodiu în Edem pulmonar acut cu hipertensiune importantă
Tratament tromboembolic-Streptokinaza este antigenică, tratamentul nu poate fi repetat sub 1
an.
- Urokinaza
Tratamentul anticoagulant şi antiagregant plachetar se face cu Heparină.
Betablocantele se administrează intravenos în primele 12 ore de la debut în IMA cu
insuficientă de pompă sau tulburări de conducere.Se utilizează Metoprolol, Esmolol,
Atenolol, Timolol, Propranolol.
În mod obligatoriu, supravieţuitorul uni Infarct miocardic va fi explorat prin
coronarografie în vederea stabilirii unei eventuale indicaţii de by-pass aorto-coronarian sau
angioplastie transluminală percutană, cu instalarea unui stent.
Dintre măsurile generale necesare a fi luate subliniem: regim alimentar hipolipidic,
fracţionat în 5-6 mese pe zilnice, menţinerea greutăţii corporale optime, combaterea
constipaţiei, suprimarea fumatului, evitarea stresului.În paralel se va aplica un program
intensiv de recuperare a capacităţii de efort.
Contraindicații Nitroglicerină: TAs<100mmHg, IMA de VD, IMA inferior.

c) chirurgical
1.prin cateterism
2.chirurgical prin by-pass AoC

Obiectivele tratamentului:
1. Prevenirea extinderii necrozei
2. Limitarea întinderii necrozei
3. Restabilirea fluxului coronarian
4. Tratamenul complicaţiilor
5. Reabilitarea bolnavului
III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT

Asistenta:
- Este treapta cea mai înaltă a cadrelor medii sanitare;
- Participă la aplicarea metodelor moderne de investigație și tratament ale bolnavilor;
- Trebuie să aibă cunoștințe de specialitate;
- Calități: punctualitate, devotament, datoria păstrării secretului medical, afecțiune și
devotament față de pacienții internați, atitudine corespunzătoare cu gravitatea bolii
pacienților;
- Imunizări (vaccinări) pentru asigurarea stării de sănătate.

III.1. Internarea pacientului în spital

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului, el se

desparte de mediul său obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit să
recurgă la ajutorul cadrelor sanitare.
Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este
hotărâtor pentru câştigarea încrederii bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei
colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire, în vederea recâştigării sănătăţii celui
internat.
Bolnavul trebuie să simtă atenţia cu care este înconjurat şi să fie convins că colectivul
în mijlocul căruia a ajuns vrea să-l ajute şi că va depune tot efortul pentru a-l vindeca.
Bolnavii cu IMA sunt internaţi de urgenţă, fără bilet de trimitere.Vor fi luaţi în
evidenţă la serviciul de primire, vor fi trecuţi în registrul de internări, li se întocmeşte foaia de
observaţie clinică cu datele de identitate.La serviciul de primire se pregăteşte bolnavul pentru
examenul medical şi li se preiau hainele şi efectele pe bază de bon.
Bolnavii cu IMA vor fi internaţi pe secţia de medicină de internă, terapie intensivă sau
cardiologie.
 III.2 Asigurarea condițiilor de spitalizare

Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a

realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi
regenerare a organismului şi scoaterii lui de sub eventualeleinfluente nocive ale mediului
înconjurător.

Asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat bolnavului un climat de linişte, salon
bine încălzit, îngrijit şi aerisit.

Asistenta va aşeza bolnavul într-o poziţie cât mai comodă în pat, este bine ca paturile
să fie prevăzute cu somiere reglabile pentru a se evita poziţiile forţate. Se vor înlătura toţi
excitanţii auditivi, vizuali şi olfactivi cu efecte negative asupra sistemului nervos.

Tratamentul se face cu mare punctualitate deoarece întârzierile pot provoca bolnavului

emoţii inutile.Se va respecta somnul bolnavului care prin inhibiţia scoarţei cerebrale
constituie un factor terapeutic important. Condiţiile create în spital trebuie să asigure
bonavului un somn mai bun decât cel obişnuit.
Asistenta medicală are datoria de a vizita bonavul frecvent, indiferent de solicitări,
fără însă să deranjeze odihna acestuia.
Saloanele, coridoarele şi încăperile anexe trebuie astfel mobilate şi amenajate ca să se
apropie cât mai mult de anturajul obişnuit al bolnavului. Foile de observaţie şi de temperatură
nu vor fi ţinute în saloane.
Personalul administrativ care intră în secţie în interes de serviciu, precum şi vizitatorii
care vin la bolnavi vor fi instruiţi de asistenţă pentru a păstra o comportare modestă, liniştită
pe secţie.

III.3 Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

Toaleta bolnavului constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de

vindecare.
A fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a
avea o ţinută decentă şi pielea sănătoasă astfel încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile.
 Asistenta medicală are datoria de a verifica zilnic curăţirea salonului. Acesta se curăţa
de două ori pe zi şi de câte ori s-a murdărit cu sânge, alimente, secreţii din timpul procesului
de îngrijire. Lenjeria de pat trebuie păstrată curată şi bine întinsă pentru a evita escarele. Atât
lenjeria de pat cât şi lenjeria bolnavului vor fi shimbate de câte ori este nevoie.
Bolnavii cu IMA transpiră abundent, asistenta va şterge mereu cu un prosop uscat
regiunile transpirate. Baia generală şi parţială se face la pat fără să obosească bolnavul, în
primele zile fără să fie ridicat.
Scopul toaletei corporale este îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos,
descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, microbi care aderă la
piele.
Pentru efectuarea toaletei bolnavului asistenta trebuie să respecte următoarele: să
asigure o temperatură adecvată în salon pentru a feri bolnavul de răceală, să pregătească
materialele necesare astfel ca îngrijirea să se desfăşoare în timp util, să acţioneze rapid cu
mişcări sigure dar totodată blânde pentru a scuti bolnavul de alte suferinţe şi oboseala, să
menajeze bolnavul protejându-l cu un paravan faţă de cei din jur. Toaleta zilnică permite
controlul regiunilor expuse escarelor şi acţionează în vederea prevenirii acestora.
Bolnavul cu IMA va sta în poziţie semisezanda. Repausul absolut la pat în prima
săptămână este obligatoriu. Durata imobilizării va fi adaptata în funcţie de evoluţia
simptomelor şi de prezenţa complicaţiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte
complicaţii începând din prima săptămână se pot face chiar mişcări pasive ale degetelor de la
mâini şi picioare. Durata repausului la pat în poziţie semisezanda este 2-3 săptămâni.
Mobilizarea bolnavului se face progresiv, şederea pe marginea patului, şederea în
fotoliu, ridicarea din pat, sub controlul pulsului şi al tensiunii arteriale, iniţial în prezenţa
medicului.
Se va servi bolnavul cu urinar şi bazinet de câte ori este nevoie, fără să fie ridicat din
poziţia şezândă. Asistenta va urmări tulburările de micţiune, volumul de urină în 24 ore şi
caracterele calitative ale urinii. Constipaţia trebuie combătută cu ajutorul clismelor uleioase
sau cu laxative uşoare.

