CAPITOLUL III

RASELE DE TAURINE PENTRU CARNE

Rasele de taurine specializate pentru producţia de carne au fost
introduse în România în perioada anilor 1958-1964, însă primele importuri au
fost făcute după primul război mondial când au fost aduse taurine din rasa
Shorthorn (Contescu, D.).

Fig. 3.1. Rasa Shorthorn

Scopul introducerii raselor de carne a fost crearea unui fond genetic

adaptat condiţiilor din ţara noastră şi producerea de reproducători masculi
pentru a fi utilizaţi la încrucişări industriale cu rasele autohtone pentru
producerea metişilor comerciali.
Dintre rasele specializate pentru producţia de carne s-au importat tauri
şi tineret femel din rasele Hereford (Anglia şi Canada), Aberdeen-Angus
(Canada), Santa-Gertrudis (SUA) şi Charolaise (Franţa).
Rasa Hereford s-a format în Anglia, fiind selecţionată în vederea
dezvoltării precocităţii, a capacităţii de îngrăşare şi a calităţii cărnii. Aceasta
este cea mai răspândită rasă de carne, fiind crescută în numeroase ţări, care
dispun de suprafeţe mari de păşuni, ca Anglia, Argentina, Mexic, Canada,
SUA, Australia ş.a.
Rasa Hereford se caracterizează printr-o conformaţie tipică pentru
carne, talia mică, extremităţile scurte, corpul cilindric, adâncimea toracelui
mare, lărgimii pronunţate şi masivitate corporală.

51
 Fig. 3.2. Rasa Hereford

Roba are culoarea bălţată roşu cu alb, cu un desen caracteristic al culorii

albe care se întinde pe cap, linia superioară a gâtului până la grebăn, linia
inferioară a gâtului, pieptul şi abdomenul, membrele de la genunchi şi jaret în
jos.
Taurii adulţi au greutatea vie de peste 850 kg, iar vacile 550 kg.
Randamentul la tăiere al taurinelor adulte îngrăşate este de 62-65%.
Tineretul taurin din rasa Hereford realizează la diferite vârste
următoarele greutăţi corporale medii:
Tabelul 3.1
Greutăţile medii la tineretul de rasă Hereford

Sexul Greutatea vie medie la vârsta de:

Naştere 6 luni 12 luni 18 luni
kg kg kg kg
Masculi 35 185 310 450
Femele 33 175 280 375

Rasa Aberdeen-Angus s-a format în Scoţia şi este mai puţin răspândită

numeric decât rasa Hereford. Conformaţia corporală este caracteristică raselor
de carne. Este o rasă de talie mică (112-115 cm), adâncimea toracelui mare şi
membrele scurte. Culoarea este neagră şi capul lipsit de coarne.
Taurii adulţi au greutatea vie medie de 800 kg, iar vacile de 500 kg.
Animalele îngrăşate, de diferite categorii, realizează un randament la
sacrificare de 64-70%.

52
 Fig. 3.3. Rasa Aberdeen-Angus

Aceste două rase de taurine specializate pentru carne au fost introduse

în unele foste I.A.S.-uri din zona Braşovului (Bruiu, Criţ, Rupea), dar şi în
Banat (Clopodia), Dobrogea (Rahmanu) şi Galaţi (Salcia).
Tineretul de rasă Aberdeen-Angus realizează la diferite vârste
următoarele greutăţi medii:
Tabelul 3.2.
Greutatea medie la tineretul de rasă Aberdeen-Angus

Sexul Greutatea vie medie la vârsta de:

Naştere 6 luni 12 luni 18 luni
kg kg kg kg
Masculi 25 175 300 420
Femele 22 165 270 350

Rasa Santa-Gertrudis s-a format în SUA, în condiţiile păşunilor

naturale întinse din Statul Texas, prin încrucişarea rasei Shorthorn cu tauri
Zebu Brahman.
Taurinele din rasa Santa Gertrudis au conformaţia tipică animalelor de
carne, taurii având în regiunea grebănului un mic depozit de grăsime
subcutanată sub formă de cocoaşă, moştenit de la zebu.
Este o rasă foarte bine adaptată zonelor cu temperaturi ridicate şi
suportă cu uşurinţă căldurile mari din timpul verii, dar şi temperaturile scăzute
din timpul iernii.
Datorită grosimii şi densităţii pielei, moştenite de la zebu, rasa Santa
Gertrudis este rezistentă la înţepăturile insectelor hematofage şi la
piroplasmoză.

53
 Fig. 3.4. Rasa Santa-Gertrudis

Culoarea corpului este brun roşcată uniformă pe tot corpul cu nuanţe

mai închise pe laturile corpului şi mai deschise pe linia superioară.
Taurii adulţi au greutatea vie medie de 900 kg, iar vacile de 540 kg.
Randamentul mediu la sacrificare, pentru diferite categorii este de 62-
65%.
Tineretul taurin de rasă Santa-Gertrudis realizează la diferite vârste
următoarele greutăţi medii:
Tabelul 3.3
Greutatea medie la tineretul de rasă Santa-Gertrudis

Greutatea vie medie la vârsta de:

Sexul Naştere 6 luni 12 luni 18 luni
kg kg kg kg
Masculi 34 190 350 480
Femele 32 180 310 400

Rasa Santa-Gertrudis a fost introdusă în unele foste I.A.S.-uri din Deltă

şi zone riverane Dunării, în scopul de a produce metişi cu unele rase autohtone
care să valorifice vegetaţia de baltă în producţia de carne.
Rasa Charolaise s-a format în Franţa, fiind una din cele mai vechi rase
din această ţară şi în acelaş timp cea mai modernă rasă specializată pentru
producţia de carne din lume ocupând, în prezent, locul întâi ca efective şi
răspândire.
Taurinele din această rasă se caracterizează prin talie mare (132 cm la
vaci), cap mic, scurt şi cu fruntea largă, piept larg şi descins, spinare şi şale
drepte, lungi şi musculoase. Crupa şi soldurile sunt largi, iar pulpele descinse
şi foarte musculoase.

54
 Fig. 3.5. Rasa Charolaise

Vacile au greutatea vie medie de 735 kg, iar taurii de 1140 kg. Culoarea
robei este alb crem, uniformă pe tot corpul care este acoperit de păr fin, uneori
creţ.
Rasa Charolaise se evidenţiază printr-o rusticitate remarcabilă, fiind
foarte rezistentă la condiţiile extreme de microclimat, cât şi la boli. Rasa se
adaptează uşor pe păşuni cu o compoziţie floristică diferită, pe care le
valorifică bine pentru producţia de carne. Este o rasă precoce, capabilă de
performanţe deosebite în exploatarea intensivă, dar şi în cea extensivă, după
cum se observă din datele tabelului de mai jos.
Tabelul 3.4
Evoluţia greutăţii vii la tineretul Charolaise de la naştere la 18 luni
(după Auriol P. şi col.)

Greutatea vie medie la vârsta de:

Naştere 6 luni 12 luni 18 luni
Sexul kg kg kg kg
N X , kg N X , kg N X , kg N X , kg
Masculi 895 45,2 1021 142,9 900 243,4 310 335,8
Femele 793 42,0 966 129,0 862 210,5 389 267,0

Rasa Charolaise furnizează o producţie superioară de carne, apreciată

pentru calităţile sale, datorită randamentului ridicat la sacrificare, a cantităţii mari
de carne din carcase şi a procentului redus de grăsime. Pentru diferite categorii de
taurine Charolaise randamentul mediu la sacrificare este de 60-63%.
Datorită gradului înalt de perfecţionare, rasa Charolaise s-a răspândit
în ultimii 50 ani pe o arie geografică întinsă, fiind cea mai numeroasă din lume

55
ca efectiv şi răspândire, dar şi o concurentă redutabilă a raselor englezeşti de
carne tradiţionale. În prezent o întâlnim răspândită în SUA şi Canada, în
America de Sud (Argentina, Chile, Columbia, Uruguay ş.a.), în Mexic, Africa
(Africa de Sud, Angola ş.a.), Asia (India, Pakistan, Filipine, China), în Oceania
(Australia) şi Europa (Franţa, Anglia, Germania, Italia, Spania, Portugalia,
Polonia, Ungaria, Rusia, România ş.a.).
În România a fost importată prima dată în 1964 la fostul I.A.S. Criţ-
Braşov, pentru aclimatizare şi producerea de tauri pentru încrucişări industriale
cu rasele autohtone.
Rasele Charolaise şi Santa Gertrudis au fost introduse şi în Moldova,
la fostul SEMTEST Iaşi, unde au fost folosiţi unii tauri pentru încrucişări
industriale în zonele Paşcani şi Hârlău (V. Ujică, 1997).
În prezent se experimentează folosirea rasei Charolaise în Moldova la
mai multe exploataţii particulare, cum ar fi SC Lunca Paşcani, Şerbeşti-Bacău,
Doaga-Vrancea, Zorleni-Vaslui, Dancu-Iaşi, Dumbrava-Neamţ ş.a. (V. Ujică,
2005).
Având în vedere că rasele de carne specializate au revenit în actualitate
pentru fermele de taurine din România în continuare vom aprofunda
caracteristicile morfofiziologice şi performanţele productive ale celor mai
importante rase specializate folosite în încrucişări comerciale în unele ferme şi
gospodării particulare din ţară.

