UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEŢII "ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAŞI

FACULTATEA DE INGINERIA RESRSELOR ANIMALE ȘI

ANIMALIERE
Specializarea: MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR ANIMALE

TEHNOLOGIA DE REPRODUCERE A
CURCILOR

Coordonator,
Prof. univ. dr. Marius Giorgi USTUROI

Student,
NECHIFOR Iuliana

IAȘI
2022
 CUPRINS
Introducere.....................................................................................................................................2
1. Descrierea și clasificarea curcilor.........................................................................................3
2. Reproducerea curcilor...........................................................................................................5
2.1. Creșterea tineretului de curcă pentru reproducție......................................................5
2.2. Creșterea curcilor adulte destinate reproducerii.......................................................18
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................23
 Introducere

Carnea de curcan/curcă, pe lângă gustul delicios pe care îl are, se numără și printre cele
mai sănătoase și sărace în grăsimi tipuri de carne, dar, până a ajunge pe mesele noastre, curcile și
curcanii trec prin mai multe procese tehnologice. Realizarea potențialului genetic al raselor de
curci depinde de un mediu adecvat, de calitatea hranei și a apei, precum și de un sistem eficient
de biosecuritate și control al bolilor. În cazul în care oricare dintre aceste elemente nu sunt
optime, performanța păsărilor va fi compromisă.

Curcile și în general păsările se înmulțesc foarte repede, astfel încât procesul genetic se
poate realiza într-un interval scurt de timp, astfel îmbunătățindu-se calitatea procesului de
reproducție și împreuna cu incubația artificială, este posibila satisfacerea comenzilor de material
biologic necesar pentru producerea de ouă și carne, indiferent de volumul numeric solicitat.

În țările cu cu avicultură modernă, realizarea unor cantități constante și mari de ouă și

carne se bazează pe creșterea și exploatarea în sistem industrial a hibrizilor comerciali,
utilizându-se tehnologii performante și hibrizi de înaltă valoare biologică.

Cunoștințele teoretice despre biologia reproducerii pot constitui un instrument important

în creșterea curcilor, cu jutorul căruia se pot dirija cu competență, activitatea reproductivă a
acestora ce se va finaliza în ouă de incubație cu superiori indici de calitate.
 1. Descrierea și clasificarea curcilor

Curcile domestice, spre deosebire de galinacee, prezintă un număr mai mic de rase şi
varietăţi. Toate varietăţile au aceeaşi formă generală a corpului, diferind doar în ceea ce priveşte
proprietăţile cărnii, culoarea penajului, greutatea şi însuşirile de reproducţie şi de creştere.

Clasificarea curcilor domestice. Aceasta se face după mai multe criterii:

 după greutatea corporală la adult, se pot împărţi în curci grele, intermediare şi uşoare.
 după conformaţia corporală, se împart în curci cu piept larg şi curci cu piept înalt. Cele cu
piept larg au lărgimea pieptului la vârsta de 20 săptămâni de minimum 10 cm şi
adâncimea de 24 cm;
 -după culoarea penajului.

Indiferent de provenienţa lor (americană, europeană), de culoare (bronzate, negre, albe) sau
de conformaţie (piept larg sau piept înalt), curcile se încadrează în trei grupe de greutate:

1) Grupa curcilor grele: cuprinde rase la care greutatea păsărilor adulte neîngrăşate este
8 -10 kg la, femele şi 15 -17 kg la masculi.

Această grupă cuprinde rasele:

 Bronzată ameliorată: are piept înalt;

:femelele cântăresc 8 -10 kg, iar masculii 15 -17 kg;
:s-a format în S.U.A.;
 Bronzată cu piept larg sau Mammoth: cântăreşte cu cca. 10 % mai mult decât Bronzată
ameliorată;
:pieptul reprezintă minimum 20 % din greutatea
vie;
 Nebraska: este bronzată-închisă;
: s-a format în S.U.A., din Mammoth moşteneşte pieptul larg, dar fiind complet
lipsită de tuleie negre, are carcase cu un aspect comercial excepţional;
 Auburn: are culoare roşie – castanie;
 : s-a format în S.U.A.
 Sologne: are penaj negru - mat, este masivă, cu picioare scurte;
:s-a format în Franţa.
 Albă Imperială: s-a format în Anglia.
2) Grupa curcilor semigrele: cuprinde rase cu greutatea medie la femele de cca. 7 kg, iar
la masculi de 10-12 kg.

