LUCRARE DE PRACTICA
ROLUL
ASISTENTULUI MEDICAL
IN ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU
INFARCT MIOCARDIC ACUT
CLASA:A.M.G IID
ELEV:BOHANCANU ANDREEA
BRASOV
2021
CAPITOLUL I -ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR
1.1 Anatomia aparatului circulator
1.2.Fiziologia Aparatului circulator
CAPITOLUL II -INFARCTUL MIOCARDIC ACUT(I.M.A)
2.1. Infarctul miocardic acut
2.2.Simptomatologie
2.3.Clasificare
2.4.Investigatii
2.5.Diagnostic
2.6.Tratament
2.6.1.Tratament igieno-dietetic
2.6.2.Tratamentul medicametos
CAPITOLUL III -ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA
PACIENTULUI CU INFARC MIOCARDIC ACUT
3.1. ROLUL PROPRIU
3.1.1.Asigurarea conditiilor de spitalizare
3.1.2.Rolul asistentului medical in examinarea clinica a pacientului
3.1.3.Supravegherea pacientului
3.1.4.Pregatirea preoperatorie si ingrijirea post operatorie
3.1.5.Rolul asistentului medical in alimentatia pacientului
3.1.6.Rolul asistentului medical in educatia sanitara a pacientilor cu angina
pectorala
3.2.ROLUL DELEGAT
3.2.1.Rolul asistentului medical in examinarea paraclinica
3.2.2.Rolul asistentului medical in administrarea paraclinica
3.3.Descrierea a doua tehnici
3.3.1 Electrocardiograma
3.3.1. Punctia venoasa
CAPITOLUL IV-STUDIU DE CAZ
Caz nr I
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
c) Capilarele sunt vase deosebit de fine (de 50 de ori mai subtiri decat firul de
par),asa incat ,din cauza ingustimii lor,globulele rosii nu pot inainta decat intru-un
singur sir.Peretele lor ,extrem de subtire ,este format dintr-un singur strat de celule
foarte turtite.Acest perete subtire poate fi strabatut cu usurinta de substantele din
plasma si de leucocite .Datorita acestui fapt,se faca schimbul nutritiv dintre sange
si celule.
CAPITOLUL II
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT (I.M.A)
2.1.Definitie
Infarctul miocardic acut (I.M.A)este un sindrom dureros produs prin obstrucţia
brusca a unei artere sau ramuri coronariene printr-un tromb sau printr-un spasm
prelungit. Aparitia ischemiei coronariene determină necroza unei porțiuni din
miocard.
2.2.Simptomatologie
Durerea: retrosternala sau precordiala.
Caracterul durerii variaza de la un bolnav la altul si este descris ca:
- o senzatie de constrictie sau in gheara"
-o senzație de presiune, sau ca un corset de fier care impiedică respiratia -
uneori ca o simpla jena retrosternala,o senzatie de arsura, de greutate sau apasarea
insuportabila.Durerea iradiaza in umarul si in bratul stang, in regiunea cervicala, in
mandibula.
Durerea mai poate fi localizata extratoracic, in epigastru, abdomen, brațe,
antebrate, coate, pumni.
De asemenea, ea poate iradia in orice regiune a toracelul, depasind in sus
gatul, iar in jos poate iradia in epigastru, hipocondrul drept sau stang.
Cea mai frecventa localizare si iradiere a durerii sunt zonele din fig.29
2.3.Clasificare
→ Dupa localizare
Localizarea anterioara a infarctului:
- Infarct anterolateral
- Infarct anteroseptal (mic)
- Infarct apical (mic)
- Infarct anterobazal
Localizarea posterioara a infarctului:
- Infarct postero-inferior
- Infarct postero-septal
- Infarct postero-lateral
- Infarct postero-bazal
2.4.INVESTIGATII
- Electrocardiograma la pat. – un criteriu major de precizare a diagnosticului.
- Masurarea tensiunii arteriale şi a pulsului.
- Coronarografie,Cateterism cardiac.
- Recoltări de sânge pentru determinarea unor constante biologice: enzime,
fibrinogen, glicemie, VSH, leucocite etc.
rocedurile de diagnostic
cuprind:
măsurări repetate ale tensiunii
arteriale
evidenţierea antecedentelor
personale şi eredocolaterale
(caseta 2)
examenul clinic (caseta 5)
investigaţiile de laborator şi
paraclinic
rocedurile de diagnostic
cuprind:
măsurări repetate ale tensiunii
arteriale
evidenţierea antecedentelor
personale şi eredocolaterale
(caseta 2)
examenul clinic (caseta 5)
investigaţiile de laborator şi
paraclin
Procedurile de diagnostic
cuprind:
măsurări repetate ale tensiunii
arteriale
evidenţierea antecedentelor
personale şi eredocolaterale
(caseta 2)
examenul clinic (caseta 5)
investigaţiile de laborator şi
paraclinice
2.5 DIAGNOSTIC
Diagnostic pozitiv
Diagnosticarea infarctului miocardic se bazează pe trepiedul bine cunoscut: durere
retrosternală, modificări EKG, modificări enzimatice.