Rasa Blanc Belgian Blue. Originară din Belgia este recent formată
începând cu anul 1960 şi recunoscută în 1973 când a fost denumită rasa Blanc
Belgian Blue sau Alb Albastră Belgiană.
La originea formării a stat faimosul taur Gedeon, de tip culard, născut
la 10.02.1955 şi folosit la însămânţări artificiale în populaţia mixtă de taurine
din Mijlocul şi Înalta Belgie din care a fost selecţionată această rasă
ultraspecializată în producţia de carne.
În 1964, deci 8 ani mai târziu a fost selecţionat taurul Ganache de
Mountaine, născut la 01.12.1961, care avea bine evidenţiate calităţile de tip
culard pe care le-a transmis în descendenţă.
Istoria denumirii de Alb Albastru Belgian (BBB) începe cu expoziţia
internaţională de la Hanovra din 1972 când a avut loc „botezul rasei”, când
responsabilii germani cu bonitarea animalelor din expoziţie s-au trezit în faţa
a 5 tauri masivi de carne dintr-o rasă nouă, necunoscută, prezentată de
crescătorii belgieni. Bonitorii i-au considerat că sunt minunaţi şi i-au înscris în
catalog drept Alb Albastru Belgian, nume sugerat de crescătorii din regiunea
Cologne-Aix-la-Chapelle.
În prezent rasa Blanc Belgian Blue deţine 1,5 milioane capete rasă pură
în Belgia, reprezentând 50% din efectivul de taurine al ţării şi 98% din

56
populaţia mondială a acestei rase,reprezentând unicul pol de selecţie sau
genofondul unic al rasei.
În 1974 rasa BBB s-a împărţit în două tipuri distincte: tipul de carne şi
tipul de carne-lapte, supremaţia tipului de carne fiind evidentă.
Rasa prezintă trei varietăţi de culoare: albă-gălbuie uniformă (47%);
blue (bălţată alb-bleu) (43%) şi neagră cu mici pete albe (10%).

a. culoare albă

b. culoarea albastră

c. culoare neagră

Fig. 3.5. Rasa Blanc Belgian Blue şi cele trei culori de bază

57
 Aceste trei fenotipuri corespund segregării unei perechi de gene
moştenite de la rasa Shorthorn. Culoarea albastră (blue) a pielii nu este dată de
prezenţa unui pigment ci de alternanţa perilor albi cu a celor negri, caracter
care nu a putut fi fixat ereditar. De aceea dacă ambii genitori au această culoare
produşii obţinuţi sunt 25% de culoare albă, 50% sunt albaştri (bleu) şi 25%
negri.
Caractere morfologice. Rasa are o dezvoltare hipermetrică cu animale
care impresionează atât prin volum cât şi prin talie sau armonia liniilor. Gena
care determină hipertrofia musculară este răspunzătoare în mare parte de
această conformaţie excepţională şi se găseşte localizată pe cromozomul doi.
Această conformaţie şi dezvoltare corporală este rezultatul trecutului
genetic al rasei (provine dintr-o rasă mixtă de talie mare şi precoce); fixării
genelor care determină hipertrofia musculară şi selecţia altor gene care permit
dezvoltarea musculară; selecţia liniei genetice cu animale de mare gabarit,
armonioasă şi cu o bună funcţionalitate.
Formatul corporal este dreptunghiular, cu musculatura foarte bine
dezvoltată (hipertrofie musculară), forme corporale rotunjite şi prezenţa
fenomenului de culard.
Capul este uşor, bine proporţionat, cu fruntea largă, nările mari, mult
mai bine dezvoltat la mascul. Coarnele sunt orizontale, uşor arcuite spre
exterior la vaci.
Gâtul este gros şi orizontal la vaci, mult mai voluminos şi convex la
taur. Salba este scurtă şi plină, cu pliuri foarte groase ce se alungesc spre
posterior. Grebănul este larg şi musculos, se continuă în linie dreaptă cu gâtul
şi spatele.
Umerii sunt musculoşi, cu o bună prindere a regiunilor învecinate, la
tauri musculatura umărului, braţului, antebraţului şi scapulo-humerală foarte
dezvoltată.
Spatele şi zona dorsală sunt orizontale, largi, musculoase şi cu un şanţ
median pe mijloc care poate continua spre crupă. Crupa este largă, cu şolduri
ascunse, lungă, înclinată, cu musculatură foarte dezvoltată, dublă în special la
masculi, cu şanţ median bine marcat de la sacrum spre toată linia superioară.
Şoldul şi fesele sunt pline şi convexe, cu pliuri intermusculare, cu
plecare de la punctul ischial spre spate în forma unui arc de cerc mergând până
la jaret. La mascul datorită masei musculare superioare se pierde această formă
de arc de cerc. Coada este dezvoltată în raport cu osatura, de lungime medie,
cu prindere înfundată şi cădere perpendiculară.
Toracele este rotund, acoperit cu musculatură groasă în spatele
umărului mai ales la masculi. Pieptul este larg şi musculos la tauri, pielea fină,
suplă, cu salba puţin dezvoltată.

58
 Membrele au osatura fină dar foarte rezistentă, articulaţii fine, suple,
ongloane sănătoase şi rezistente. Aplomburile sunt largi cu frecvente deformări
osoase (defecte de aplomb). Pielea este fină, suplă, pigmentată pe zonele
colorate, fără grăsime subcutanată, inserată direct pe muşchi.
În ce priveşte dimensiunile corporale, rasa BBB are valori
imprsionante.
Standardul rasei pentru talie este de 1,48 m (1,45-1,50 m) la taur şi de
1,35 m (1,32-1,40 m) la vacă, iar pentru greutatea corporală de 1250 kg (1100-
1300 kg) la taur şi 750 kg (700-800 kg) la vacă. Unele plus variante pot atinge
greutatea de 1500 kg şi talia de 1,55 m la tauri, de asemenea şi vacile pot atinge
talia de 1,40 m şi greutatea de 1000 kg.
Aptitudini. La început rasă mixtă, BBB a devenit graţie unei selecţii
foarte riguroase şi folosirii cu pricepere a geneticii, o rasă de carne de o calitate
incomparabilă. Ea beneficiază de o capacitate de adaptare fără pereche. La
început fiind o rasă rustică, BBB s-a adaptat perfect diferitelor tipuri de sol,
relief şi climat, ceea ce i-a permis răspândirea pe un mare areal în diferite ţări.
Animalele din această rasă modernă de carne se disting prin punctele
tari (forte) referitoare la: dezvoltarea extraordinară a musculaturii; marea lor
uniformitate; precocitate ridicată şi aptitudini remarcabile pentru producţia
cărnii de tineret; eficienţa alimentară la îngrăşare; docilitatea extremă şi
calmul lor, uşor de exploatat şi manipulat la păşune; fătări uşoare în cazul
încrucişărilor (numai 2% cezariene).
Rasa are aptitudini remarcabile de reproducţie. Vârsta medie la prima
fătare este de 29-30 luni, însă sunt multe juninci care fată prima dată la vârsta
de 24 luni, atunci când se practică o hrănire intensivă a tineretului femel de
reproducţie. Durata gestaţiei este relativ scurtă: 282,6 zile (±5,9 zile), respectiv
282,7 zile pentru viţeii masculi şi 281,6 zile pentru femele.
Fătările gemelare reprezintă în medie 2,3%. Când reproducerea se face
în rasă curată, fătarea este dificilă, datorată dezvoltării fătului (47-48 kg la
masculi şi 44 kg la femele), peste 80% necesitând cezariană ca manoperă
curentă, acesta fiind defectul major al rasei. În cazul încrucişărilor fătările
dificile sunt în proporţie de 3-4%, asemănător altor rase. Intervalul mediu între
fătări este de 14 luni, iar pentru 75% din vaci acesta este cuprins între 11 şi 15
luni.
În Belgia circa 50% dintre fătări provin din însămânţarea artificială.
Procentul de „non-retourn” la 58 zile este de 69,7%.
Calităţile sale de carne sunt inegalabile. Tipul culard BBB răspunde în
totalitate exigenţelor comerţului cu carne de primă calitate. Referitor la
calităţile de carne inegalabile rasa deţine un record: ea oferă cel mai mare
procent de carne superioară (nobilă) faţă de toate rasele, astfel:

59
 - o carcasă mare, omogenă, foarte bogată în carne şi săracă în grăsime,
având în compoziţie 80% carne, 14% oase şi 6% grăsime;
- un randament foarte mare la sacrificare, de 70% şi peste (fără tineret)
şi peste 80% carne comercială în carcasă;
- o tandreţe (fineţe) extremă a cărnii graţie fineţii fibrei musculare,
suculenţă şi frăgezime, cu un conţinut redus de grăsime (carne slabă), de o
mare valoare dietetică;
- cea mai mare parte o reprezintă carnea de calitatea I, asigurând cel
mai mare preţ de vânzare pe kilogram de carcasă.
Animalele din această rasă pot fi folosite cu rezultate foarte bune pentru
îngrăşarea în sistem extensiv a vacii şi viţelului direct pe păşune cât şi pentru
îngrăşarea în sistem intensiv, de tip „baby-beef” şi „ultra-beef”.
La exploatarea pe păşune se înregistrează sporuri mari de creştere (900-
1000 g/zi) şi de 1200-1600 g/zi, la îngrăşarea tăuraşilor în sistem intensiv, cu
valorificare la vârste între 70 şi 13 luni.