Această grupă este destul de numeroasă, cuprinzând rasele:

 Albă de Olanda sau Albă de Virginia: este o curcă ameliorată, precoce, cu piept larg;
: s-a format în S.U.A., din mutantele apărute în
cadrul rasei Bronzată ameliorată;
:cuprinde şi linii supergrele, cu greutatea femelelor
de 8 - 8,5 kg şi a masculilor de 15 kg;
 Roşie de Bourbon: are penaj de ansamblu format din pene brun – roşcate marginate cu
negru, coada este albă cu bronzat şi roşu, aripile sunt albe, fluierele sunt roşii - închise la
tineret şi roşii - deschise la adulte;
:este foarte precoce; s-a format în S.U.A., din Bronzată cu piept larg;
 alte rase intermediare sunt: Bronzată de Narragansett (S.U.A.); Bronzată de Cambridge
(Anglia); Roşie de Ardeni, Albă Franceză şi Ronquieres (Franţa); Herminată de Crollwitz
(Germania); Albă de Moscova, Bronzată de Moscova, Bronzată de Stavropol (Rusia).
3) Grupa curcilor uşoare: cuprinde rasele cu greutatea cea mai mică (5 kg la femele şi 9 kg
la masculi), cele mai precoce şi cu cea mai mare producţie de ouă:
 Albă de Beltsville: are talie mică, piept larg;
:s-a format în S.U.A. prin încrucişări complexe;
 Bronzată Canadiană cunoscută şi sub denumirea de Charlerois;
 Neagră de Norfolk: are talie mică, piept larg;
: s-a format în Anglia, prin selecţie: deşi are penaj negru cu reflexe
verzui şi fluiere negre, prezintă o piele fină, de culoarea fildeşului;
 Alte rase uşoare: Albă Daneză, Bronzată Nord - Caucaziană.
 În S.U.A. şi Anglia, ţări cu mare tradiţie în creşterea curcilor, există şi câteva rase decorative
(Americană albă, galbenă şi pestriţă, Norfolk cărămizie).
 2. Reproducerea curcilor

2.1. Creșterea tineretului de curcă pentru reproducție

Un element esențial pentru a menține ferma ferită de boli este curățarea și dezinfecția
corespunzătoare între serii, înainte de populare. Bolile și agenții patogeni pot fi introduși în
numeroase moduri. Înainte de populare hala va fi curățată mecanic, dezinfectată și văruită.
Utilajele și halele vor fi dezinfectate cu mare conștiinciozitate. Se repară geamurile, ușile,
utilajele, se verifică sursele de căldură (sobele, termostatele, eleveuzelor).
Curățarea:

 Se golesc cutiile de furaje, buncărele și containerele de furaje și se spălă conductele de

apă;
 Se îndepărtează așternutul, praful și resturile din adăpost;
 Se curăță podeaua;
 Se spală cutiile de hrană în interior și în exterior;
 Se demontează toate echipamentele posibile, cum ar fi adăpătorile, hrănitorile, panourile
și se curăță.
Dezinfectarea:

 După ce se usucă hala, se dezinfectează folosind un dezinfectant aprobat și folosit

conform instrucțiunilor după ambalaj;
 Se alege un dezinfectanț în funcție de statutul de biosecuritate al fermei;
 Se dezinfectează toate echipamentele, inclusiv containerele de furaje, tăvile de furajare,
buncărele, ventilatoarele și liniile de adăpare;
 Pentru a spori dezinfecția, fumigația poate fi utilă după ce echipamentul a fost pus în
funcțiune.

Creșterea se realizează pe aşternut permanent, în hale cu mediul controlat, de la vârsta de o zi

până la 28 săptămâni. Pentru o creștere armonioasă și eficientă a puilor de curcă, aceștia au unele
nevoi de bază, cum ar fi: aer curat, apă curată, hrană de înaltă calitate, așternut bun și căldură.
Pentru un start eficient, puii sunt restricționați într-o zonă în care hrana, apa și căldura sunt ușor
accesibile. Cel mai indicat așternut este talașul, distribuit pe toată suprafața halei într-un strat
uniform și neted, gros de 10 cm vara și de 15 cm pe timpul iernii. Între două serii consecutive de
creştere se asigură o perioadă de vid sanitar de 3 săptămâni; este indicată aplicarea principiului
de lucru "totul plin, totul gol".

Halele utilizate pentru creșterea tineretului de curcă au, de regulă, suprafața de 1200m² și
sunt prevăzute pe mijloc cu o cameră tampon ce împarte hala în două semihale, de la care pleacă
câte un culoar central, de o parte și de alta a căruia se găsesc compartimentele de creștere. Atât
culoarul central, cât și compartimentele sunt delimitate cu panouri din plasă de sârmă.

