Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Necesarul de energie
Toate animalele au nevoie de aport de energie. Energia este în echilibru când consumul este egal cu
aportul, iar schimbările sunt minime la nivelul energiei depozitate în organism.
Raportul este pozitiv atunci când aportul caloric depăşeste cheltuielile de energie. În creştere şi la
animalele gestante, energia în exces este folosită pentru hrănirea ţesuturilor. La animalele adulte
nereproductive, raportul pozitiv duce spre acumulări de grăsime.
Raportul este negativ când aportul caloric este mai mic decât consumul de energie. Pierderile în greutate
apar când raportul este negativ.
Necesarul zilnic de energie al unui animal depinde de cantitatea de energie pe care organismul o consumă.
Mai multi factori influenţează necesarul de energie, factori care trebuie luaţi în considerare atunci când se
stabileşte numărul de calorii şi cantitatea de hrană necesară unui animal.
Determinarea necesarului zilnic de energie se face prin însumarea energiei consumate în repaus, energiei
activităţii musculare voluntare şi energiei consumate pentru termoreglare. Câinii şi pisicile în creştere, pe
perioada reproductivă şi în monente de solicitare fizică crescută au nevoie de energie crescută.
Metabolismul carbohidraţilor
Toate animalele au nevoie metabolică de glucoză. Această nevoie poate fi suplinită fie prin sinteză
endogenă, fie prin aport de carbohidraţi. Gluconeogeneza are loc în ficat şi rinichi, folosind acidul
propionic, acidul lactic, glicerol şi anumiţi aminoacizi pentru a produce glucoză, care, mai apoi, este
eliberată în circulaţia sangvină pentru a ajunge la ţesuturi.
Carbohidraţii furnizează energia necesară efortului fizic, funcţionării organismului şi metabolismului. Cel
mai important carbohidrat necesar într-o alimentaţie sănătoasă este amidonul. Acesta procesat este bine
digerat atât de câini cât şi de pisici. Lactoza şi zaharoza sunt buni carbohidraţi, dar nu sunt bine tolerate
de către animale.
Câinii şi pisicile nu au nevoie de suplimente de carbohidraţi deoarece majoritatea hranei comerciale
conţine cantităţi moderate din acest component. În general hrana uscată conţine între 30% şi 60%
carbohidraţi, iar conservele conţin până la 30%.
Grăsimile
Lipidele reprezintă cea mai eficientă sursă de energie. Un gram de lipide generează 8,5 kilocalorii, spre
deosebire de proteine şi carbohidraţi care generează 4 kilocalorii. Acestea sunt foarte bine digerate de
către animale.
Acizii graşi necesari pentru un metabolism normal sunt acidul linoleic şi acidul arahidonic.
Deficienţele de grăsimi din hrană pot să conducă la scăderea energiei totale. De asemenea palatabilitatea
hranei este scăzută. Apar şi probleme dematologice: blană uscată, pierderi de păr şi leziuni ale pielii. În
timp apare pruritul, pielea este unsuroasă şi predispusă la infecţii.
Excesul de grăsime poate produce şi el dezechilibru al metabolismului prin apariţia diareei, ceşteri în
greutate sau obezitate.
Proteinele şi aminoacizii
Organismul are nevoie de proteine pentru două lucruri: să furnizeze aminoacizi esenţiali folosiţi pentru
sinteza proteinelor şi pentru a suplimenta azotul pentru sinteza aminoacizilor.
Proteinele în dieta câinilor şi pisicilor, atât adulte cât şi a puilor, sunt necesare pentru înlocuirea
proteinelor piedute la nivelul pielii, părului, sistemului dugestiv, în celulele mucoaselor şi, de asemenea,
prin catabolismul proteinelor în metabolismul celular.
Puii au nevoie de proteine pentru creştere, de aceea procentul de proteine din hrana acestora este mai
crescut.
Scăderea proteinelor din hrană duce la pierderea de masă musculară, iar la pui apare o stagnare a creşterii
şi dezvoltării.
Excesul de proteină contribuie la dezvoltarea bolilor cronice ale rinichilor prin producerea unei cantităţi
mari de uree. Mai pot apărea şi dermatite pruriginoase.
Vitaminele şi mineralele
Vitaminele sunt componente organice ale dietei necesare pentru creştere şi menţinerea vieţii, dar nu sunt
folosite ca sursă de energie.
Fiecare vitamină are un rol deosebit în menţinerea echilibrului metabolismului.
De asemenea, mineralele ajută sistemul osos, musculatura, ţesutul nervos, pielea şi blana.