Tabelul 3.5
Folosirea ca rasă terminală în încrucişări
(după Langholz şi Gerardy, Germania)

Metişi Metişi Metişi

Specificare Holstein
Fleckvieh Limousin BBB
Greutatea carcasei, kg 300 +28 +31 +61
U2 - - - 23
U3 - - 33 15
Clasificarea R2 33 40 50 62
carcaselor, % R3 - 40 17 -
O2 56 20 - -
O3 11 - - -
Preţ de vânzare (%) 100 111 114 126

Tabelul 3.6
Performanţele tăuraşilor BBB comparativ
cu rasa Holstein şi tipul mixt BB

Specificare Holstein BB mixt BB carne

Greutatea carcasei, kg 260 315 378,0
Randament, % 54 59 68,0
Muşchi în carcasă, % 56,6 61,2 73,5
Grăsime în carcasă, % 27,2 24,2 13,7
Oase în carcasă, % 16,3 14,4 12,8

60
 Tabelul 3.7
Preţurile relative ale viţeilor hibrizi comparativ cu Holstein pur
(după dr. H. Lewis, Meat and Livestock Commision, U.K.)

Specificare Tauri Viţele

Metişi BBB (%) 212 193
Metişi Charolaise (%) 186 138
Metişi Limousine (%) 158 117
Metişi Simmental (%) 177 131
Holstein pur (%) 100 100
Concluzia: Rasa BBB este adevărată producătoare de bani pentru fermieri care
trebuie exploatată la întregul potenţial

În staţiunile de testare a tăuraşilor sporul zilnic şi eficacitatea

alimentară este remarcabilă, după cum se observă din tabelul următor.

Tabelul 3.8
Performanţele realizate la vârta de 7-13 luni în staţiune

Specificare Holstein Hibrizi BBB

Spor mediu zilnic, kg 1,4 1,5
Consum zilnic, kg 9,0 8,8
Indice de consum, kg 6,5 5,9

În tehnologia tradiţională de creştere până la 18-19 luni a tăuraşilor se

ajunge la greutatea medie de 650 kg. Calităţile excepţionale a rasei o clasează
drept cea mai performantă între rasele de carne.
La sacrificare se obţin carcase foarte mari cu regiunile corporale bine
îmbrăcate în muşchi, cu un strat de grăsime externă foarte redusă.
Calitatea cărnii obţinute este foarte bună, circa 70% din carcasele de
tineret îngrăşat fiind clasificate în clasele S şi E.
Carnea obţinută este de culoare deschisă, roz-sidefie, fragedă,
suculentă şi savuroasă, cu o marmorare şi perselare aparte. În acelaşi timp,
carnea are o valoare nutritivă ridicată, determinată de compoziţia în elementele
principale: este foarte bogată în proteine (21-22%) cu mare valoare biologică,
în vitaminele B3 şi B12, în fier şi zinc, elemente care se regăsesc într-o formă
uşor asimilabilă de către organism.
Carnea are calităţi dietetice deosebite, prin conţinutul redus de
colesterol (45 mg/100 g carne), comparativ cu 62 mg/100 g la pieptul de pui,
fiind recomandată de către medici şi nutriţioniştii dieteticieni pentru
alimentaţia bolnavilor.

61
 Pe lângă aceste calităţi carnea de la rasa BBB are şi particularităţi
culinare deosebite, timpul de preparare fiind mai redus cu 1/3 faţă de timpul
necesar pentru carnea altor rase.
Răspândire, rol biologic şi economic. Valoarea genetică şi
dezvoltarea impresionantă a musculaturii au impus rasa Blanc Belgian Blue în
întreaga lume, fiind folosită la ameliorarea multor rase de bovine şi la obţinerea
de hibrizi comerciali în încrucişări ca rasă terminală.
În Europa rasa este răspândită în Belgia, Luxemburg, Spania,
Portugalia, Olanda, Franţa, Danemarca, Cehia, Ungaria, Marea Britanie, Italia,
România, Turcia, dar şi în America de Nord (SUA şi Canada), America de Sud
(Brazilia, Argentina, Peru, Columbia, Venezuela, Urugay, Mexic), Oceania
(Noua Zeelandă şi Australia), Asia (Japonia, Coreea, China) şi Africa (Africa
de Sud).
Rezultate remarcabile se obţin prin încrucişări ca rasă paternă
terminală, hibrizii obţinuţi fiind valorificaţi în totalitate pentru carne. În această
direcţie studiile efectuate în multe ţări au evidenţiat rezultatele favorabile ale
încrucişării dintre rasele de tip Friză şi Blanc Belgian Blue, cât şi cu rasele
mixte de tip Simmental sau Schwyz, când se realizează o creştere a
randamentului la sacrificare de 4-5% şi a cantităţii de carne în carcasă de peste
8%, obţinându-se carcase mari de calitate superioară, cu o cantitate mare a
cărnii de calitate superioară şi mai puţină grăsime. Este de remarcat şi scăderea
numărului de distocii, fătările decurgând normal, asemănător altor rase.
Rezultate asemănătoare s-au obţinut şi în ţara noastră în încrucişările
comerciale cu rasele Bălţată românească, Brună şi Bălţată cu negru
românească, hibrizii obţinuţi manifestând aptitudini remarcabile pentru carne
şi fiind valorificaţi la preţuri favorabile pentru crescători (Ujică, Nistor,
Viziteu, Pântia, 2008)
Programul de ameliorare şi perspectivele rasei
Programul de ameliorare belgian se referă la peste 98% din populaţia
mondială a rasei BBB şi este cea mai credibilă sursă de ameliorare genetică.
 Schema de selecţie şi de testare după descendenţi:
Anual sunt testaţi 600 tăuraşi după performanţa individuală (p.p.)
pentru:
 Spor mediu zilnic
 Consum specific
 Valoarea de piaţă a taurilor pentru sacrificare
 Profitabilitate
Selecţia se bazează pe:
 Testul performanţei pozitive (valoare de ameliorare pozitivă)
 Clasificare lineară
 Parametrii de sănătate

62
  Testul descendenţei la rasa pură are în vedere selecţia celor mai
buni performeri pentru:
 Uşurinţa la fătare
 Greutatea mică a viţeilor la naştere
 Gestaţie scurtă
 Conformaţia la naştere
 Indice de carne ridicat al viţeilor
 Viabilitate perfectă a viţeilor
 Testul descendenţei la taurii BBB pentru încrucişare în Belgia,
Franţa, Olanda, Irlanda şi alte ţări sunt prezentate în continuare:

Tabelul 3.9
Indexul mediu de selecţie a tăuraşilor
testaţi la Enfield Beef Station – Irlanda*)
Conţinu
Greutate t Fătări
Greutate Durata
Rasa a Conformaţi carcasă asistat
a carcasei gestaţie
tatălui carcasei, a index în e
index i zile
kg grăsime %
index
Charolais
399,95 1,12 -0,15 2,79 4,5 285
e
Limousin
370,84 0,98 -0,29 3,20 3,8 285
e
Simmenta
371,50 0,65 -0,04 1,59 4,2 284
l
Hereford 367,43 0,56 0,53 1,02 1,8 282
Angus 363,12 0,69 0,40 1,80 2,3 280
Blanc
Belgian 381,70 1,19 -0,56 3,87 4,5 280
Blue
*)
Datele sunt valabile pentru tăuraşi sacrificaţi la 26 luni, a căror indici sunt comparaţi
cu tăuraşi Holstein

Tabelul 3.10
Rezultate comparative obţinute în urma abatorizării
(după Soltner, 1987)

Însuşirea Rasa BBB (%) Rase mixte (%)

Carne de calitate I (după tăuraşi) 41,40 31,20
Masa musculară (carne) 70,00 58,00
Grăsime 13,50 23,00
Oase 16,50 19,00

63
 Hibrizii rasei BBB se mai remarcă şi prin alte calităţi:
 10% mai multă carne de vânzare, cu preţuri mai mari
 Frăgezimea mai mare a cărnii şi un conţinut mai mic de colesterol
 Temperament foarte docil şi animale uşor de manipulat
 Spor mediu zilnic mare, animale precoce, cu maturitate timpurie
 Cel mai mic cost de furaje pe kg de carcasă, cu proporţie mare de
carne de calitate I
Aplicarea hibridării cu material seminal congelat de la rasa BBB
în fermele de vaci de lapte prin inseminarea a 25% din vacile cu potenţial
genetic cel mai redus determină:
 Îmbunătăţirea randamentului la viţei cu 100% fără o investiţie
financiară.
 Îmbunătăţirea profitabilităţii fermei cu 20%.
 Îmbunătăţirea mai rapidă a nivelului mediu de producţie a fermei
asigurând în acelaşi timp o profitabilitate mai mare în viitor.
Aplicarea hibridării în fermele de vaci de carne:
 Taur terminal BBB pentru vacile din rasele Angus, Hereford,
Limousine, Salers, Simmental de carne.
 Este cea mai rapidă metodă de îmbunătăţire a potenţialului de carne
a efectivului din fermă.
 Determină maximizarea profitabilităţii fermei de carne.
Recomandări în sprijinul prevenirii dificultăţilor la fătare
 Evitarea folosirii taurilor BBB la viţele.
 Atenţie la condiţia corporală a vacii la fătare care este principalul
motiv al fătărilor dificile. Vacile grase prezintă o dificultate mare
la fătare indiferent de rasa cu care s-a făcut încrucişarea. Pentru
aceasta, înainte de fătare programul de hrănire trebuie adaptat
pentru a menţine vacile în formă.