La tineretul părinți de curcă se utilizează două tipuri de hale: de demaraj, pentru perioada 0-8
săptămâni și de creștere 9-28 săptămâni, ambele tipuri de hale se aseamănă sub aspectul
amenajărilor din interiorul acestora.

În cazul halelor de demaraj, în fiecare compartiment de creștere se distribuie câte o eleveuză,

în jurul căreia se amplasează țarcul de creștere, confecționat din PFL sau plasă de sârmă. Atunci
când se preconizează că temperatura din adăpost vor scădea sub 21 ̊C sau când în adăpost există
curenți de aer, se folosește pentru amplasarea țrcurilor PFL, iar dacă temperaturile din hală
depășesc în mod continuu 30 ̊C, se folosește plasă de sârmă. Țarcurile se amplasează la o distanță
de 60 cm de pereții exteriori și au o înălțime de 50 cm și un diametru inițial de 3 m, dar începând
cu ziua a 4-a, începe lărgirea lui, astfel încât în ziua a 14-a să se desființeze. În fiecare țarc se
distribuie câte 250 pui de curcă de o zi.

Eleveuzele sunt prevăzute cu 2 becuri de 100 w, dar care se înlocuiesc cu altele de putere mai
mică, începând cu ziua a 5-a. După această vârstă, lumina în exces favorizează apariția
fenomenelor de canibalism și pică. La ecloziune, puii de curca sunt aproape orbi și pentru a le
facilita accesul la sursele de apă și hrană, este necesară o lumină puternică, precum și vopsirea in
culori cât mai vii (roșu, verde etc) a adăpătorilor și hrănitorilor.

Pentru adăparea puilor, în primele două săptămâni se utilizează adăpătorile vacumatice (1

adăpătoare/50 pui), iar pentru furajare, tăvițe din material plastic (1tăviță/50 pui), dispuse
intercalat cu adăpătorile. În prima săptämänä de viață a puilor este obligatorie curățirea și
spălarea zilnică a adăpătorilor şi a hrănitorilor.
 Fig. 1 – Aranjarea țarcurilor de tineret de curcă

Puii de curcă sunt introduși în țarcuri rapid, cu mișcări blânde și în liniște, apoi sunt lăsați
timp de cel puțin o oră pentru a se aclimatiza la noul mediu. Observarea atentă a
comportamentului puilor și a condițiilor din adăpost la fiecare două ore, va determina o mai bună
precizie a ajustărilor ulterioare ce trebuiesc făcute pentru confortul optim al puilor. Dacă le este
frig ei se vor îngrămădii sub eleveoză, iar dacă le este prea cald, se vor îngrămădii la marginea
țarcului, reglarea temperaturii facandu-se prin ajustarea înălțimii eleveuzelor (coborare sau
ridicare) (Fig.2 ).

Zgomotul excesiv al puilor poate indica o temperatură nepotrivită sau lipsa apei sau a
hranei. Trebuie să se evite expunerea puilor la schimbări bruște de temperatură sau de mediu. În
practică se lasă puii să dicteze temperatura confortului termic. Apa folosită la adăpare trebuie să
aibă temperatura cuprinsă între +18 - +20°C și chiar dacă există riscul apariției șocului hidric la
puii prea vioi, este indicată hidratarea individuală a tuturor puilor la momentul populării,
deoarece consumul de apă favorizează vidanjarea vezicii biliare, stimularea peristaltismului
intestinal și apariția reflexului de foame. În primele două săptămâni, apa de băut va conține
antibiotice şi vitamine.
 Fig.2 – Distribuția puilor în raport cu temperatura resimțită

Preîncălzirea corespunzătoare a adăpostului înainte de sosirea puilor depinde de sezon. În

climatele reci, se recomandă o preîncălzire de până la 48-72 de ore. Temperaturile optime pentru
tineretul de reproducție sunt detaliate în Tab. 1.
 Tab. 1- Temperaturi ambientale a tineretului

Temperatura
Vârsta
sub eleveuză ambientală
ziua 1-4 36 22-24
ziua 5-7 34 22-24
săptămâna 2 31 20
săptămâna 3 25 20
săptămâna 4 23 17
săptămâna 5-8 20 17
săptămâna 9-14 15 - 20 13-16
săptămâna 15-17 15-20 13-16
săptămâna 18-19 15-20 13-16
săptămâna 20-28 15-20 13-16

Începând cu vârsta de 3 săptămâni a puilor, adăpătorile și hrănitorile de tip ,,STARTER,,

sunt înlocuite cu cele specifice perioadei de tineret. Diferența dintre cele două tipuri de hrănitori
și adăpători este acela că cele de tip STARTER sunt plasate pe sol, iar cele specifice perioadei de
tineret sunt ampasate la o înălțime medie încât marginea adăpătorii/hrănitorii să fie la nivelul
spatelui păsării (Fig. 3).