III.4 Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Urmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea permanentă în

primele zile a electrocardiogramei, a tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac.
În secţiile obişnuite de boli interne, în lipsa aparaturii de monitorizare, supravegherea
constă în măsurarea tensiunii arteriale, frecvenţei pulsului şi a respiraţiei la o oră, la nevoie
mai des, în funcţie de starea bolnavului, înregistrarea electrocardiogramei precum şi a
temperaturii de câte ori este indicat de medic. Tensiunea arteriala-valoarea normală a tensiunii
arteriale sistolice sau maxime variază între 120-140mmHg, iar a tensiunii arteriale diastolice
sau minime între 70-80mmHg. Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul
tensiometrului.Se notează în foaia de temperatură cu creion de culoare roşie, pentru fiecare
linie orizontală a foii de temperatură se socotesc 10 mmHg.
În cazul IMA, hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la câteva ore,
precedată de o uşoară creştere a tensiunii arteriale. Când tensiunea arterială scade brusc
pericolul socului cardiogen este iminent.
Pulsul-are valori normale la adult cuprinse între 60-80 pulsaţii/min, se obţine prin
comprimarea arterei radiale pe un plan osos şi se notează în foaia de temperatură cu un creion
roşu, o linie orizontală corespunzând la 4 pulsaţii.
Bolnavii cu IMA prezintă o uşoară creştere a frecvenţei pulsului până la 90-100
pulsaţii/min.
Respiratia-are frecventa normală cuprinsă între 16-18 respiraţii/min, prezentând uşoare
variaţii în funcţie de sex şi vârstă.
Se notează în foaia de temperatură cu creion de culoare verde, pentru fiecare linie
orizontală considerându-se o respiraţie/min.
Bolnavii cu IMA prezintă dispnee cu polipnee, semn de disfuncţie de pompă.
Temperatura-are valori normale între 36-37°C, se măsoară cu termometrul în axilă, cel
mai frecvent.Se notează în foaia de temperatură cu creion albastru, pentru fiecare linie a foii
se socotesc două diviziuni de grad.
Bolnavii cu IMA prezintă o creştere a temperaturii, 37,5-38,5°C, datorită substanţelor
piretogene produse în focarul de necroză.

III.5 Alimentația bolnavului

Se va evita consumul de cantităţi mari la o masă prin servirea meselor fracţionate.

Se va face alimentaţia pasivă la pat în primele zile în decubit dorsal. Treptat se va
trece la alimentaţia activă în pat numai la recomandarea medicului în poziţie şezândă. După
mobilizarea bolnavului se poate servi masa în sala de mese. Regimul alimentar va fi hiposodat
şi hipocaloric. În primele zile va fi alcătuit din lichide şi pireuri date lent cu lingura, ceaiuri,
compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi dar şi mai târziu vor fi evitate alimentele care
produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal. Se interzice total fumatul.
 III.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor se face cu mare punctualitate, deoarece întârzierile pot

provoca bolnavului emoţii inutile.
Tratamentul medicamentos se face la pat, în poziţie orizontală. Deşi medicamentale se
dau strict la indicaţia medicului, în unele cazuri de urgenţă, asistenta va trebui să intervină cu
unele medicamente cum este Nitroglicerina şi oxigen. Obiectivele tratamentului în IMA sunt
repausul la pat, combaterea durerii şi tratamentul anticoagulant.
Sedarea durerii se face cu Mialgin 0,10 g subcutanat sau intramuscular, eventual
intravenos, diluat în 10 ml ser fiziologic sau glucoza10%.
Morfina se administrează 0,01-0,02 g (1 fiola=0,02 g) subcutanat sau intramuscular
eventual intravenos, încet diluat în ser fiziologic, sub controlul respiraţiei. Morfina poate
provoca o hipotensiune arterială şi deprimarea ventilaţiei pulmonare.Asocierea cu Atropina 1
mg subcutanat sau intramuscular, eventual 0,5mg intravenos poate preveni aceste fenomene.
Fortral se administrează 30mg intravenos sau intramuscular.
Tratamentul anticoagulant şi trombolitic se face cu Streptokinaza care are proprietăţi
trombolitice şi se administrează în primele 6 ore în perfuzie rapidă 150000 UI în 45 minute.
Heparina împiedică coagularea şi se administrează intravenos, iniţial 10000 UI apoi
5000-10000UI la fiecare 4-6 ore. Concomitent e administrează Trombostop 4-6 tablete pe zi
în funcţie de timpul Quick.
În primele ore şi zile se administrează sedative şi tranchilizante cum ar fi Diazepam 2-
5 mg de 1-2 ori\zi şi Meprobamat 0,5-1 comprimat de 2-4 ori\zi.
Se urmăreşte tensiunea arterială şi pulsul. Menţinerea tensiunii arteriale se face cu
perfuzii de Glucoză 5%, Dextran.
Corectarea extrasistolelor se face cu Xilină de uz cardilogic, 200mg intramuscular sau
intravenos.
Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene se face prin aspiraţie, la nevoie se face
oxigenoterapie.
 III.7 Recoltarea produselor biologice și patologice