Rasa Charolaise
Origine, formare, evoluţie. Rasa Charolaise, care aparţine ramurei de
animale jurasice, este originară din Saône-Loire (Franţa) şi este una din cele
mai vechi rase de carne din ţară. Ea a fost selecţionată înaintea sec. XIX-lea
pentru producerea de boi pentru tracţiune grea apţi pentru a se îngrăşa uşor şi
valorifica pentru carne.
În formarea rasei s-a practicat încrucişarea populaţiilor locale cu rasa
Simmental şi apoi Shorthorn care i-au imprimat aptitudini pentru carne.

64
 La formarea şi definitivarea ca rasă de carne s-a folosit cu eficienţă şi
gândire ştiinţifică selecţia şi consangvinitatea prin conducerea Registrului
Genealogic încă din anul 1864.

Caracterele morfologice şi însuşiri funcţionale

Charolaise este o rasă masivă de carne având o dezvoltare corporală
hipermetrică şi un format corporal dreptunghiular, cu o dezvoltare puternică a
musculaturii pe toate regiunile corporale şi exprimarea tipului de culard.
Vacile au talia de 146-157 cm şi greutatea 1000-1300 kg cu următoarea
evoluţie în funcţie de vârstă:
- la 2 ani – 146 cm şi 998 kg greutate
- la 3 ani – 149 cm şi 1176 kg greutate
- 4 ani şi peste – 157 cm şi 1285 kg greutate
Taurii au talia cuprinsă între 146-157 cm şi greutatea de 1200-1700 kg,
cu următoarea evoluţie:
- la 2 ani – 152 cm şi 1219 kg greutate
- la 3 ani – 160 cm şi 1491 kg greutate
- 4 ani şi peste – 164 cm şi 1684 kg greutate
După datele INRA le Pin-Theix, viţeii realizează următoarea dezvoltare
corporală, în funcţie de vârstă:
Tabelul 3.11
Dezvoltare corporală la viţeii în funcţie de vârstă

Vârsta în zile naştere 120 210 365

Greutatea, kg la:
Masculi 48 178 292 488
Femele 45 166 262 371

Rasa poate realiza aceste performanţe în condiţii de hrănire în general

puţin favorabile, în funcţie de calitatea furajelor disponibile.
Roba are culoarea alb-gălbuie uniformă, cu firele de păr creţ pe cap şi
corp la unii indivizi, pielea şi mucoasele de culoare roz, coarnele şi copitele cu
pigment galben.

65
 Fig. 3.6 Rasa Charolaise
Rasa are constituţie robustă, cu osatura dezvoltată şi rezistentă, cu o
mare capacitate de adaptare la condiţiile de mediu variabile având mecanismul
de termoreglare bine pus la punct.
Are o precocitate mijlocie, cu vârsta primei fătări în jur de 36 de luni şi
3% fătări gemelare, lactaţiile sunt scurte (6-8 luni) şi capacitatea de alăptare
foarte bună (produce peste 3000 kg lapte).
Aptitudini. Rasa Charolaise are un potenţial mare de creştere, o bună
eficacitate alimentară, fertilitate şi aptitudini pronunţate pentru carne, care o
face foarte valororasă. Aceste performanţe naturale constant selecţionate de
crescătorii aderenţi la HB au contribuit la notorietatea sa, apreciată ca rasa de
carne cea mai valoroasă din Franţa şi din lume.
Aptitudinile pentru carne sunt apreciabile şi confirmate prin
perforamanţele de creştere şi îngrăşare.
La îngrăşarea intensivă tineretul mascul realizează sporuri medii de
1250-1300 g/zi, iar femelele 900-1000 g/zi, dar unii indivizi pot depăşi 1500
g/zi. Randamentul la sacrificare este 64-70% la tineretul îngrăşat şi 55-56% la
vacile reformate. Se obţin carcase mari, cu ponderea cărnii în carcasă 78-84%.
Rasa posedă o capacitate mare de ingestie a furajelor de volum, ea îşi
satisface apetitul său cu furaje grosiere pe care alte rase le refuză. Astfel zis,
transformarea furajelor în carne se face cu o eficiaitate excepţională care este
net superioară altor rase. Aceste aptitudini sunt asociate cu o bună rusticitate
şi o foarte mare docilitate. Drept rezultat rasa Charolaise se adaptează foarte
bine la toate sistemele de exploatare: extensiv şi intensiv. Femelele, în cadrul
rasei fac obiectul unui mare efort pentru ameliorarea calităţilor maternale.

Fig. 3.7 Carcase mari de Charolaise

Rasa are o bună fertilitate (procentul de gestaţie este de 92%), o bună

prolificitate (3-4% fătări gemelare) şi un foarte bun interval între fătări (tab.
3.12).

66
 Tabelul 3.12
Intervalul între fătări la rasa Charolaise
(după: Institut de l’Élevage, Fédération Bovins Croissance)

Intervalul între Sub 350- 380- 410- Peste

fătări (zile) 350 380 410 440 440
Primipare (%) 11 29 28 18 14
Total (%) 23 39 22 10 7

O deficienţă a rasei o reprezintă fătările dificile, cu 10-14% distocii,

urmate de unele pierderi la viţei.
Rasa Charolaise produce fără dificultate un viţel pe vacă/an. Aceste
calităţi sunt completate de excepţionala capacitate de alăptare a vacilor, cea
mai bună dintre rasele specializate de carne. Ea permite, fără o furajare
complimentară, de a asigura la viţel o creştere medie de 1100 g/zi în cursul
primelor 120 zile de viaţă. Charolaise produce faţă de alte rase de carne, tăuraşi
şi viţele reformate de 24-36 luni cu greutate 650-800 kg, de asemeni tăuraşi de
700 kg greutate vie la 18 luni.
Răspândire şi importanţă. Rasa este foarte rustică, se adaptează bine
la condiţiile de mediu variabile şi foarte dificile; ea este crescută cu succes în
numeroase zone calde şi în condiţii extensive. Charolaise este bine consolidată
ereditar şi îşi transmite bine însuşirile fiind apreciată ca un „rasseur” foarte
important pentru obţinerea de rezultate remarcabile în încrucişări.
Ea ameliorează producţia de carne la alte rase de carne, mixte şi de
lapte, în mod deosebit privind viteza de creştere, conformaţia, dezvoltarea
musculaturii şi scăderea procentului de grăsime. În rasă pură ca şi în
încrucişare, dezvoltarea musculaturii este excepţională potenţialul de creştere
incomparabil şi calităţile bune maternale au contribuit la dezvoltarea masivă a
rasei. Este crescută în prezent în 92 departamente din Franţa şi deţine un efectiv
de 1.700.000 vaci rasa Charolaise, ocupând locul I între rasele de carne
franceze.
Programul de selecţie vizează ameliorarea calităţilor de creştere şi a
calităţilor cărnii dar şi uşurinţei la fătare. Notorietatea sa a depăşit normal
frontierele. Ambasadoare a geneticii bovine franceze după o jumătate de secol,
ea este azi prezentă în peste 70 de ţări din toate climatele şi la toate altitudinile.
Ea este întâlnită în ţările din America de Sud, America de Nord, Oceania, Asia
de Sud-Est, Africa orientală şi de Sud şi desigur în Europa. Ea a servit la
ameliorarea şi crearea unor rase noi prin metisarea zebului obţinându-se
hibridul Charbray (USA şi Australia) şi Conchim în Brazilia. De peste 20 de

67
ani există o Federaţie Internaţională de creştere şi promovare a rasei Charolaise
care facilitează schimburile de informaţii tehnice între ţări.
În România a fost introdusă prima dată în 1964 când s-au importat din
Franţa 4 tăuraşi şi 3 juninci gestante care au fost cazate la fosta IAS Criţ-
Braşov. În perioada 1969-1970 se mai importă un nucleu de 7 tăuraşi din
Danemarca care au fost repartizaţi la fostul SEMTEST Voluntari şi Iaşi, iar în
1971 se importă 12 tăuraşi din Franţa cu scopul de a obţine material seminal
pentru încrucişarea cu rasele autohtone şi de testare a capacităţii de
combinabilitate cu rasele noastre.
Au rezultat unii metişi cum au fost cei din combinaţia Ch x BR care au
realizat un spor de 1114 g/zi şi aptitudini foarte bune pentru carne, cu greutatea
carcasei de 520 kg şi 56% randamentul la sacrificare.
După 1989 au fost făcute alte importuri de material genetic din rasa
Charolaise, ultimile nuclee fiind aduse la S.C. Curtici Arad (241 juninci
gestante din Polonia) şi în Moldova la unii proprietari din judeţele Suceava şi
Galaţi.