Fig. 3 – Poziționarea adăpătorilor

 Tot cu vârsta de 3 săptămâni spațiu de furajare și adăpare nu se mai calculeză număr de
pui/ hrănitoare, ci centimetru pe cap, astfel până la vârsta de 5 săptămâni spațiu optim este de 3
cm/cap la furajare și 2 cm/cap la adăpare. Cu cât puiul înaintează în vârstă acest spațiu de hrănire
și adăpare crește, între 5-8 săptămâni spațiul destinat pentru fiecare pui este de 6 cm pentru
furajare și 2,5 cm pentru adăpare, și între 9-28 de săptămâni 10 cm/ cap pentru furajare și 3
cm/cap pentru adăpare.

Tineretul de curcă de reproducție poate fi crescut și în hale prevăzute cu ,,paturi

tehnologice,, pe care sunt dispuse sistemele de adăpare și de furajare, diferența de pardoseală
fiind sporită cu așternut.

Densitatea de populare diferă în funcție de vârsta puilor:

- Vârsta 1-2 săptămâni = 250 pui/țarc

- Vârsta 3-19 săptămâni = 4-5 pui/m²
- Vârsta 20-28 săptămâni = 1,8-2 pui/m²

Păsările au patru tipuri de receptori: violet, albastru, verde și roșu, acestea sunt, de
asemenea, sensibile la lumina ultravioletă. Pentru a acoperi necesarul de lumină al curcanilor,
sursa de lumină ar trebui să aibă o proporție de UV-A (315-400 ηm), care este importantă pentru
mineralizarea oaselor prin sinteza vitaminei D, cu albastru și lumină verde (450 până la 495 ηm)
pentru creștere și uniformitate. În cazul femelelor trebuie asigurată, de asemenea, o cantitate
suficientă de lumină roșie (aproximativ 650 ηm) pentru stimularea maturității sexuale și a
producției de ouă.

Programul de iluminare recomandat poate varia în funcție de tipul de adăpost și de

condițiile specifice de funcționare (Tab. 2). De la vârsta de 2 săptpmâni până la 14, intensitatea
luminoasă trebuie menținută constant la aproximativ 2w/m² cu o durată a zilei de 14 ore pentru a
promova o bună dezvoltare a oaselor.
 Tab. 2 – Programul de lumină pentru tineret

Lumina    
Durata Intensitatea
Vâsta
(ore/zi) w/m² Luxi
F M F M F M
ziua 1-2 24 6 100
ziua 3-4 20 6 100
ziua 5-6 18 4 70
ziua 7 16 4 70
săptămâna 2 14 2 35
săptămâna 3 14 2 35
săptămâna 4 14 2 35
săptămâna 5-8 14 2 35
săptămâna 9-14 14 2 35
săptămâna 15-17 12 14 2 5 35 85
săptămâna 18-19 10 14 2 5 35 85
săptămâna 20-28 7 14 2 5 35 85

La masculi, începând cu vârsta de 14 săptămâni, se aplică un program de fotostimulare,

ce constă în asigurarea a 14 ore lumină/zi, cu o intensitate de 5w/m².

Pentru femele, programul de fotostimulare începe de la vârsta de 28 săptămâni, până

atunci beneficiind de un program restrictionat, astfel: 12 ore lumină/zi în perioada 15-17
săptămâni; 10 ore/zi in perioada 18-19 săptămâni şi 7 ore/zi în săptămânile 20-28.

În mod normal, femelele de reproducție sunt foto-stimulate (creștere a luminii zilei) la

vârsta de 28-29 de săptămâni. Acest lucru se întâmplă în mod normal atunci când sunt transferate
din adăpostul de creștere în cel de ouat. Femelele trebuie să se mute întotdeauna la o intensitate
luminoasă mai mare de la cea utilizată în timpul creșterii și, în acest sens, o intensitate luminoasă
de 6-7 w/ m² sau mai mare în timpul ouatului. Lumină naturală sau o sursă de căldură artificială
care să imite lumina zilei, oferă cea mai bună intensitate și calitate a luminii.
 Furajarea se face pe etape de vârstă, existând diferențieri de calitate între cele cinci tipuri
de rețete furajere administrate Tab. 4. Caracteristicile nutritive corespunzătoare rețetelor furajere
pentru tineretul de curcă de reproducție sunt reprezentate în Tab. 3.