În cazul bolnavilor cu IMA, asistenta medicală va recolta sânge pentru probe de

laborator indicate de medic: fibrinogen, glicemie, leucocite, VSH, colesterol, acid uric,
transaminaze.
Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin puncţie venoasă la nivelul
plicii cotului în eprubete sterile şi uscate sau prin puncţie capilară prin înţeparea pulpei
degetului.
Pentru determinarea fibrinogenului este necesar 0,5ml citrat de sodiu 3,8% şi 4,5 ml
de sânge. Valorile normale sunt 200-400 mg%. La bolnavii cu IMA fibrinogenul este crescut.
Pentru determinarea leucocitelor se recoltează sânge prin înţeparea pulpeu degetului.
Valorile normale sunt între 4200-8000/mm³.Bolnavii cu IMA prezintă leucocitoza cu
valori între 10000-15000mm³.
Pentru determinarea glicemiei se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florura de sodiu.
Valoarea normală este de 80-120g%. Bolnavii cu IMA prezintă hiperglicemie în
primele 24-48 ore.
Pentru determinarea VSH-ului se recoltează 1,6 ml sânge într-o seringă de 2 ml care
conţine 0,4 ml citrat de sodiu3,8%. Valorile normale sunt 1-10mm/1h, 7-15/2h, la femei
valorile sunt cu 1-3mm mai mari.În IMA, VSH-ul este crescut.
Pentru determinarea colesterolului se recoltează 5-10 ml sânge.Valorile normale sunt
între 180-280 g %.În cazul bolnavilor cu IMA, colesterolul nu prezintă modificări.
Pentru determinarea acidului uric se recoltează 5-10 ml sânge.Valorile normale sunt
între 3-5 mg%.Acidul uric nu prezintă modificări în cazul bolnavilor cu IMA.
Pentru determinarea transaminazelor sunt necesari 5-10 ml sânge.Valorile normale
sunt TGO 2-20 UI, TGP 2-16 UI.Bolnavii cu IMA prezintă TGO crescută 25-40 UI.
Recoltarea sângelui se face dimineaţă pe nemâncate, iar eprubetele vor fi însoţite de
un buletin de analize care conţine numele bolnavului, numărul salonului şi al patului,
diagnosticul clinic, natura produsului, analiza cerută, data recoltării şi numele celui care a
efectuat recoltarea.

III.8 Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de infarctul miocardic

 Electrocardiograma EKG
 Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice din cursul
unui ciclu cardiac.
Înregistrarea EKG se face cu aparate speciale numite electrocardiografe.

 Pregătirea bolnavului

Se pregăteşte psihic bolnavul pentru a-i înlătura emoţiile, se transporta bolnavul cu

căruciorul în sala de înregistrare, bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi
rugat să-şi relaxeze musculature.

 Montarea electrozilor pe bolnav

Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electrozilor.Sub placa de
metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolit, o lingură de sare la
un pahar de apă sau pasta specială pentru electrozi.Se fixează 4 electrozi pe membre şi 6
precordial.

 Montarea electrozilor pe membre

Roşu la mâna dreaptă

Galben la mâna stângă

Verde la piciorul stâng

Negru la piciorul drept

 Montarea electrozilor precordial

V1-Spațiul 4 intercostal pe marginea dreaptă a sternului

V2-Spațiul 4 intercostal pe marginea stângă a sernului

V3-Spațiul între V2 şi V4

V4-Spațiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară

V5-La intersecţia de la orizontală dusă de la V4 şi linia axilară anterioară stângă

V6-La intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stânga.

Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate în mod
convenţional cu litere P, Q, R, S, T.Între două cicluri cardiace se înscrie linia de 0 potenţial.
EKG este interpretată întotdeuna de medic în lumina datelor clinice.
În cazul bolnavilor cu IMA, EKG arată unde Q anormale acestea reprezentand cele mai
importante semne electrocardiografice de infarct miocardic acut, ele exprimand necroza,
undele R sunt mai puțin ample, iar modificările undei T reflectă noțiunea EKG de ischemie.

III.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

PREGĂTIREA PREOPERATORIE

 OBIECTIVE SPECIFICE

Pregătirea pacientului pentru operaţie prin:

 restricţionarea aportului de alimente şi lichide;
 pregătirea câmpului operator (suprafaţa cutanată);
 recoltarea produselor pentru examene de laborator;
 efectuarea igienei personale şi a altor nevoi de bază;
 asigurarea siguranţei pacientului după administrarea medicaţiei preanestezice.

Pregătirea documentelor pacientului pentru operaţie prin:

 revederea semnăturii consimţământului chirurgical;
 completarea cu acurateţe a listei operatorii;
 furnizarea, preoperator, de informaţii şi instrucţiuni pacientului şi familiei.

 PRINCIPII DE ÎNGRIJIRE

 Operaţia este un eveniment important în viaţa pacientului, generator de stress fizic şi

psihic
  Teama de spital, de anestezie, de operaţie, de suferinţa postoperatorie fac ca bolnavii să
fie anxioşi, agitaţi, deprimaţi psihic.
 Incizia operatorie determină durere şi predispune la infecţii.
 Anestezicele şi drogurile analgezice au efect depresiv asupra organismului diminuând
durerea dar şi capacitatea de reacţie a pacientului faţă de stimulii din mediul
înconjurător.

1. PREGĂTIREA PREOPERATORIE GENERALĂ DIN ZIUA CARE PRECEDE OPERAŢIA

PREGĂTIREA PSIHICĂ A BOLNAVULUI

- Se recomandă tact şi înţelegere empatică în comunicarea cu pacientul pentru a reduce

disconfortul psihic creat de teama de operaţie, anestezie.
- Se recomandă selectarea pacienţilor pe saloane, evitându-se contactul celor nou internaţi
cu cei care au avut o evoluţie postoperatorie dificilă, gravă sau cu muribunzii.
- Se linişteşte pacientul cu privire la anestezie, durere şi procedurile preoperatorii. Se
respectă opiniile pacientului legate de credinţe şi concepţii.
- Se oferă informaţii clare, accesibile legate de actul operator şi de consecinţele acestuia
(limitări, mutilări).
- Se obţine consimţământul scris al pacientului conştient, adult sau al familiei în cazul
minorilor sau al pacienţilor inconştienţi.
- Se stabileşte data intervenţiei şi se comunică bolnavului.
- Consimţământul informat în intervenţiile chirurgicale este responsabilitatea medicului;
asistenta este responsabilă din punct de vedere etic, nu legal, acţionând ca un avocat al
pacientului (verificând dacă pacientul a înţeles informaţiile primite şi dacă sunt respectaţi
toţi paşii în pregătirea preoperatorie).
- Formele de consimţământ trebuie semnate înainte ca pacientul să primească medicaţia
sedativă, preanestezică.
- Se administrează, la indicaţia medicului sedative, hipnotice în seara dinaintea intervenţiei
pentru a asigura o odihnă adecvată în timpul nopţii.