Rasa Limousine
Origine: Rasa Limousine îşi are leagănul de formare în partea de vest
a Masivului Central, în regiunile Limousine şi Marche, caracterizate printr-un
climat aspru şi sol granitic sărac. Datorită climatului aspru, solul pietros şi
condiţiile de exploatare precare a rezultat o populaţie cu o rusticitate deosebită,
viguroasă, rezistentă la boli cu o mare capacitate de adaptare. Iniţial a fost
folosită pentru muncă, având însă şi calităţi pentru carne, care au fost
amplificate prin selecţie intensă ajungându-se la rasa actuală foarte apreciată
pentru carne.
Standardul morfologic şi aptitudinile rasei. Rasa Limousine este de
talie mare cu o conformaţie excepţională pentru carne şi cu o mare putere de
creştere. Vacile au talia 135-145 cm şi greutatea de 650-850 kg, iar la tauri este
de 145 cm şi greutatea 1000-1300 kg.

Fig. 3.8 Tăuraş Limousine

68
 Animalele din această rasă posedă caracteristici de carne excepţionale,
deasemeni o bună conformaţie caracteristică animalelor specializate pentru
carne.
Culoarea este roşie uniformă, acaju intens, mai deschisă pe abdomen,
pe partea posterioară a membrelor şi în regiunea perineului, anusului, scrotului
sau a ugerului şi pe vârful cozii. Membranele mucoase sunt de culoare roz şi
uniforme, cu cercuri de culoare mai deschisă în jurul ochilor şi al botului.
Rasa se distinge prin următoarele caracteristici: este o rasă docilă,
echilibrată şi uşor de exploatat, care îmbină calităţile materne cu aptitudinile
pentru carne. Scheletul este fin şi musculatura dezvoltată, cu un raport excelent
carne/oase.
Datorită rusticităţii, animalele din această rasă se adaptează uşor la
sistemele de exploatare extensive şi intensive, valorificând eficient păşunea şi
furajele voluminoase. Este o rasă cu o mare rezistenţă la boli şi la condiţii mai
precare de exploatare, fiind o excelentă vacă doică.
Productivitatea ei tehnică şi economică este excepţională, obţinâmdu-
se 93-94 viţei înţărcaţi de la 100 vaci care au fătat, rasa situându-se pe primul
loc pentru cantitatea de greutate viţel pe kg de vacă întreţinută. Crescătorii pot
obţine aceste rezultate cu un minim de muncă şi de risc, graţie unei excelente
fertilităţi şi a uşurinţei la fătare. Vacile sunt bune mame şi au o bună capacitate
de alăptare, cu peste 2000 kg lapte în perioada de alăptare a viţeilor.
Masculii au la naştere 41-42 kg, iar femelele 39 kg, fătările fiind uşoare
şi cu indicenţă scăzută a distociilor, 92% din fătări nefiind asistate. Viţeii sunt
viguroşi cu foarte puţine mortalităţi, după naştere, care îi conferă şi o excelentă
productivitate numerică.
Tineretul realizează o intensitate mare de creştere cu un spor mediu
zilnic de la naştere la înţărcare de 1160 g, iar în perioada 6-12 luni, la
îngrăşarea intensivă de 1300-1400 g/zi. Este o rasă cu o eficacitate alimentară
remarcabilă, o foarte bună fecunditate, cu fătări uşoare şi pierderi reduse de
viţei, care permite o excelentă rată de înlocuire.
Animalele din această rasă furnizează o carcasă mare, de calitate
superioară (75% din carcase se încadrează în clasele U şi E), cu un randament
la sacrificare de 65-70% şi un procent ridicat de muşchi în carcasă. Carnea se
distinge prin fineţea fibrei musculare, cu puţină grăsime, prin calităţi
organoleptice şi culinare deosebite, iar la comercializare se realizează pe kg
viu un plus de 10-15% faţă de alte tipuri genetice.
Vacile din rasa Limousine au o longevitate mare, cu posibilitatea de a
da produşi până la vârste înaintate. În funcţie de cerinţele pieţii, rasa Limousine
poate furniza o gamă largă de produse de calitate, după cum urmează:

69
 - viţei de lapte, care se valorifică la 3-4 luni, la o greutate de sacrificare
de 170-200 kg obţinându-se carcase de 110-130 kg şi un randament la
sacrificare 70%;
- viţei de Saint-Etienne, valorificaţi la vârsta de 8-10 luni, la greutăţi de
350-450 kg, cu obţinerea unei carcase mijlocii şi o carne de culoare deschisă;
- viţei de Lyon, valorificaţi la 10-15 luni şi greutate vie de 400-500 kg,
obţinându-se carcase mari de 270-320 kg;
- viţelul semifinisat sau broutard, care se valorifică la vârsta de 7-9 luni,
după înţărcare şi întreţinere pe păşune, la o greutate vie de 270-320 kg. Aceştia
sunt viţei născuţi primăvara şi întreţinuţi împreună cu vacile mame pe păşune
pe tot sezonul şi valorificaţi toamna târziu sau la începutul iernii;
- viţelele şi vacile reformate îngrăşate.
Programul de selecţie, răspândirea şi rolul biologic al rasei
Programul de selecţie original pus în valoare în Franţa utilizează toate
metodele moderne disponibile şi permite un progres genetic constant al
performanţelor în producţia de carne. El comportă următoarele etape:
- controlul performanţelor în ferme şi evaluarea vacilor;
- evaluarea taurilor tineri în testare pentru performanţele individuale în
staţiune;
- evaluarea după descendenţi a taurilor pentru aptitudinile de carne;
- evaluarea calităţilor materne ale descendenţilor taurilor destinaţi a fi
utilizaţi la însămânţări artificiale.
După fiecare etapă de apreciere se elimină indivizii necorespunzători
criteriilor de selecţie şi în final rămân pentru utilizare ca genitori a celor mai
buni indivizi, care corspund obiectivelor de selecţie ale rasei. O parte din acest
program cuprinde selecţia taurilor destinaţi a fi utilizaţi pentru încrucişare
industrială în vederea obţinerii hibrizilor de carne valorificaţi în totalitate.
Graţie calităţilor sale excepţionale şi marii capacităţi de adaptare, rasa
Limousine este apreciată tot mai mult de crescătorii din Franţa cât şi din alte
ţări. În Franţa se creşte în 70 de departamente, cu un efectiv de 142.000 vaci
în controlul oficial al producţiei. Rasa este răspândită aproape pe tot globul, în
53 de ţări şi în toate tipurile de microclimat. În ultimul deceniu au fost
importate câteva nuclee de vaci Limousine care se cresc în stare pură în cîteva
ferme particulare din judeţele Timiş, Arad, Braşov, Ilfov şi la crescătorii din
alte zone, precum şi tauri de reproducţie la SEMTEST Craiova şi Tg. Mureş,
precum şi la SC TCE 3 Brazi Piatra Neamţ.

70
 Fig. 3.9 Programul de selecţie a rasei Limousine

În Moldova s-a elaborat şi este în curs de implementare a unui program

de carne bazat pe folosirea încrucişărilor industriale ale rasei Limousine şi altor
rase de carne specializate (Charolaise, Aberdeen-Angus, Blanc Belgian Blue,
Piemontaise, Simmental de carne) cu rasele autohtone Brună, Bălţată
românească, Pinzgau, Bălţată cu negru românească şi Sură de stepă.

71
 Fig. 3.10 Rasa Limousine într-o fermă privată din România

La nivel mondial există o asociaţie denumită CIL (Conseil International

Limosin) care facilitează schimburile de informaţii dintre ţări şi asociaţii
profesionale pentru difuzarea de material genetic.

Rasa Blonde d'Aquitaine

Rasa este originară din sud-vestul Franţei şi a fost selecţionată în
secolul al XIX-lea din trei tipuri de „blonde”, din care au rezultat: Herd-Book-
ul Garonaise, fondat în 1898; Quercy Herd-Book în 1920 şi Blonde des
Pyrénées Herd-Book în 1921. După 1950 prin declinul numeric a celor trei
tipuri de „blonde”, în 1962 s-a înfiinţat Asociaţia Crescătorilor rasei Blonde
d'Aquitaine, cu Herd-Book-ul rasei şi program de selecţie propriu pentru
producţia de carne.
În 1972 a fost introdusă în Marea Britanie, dar şi în alte ţări europene
şi pe alte continente.
Culoarea robei este alb-gălbuie, uniformă tot corpul.
Calităţile deosebite ale rasei privesc: sporuri mari în greutate la
tineretul în creştere şi îngrăşare; carne suculentă, deschisă la culoare, cu o mare
valoare nutritivă; temperament bun, animale docile, uşor de exploatat; fătări
dificile, reduse.
Greutatea corporală la animalelor adulte este de 1100 kg la tauri şi 850
kg la vaci.