Ex:
Analiza medie:
* Proteină brută: 30%
* Grăsime brută: 14%
* Fibre: 4%
* Cenușă brută:7, 8%
* Umiditate: 9% Calciu: 1,2%
* Fosfor: 0,6% Vitamina A 18.000 UI/kg
* Vitamina D3 1.200 UI/kg
* Vitamina E 80 mg/kg
* L-carnitina: 100 mg/kg
* Taurină: 1000 mg/kg
* Cupru 20 mg/kg
Caracteristici:
Aceste ingrediente ajută la menţinerea unei flore intestinale sănătoase. Flora intestinală face posibilă
absorbţia nutrienţilor în organism de la nivel intestinal. Dacă flora intestinală funcţionează corect, atunci
şi sistemul imunitar rămâne sănătos
INSAMANTARILE ARTIFICIALE
Biotehnologie de generaţia I-a, ce permite multiplicarea descendenţei unui mascul valoros, dincolo de
limitele biologice ale acestuia.Aplicată pe scară largă la bovine şi ovine şi, într-o măsură mai mică, la
celelalte specii.Oferă avantaje de ordin :
Economic
Zootehnic
Medical
--Recoltarea spermei
--Refrigerarea
A. Recoltarea spermei
1. Vaginul artificial
Alcatuit din : carcasa cu robinet, camasa din latex + inele de cauciuc, pahar colector + protectie
Recoltarea se poate face pe o femela in calduri spontane sau induse hormonal, pe manechin sau pe un alt
mascul,folosit la taur, armasar, berbec, vier, caine
2. Electroejacularea
Stimularea centrilor nervosi ai erectiei si ejacularii din maduva lombo-sacrala, cu ajutorul unui curent
electric de joasa tensiune,s
,se practica la taur (electrod endorectal bipolar) si berbec (electrod endorectal
monopolar si electrod lombar monopolar):
Dezavantaje : ejaculatul este inferior d.p.d.v. cantitativ si calitativ celui obtinut cu vaginul artificial ;
uneori se poate produce ejacularea in furou
Se practica uneori la armasar, de regula ca un expedient,pe post de prezervativ, se poate utiliza o manusa
obstetricala pentru ETR.
La vier – elementul esential este presiunea exercitata de operator cu degetele la nivelul portiunii spiralate
a penisului, analog papilelor cervicale ale scroafei
La caine – presiunea trebuie exercitata la nivelul bulbilor glandului, iar penisul se orienteaza posterior
1.Ex. macroscopic:
Volum– se apreciaza imediat dupa recoltare prin citire directa in paharul de recoltare
Culoare- se apreciaza subiectiv imediat dupa recoltare si variaza in functie de specie, concentratia in
spermatozoizi sau prezenta substantelor straine in ejaculat (sange, puroi, urina, etc).
pH – apreciat cu ajutorul pH-metrelor; exista o corelatie directa intre calitatea spermei si pH-ul acesteia
(cu cat proba de sperma este mai buna cu atat este mai acida)
Miros
2. Ex. Microscopic:
Mobilitatea spermatozoizilor
- Mobilitatea generala a spermei se apreciaza cat mai repede dupa recoltare, miscarea in val se noteaza
cu 5, iar lipsa de miscare cu 0;
- Mobilitatea individuala se apreciaza prin examinarea unei picaturi de sperma proaspata diluata;
se va aprecia traiectoria si viteza de inaintare. Mobilitatea individuala se noteaza pe o scara de la 0-5,
sperma normala regasindu-se in intervalul 2,5-5.
Se apreciaza imediat dupa recoltare prin examen microscopic (100x cu imersie) si colorare
(albastru de metilen, violet de gentiana, tus de China, opal-blau, albastru-tripan-Giemsa, eozina-
negrozina, etc).
Intr-un ejaculat normal procentul spermatozoizilor anormali, imaturi sau morti = max 20%.
3. Ex. complementare:
Proba redox – se bazeaza pe principiul masurarii capacitatii de reducere a celulelor spermatice prin
intermediul unei substante colorate (albastru de metilen); cu cat decolorarea amestecului este mai rapida
cu atat proba de sperma este mai buna.
4. Ex. bacteriologic
5. Ex. imunologic
- substante tampon - mentin constant pH-ul spermei in timpul diluarii si conservarii (citrati,
fosfati, tartrati, etc);
- congelarea in fiole;
Pentru sperma refrigerata: - flaconul cu material seminal se lasa la temperatura camerei 5 minute; se
utilizeaza sperma care contine cel putin 60% spermatozoizi cu miscari vioaie de inaintare.
Pentru sperma congelata: - se inoculeaza dupa decongelare brusca in apa la 36 grade Celsius; se admite
inocularea spermei care contine minimum 35-40% spermatozoizi cu miscari vioaie de inaintare.
Inocularea spermei la vaca: - de regula se inoculeaza 2 doze de material seminal la interval de 12 ore;
Inocularea spermei la iapa: - depistarea momentului optim pentru I.A. se realizeaza prin ultrasonografie
(folicul peste 35-40 mm) sau numai prin palpare transrectala cand se identifica modificarile de forma,
marime si consistenta;
La oaie: inocularea materialului seminal se realizeaza imediat ce este depistata in calduri de catre
berbecul incercator si se repeta dupa 12-18 ore;
La catea: - detectarea momentului optim pentru I.A. se realizeaza prin ex. citovaginal (celule Schollen)
sau prin dozarea progesteronului plasmatic (peste 8 ng/ml);
- depunerea se poate realiza intravaginal, intracervical sau intrauterin (cateterul Osiris), apoi
cateaua se va mentine cu trenul posterior ridicat 15 min pentru a facilita pasajul spermatozoizilor in uter.