IGIENA PACIENTULUI
- Se face baie, sau duş, sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor nedeplasabili.
- Se curăţă cu atenţie zonele de flexie şi cea ombilicală pentru a reduce riscul infecţiei prin
flora cutanată.
SUPRAVEGHEREA ÎNAINTEA OPERAŢIEI
- Se măsoară şi se reprezintă grafic funcţiile vitale: temperatura, puls, T.A, respiraţie.
- Se cântăreşte bolnavul şi se apreciază talia pentru dozarea premedicaţiei şi anestezicelor.
- Se semnalează medicului eventualele modificări ale tegumentelor din zonele prevăzute
pentru intervenţie cum ar fi semnele de inflamaţie sau de alergie.
- Se notează şi se raportează eventualele simptome de infecţie a căilor respiratorii
superioare, precum şi apariţia menstruaţiei la femei.

INVESTIGAREA PARACLINICĂ
Se verifică, obligatoriu, pentru toate tipurile de intervenţii chirurgicale:
• grupul sanguin şi factorul Rh;
• hemograma;
• glicemia;
• urea;
• creatinina sanguină;
• electroliţii serici;
• probele hepatice;
• factorii de coagulare;
• sumarul de urină.
Se efectuează: ECG, radiografie pulmonară.

GOLIREA INTESTINULUI TERMINAL

- Se face clisma evacuatoare în seara dinaintea şi în dimineaţa intervenţiei chirurgicale în
caz de intervenţii pe tubul digestiv. Se administrează un laxativ cu 12-24 ore înaintea
intervenţiei dacă actul operator nu se desfăşoară pe tubul digestiv şi tranzitul bolnavului
este normal.

RESTRICŢIA ALIMENTARĂ
- Se scade aportul alimentar oral cu o zi înainte de operaţie.
- Se sistează aportul de alimente şi lichide de la orele 21, în seara de dinaintea operaţiei.
- Se interzice fumatul cu o seară înainte de operaţie, precum şi consumul de băuturi
alcoolice.
ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

DEFINIŢIE
- Perioada Postoperatorie imediată = perioada care durează de la sfârşitul intervenţiei
chirurgicale până la restabilirea stării de cunoştinţă şi a funcţiilor vitale; se mai numeşte
perioada de trezire.
- Perioada Postoperatorie precoce = începe din momentul în care pacientul a fost complet
recuperat din anestezie şi se termină în momentul externării.

 OBIECTIVE
- Restabilirea homeostaziei fizice şi psihice.
- Prevenirea şi tratarea promptă a complicaţiilor postoperatorii imediate şi precoce.
- Managementul durerii.

SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE
- Se face în compartimentul postoperator.
- Se supraveghează funcţiile vitale (R, P, T°, T.A., starea de conştienţă, durerea, SpO 2) din
15' în 15' până devin stabile şi se notează în fişa de trezire aoperatului.
- Se raportează imediat medicului anestezist şi chirurgului orice modificare (cianoza cu
transpiraţii, tirajul muşchilor intercostali, în caz de obstrucţierespiratorie, de exemplu).
- Se observă aspectul general al operatului: în mod obişnuit este palid, cu extremităţi reci,
cu psihic lent şi sensibil la durere.
- Se verifică permeabilitatea şi poziţia cateterelor, sondelor, tuburilor de dren.

TRANSPORTUL DE LA BLOCUL OPERATOR

- Se aplică măsuri de protecţie şi de siguranţă a pacientului, mai ales în cazul celor agitaţi.
- Se transportă operatul cu funcţiile vitale şi vegetative stabile în salonul postoperator sau în
ATI.
- Se evită, pe timpul transportului, zdruncinăturile, curenţii de aer.
- Se impune atenţie sporită la tuburile de dren, perfuzie, sonda de aspiraţie, plaga
operatorie.
 III.10. Educație pentru sănatate

Profilaxia IMA

La externare bolnavul este instruit asupra modului de viaţă:

- Bolnavul trebuie să ducă o viaţă ordonată evitând suprasolicitările.
- Să respecte regimul dietetic raţional hipolipidic, fără sare, glucide, hidrocarbonate şi
fracţionat 5-6 mese pe zi.
- Se va reduce consumul de cafea.
- Se va evita fumatul şi alcoolul.
- Se va respecta tratamentul medicamentos şi modul de administrare a medicamentelor.
- Să practice sporturi uşoare.
- Să aibă un program raţional de muncă şi viaţă.
- Să se prezinte la controale periodice.

Protocoale de urmarire a bolnavilor incadrati in diferite clase de risc la externare

Inainte de externarea din spital, bolnavii trebuie evaluati, pentru stabilirea clasei de risc.
Aceasta evaluare implica, de regula, teste non-invazive si, eventual, explorare invaziva
coronarografica si, daca este indicata, revascularizarea coronariana. Supravietuirea pe termen
scurt sau lung dupa infarctul miocardic depinde de trei factori:

- functia miocardului
- miocardul rezidual potential ischemic (supravietuirea se coreleaza cu cantitatea de
miocard necrozata, cantitatea de miocard la risc de necroza)
- susceptibilitatea la aritmii ventriculare severe
La una din extreme, la pacientii cu vase coronare permeabile, la care s-a infarctizat
doar o mica zona a miocardului, VS (5%) ca o consecinta a unei embolii coronariene si
fara miocard la risc, prognosticul este foarte bun. La cealalta extrema, se afla pacientii cu
un infarct extins, cu insuficienta ventriculara stanga, al caror miocard viabil rezidual este
perfuzat de vase cu stenoze semnificative si care au un prognostic rezervat.

Testul la efort poate fi realizat prin exercitiu fizic la covor, la bicicleta, la scarita sau prin
tehnici imagistice (ecocardiografie, scintigrama miocardica de perfuzie), la stress (fizic sau
farmacologic). Testul ECG de efort ofera informatii multiple care pot avea valoare
prognostica, cum ar fi: aparitia si gradul subdenivelarii segmentului ST, aparitia anginei,
capacitatea de efort, raspunsul TA sistolice la efort.

Testele de stress farmacologic sunt rezervate, de regula, bolnavilor incapabili de efort.

Tehnicile imagistice de efort nu sunt folosite de rutina pentru stratificarea riscului dupa
infarctul miocardic. Ele sunt utilizate, in special, la bolnavii cu teste ECG neinterpretabile
(cum ar fi bolnavii cu tulburari de conducere).
Evaluarea ischemiei miocardice prin coronarografie ne aduce informatii asupra
semnificatiei functionale a leziunilor coronariene, de aceea explorarea invaziva pentru
stratificarea riscului dupa I.M.A. are limite importante, in ciuda faptului ca permite
identificarea si tratarea prin angioplastie simultana a obstructiilor coronariene.