Rasa Galloway
Rasa Galloway este originară din Scoţia şi face parte din rasele vechi,
fără coarne, selecţionată pentru producţia de carne, a cărui registru genealogic
iniţial datează din 1862 care include rasele Galloway şi Aberdeen-Angus.
Ulterior, în anul 1878, se înfiinţează Galloway Cattle Society of Great Britain
care iniţiază propriile pedigree.

72
 Animalele din rasa Galloway au culoare neagră, uniformă, cu părul
abundent şi uneori creţ (fig. 3.11) cu nuanţe maronii.

Fig. 3.11 Rasa Galloway

Sunt animale foarte docile şi curajoase, cu instinct matern pronunţat şi

o bună capacitate de alăptare, care dau naştere la viţei cu o bună dezvoltare la
naştere şi foarte viguroşi. Este o rasă puţin pretenţioasă care se întreţine uşor
în libertate pe păşune vara, iar iarna stau afară pe zăpadă, unde se hrănesc cu
fân şi apă la discreţie (fig. 3.12).

Fig. 3.12 Hrănirea pe timp de iarnă

Vara pe păşune necesită umbrare pentru a fi protejaţi de razele solare

puternice.
Dezvoltarea corporală este medie, cu greutăţi de 750-1000 kg la tauri
şi 450-700 kg la vaci, iar viţeii cu 35-40 kg greutate la naştere. Este o rasă
foarte rezistentă şi cu o putere de adaptare remarcabilă, care valorifică eficient
toate tipurile de păşuni şi nutreţuri grosiere.
Carnea are calitate aparte, cu o fibră fină şi lipsită de grăsime (fără
colesterol), care conţine o cantitate mare de omega-3, carne marmorată şi
perselată foarte apreciată de consumatori.

73
 Masculii se comercializează la greutatea medie de 450 kg realizată la
20 de luni, iar femelele la 400-450 kg, la 28 de luni. Randamentul la sacrificare
60% şi peste.
Folosită la încrucişări cu alte rase diferite, transmite hibrizilor
caracteristicile de calitate a cărnii: suculenţă, marmorare, perselare şi conţinut
ridicat în omega-3.
Rasa Galloway în România. Rasa Galloway a fost adusă prima dată,
în 2006, din Germania de către Franz Bucher, cetăţean german, în localitatea
timişeană Tormac, care deţinea firma Agro-Bucher înfiinţată în 2003 în
localitatea Şag.
Iniţial au fost aduse, în 2006, patru vaci gestante şi două juninci, efectiv
care a fost multiplicat, în prezent depăşind 20 de capete. Întreţinerea se face
liber pe păşune vara şi în padoc iarna. Vacile sunt crescute împreună cu viţeii,
care se alăptează prin supt natural până la 6-7 luni când vacile înţarcă de la
sine. Se practică monta naturală, cu tauri întreţinuţi împreună cu vacile. Este
crescută în rasă pură, iar din 2008 s-a încercat şi hibridarea cu rasa Bălţată
românească, obţinându-se în 28 noiembrie 2008, primul viţel hibrid Galloway
x Bălţată românească (fig. 3.13).

Fig. 3.13 Primul viţel hibrid Gw x BR obţinut în România

Rasa Belted Galloway

Rasa are aceleaşi origine şi caracteristici ca şi Galloway, cu deosebire
că poate fi de culoare roşie, neagră sau cenuşie cu o dungă transversală sau
cordon de culoare albă, apărut în urma unei infuzii cu rasa Dutch Lakenvelder
care a avut loc în sec. XVII-XVIII-lea.

74
 Crescătorii o denumesc prin alintare rasa “Beltie”.

Fig. 3.14 Rasa Belted Galloway

Animalele din această rasă au dezvoltarea corporală medie spre mare,

taurii ating greutăţi între 815-955 kg, iar vacile între 400-600 kg. Viţeii au la
naştere 30-35 kg, fătarea este uşoară, cu o rată redusă a fătărilor dificile.
Este o rasă fără coarne, cu animale robuste, uşor adaptabile la condiţii
variabile de mediu şi diferite sisteme de exploatare, animale puţin pretenţioase,
docile şi uşor de manevrat.
O caracteristică aparte este longevitatea deosebită (17-20 ani),
rezistentă la boli şi intemperii, valorificarea eficientă a resurselor furajere. Se
pretează pentru încrucişări comerciale, viţeii rezultaţi având o vigoare hibridă,
putere de creştere şi carne de calitate superioară.

Rasa Beef Shorthorn

Originară din Marea Britanie, rasa Beef Shorthorn figurează cu Herd-
Book-ul din 1822.
Culoarea este persicie, iar conformaţia caracteristică raselor de carne,
dar cu o bună robusteţe şi structură. Rasa are atribute specifice, cum ar fi:
heritabilitatea şi longevitatea; fătări uşoare şi calitatea cărnii. Este o rasă docilă,
uşor de exploatat, răspândită în multe ţări unde a participat la ameliorarea şi
formarea unor noi populaţii de taurine pentru carne.
Metişii comerciali cu alte rase au un comportament excelent în
producţia de carne, fiind mult apreciaţi şi solicitaţi de crescători, dar şi de
comercianţi.
Greutatea animalelor adulte este de 1000 kg la tauri şi 600 kg la vaci.
Rasa Welsh Black (Neagră galeză)
Rasa Welsh Black este una din cele mai vechi din Marea Britanie, care
a populat zonele de deal şi muntoase din Ţara Galilor încă din epoca pre-
romană. Este o rasă rustică, capabilă să reziste la temperaturi extreme şi forme
de relief accidentat. Aceasta poate fi considerată cu adevărat a fi rasa nativă

75
britanică deoarece a fost şi este încă crescută în Marea Britanie, numai pe baza
genelor britanice de rasă neagră scoţiană, fără nici un amestec cu rasele neagră
galeză sau alte rase importate.
În decursul timpului rasa şi-a demonstrat capacitatea sa de a se adapta
bine la o gamă largă de condiţii de mediu şi relief, inclusiv creşterea pe terenuri
joase, sărace în vegetaţie, cât şi pe zone marginale sau terenuri muntoase.
În aceste zone păşunează cu multe lejeritate, iar rezistenţa sa generală
şi uşurinţa la fătare pe păşune se află în elementul său. Este considerată o rasă
mixtă pentru lapte şi carne. Capacitatea sa de valorificare a vegetaţiei ierboase
de slabă calitate în lapte pentru viţei şi carne de vită de cea mai bună calitate i-
a asigurat un loc în cadrul sistemelor agricole moderne de producere a cărnii.
Rusticitatea şi adaptarea la condiţiile aspre de climă şi sol, longevitatea
şi rezistenţa organică sunt caracteristici care au susţinut o cerere puternică
pentru rasa Neagră Galeză şi oferă oportunităţi interesante pentru crescătorii
tradiţionali sau pentru amatori. Aceasta este şi explicaţia că recent a fost
introdusă şi în România. Crescătorii o apreciază foarte mult pentru calitatea
cărnii şi pentru rezultatele foarte bune în hibridări cu vacile de lapte.
Rasele de carne britanice, precum: Highland Cattle, British White,
Welsh Black şi South Davon sunt foarte populare datorită caracteristicilor
speciale care includ rezistenţa la boli, adaptarea uşoară la condiţii aspre de
mediu şi sol, docilitatea şi uşurinţa de a fi îngrijite.