Diagnosticul clinic evidenţiază:
- durerea precodială sau retrosternală de origine ischemică
- hipotensiunea arterială
Modificările EKG evidenţiază semne de leziune:
- ischemie
- necroză
Modificările enzimatice:
- enzime miocardice crescute
Diagnosticul de infarct miocardic este sigur când două din cele trei elemente sunt
prezente şi când durerea este tipică. Chiar dacă celelalte două elemente sunt
absente.
Diagnosticul diferenţial
Există o serie de afecţiuni care au o simptomatologie asemănătoare cu cea din
infarctul miocardic acut, uneori fiind greu de precizat diagnosticul cert.
2.6.TRATAMENT
Tratarea bolnavilor cu IMA reprezintă una din urgentele cardiologice cele
mai importante. Aceasta rezulat pe de o parte, din incidenaa mare şi gravitatea
bolii, iar pe de alta parte din rolul foarte activ aşteptat de la echipa medicala care
preia în grija bolnavul.
Obiectivele principale ale tratamentului sunt:
1. restabilirea fluxului coronarian;
2. limitarea intinderii necrozei;
3. tratamentul complicatiilor și in primul
rand al mortii subite aritmice sau prin alt mecanism.
2.6.1.TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC
Masura terapeutica principala este repausul la pat asociat cu mobilizarea
precoce. Repausul la pat reduce la minimum a muncii inimii evitand aparitia unor
complicaţii. Insa repausul absolut la pat, timp de cateva saptamani, creste riscul
tromboemboliilor, al constipatiei, al insuficientei cardiace congestive si influ -
entează defavorabil psihicul bolnavului. Pacientul va sta în decubit dorsal
semisezand, iar daca nu exista complicatii importante poate incepe sa faca miscari
active încă din primele 24-48 ore, în special la nivelul membrelor superioare, dar şi
la membrele inferioare. La sfarşitul primei saptamani bolnavul trebuie sa-si asigure
singur pozitia in pat prin miscari active şi de asemenea sa execute singur activitati
precum: alimentaţta, spalatul pe fata si dinti, etc. In urmatoarele 2 saptamani se
poate ridica la marginea patului si poate incepe sa mearga prin camera. Ulterior
poate face exercitii de gimnastica ale membrelor superioare si inferioare, precum si
la nivelul gatului. Cand evolutia este buna, bolnavul poate fi externat în a 4-a
saptamana, cu indicatia de a continua la domiciliu programul de exercitii fizice. Un
alt element important este dieta. În primele 2-3 zile sunt permise numai lichide
(dieta hidro-zaharata) cum ar fi: ceai indulcit, compoturi, sucuri de fructe, etc.
împartite în 6 mese mici. Aportul hidric si caloric este constituit din alimente
semilichide (supe, pireuri, gris au orez cu lapte, oua fierte moi) ce se adauga
treptat, în mese mici şi frecvente, fara a se depasi ratia calorica de 1200 calorii/zi,
tinand seama de eforturile minimale.
În cazul în care exista semne, chiar discrete, de insuficienta cardiaca, dieta
va fi hiposodata. Ulterior, pe masura reluarii unei activitaţi fizice, alimentatia va fi
variata si mai consistenta, dar sunt excluse alimentele greu digerabile sau cele care
reprezinta factori de risc cardiovascular (prajeli, mezeluri, varza, carne afumata si
branzeturi grase). De asemenea, importante sunt combaterea constipatiei şi a
retentiei de urină. Efortul de defecatie este deseori periculos, putand precipita
edemul pulmonar acut, embolia polmonara şi chiar oprirea inimii. De aceea acest
efort trebuie diminuat prin administrarea de laxative, regim hidric, clisme şi
mobilizare precoce. Facilitatea mictiunilor la bolnavii varstnici, prostatici se poate
face prin aşezarea bolnavului la marginea patului sau pe ploscă, langa pat. În cazuri
extreme, se plasează o sondă vezicala permanenta.
2.6.2.TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
3.1.ROLUL PROPRIU
3.1.3.Supravegherea pacientului
- Urmarirea ideala aunui infarct este monitorizarea cu supravegherea
permanenta in primele zile E.C.G si T.A si a ritmului cardiac.In
sectile obisnuite de boli interne,in lipsa de aparatura de
monitorizare,supravegherea consta in masurarea T.A,frecventei
pulsului si respiratiei la o ora ,la nevoie mai des ,in functie de starea
bolnavului inregistrarea zilnica E.C.G precum si a temperaturii de
cate este indicat de medic
1.3.1. ELECTROCARDIOGRAMA
→ Definiţie:
~ Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie.