III.11. Externarea bolnavului

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medic.

Asistenta va aduna toată documentaţia relativă a bolnavului şi o va pune la dispoziţia
medicului de salon, în vederea formulării epicrizei.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora exactă a plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia
până în ultimul moment.
Externarea bolnavului se efectuează pe baza biletului de iesire din spital.Pe baza
acestui bilet se eliberează hainele şi efectele bolnavului.
Asistenta medicală înştiinţează familia bonavului privind indicaţiile primite de la
medic cuprinse în biletul de ieşire.Asistenta ajută bolnavul la împachetarea lucrurilor, la
îmbrăcare şi încălţare. Bolnavul va fi condus până la poarta spitalului de către asistentă.
IV. PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENȚILOR CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

 Plan de îngrijire 1

Culegerea datelor

Nume: X
Prenume: Z
Vârsta: 48 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Botoșani
Profesia: pensionar

Anamneza medicală

Antecedente:-- heredocolaterale: tata – HTA

mama – sănătoasă
--personale – HTA, gastrită cronică
Diagnostic clinic Infarct Miocardic Acut posteroinferior
- Istoricul bolii
Bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 6 ani, cu tratament neglijat, cu antecedente de
gastrită cronică. Prezintă în timpul serii, în timpul unui stres emoțional, durere violentă
retrosternală cu iradiere în membrul superior stâng prelungită peste 30 minute, care nu
cedează la Nitroglicerină sublingual, asociată cu anxietate, transpirații reci, greață, vomă,
motiv pentru care solicită serviciul de urgență.
- Motivele internării:
• Dureri retrosternale cu caracter de apăsare, zdrobire.
• Transpirații reci.
• Dispnee.
• Iradierea durerii în membrul superior stâng.
- Problemele pacientului:
• Dificultate în a respira.
• Circulație deficitară.
• Deficit de volum lichidian.
• Dificultate în a se odihni.
• Alterarea integrității fizice și psihice.
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenții Evaluare

Pentru ca pacientul să
respire liber pe nas voi
Pacientul să
1.Dificultate în a respira umezi aerul din salon, În urma inntervențiilor
prezinte o
datorită durerii și anxietății administrez ohigen pe pacientul respiră mai
respirație cu
manifestată prin dispnee, mască, bronhodilatoare și ușor, dispneea se
frecvență
bradipnee și hipoventilație. antialgice la indicația reduce.
normală.
medicului, asigur poziția
semișezândă.
Măsor și notez zilnic în
foaia de temperatură T.A,
pulsul, respirația,
2.Circulație deficitară datorită În urma intervențiilor
Pacientul să temperatura, diureza,
alterării mușchiului cardiac și pacientul pprezintă un
prezinte un ritm scaunul. Efectuez masaj
pereților arteriali manifestat ritm cardiac nnormal și
cardiac în limite și mișcări pasive și active
prin bradicardie și tegumente tegumente normale
normale. ale membrelor.
ușor cianotice. colorate.
Administrez medicația
indicată de medic și
urmăresc efectul acesteia,
Supraveghez pulsul, T.A,
apetitul, semnele de
deshidratare, scaunul și
Pacientul să fie
3.Deficit de volum lichidian greutatea corporală. Fac Pacientul este
echilibrat
datorită transpirațiilor reci bilanțul zilnic între echilibrat volemic, nu
volemic în
manifestat prin adinamie, lichidele ingerate și cele prezintă semne de
decurs de 2-3
neliniște. eliminate. Administrez deshidratare.
zile.
pe cale parenterală soluții
perfuzabile prescrise de
medic.
 Pacientul să aibă Respect orele de somn
4.Dificultate în a se odihni un somn ale bolnavului, aerisesc
datorită anxietății, durerii și odihnitor din salonul, asigur o Pacientul prezintă un
dispneei manifestată prin punct de vedere temperatură adecvată, somn odihnitor.
insomnie. calitativ și administrez la indicația
cantitativ. medicului somnifere.

Pacientul să își
recapete Voi schimba poziția
Pacientul prezintă o
independența de bolnavului în pat la
5.Alterarea integrității fizice stare bună și
mișcare, fiecare 2 ore, Efectuez
și psihice datorită efectului colaborează activ. Nu
încredere în masaj pe regiunile
bolii manifestată prin durere, prezintă escare de
personalul predispuse la escare.
limitarea mișcărilor, frică. decubit, se deplasează
medical. Să nu Liniștesc bolnavul cu
fără ajutor
prezinte escare privire la starea sa.
de decubit.

Tabel 1

Supravegherea funcțiilor vitale

Data Temperatură Diureza
T.A Puls Respirație Scaun
2013 0C ml
85 19 36,6
16.05 160/120 1250 N
82 17 36,8
78 17 37,7
17.05 150/100 1300 N
79 16 37
74 18 36,9
18.05 140/80 1350 N
73 17 36,8
73 17 36,9
19.05 110/70 1450 N
70 17 37
69 18 36,6
20.05 115/70 1400 N
69 18 36,8
Tabel 2
Examenul de laborator

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

0,4 ml citrat de Na VSH=1-10 mm/h

VSH 3,8, se aspiră sânge VSH= 4/12 mm
până la 2 ml. VSH=7–15 mm/h

Leucocite Înțeparea pulpei L=10000 mmc L=4200-8000

Hemoglobina degetului. Se Hgb=13% Hgb=14-16g%
Trombocite recoltează 2 ml sânge T=215000 T=150- 400000mmc
Hematocrit pe cristale de EDTA. Htc=42% Htc=40-45%

0,5 ml citrat de Na
Fribinogen F=180 mg % F=200-400mg %
3,8% și 4,5 ml sânge

2 ml sânge pe florură
Glicemie G=130mg % G=80-120 mg %
de Na 4 mg

Uree U=80 mg% U=20-40 mg%

5-10 ml sânge,
Creatinină C=2,4 mg% C=0,6-1,2 mg%
puncție venoasă
Acid uric A.U=1-2 mg% A.U=2-6 mg%

5-10 ml sânge,
Colesterol 260 mg 180-280 mg %
puncție venoasă

Examen sumar de Recipiente sterile, din

Normal
urină jetul mijlociu.