Valoarea energetică a furajelor folosite trebuie să scadă treptat, odată cu vârstă, de la

2800kcal/kg furaj, la 2620kcal/kg. Raportul energo-proteje se menține la:

- 98/102 în primele 4 săptămâni de viață a puilor;

- 115/125 în perioada de vârstă 5-10 săptămăni;
- 145/150 in perioada 11-15 săptămâni;
- 177/196 de la vârsta de 16 săptămâni și până la maturitate.

La sfârșitul ciclului de creștere, respectiv la vârsta de 28 săptămâni, tineretul de curcă

este transferat în halele de adulte, ocazie cu care se formează și loturile de reproducție. Între
fermele de tineret și cele de adulte trebuie asigurat un raport de ½. Vidul sanitar pentru fermele
de adulte este mai mare, și anume de 4 săptămâni.

Tab.3 – Caracteristicile nutritive pentru fiecare etapă de vârstă

Rețetă de nutreț combinat/ etape de vârstă

27-1 27-2 27-6 27-7 27-8
Nutreț 5-8 9-14 15-20 21-26
0-4
săptămân săptămân săptămân săptămân
săptămâni
i i i i
%
Umiditate medie 12.5 12.5 12.5 12.5 12.5
P.B. 28.5 26.5 22 17.5 12.5
Celuloză brută 3.5 3.5 3.5 4.5 9
Grăsime brută 6 5 5 2 2
Sare 0.3 0.3 0.3 0.45 0.45
 Tab.4 – Nutrețuri combinate folosite în rațiile tineretului de curcă pentru reproducție

Rețetă de nutreț combinat/ etape de vârstă

27-1 27-2 27-6 27-7 27-8
Nutreț 0-4 5-8 9-14 15-20 21-26
săptămâni săptămâni săptămâni săptămâni săptămâni
%
Porumb 39 45 55 50 44
Făină de lucernă 0 0 1 2 5
Orz 0 0 0 20 0
Tărâțe de grâu 0 0 0 0 37
Șrot de floarea
2 2 3 6 0.9
soarelui
Șrot de soia 35 32 24.6 14 8.7
Drojdie furajeră 2.50 2.30 2.00 2.00 0.00
Făină de carne 4.5 4 2 0 0
Făină de pește 9 8 5 2 0
Ulei de floarea
4 3.3 3.3 0 0
soarelui
Carbonat de Ca 0.6 0.6 0 0.7 2.50
Făină de oase 2 1.65 2.85 2.05 0
Sare 0.5 0.15 0.25 0.25 0.30
Premix 1 1.25 1 0 0 0
Premix 2 0 0 1 1 1
TOTAL 100 100.00 100.00 100.00 100.00

În primele patru săptămâni trebuie acordată o atenție deosebită puilor. Hrana trebuie să
fie bine echilibrată și bogată. Furajul “STARTER” trebuie să conțină 28-30% proteină.

Este important de menționat că puii de curcă au cerințe mai mari pentru vitamine,
proteine si microelemnte decât puii de găină. Dacă nu avem furaj special pregătit pentru puii de
curcă atunci se poate folosi furajul pentru pui, suplimentat cu ouă fierte și verdeață fin tocată.
 O atenție deosebită trebuie acordată calității proteinei care trebuie să conțină cei mai
importanți aminoacizi: metionina, lizina și cisteina. Curcile sunt sensibile la carenta în vitamine,
de aceea rația trebuie să fie bogată în vitaminele lipo și hidrosolubile.

Cu aproximație consumul mediu zilnic de furaj este de:

- 17 g/cap în prima săptămână;

- se dublează în săptămâna a 2-a, la 34g/cap
- în săptămâna a 4-a ajunge la 54,4g/cap;
- în săptămâna a 7-a, la 104,190 g/cap;
- în săptămâna a 10-a, la 200 g/cap;
- în săptămâna a 14-a, la 240,090 g/cap;
- în săptămâna a 20-a ajunge la 310,3/cap/zi.

Consumul de apă zilnic crește:

- de la 38 ml în prima săptămână;
- se dubleaza în săptămâna a 2-a;
- ajunge la 151 ml în săptămâna a 5-a;
- 473,8 ml în săptămâna a 10-a;
- 644,3 ml în săptămâna a 16-a.

În perioada de vară datorită caldurii excesive, apa trebuie suplimentată deoarece valorile
pot crește chiar și de două ori.
 Dacă este respectată această tehnologie de creștere, tineretul de curcă de reproducție
poate realiza greutățile standard prezentate în Tab. 5.