→ Scop:
~ Explorator:
o Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator.
o Stabilirea diagnosticului.
~ Terapeutic:
o Administrarea de medicamente.
o Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.
o Sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut.
→ Locul puncţiei:
~ Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică(.
~ Venele antebraţului.
~ Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
~ Venele subclaviculare.
~ Venele femurale.
~ Venele maleolare interne.
~ Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
→ Materiale necesare:
~ Alcool. Tampoane.
~ Ace sterile.
~ Garou.
~ Materiale necesare pentru recoltări. Medicamente.
~ Muşama şi aleză. Pernă elastică. Mănuşi de cauciuc.
→ Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează. Se asigură confort
psihic şi fizic.
~ Se protejează lenjeria de pat şi de corp.
~ Se asigură poziţia decubit dorsal.
~ Se examinează calitatea şi starea venelor.
→ Execuţia puncţiei: Puncţia venoasă → se execută de către asistentă.
~ Se îmbracă mănuşile de cauciuc.
~ Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncţiei. Se recomandă
pacientului să strângă pumnul.
~ Se palpează vena şi se alege locul puncţiei. Se dezinfectează locul ales.
~ Se pătrunde în venă cu bizoul în sus cca. 1-2 cm. Se verifică poziţia acului în
venă – prin aspirare în seringă.
~ Se continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
~ Se îndepărtează staza venoasă. Se cere bolnavului să deschidă pumnul.
~ Se aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.
~ Se menţine tamponul 1-3 minute – fără a îndoi braţul.
~ Îngrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi îndepărtează materialele
folosite.
~ Notează în foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată,
cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.
→ Îngrijirea bolnavului după tehnică:
~ Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie
lenjeria.
~ Se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.
~ Se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.
→ Accidente:
~ Hematom – prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi
se comprimă locul 1-3 minute.
~ Perforarea venei – se retrage acul.
~ Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps – se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor
de urgenţă – se anunţă medicul.
→ Observaţii:
~ Pentru evidenţierea venelor → se pot face mişcări circulare cu braţul, se
poate introduce mâna în apă caldă.
~ Pentru puncţia venelor jugulare, pacientul se aşează transversal pe pat, cu
capul atârnând la marginea patului.
~ Prin puncţie venoasă se pot fixa şi catetere transcutanate.
→ De evitat!
~ Puncţionarea venei din lateral. Puncţionarea venei cu acul cu bizoul în jos.
~ Atingerea produsului recoltat.
~ Flectarea antebraţului pe braţ cu tampon aplicat la plica cotului → împiedică
închiderea locului puncţiei.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ I
CULEGEREA DATELOR
DATE RELATIV STABILE
Nume: I
Prenume: I
Vârsta: 69 ani
Sex: M;
Domiciliu: BV
Ocupatie:Pensionar
Religie: Ortodoxa
Limba: Romana
Inaltime 1,85 cm
Greutate 115 kg
Condiţii de viaţă:
Comportament:Consumă cafea.
Tutun-15 tigari pe zi
Antecedente heredo-colaterale:
Alergii: Nu se stie
Data internari:23.07.2021
Data externari:01.08.2021
Sectia:Cardiologie
DATE VARIABILE
TA = 140/80 mmHg:
Puls = 71 bpm;
Resp. = 20 r / min.;
ANALIZE
HEMATOLOGIE
1.Hemoleucograma
MCH 28 pg 27.00-35.00
RDW-CV 19 % 11.00-16.00
P-LCR 70 % 11.00-45.00
HEMATOLOGIE
BIOCHIMIE
BIOCHIMIE
PH 5.5 5.50-6.50
S E P
Senzatie de moarte
iminenta
Nevoia de a Senzatie de moarte I.M.A Lipsa dependent
invata cum sa isi iminenta cunostintelor
pastreze
sanatatea
PLAN DE INGRIJIRE
Prevenirea
complicatiilor
tromboemboli
tice :Anticoag
ulante(heparin
a 300-400
mg/24 h)(1
fiola egal cu
50 mg),cate 2
fiole la 4-6
ore
Concomitent
trombostop
(4-6 tablete pe
zi,apoi in
functie de
timpul Quick)
Preintampinar
ea
excitabilitatii
miocardului:X
ialina 200 mg
intramuscular
(20 ml1%)sau
i.v ori in
perfuzie
Constientizez bolnavul in de
importanta exercitiilor fizice zilnice
moderate.
Oxigenoterapi
e
5.Monitorizare VSH.glicemie,Hb,A1c,GOT,GPT
BIBLIOGRAFIE