5-10 ml, puncție TGO=25U/L TGO=2-20U/L

Enzime
venoasă TGP=13,5U/L TGP=2-16U/L

Tabel 3
Alimentația bolnavului

Perioada Alimente permise Alimente interzise

În primele 24-48 h regimul este strict: sucuri de Alimente hipercalorice,

16.05
fructe, ceaiuri 1000-1500 ml alimente care conțin NaCl

Ceaiuri, compoturi, supe, lapte,sucuri de fructe, Grăsimi, prăjeli, varză,

17.05
ouă moi, pireuri făinoase în cantitate mare

18.05 In plus pâine cu unt Alimente care conțin NaCl

19.05 Lactate Alimente hipercalorice

Tabel 4

Administrarea medicamentelor

Data 2013 Medicamente Mod de administrare

Dipiridamol 3*1 tb/oral

Diazepam 1 tb seara/oral
16.05
Mialgin 2 ml iv
Heparina 1300UI/H

Aspirină ½ oral
Betaloc 100 mg
17.05
Trombostop 0-0-2 oral
Diazepam 0-0-1 seara oral

Betaloc 100 g
Aspirină ½ oral
18.05
Trombostop 0-0-2 oral
Nifedipin 2*1 oral

Captopril 10 mg oral
Betaloc 100 mg
19.05
Trombostop 0-0-2 oral
Diazepam 0-0-1 seara oral
 Betaloc 100 mg
20.05 Trombostop 0-0-2 oral
Diazepam 0-0-1 seara oral

Tabel 5

Investigații paraclinice

Data Examene Îngrijiri după

Pregătire pentru examen
2013 curente examene

Bolnavul va fi așezat în decubit dorsal, își

va relaxa musculatura.
Montarea electrozilor:
- Pe membre: roșu la mâna dreaptă,
galben la mâna stângă, negru la picior
drept și verde picior stâng
- Precordial
V1-sp 4 intercostal Nu necesită îngrijiri
16.05 EKG
V2- sp 4 intercostal stâng speciale.
V3- între V2 și V3
V4 – sp 5 intercostal, pe linia
medioclaviculară stg
V5- sp 5 intercostal stg pe linia axilară
anterioară
V6- SP 5 intercostal stg pe linia axilară
mijlocie

Rtg toracic
17.05
EKG

18.05 EKG

RTtg toracic
19.05
Ekg

: Tabel 6
  Plan de îngrijire 2

Culegerea datelor

Nume: V
Prenume: A
Vârsta: 50 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Botoșani
Profesia: pensionar

Anamneza medicală

Antecedente:--antecedente heredo-colaterale: tata decedat (ulcer)

mama astm bronșic
--personale – neagă
Diagnostic clinic: Infarct Miocardic Acut anterior
- Istoricul bolii
Bolnav este fumător, obez, prezintă în cursul dimineții dureri retrosternale cu caracter de
apăsare, zdrobire. În timpul consultului efectuat de echipa salvării bolnavul prezintă stop
cardiorespirator, resuscitat de aceștia (IOT, masaj cardiac extern). De menționat că prezența
durerilor toracice cu caracter anginos în antecedente cărora bolnavul nu le-a acordat
importanță.
- Motivele internării:
• Durereviolentă retrosternală cu caracter de apăsare, zdrobire.
• Transpirații reci.
• Dispnee.
• Iradierea durerii în umărul stâng și de-a lungul marginii cubitale a membrului
superior stâng
- Problemele pacientului:
• Dificultate în a se odihni.
• Riscul alterării circulației și respirației.
• Anxietate.
• Alterarea mobilității fizice.
 • Disconfort - durere.
Diagnostic de îngrijire
1.Riscul alterării circulației
și respirației din cauza
complicațiilor bolii
manifestate prin
dispnee,hipotensiune
arterială,transpirații reci.
2.Anxietate din cauza
necunoașterii
prognosticului bolii
manifestată prin
ingrijorare, teamă.
3.Disconfort din cauza
alterării mușchiului
cardiac manifestat prin
dureri retrosternale fără
cedare la NTG.
4.Alterarea mobilității
fizice legate de deficitul
motor și senzorial
manifestată prin impotența
funțională.
Obiective Intervenții Evaluare
Supraveghez
T.A.,repiratia,pulsul, Pacientul este
Pacientul să fie
temperatura din 2 in 2 echilibrat circulator
echilibrat circulator
ore.Asigur pozitia și respirator. Nu au
și respirator.
semisezanda pt.favorizarea apărut complicații.
respiratiei.efectuez EKG.
Pacientul să fie
echilibrat psihic, să
fie informat asupra Educ pacientul să aibă o
Pacientul este
regimului de viață viață ordonată, echilibrată,
echilibrat psihic.
și de alimentație port discuții liniștitoare.
care trebuie
respectat.
Să se amelioreze Asigur repaus fizic al Durerile se
durerile în 2-3 ore bolnavului în perioada ameliorează la
de la administrarea dureroasă. Administrez administrarea
.medicației de medicația indicată de medicației, dar nu
urgență. medic. dispare în totalitate.
Asigur poziția
semișezândă în repaus
Pacientul să își Pacientul reușește
absolut la pat a bolnavului.
recapete să realizeze
Mobilizez pacientul la 2
independența de obiectivele impuse
ore.Efectuez masaj al
mișcare afectată devenind mai
membrelor timp de 10
relativ. optimist.
min.Supraveghez miscările
active ale bolnavului.
5.Dificultate în a dormi și
a se odihni datorită durerii,
anxietății,stresului
manifestat prin insomnie,
oboseală.
Pacientul să Se va favoriza odihna din
beneficieze de timpul zilei prin creearea
Pacientul prezintă
confort fizic și unui climat de liniște.Se
un somn odihnitor.
psihic pentru a se vor administra sedative la
odihni. indicația medicului.