Tab. 5 - Evoluția greutății tineretului de curcă destinat reproducției

Greutatea medie corporală

Vârsta (kg)
(săptămâni)
F M
1 0.08 0.14
2 0.15 0.31
3 0.23 0.68
4 0.38 1.02
5 0.5 1.37
6 0.83 1.99
7 1.1 2.59
8 1.46 3.2
9 1.86 4.1
10 2.28 4.8
11 2.74 5.4
12 3.11 5.93
13 3.42 6.89
14 3.1 7.59
15 4.14 8.75
16 4.48 9.2
17 5.07 9.86
18 5.4 10.79
19 5.51 11.55
20 5.7 12.29
21 5.9 13
22 6.2 14.1
23 6.3 14.38
24 6.35 15.2
25 6.47 15.83
26 6.68 1670
27 6.91 16.8
28 7.25 17.3
 Păsările ar trebui să fie cântărite pentru a se asigura că creșterea valorile țintă. Cântărirea
ar trebui efectuată frecvent pentru a identifica din timp orice problemă și pentru a permite luarea
promptă a unor măsuri de remediere. Cunoașterea acestor valori și acțiunile ulterioare pot fi
realizate numai dacă operațiunea de cântărire este una exactă.

Cântărirea păsărilor cu o săptămână înainte de fiecare schimbare de hrană permite

posibilitatea de a adapta programul de hrănire în funcție de curba de creștere. Compararea
efectivelor cu un punct de referință stabilit este, de asemenea, un instrument esențial pentru
evaluarea programelor de gestionare, sănătate și nutriție.

Dispozitivele de cântărire trebuie să fie calibrate periodic, în funcție de mărimea

păsărilor. Cântarele cu platformă trebuie să permită accesul ușor al păsărilor pe și de pe
platformă.

Cântărirea păsărilor se poate face manual, în cazul în care păsările sunt închise și cântărite de
personalul fermei. Sisteme automate de cântărire oferă o soluție care necesită mai puțină forță de
muncă, cu toate acestea, ele nu necesită o calibrare și o întreținere deosebite pentru a asigura o
precizie a estimarii exactă a greutății efectivelor.

La cântărirea manuală a păsărilor, se prelevează eșantioane de păsări de dimensiuni egale din

cel puțin trei locuri din fiecare adăpost sau țarc, evitându-se păsările din apropierea ușilor și a
pereților.

Înainte de vârsta de 6 săptămâni, păsările sunt cântărite în majoritatea cazurilor colectiv într-
o ladă cu o capacitate de 10 până la 20 de păsări. După vârstade 6 săptămâni, metoda
recomandată pentru cântărirea eșantioanelor este de a conduce grupuri de păsări într-un țarc de
eșantionare și de a cântări fiecare pasăre individual din țarc (Fig. 4). Locurile de cântărire sunt
separate cât mai mult posibil pentru a evita ca păsările să fie cântărite din nou.

Păsările sunt capturatete cu ajutorul unui cadru de prindere sau al unui țarc. Cântarul este
prevăzut cu o cătușă pentru a ține ferm păsările în timpul procesului de cântărire. Cu calm și în
mod corect, se ia fiecare pasăre și este șezată în cătușe, se așteaptă până când aceasta este
nemișcată și se înregistrează greutatea de pe cântar. Se eliberează pasărea înapoi în zona
principală a adăpostului. După ce toate păsările din eșantion au fost cântărite în adăpost, se
calculează greutatea medie în viu și uniformitatea efectivului pentru fiecare adăpost.
 În cazul în care greutățile medii pentru fiecare grup eșantionat într-un adăpost diferă cu mai
mult de 5%, trebuie cântărit un alt grup dintr-o altă zonă din centrul adăpostului pentru a
îmbunătăți precizia mediei a tuturor păsărilor cântărite.

Fig. 5 – Cântărirea manuală

Sistemele de cântărire automată ar trebui amplasate acolo unde se adună un număr mare de
păsări și unde păsările vor rămâne suficient de mult timp pentru a putea fi înregistrate greutățile
(Fig. 6). O estimare inexactă a greutății în viu va rezulta din eșantioane de dimensiuni mici sau
din greutăți luate de la păsări care nu sunt reprezentative pentru întregul efectiv.

Masculii mai în vârstă și mai grei au tendința de a utiliza mai rar cântarele automate, ceea ce
influențează în jos media efectivului. Citirile de la orice cântar automat ar trebui să fie verificate
în mod regulat în ceea ce privește rata de utilizare (numărul de cântăriri efectuate pe zi).