Rasa Wagyu
Denumirea „Wagyu” se referă la toate taurinele de carne care înseamnă
taurine japoneze („wa” – japonez, iar „gyu” – taurine).
Taurinele au fost introduse în Japonia în secolul II, fiind folosite ca
animale de muncă în cultura orezului. Din cauza terenului denivelat, migraţia
a fost dificilă, astfel că taurinele au fost crescute în populaţii mici, izolate
reproductiv, în fiecare zonă dezvoltându-se o populaţie specifică.
În perioada 1635-1868 taurinele din Japonia au fost izolate de alte rase
prin mandat al Shogunului şi au rămas sub această restricţie până în zilele
noastre, cu excepţia unei perioade scurte la finele anilor 1800 în timpul
Restaurării Meiji. Există totuşi relatări care atestă că majoritatea efectivelor de
taurine a fost influenţat de rase englezeşti şi continentale cu peste 100 ani în
urmă, timp de mai multe generaţii. Un rol important asupra rasei Wagyu l-
au avut rasele Brown Swiss, Shorthorn, Devon, Simmental, Ayrshire, Korean,
Holstein şi Angus, importate începând cu anul 1887.
Aceste rase au participat la încrucişări nesistemate cu populaţiile
locale, rezultând hibrizi care se vindeau foarte bine. După anul 1910 când
preţul hibrizilor a scăzut foarte mult, s-a renunţat la încrucişări şi a început

76
selecţia populaţiilor din fiecare regiune după însuşiri special alese în cadrul
fiecărei populaţii.
În regiunea Tajima, a fost selecţionată rasa Wagyu negru cu patru
varietăţi dominante: Tottori, Tajima, Shimane şi Okayama.
Taurinele Tajima, crescute în regiunea cu aceaşi denumire, sunt mai
mici şi au trenul anterior mai bine dezvoltat, fiind folosite pentru tracţiune la
căruţe. Acestea se deosebesc de varietatea Tottori, care au fost folosite ca
animale de povară în transportul cerealelor din regiunea Tottori, selecţia
făcându-se pentru animalele cu o bună dezvoltare corporală şi putere mare de
tracţiune.
Principala „rasă” Wagyu s-a dezvoltat în insula Kyushu şi este de
culoare roşie uniformă. Aceasta deţine ca şi rasa Wagyu neagră, două tipuri
distincte: Kochi şi Kumamoto. Taurinele Kochi s-au dezvoltat sub influenţa
rasei Korean, iar Kumamoto se crede că a fost puternic influenţată de rasa
Simmental.
Ca înfăţişare generală rasa nu impresionează având aspectul unei rase
mixte, dar se remarcă prin calităţile excepţionale ale cărnii săracă în colesterol
şi prin rezultatele obţinute în încrucişări industriale cu rase de lapte, mixte şi
de carne, cât şi în hibridări cu zebu.

Fig. 3.15 Vacă şi taur din rasa Wagyu

Roba la rasa Wagyu este de culoare roşie sau neagră uniformă, coarnele
de culoare albă la bază şi negre spre vârf, au formă dreaptă sau uşor curbate
înainte.
Greutatea viţeilor la fătare este mică (30-40 kg), neexistând fătări
dificile. Animalele au o foarte bună fertilitate, atingând maturitatea sexuală
înainte de vârsta de 12 luni.
Taurinele Wagyu au o foarte bună stare de sănătate, rezistenţă şi
adaptabilitate la condiţiile de mediu variabile. Este o rasă care valorifică foarte
bine furajele, pe care le transformă în carne de înalte calităţi. Folosesc foarte
eficient păşunea cât şi cerealele, obţinându-se o carne marmorată şi o carcasă
de calitate superioară.

77
 Cercetările efectuate de către specialişti de la Pennsylvania State
University cât şi cei de la Washinton State University au pus în evidenţă
calităţile organoleptice (palatabilitatea, aroma şi frăgezimea) specifice rasei
Wagyu, carnea acesteia depăşind ca valoare majoritatea raselor specializate.
Datorită calităţilor deosebite ale cărnii, taurinelor Wagyu au fost
exportate în Australia, Noua Zeelandă, Statele Unite, Chile, Canada, dar şi în
Europa, inclusiv în România.
Olanda este prima ţară din Europa care a importat rasa Wagyu şi care
a atras atenţia prin calităţile culinare deosebite pe care le posedă carnea
obţinută de la această rasă, carne denumită „caviar de vită”. În prezent, în lista
multor restaurante din SUA, Londra, Amsterdam se găseşte carnea de Wagyu,
care se valorifică la preţuri foarte ridicate. De exemplu, în supermarketul Old
Homestead din Manhatten, USA, burgerii din Wagyu se vând la preţul de 41
$, iar costul carcasei este între 10 şi 20 $/kg, cu recordul de 250 $ pentru carnea
de friptură.
În Statele Unite rasa a fost importată prima dată în anul 1976, când s-
au importat doi tauri Tottori Black Wagyu şi doi tauri din tipul Kumamoto Red
Wagyu. Acesta a fost singurul import de Wagyu în Statele Unite, până în anul
1993, când au mai fost importaţi încă doi masculi şi trei femele din tipul
Tajima, iar în 1994 s-au importat 35 femele, varietatea neagră şi roşie. Ulterior
au mai fost efectuate importuri repetate, în prezent rasa Wagyu fiind bine
cunoscută şi apreciată în Statele Unite.
În România importul acestei rase s-a făcut la ferma TCE 3-Brazi din
Roznov – Piatra Neamţ în cadrul programului de carne iniţiat de doctorul
veterinar Vasile Pachiţanu. Aici au fost obţinuţi primii hibrizi de Wagyu care
prezintă interes deosebit şi perspective de răspândire în viitor.

Grupa raselor de carne italiene

Principalele rase de carne italiene, luate în evidenţa agenţiei naţionale
pentru rasele de carne, ANABIC, sunt: Chianina, Romagnolă, Maremmana,
Podolică, Marchigiana şi Piemontese. Toate aceste rase autotone sunt drivate
din rasa Podolică care are caractere asemănătoare Surei de stepă şi sunt
crescute de aproximativ 200 ani în zona de origine.
În prezent, vitele pentru carne sunt crescute în toată Italia, mai ales în
regiunile centrale şi sudice. Efectivul total este de 500.000 capete, din care
150.000 sunt înregistrate în Registul Genealogic al fiecărei rase. Datorită
caracteristicilor lor productive foarte profitabile-dezvoltarea masei musculare
şi carne cu înalte calităţi organoleptice, fătare uşoară şi o remarcabilă
adaptabilitate la condiţii variate de mediu şi climat, vitele de carne italiene au
fost exportate, în multe ţări, unde sunt crescute în rasă pură cât şi prin
încrucişarea cu alte rase de vite pentru obţinerea hibrizilor de carne. Vitele de

78
carne italiene se bucură de atenţie atât în ţările europene, cum ar fi: Germania,
Anglia, Olanda, Polonia, Ungaria ş.a. şi în ţări de pe alte continente, în special
Canada, SUA, Mexic, Brazilia, Argentina, Peru, Uruguay, Africa de Sud,
Australia, Noua Zeelandă, China, Japonia, Rusia, India, Pakistan ş.a. (V. Ujică
şi col., 2007).
Rasele de carne actuale pot fi împărţite în două subgrupe:
Subgrupa I cuprinde rasele de carne specializate şi perfecţionate,
respectiv: Chianina, Marchigiana, Romagnola şi Piemontese. Caracterele lor
principale de producţie şi reproducţie prin care se diferenţiază sunt:
- viteză mare de creştere, în special pentru masele musculare;
- precocitate şi longevitate productivă bune;
- caracteristici fizico-chimice şi organoleptice superioare ale cărnii;
- fătări uşoare atât în cazul creşterii în rasă curată cât şi al încrucişărilor;
- calităţi materne apreciabile şi o bună capacitate de alăptare, vacile
manifestând un potenţial bun de lapte necesar hrănirii viţelului în perioada de
alăptare;
- fertilitate ridicată;
- precocitate de reproducţie bună;
- rezistenţă organică şi adaptabilitate la condiţiile de mediu variabile.
Subgrupa a II-a cuprinde rasele Maremmana şi Podolică, rase rustice
cu o capacitate de creştere şi reproducere în mediu deficitar, cu resurse furajere
reduse şi posibilităţi de asigurare fluctuante. Principalele lor caractere
productive şi reproductive sunt:
- viteza mare de creştere şi rezultate bune la sacrificare;
- calităţi organoleptice şi culinare ale cărnii deosebite;
- uşurinţa la fătare atât pentru rasa curată cât şi în cazul încrucişărilor;
- capacitate maternală ridicată;
- fertilitate şi longevitate ridicate;
- rezistenţă organică şi rusticitate bune.
Toate rasele de carne italiene au unele caractere comune privind
culoarea robei. Astfel, pielea este pigmentată (ca ardezia), iar culoarea robei
uniformă variind de la alb porţelaniu (rasa Chianina) la gri deschis sau chiar
gri închis (negru) pe laturile gâtului, grebăn şi flancuri (Piemontese,
Maremmana, Podolică). Aceste vite au temperamentul liniştit şi o mare
docilitate, fiind uşor de exploatat.
Selecţia şi ameliorarea genetică are scopul de a îmbunătăţi dezvoltarea
musculară, sporul zilnic în greutate, mărirea randamentului la sacrificare,
maturizare corporală precoce în scopuri comerciale, menţinerea uşurinţei la
fătare, a calităţilor materne aparte, rezistenţei organice şi rusticităţii.

Rasa Chianina

79
 Originară din Umbria şi Toscana, rasa s-a dezvoltat şi ameliorat în
regiunea Chianina, zonă de câmpie cu soluri fertile şi climat metideranean.
Pornindu-se de la aptitudinile multiple pe care le prezintă această rasă, prin
selecţie, s-a ajuns la o rasă specializată cu aptitudini unilaterale pentru carne.
Animalele din această rasă se caracterizează prin gigantism somatic,
vacile având talia de 150-160 cm şi greutatea de 800 kg, iar taurii o talie de
168-172 cm şi o greutate de 1300 kg. Rasa Chianina este recunoscută ca cea
mai mare rasă din lume, fiind denumită şi „gigantul taurinelor”, taurii pot
atinge greutatea de 1700 kg şi talia de 200 cm, iar vacile care sunt extrem de
masive pot cântări până la 1000 kg.
Culoarea tipică a părului este alb-porţelaniu, uniformă pe tot corpul,
care contrastează cu pigmentaţia neagră a pielii, regiunile nazale, a ochilor şi
smocul cozii.
Au conformaţia corporală corectă, trunchiul este cilindric, lung, larg şi
adânc, cu grebănul uşor proeminent, spinarea şi şalele lungi, musculoase.
Crupa este lungă, largă şi foarte bine îmbrăcată în musculatură. Membrele au
osatura fină, rezistentă şi aplomburi corecte. Este o rasă robustă, vioaie,
precoce şi rezistentă, puţin pretenţioasă la condiţiile de mediu şi cu o bună
adaptabilitate.