Tabel 7

Supravegherea funcțiilor vitale

Data Temperatură Diureza

T.A Puls Respirație Scaun
2013 0C ml

82 19 36,6
10.04 145/95 1000 N
81 20 36,4

80 17 37,5
11.04 130/80 1100 N
75 18 37,2

76 18 36,5
12.04 145/95 950 N
73 18 36,8

72 19 36,4
13.04 150/95 1150 N
65 18 37

76 18 36,5
14.04 145/90 1100 N
72 17 36,7

76 17 36,5
15.04 145/90 1200
78 18 36,7

Tabel 8
Examenul de laborator

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

0,4 ml citrat de Na VSH=1-10 mm/h

VSH 3,8, se aspiră sânge VSH= 10/23
până la 1,6 ml. 7 – 15 mm/h

Leucocite Înțeparea pulpei L=8800 mmc L=4200-8000 mmc

Hemoglobina degetului. Se Hgb=14g % Hgb=14-16g%
Trombocite recoltează 2 ml sânge T=220000 T=150-400000mmc
Hematocrit pe cristale de EDTA. Htc=45% Htc=40-45%

0,5 ml citrat de Na
Fribinogen F=180 mg % F=200-400mg %
3,8% și 4,5 ml sânge

2 ml sânge pe 4 mg
Glicemie G=110mg % G=80-120 mg %
florură de Na

Uree U=27 mg% U=20-40 mg%

5-10 ml sânge prin
Creatinină C=0,92 mg% C=0,6-1,2 mg%
puncție venoasă
Acid uric A.U=2,67 mg% A.U=2-6 mg%

5-10 ml sânge prin GOT=52 GOT=2-20UI

Enzime
puncție venoasă GPT=31,3 GPT=2-16 UI

Tabel 9

Alimentația bolnavului

Perioada Alimente permise Alimente interzise

Primele În primele 24-48 h regimul este strict hidric: sucuri Alimente hipercalorice,
24-48 ore de fructe, ceaiuri 1000-1500 ml alimente care conțin NaCl
Prima Regim cu 800-1000 calorii, supe, creme, pireuri de Făinoase în cantități mari,
săptămână legume, iaurt, budinci, lapte. NaCl
Regim normal sau Vor fi evitate elementele
A doua
hiposodat,hipolipidic,hipoprotidic,normoglucidic care producgaze sau
săptămână
compus din pireuri de legume cu lapte,carne tocată întârzietranzitul intestinal.
 fiartă,legume cu ulei.

Regim practic care trebuie respectat tot timpul,

A treia
format din 55%glucide,15% proteine și 30% lipide Grăsimi, prăjeli, varză.
săptămână
proporțional cu vârsta,sexul,gradul de activitate.

Tabel 10

Administrarea medicamentelor

Data 2013 Medicamente Mod de administrare

Glucoză 5% 500 ml iv
Xilina 200 mg iv
10.04 Heparină 140 u/h iv
Propranolol 1 mg iv
Fortral 30 mg iv

Aspirină 1-1-2 0-1/2-0 tb

Diazepam 0-0-1 tb seara
11.04
Propranolol 1mg iv
Trombostop ½ -1/2 – o tb

12.04 Același tratament Aceeași doză

Nifedipin
0-1-1 Tb
Propranolol
13.04 1mg iv
Aspirină
3*1/zi
Dipiridamol

14.04 Același tratament Aceeași doză

Tabel 10

Investigații paraclinice

Data Examene Îngrijiri după

Pregătire pentru examen
2013 curente examene
EKG Se explică bolnavului modul de Nu necesită îngrijiri
10.04
RTG toracic desfășurare a examinării. Se cere speciale.
 bolnavului să stea relaxat,examinarea se
face în camere liniștite la 20°C,bolnav în
repaus 20 min.
RTG toracic
11.04
EKG

Tabel 12
  Plan de îngrijire 3

Culegerea datelor

Nume: C
Prenume: M
Vârsta: 65 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Botoșani
Profesia: pensionar

Anamneza medicală

Antecedente:-- heredo-colaterale: tata decedat (ulcer)

mama decedată, cardiopatie ischemică
--personale – apendicectomie 1965
Diagnostic clinic: Infarct Miocardic Acut anterior, HTA
- Istoricul bolii
Pacientul în vârstă de 75 de ani, fără antecedente cardiace se prezintă de urgență la clinică
acuzând durere precordială cu caracter constrictiv cu iradiere în membrul superior stâng
însoțită de dispnee paroxistică, transpirații reci, adinamie, amețeli.
- Motivele internării:
• Dureri precordială cu caracter constrictiv cu iradiere în membrul superior stâng.
• Transpirații reci.
• Dispnee paroxistică.
• Adinamie.
- Problemele pacientului:
• Riscul alterării circulației și respirației.
• Anxietate.
• Disconfort - durere.
• Dificultate în a se odihni.
Diagnostic de îngrijire
1.Riscul alterării circulației
și respirației din cauza
complicațiilor bolii
manifestată prin dispnee
paroxistică,hipotensiune
arterială.
2.Anxietate,senzatie de
"moarte iminentă" din
cauza lipsei de cunoaștere
a bolii manifestată prin
agitație și teamă.
3.Proces inflamator
datorită focarului de
necroză manifestat prin
subfebrilitate.
4.Disconfort din cauza
alterării mușchilui cardiac
manifestat prin dureri
precordiale cu caracter
constrictiv.
5.Dificultatea în a se
odihni din cauza
durerii, anxietății,
manifestat prin ore de
odihnă insuficiente.
Obiective Intervenții Evaluare
Supraveghez temperatura,
T.A.,repirația,pulsul.
Pacientul să fie Pacientul este
La intervale egale de
echilibrat circulator echilibrat circulator
timp.Efectuez EKG, asigur
și respirator. și respirator.
poziția semisezândă pentru
favorizarea respiratiei.
Port discuții liniștitoare și
Pacientul săprezinte încurajatoare cu bolnavul. Starea generală a
o stare generală Îl educ cu privire la bolnavului s-a
bună. menținerea unui mod de îmbunătățit.
viață sănătos.
Pacientul să
Pacientul nu
prezinte o Administrez antipiretice:
prezintă modificări
temperatură în paracetamol.
ale curbei termice..
parametri normali.
Asigur repausul fizic și
Să se amelioreze
psihic al pacientului în Durerile se
durerile în 2-3 ore
perioada ameliorează la
de la administrarea
dureroasă.Administrez administrarea
tratamentului de
medicația indicată de medicației.
urgență.
medic.Efectuez EKG.
La indicatia medicului se
Pacientul să declare vor administra sedative si
Pacientul prezintă
că are un somn somnifere,se va diminua
un somn odihnitor,
odihnitor după 2-3 anxietatea prin discutii
liniștit după 2 zile.
zile. incurajatoare.se va asigura
confortul de noapte.
Tabel 13
 Supravegherea funcțiilor vitale