Fig. 6 – Cântărire automată

 2.2. Creșterea curcilor adulte destinate reproducerii

Curcile adulte sunt crescute în hale cu mediul controlat, pe așternut cu o densitate de 1,8 –
2,0 cap/m². Ciclul de reproducție al păsărilor adulte se împarte în două perioade distincte, una de
pregătire a sezonului de reproducere și cealaltă perioada propiu-zisă de reproducere.

Perioada de pregătire a sezonului de reproducere este cuprins între săptămâna 29 - 31.

Pregătirea pentru acest sezonul se face în hale oarbe, cu suprafața de 1200m², prevăzute cu o
cameră tampon și compartimente de creştere, dispuse de o parte şi alta a culoarelor centrale. În
interiorul compartimentelor, spre aleea de serviciu, se distribuie cuibarele-tip capcană, unde
curcile pot intra singure, dar nu pot ieşi, înregistrându-se prin acest mod producția individuală de
ouă. (Fig. 7)

Fig. 7 – Cuibare tip capcană

Furajarea se face cu hrănitori tronconice-tip curcă (asigură furajarea pentru 30-40 cap)
alimentate de un transportor cu noduri, iar adăparea se face prin intermediul adăpătorilor
suspendate, cu ventil. Marimea unui lot de reproducție este de 500 cap., la un raport între sexe de
1 mascul la 5-6 femele. Acest lucru este valabil numai în cazul practicării împerecherii naturale.

Pentru a obține o creștere optimă a reproducătorilor atât masculii, cât și femelele trebuie
să atingă un nivel adecvat de dezvoltare fiziologică și să atingă greutatea corporală
corespunzătoare rasei pe parcursul creșterii și al ouatului. Acest lucru este deosebit de important,
deoarece este bine stabilit faptul că, creșterea în timpul perioadei de reproducție influențează
producția maximă și persistența ulterioară.

Gestionarea adecvată a dezvoltării greutății corporale a femelelor poate fi realizată prin

gestionarea calitativă a hranei, atâta timp cât procesul este stabilit într-o etapă timpurie a
creșterii.

Nevoile de proteine a masculilor sunt mai mari. Prin urmare, este esențial ca aceștia să
primească inputurile corecte pentru a atinge capacitatea productivă maximă. Hrană masculilor
are beneficii considerabile în ceea ce privește sănătatea și capacitatea de viață.

Obținerea dezvoltării în perioada timpurie a aparatului reproducător este esențială în

obținerea celui mai bun nivel de producție a ouălor. Femelele trebuie să se afle într-o stare
fiziologică corespunzătoare atunci când lungimea zilei crește, astfel încât să se să poată răspunde
la stimulii luminoși și să își crească greutatea corporală pe măsură ce aparatul reproducător se
dezvoltă. În timpul perioadei de ouat, consumul de hrană al femelei scade și, în consecință,
greutatea corporală tinde să scadă. Femela trebuie să fie asistată în această perioadă, deoarece
trebuie să aibă suficiente rezerve corporale pentru a susține producția completă de ouă.

Tab. 6 – Caracteristicile nutritive a rețetelor

NUTREȚ REȚETA DE NUTREȚ COMBINAT PE VÂRSTE
27 - 9 27 - 10 27 - 11 curci 27 - 12 27 - 13
curci curci ouătoare curcani de curcani de
preouătoare ouătoare (80 % ouat - reproducți reproducție
și ouătoare (50 -80% sfărșit de ouat) e - 27 săpt. - < 27 săpt.
(50 % ouat) ouat)
%
Umiditate 12.5 12.5 12.5 12.5 12.5
medie
Proteină brută 15 17 18.5 14.5 16.5
Celuloză brută 5 4 3.5 6.5 4.5
 Grăsime brută 2 2 4 2 2
Sare 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5

Păsările trebuie să fie capabile să consume cantitatea necesară de hrană în mod eficient și
regulat pentru atingerea obiectivelor. Dietele trebuie să fie optime din punct de vedere
nutrițional și prezentate într-o formă care să încurajeze păsările la consum.

Normele de furajare sunt diferențiate pentru masculi și pentru femel, în funcție de

intensitatea ouatului. Aceste diferențe sunt prezentate în Tab. 7 și caracteristicile nutritive a
rețetelor în Tab. 6.

Nivelul energetic al furajelor este indicat să fie de 2700 kcal/kg, iar iar raportul dintre
energie și proteină de 165/172.

