Carcasa oii cantareste greu in castigul fermei

Descriere imagine:
Oi crotaliate in adapost

În ultimii zece ani, productia de carne de ovine a devenit prioritara în România, deoarece ven
iturile obtinute din valorificarea mieilor si a oilor reforma s-au situat între 50 si 80% din totalul v
eniturilor anuale ale unei exploatatii. Pe de alta parte, ciobanii mulgatori sunt tot mai greu de
gasit si de stabilizat

Scopul final al cresterii ovinelor pentru carne este acela de sporire a cantitatii totale de carne produsa si
a calitatii ei, pentru a maximiza profitul anual.

Acest scop poate fi realizat urmarind doua grupe de obiective: caracterele de productie si cele de
reproductie

Caracterele de productie

Primul grup este reprezentat de caracterele de productie - viteza de crestere, masa (greutatea) corporala
la vârsta tipica, cantitatea si calitatea carcasei. Scopul principal este producerea de mieii la o greutate m
axima într-un timp minim, compatibili cu exigentele comerciale în ceea ce priveste calitatea.

Cum alegem schema de ameliorare potrivita?

Ameliorarea pentru ambele caractere poate fi realizata utilizând fie selectia genetica în cadrul rasei, fie în
crucisarea industriala.
Selectia urmareste doua cai esentiale:

- alegerea reproducatorilor amelioratori, berbeci sau oi, pe baza estimarii valorii lor genetice;
- difuzarea progresului genetic al reproducatorilor amelioratori, evidentiati în etapa precedenta, în rasa pr
in cea mai larga utilizare posibila (IA - inseminarea artificiala sau chiar transfer de embrioni).

Pentru alegerea schemei de ameliorare cea mai adecvata, trebuie sa se cunoasca toate caracteristicile
mediului în care va fi realizata aceasta ameliorare (caractere meteorologice, disponibilitati alimentare, r
iscuri de boli etc.), precum si bazele genetice ale caracterelor de ameliorat.

Acest al doilea aspect este mai complex, dar poate fi evaluat folosind doi parametri: heritabilitatea (se
cuantifica de 0 la 1 si evalueaza controlul genetic al unui caracter), necesara pentru prevederea
rezultatelor selectiei, si al doilea, heterozisul, care defineste comportamentul caracterelor încrucisate.
Caracterele de productie (greutatea la nastere si la vârsta tipica, caracteristicile carcasei) au o h
eritabilitate medie spre înalta (0,4-0,8) si un bun nivel de heterozis.

Ameliorarea pentru aceste caractere se poate face fie recurgând la selectie individuala (intrarasa), fie la h
ibridare, îndeosebi industriala. Alegerea între aceste doua sisteme va depinde mai întâi de rasa de ovine deti
nuta în exploatatie si, în al doilea rând, de caracteristicile ambientale ale ariei de crestere.

Exceptie face viteza de crestere a mieilor înainte de întarcare (perioada de alaptare), care are he
ritabilitatea si heterozisul mai scazute, deoarece acestea depind mai putin de caracteristicile genetice
ale mieilor si mult mai mult de cantitatea de lapte produsa de mama. Cresterea ponderala medie zilnica
a mieilor de la 10 la 30 de zile masoara, indirect, mai cu seama valoarea lactogena a oii mame.

Caracterele de reproductie

Al doilea grup de obiective este reprezentat de caracterele de reproductie, urmarindu-se cresterea

numarului de miei produsi de la o singura oaie pe an, prin doi factori complementari între ei:

- Prolificitatea, adica numarul de miei obtinuti pe oaie la fatare (sau la 100 oi fatate);
- Desezonizarea caldurilor, adica posibilitatea de a avea oi care prezinta activitate sexuala tot timpul
anului pentru practicarea unei alternante de doua fatari pe an, urmata de o fatare/an sau de trei fatari la
doi ani (o fatare la 8 luni). Apoi, productia de miei când piata ofera cele mai ridicate preturi.

CERINTE PRIVIND CALITATEA CARCASELOR

În ameliorarea calitatii carcaselor de ovine pe plan mondial s-au conturat doua criterii:

- carcase grase cu depozite mai mari de seu, preferate de regula în tarile arabe;
- carcase cu un strat subtire de seu (2-3 mm) pe toata suprafata si cu musculatura foarte bine
dezvoltata, solicitate în tarile din vestul Europei.

Majoritatea tarilor producatoare de carne de ovine au acceptat, pentru ameliorarea calitatii carcaselor,
trei obiective principale: greutatea, conformatia si compozitia carcasei, însusiri cu h2 ridicat (0,4 pâna la 0,
8).
Pentru evaluarea compozitiei fizice (sa predomine carnea de calitate superioara, din jigou si cotlet) si
tisulare (raport superior carne-grasime, cel putin 5:1) a carcasei - caractere deosebit de importante care
atrag cumparatorii - se vor folosi atât metodele uzuale de transare a carcasei, cât si metoda cu tomograful, fo
arte exacta, care se poate aplica si la indivizii selectionati pentru performanta proprie.

Ioan Padeanu