Data Temperatură Diureza

T.A Puls Respirație Scaun
2013 0C ml

70 20 36,6
02.04 130/90 1000 N
75 18 36,8

60 18 36,9
03.04 130/95 1200 N
65 19 37

60 17 36,9
04.04 140/95 1400 N
68 17 37,1

65 17 37,2
05.04 145/95 1450 N
73 18 37,4

75 18 36,9
06.04 150/90 1500 N
76 19 37

Tabel 14

Examenul de laborator

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

0,4 ml citrat de Na VSH=1-10 mm/h
VSH 3,8 %, pe 1,6 ml VSH= 6/14
sânge. VSH=7-15 mm/2h
Leucocite Înțeparea pulpei L=9700 mmc L=4200-8000 mmc
Hemoglobina degetului. Se Hgb=13g % Hgb=14-16g%
Trombocite recoltează 2 ml sânge T=200000 T=150-400000mmc
Hematocrit pe cristale de EDTA. Htc=39,4% Htc=40-45%
0,5 ml citrat de Na
Fribinogen F=170 mg % F=200-400mg %
3,8% pe 4,5 ml sânge
2 ml sânge pe 4 mg
Glicemie G=115 mg % G=80-120 mg %
florură de Na
Uree U=26 mg% U=20-40 mg%
5-10 ml sânge prin
Creatinină C=2,4 mg% C=0,6-1,2 mg%
puncție venoasă
Acid uric A.U=7,94 mg% A.U=2-6 mg%
 5-10 ml sânge prin
Colesterol 260 mg% C=180-280 mg%
puncție venoasă
Sumar de urină Recipient curat Densitate 1017 Densitate 1015-1025
5-10 ml sânge prin TGO=25 U/L TGO=2-20UI
Enzime
puncție venoasă TGO=23,5 U/L TGP=2-16 UI

Tabel 15

Alimentația bolnavului

Perioada Alimente permise Alimente interzise

Alimente care conțin NaCl,

Ceaiuri,compoturi,supe, lapte,sucuri de fructe, ouă
02.04 calorii și sunt solide ca
moi,pireuri de castane.
consistență.

Paine cu unt,lactate,lapte dulce sau acru, cașcaval, Grăsimi, prăjeli, varză,

brânză topită, mezeluri necondimentate:parizer, făinoase în cantitate mare,
06-09.04
șuncă, carne slabă de pasăre, vită, pește, fructe și alimente hipersodate și
legume proaspete. hipercalorice.

Tabel 16

Administrarea medicamentelor

Data 2013 Medicamente Mod de administrare

Glucoză 5% 500 ml iv
Xilina 200 mg iv
Heparină 1400u/h iv
02.04
Propanolol 1mg iv
Diazepam 1tb seara
Mialgin 2ml iv
Aspirină
3*1/zi
Dipiridamol
0-0-1 tb
03.04 Propranolol
1mg iv
NTG
0-1-1 S.L
Trombostop
 1 tb/zi

04.04 Același tratament Aceeași doză

Același tratament fără
05.04 Aceeași doză
Dipiridamol
Propranolol 1mg iv
Aspirină 3*1/zi
06.04
Trombostop 1tb/zi
Nifedipin 0-1-1 SL

Tabel 17

Investigații paraclinice

Data Examene Îngrijiri după

Pregătire pentru examen
2013 curente examene

Se explică bolnavului modul de desfășurare

EKG a examinării. Se cere bolnavului să stea Nu necesită îngrijiri
02.04
RTG toracic relaxat,examinarea se face în camere speciale.
liniștite la 20°C,bolnav în repaus 20 min.

RTG toracic
03-06.04
EKG

Tabel 18
 CONCLUZII

Lucrarea “Particularități de îngrijire a pacientului cu Infactul Miocardic Acut” dorește

să evidențieze importanța socială a subiectului abordat, simptomatologia majoră și
posibilitățile actuale de diagnostic și tratament. Printr-un tratament de prevenire primară și
secundară atât igienico – dietetic cât și medicamentos, bolnavului i se amelioreaze
simptomele și se pot evita complicațiile.
Asistenta medicală are un rol deosebit în recuperarea bolnavului sau în cazurile mai
grave, de alinare a suferințelor atunci când nu există nici o rază de speranță pentru a aduce
mai multă fericire semenilor noștri.
Pentru a evita bolile cardiovasculare, eu ca viitoare asistentă medicală trebuie să ajut
ca persoanele sănătoase să respecte un regim alimentar echilibrat, fără excese de condimente
și bogate în vitamine.
Aritmiile sunt complicațiifoarte frecvente ale Infarctului Miocardic Acut și pot surveni
de-a lungul întregii sale evoluții, uneori constituind o modalitate de debut și explicând
moartea care poate surveni în aceste condiții.
În infarctele miocardice posterioare, antero – septale întinse și anterioare, frecvența
tulburărilor de ritm este aproape egală, cu diferențe relativ mici. Fibrilația atrială este mai
frecventă în infarctele posterioare, apoi în cele anterioare și anterioare întinse.
Blocul atrio-ventricular de toate gradele a fost cel mai frecvent întâlnit în infarctele
miocardice posterio – inferioare.
Bradicardia sinusală a fost fracventă în infarctele miocardice posterio-inferioare.
Toate acestea sunt importante deoarece în țara noastră bolile cardio-vasculare dețin un
procent ridicat de mortalitate. Lucrarea ’’Infarctul Miocardic Acut’’ doreste sa evidentieze
importanta socială a subiectului abordat, simptomatologia majoră și posibilitățile actuale de
diagnostic și tratament.
 BIBLIOGRAFIE

1. BORUNDEL, Corneliu, (sub redactia), Medicinǎ internǎ pentru cadre medii, Editura.
ALL, Bucuresti, 2000.
2. BRUCKNER, Ion, Medicina interna, Vol.I-II, Editura Medicală, Bucuresti, 1980.
3. MOGOS, Gh., Mica enciclopedie de boli interne, Editura Știintificǎ si Enciclopedicǎ,
Bucuresti, 1986.
4. NICULESCU , Th.Cezar, Colaboratorii, Anatomia si fiziologia omului. Compendiu,
Editura Corint, 2009.
5. TITIRCA, Lucreţia., Urgente medico-chirurgicale, Editura Medicală., Bucuresti, 2001.
6. TITIRCA, Lucreţia, Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali,
Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008.
7. TITIRCA, Lucreţia, Ghid de nursing, Editura Viata Medicala Romaneasca,
Bucureşti,1995.
8. TITIRCA, Lucreţia, Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali, Editura
Viaţa Medicală, Românească, 2005.
9. ŢIPLIC, Tatiana, Anatomia si fiziologia omului, Vol.I-III, Editura Aktis, Bucureşti, 1999.
10. STROESCU, Valentin, Bazele farmacologiei de practicI medicale vol.I-II, Editura
Medicală, Bucuresti, 1989.