Tab.7 – Nutreț combinat pentru curcilor adulte destinate reproducției

NUTREȚ REȚETA DE NUTREȚ COMBINAT PE VÂRSTE
27 - 9 27 - 10 27 - 11 curci 27 - 12 27 - 13
curci curci ouătoare curcani de curcani de
preouătoar ouătoare (80 % ouat - reproducți reproducți
e și (50 -80% sfărșit de ouat) e - 27 săpt. e - < 27
ouătoare ouat) săpt.
(50 %
ouat)
%
porumb 52 60 60 20 55
orz 0 5 0 48 10
făină de 0 1 1 1.3 1
lucernă
tărâțe de grâu 28 4 0 15 12
șrot de floarea 4.5 6 5.5 0 4
soarelui
șrot de soia 5.2 11 16 10 9
drojdie 1 2 2 2 2
furajeră
făină carne 0 1.8 2.5 0 3
făină pește 2 2 2.8 0 1.3
lapte praf 1.5 0 0 0 0
ulei floarea 0 0 2.1 0 0
soarelui
carbonat de 3.5 3.9 4.1 1.4 1.3
calciu
făină de oase 1 2 2.7 1 0.2
sare 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3
premix 1 1 1 1 1
TOTAL 100 100 100 100 100
 Pentru declanşarea ouatului sunt suficiente 14,5 ore lumină/zi, la o intensitate de min.
5w/m²; această lumina va creşte treptat, până la un nivel de 17 ore/zi, ce trebuie atins la vârsta
de 50 săptămâni a curcilor. Primele ouă sunt depuse la 14-15 zile de la declanșarea programului
de fotostimulare, tot în această perioadă se constată şi o creştere a manifestărilor sexuale, ce
cuprinde cca. 80% din efectiv. Programul de lumină și producția de ouă în perioada de
fotostimulare a curcilor adulte destinare reproducerii sunt redate în Tab. 8.

Tab. 8 – Programul de lumină și producția de ouă a curcilor adulte

Program de lumină Intensitate

Săptămâna de Vârsta Producția medie
durata intensitatea a de ouat
ouat curcii (ouă/săptămână)
(h) (w/m²) (%)
1 32 14.5 5-7 49 3.43
2 33 14.5 5-7 72 5.04
3 34 14.5 5-7 75 5.25
4 35 15 5-7 73 5.11
5 36 15 5-7 70 4.9
6 37 15 5-7 70 4.9
7 38 15 5-7 69 4.83
8 39 15.5 5-7 68 4.76
9 40 15.5 5-7 66.5 4.65
10 41 15.5 5-7 65 4.55
11 42 15.5 5-7 64 4.48
12 43 16 5-7 63 4.41
13 44 16 5-7 62 4.34
14 45 16 5-7 60.5 4.23
15 46 16 5-7 59 4.13
16 47 16.5 5-7 57.5 4.02
17 48 16.5 5-7 55.5 3.88
18 49 16.5 5-7 54 3.78
19 50 17 5-7 52 3.64
20 51 17 5-7 51 3.57

Instinctul de clocire se manifestă destul de intens, mai ales atunci când nu sunt respectați
factorii tehnologici, de aceea este necesar să fie asigurate un număr suficient de cuibare, unul la
3 curci. Tehnica de desclocire constă în izolarea timp de 3-7 zile a curcilor cu această
manifestare, într-un compartiment separat, prevăzut cu pardoseală din grătare.

Într-o perioadă de ouat de 20 săptămâni, curcile adulte depun 87-88 ouă, cu un procent
mediu de eclozionabilitate de 77%. Vârful de ouat, este de 75% și este atins la vârsta de 34
săptămâni, în săptămâna a 3-a de ouat, la această vârstă se realizează şi cel mai înalt nivel de
fertilitate al ouălor, de 95% şi care se păstreazã încă 5 săptămâni de ouat, după care scade treptat,
ajungând la 8% la sfârşitul ouatului.

Proporția de păstrare a efectivului de curci adulte în perioada de vârstă 32 – 51

săptămâni, este de 95%. La curci nu este recomandată năpârlirea forțată, din considerente
sanitar-veterinare şi economice.
 BIBLIOGRAFIE

1. Marius Giorgi Usturoi, 2008, Creșterea păsărilot, editura ”ION IONESCU DE LA

BRAD”, Iași
2. M. Balasescu, Gh. Baltan, Al. Dascalu, I.Vancea, 1980, Avicultura, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti
3. Management Guidelines for Breeding Turkeys,
http://www.aviagenturkeys.com/uploads/2018/04/16/ATL_Iss1_Management
%20Guidelines%20for%20Breeding%20Turkeys.pdf, accesat la 20.03.2022
4. Creşterea Curcilor, https://www.scribd.com/document/335693620/Cre%C5%9Fterea-
curcilor, accesat la 21.03.2022