Fig. 3.16 Rasa Chianina

Viţeii au la naştere 42-45 kg dar pot atinge chiar 60 kg. Părul lor are
culoarea spicului de grâu (galben-roşcat), culoare ce devine alb-porţelaniu
începând cu vârsta de 3 luni.
Tineretul are o bună capacitate de creştere, la masculi se obţin sporuri
de 1200-1300 g/zi, iar la femele 1000-1300 g/zi, până la vârsta de 8 luni. Este
rasa care realizează greutăţi mari la vârste tinere. Astfel, la 12 luni poate atinge
450-600 kg, la 18 luni 700-850 kg şi la 24 de luni 850-1065 kg.
Cea mai optimă greutate pentru a fi sacrificaţi este 500-750 kg care se
atinge de obicei la vârsta de 15-17 luni. Randamentul mediu la sacrificare este
de 58%, al animalele adulte, iar la tineretul îngrăşat de 64-65%, furnizând

80
carcase mari cu 80-82% carne şi 15,4% oase. Vacile au o bună capacitate de
alăptare şi au instinctul matern dezvoltat.
În prezent există 150.000 vite din rasa Chianina, în Italia, din care
35.000 reprezintă efectivul de selecţie, cu 14.000 efectiv matcă în peste 900 de
crescătorii din Toscana, Umbria şi Lazio. Mărimea medie a fermelor este de
32,3 indivizi, din care 15,7 efectiv matcă.
Datorită calităţilor deosebite s-a răspândit atât în Italia cât şi în alte ţări
între care: Argentina, Brazilia, Canada, SUA, unde se creşte în rasă curată sau
participă la încrucişări industriale. Rasa Chianina s-a folosit în Italia la
ameliorarea raselor Marchigiana şi Maremmana şi la formarea rasei Modica.
În Brazilia se foloseşte la hibridarea cu zebu Nellore.

Rasa Marchigiana
Originară din regiunea Marche şi apoi răspândită în centrul şi nordul
Italiei. Rasa derivă din tulpina Podolică locală, încrucişată la finele secolului
trecut, timp de peste 20 de ani, cu rasa Chianina şi apoi cu Romagnolă.
Prezintă caracteristici între Chianina şi Romagnola în ceea ce priveşte
greutatea şi dimensiunile corporale, având o bună dezvoltare a lungimilor. Este
de tip mezomorf, cu o bună dezvoltare a lungimilor. Părul de pe corp este de
culoare albă cu nuanţă gri, mai ales la tauri, iar pigmentaţia pielii este neagră.
Este o rasă pentru carne caracterizată prin talie remarcabilă, trunchiul
lung şi cilindric, dezvoltare optimă a masei musculare, forma corpului foarte
armonioasă şi compactă.
Viţeii au la naştere culoarea gălbuie şi cântăresc 40-60 kg, iar la 12-15
luni pot ajunge la 600-700 kg. Greutatea animalelor adulte este de 1200-1500
kg la tauri, iar la vaci de 700-900 kg. Sporul zilnic de creştere poate atinge
2000 g, iar randamentul la sacrificare 66-67%.
În prezent există 200.000 vite din această rasă, în Italia, din care 60.000
înscrise în Registrul Generalogic constituind nucleul de selecţie al rasei. Se
creşte în peste 5000 crescătorii în stabulaţie legată sau liberă şi numai în sistem
de semipăşunat. Mărimea medie a fermelor este de 10,6 indivizi din care 4,6
efectiv matcă.

81
 Fig. 3.17 Rasa Marchigiana

Din 1993 se pune un accent pe depistarea exemplarelor cu hipetrofie

musculară care este ca temă de cercetare şi de selecţie pentru a finaliza o linie
„Marchigiana2M”, animale care prezintă „crupa dublă” cu menţinerea
caracteristicilor proprii rasei: o carne de foarte bună calitate, aptitudini
reproductive favorabile, regularitatea fătărilor, calităţile materne aparte,
longevitate şi rezistenţă organică. Este însă o rasă foarte scumpă.

Rasa Romagnola
Descinzînd din rasa Podolică, vitele din rasa Romagnola au fost
transformate, datorită selecţiei, din vite folsite la muncile câmpului în vite
pentru carne. Se caracterizează printr-o bună dezvoltare somatică şi în special
a musculaturii. Tipul morfologic este mezo-brevimorf, cu o conformaţie foarte
armonioasă şi puternică, membre scurte şi solide, ceea ce le face foarte
potrivite pentru păşunat. Corpul este compact, acoperit cu o musculatură foarte
bine dezvoltată, în special în zona trenului posterior. Culoarea este albă
uniformă cu nuanţe de sur-deschis la femele şi o nunaţă mai închisă la masculi.
Ugerul are o conformaţie corespunzătoare, iar capacitatea maternă este foarte
bună. Coarnele au formă de liră la femele şi se semilună la masculi.
Taurii au greutatea de 1200-1400 kg, iar randamentul la sacrificare de
63-64%. Sporul mediu zilnic în greutate este foarte asemănător cu cel al raselor
Chianina şi Marchigiana. Greutatea ideală pentru sacrificare este între 600-700
kg. Rasa are o mare adaptabilitate la climatul cald şi umed.

Fig. 3.18 Rasa Romagnola

82
 În Italia există 30.000 vite din această ţară, din care 16.000 înregistrate
în Registrul Genealogic, rasa fiind crescută în principal în regiunea Romagna,
în peste 1000 crescătorii. Dimeniunea medie a fermelor este de 13,5 indivizi,
din care 6,3 efectiv matcă. Se practică întreţinerea în stabulaţie liberă şi
semipăşunat pe timp de vară.

Rasa Maremmana
Este o rasă veche şi foarte rustică care se creşte de peste 250 ani în
Eturia. Animalele din această rasă, de tip mezo-dolicomorf, se caracterizează
printr-o talie şi greutate corporală hipermetrică. Culoarea robei este sură
uniformă, cu o nunaţă mai deschisă la femele. Au scheletul fin, coarnele lungi
în formă de liră la femele şi circulare la masculi, pielea fină, pigmentată şi
elastică.
Ugerul are în general o conformaţie corectă producând o cantitate de
lapte suficientă pentru creşterea viţeilor. Vacile din această rasă sunt foarte
bune mame, ceea ce permite aplicarea sistemului de creştere a viţeilor la „vaci
doici”.

Fig. 3.19 Rasa Maremmana

Fiind o rasă de carne, animalele au o bună dezvoltare a masei

musculare, în special la nivelul trenului posterior pentru animalele îngrăşate.
Zona de creştere este în principal, Maremma (Toscana şi Lazio),
nucleul de selecţie totalizând 5000 capete (3000 efectiv matcă), crescute în 40
de crescătorii şi numai în sistem de păşunat. Dimensiunea medie a fermelor
este de 126,6 indivizi, din care 72,9 efectiv matcă, valori mari pentru
crescătoriile extensive.

Rasa Podolică
Face parte din subgrupa raselor rustice, cu o capacitate remarcabilă de
creştere şi reproducere în condiţiile de mediu dificile, cu resurse furajere
reduse şi de slabă calitate.

83
 Animalele adulte au o talie variabilă (mai redusă la vitele crescute în
Lucenia şi mai mare în Calabria şi Puglia). Roba este de culoare albă, de
diferite nuanţe, uneori fiind chiar gri-închis.
Fac parte din tipul morfologic dolicomorf, cu scheletul fin, uger bine
conformat şi o capacitate de alăptare bună. Vacile din această rasă sunt bune
mame, şi se pretează la întreţinerea pe păşune în zonele montane, iar din laptele
obţinut se prepară brânza Caciocovallo, sortimentul recunoscut oficial relativ
recent, ca produs naţional ecologic.
La animalele la îngrăşat se observă o foarte bună dezvoltare a maselor
musculare, iar la sacrificare se obţine o carne de calitate.
Rasa se creşte cu precădere în Calabria, Campania şi Puglia, efectivul
luat în selecţie fiind de 27000 capete (15000 efectiv matcă) în peste 500
crescătorii folosind sistemul de păşunat.
Dimeniunea medie a fermelor este de 53,7 indivizi, din care 29,1
efectiv matcă.

Fig. 3.20 Rasa Podolică

Rasa Piemontese
Este o rasă veche ultraspecializată în producţia de carne. Provine din
taurinele de tip Aurochs, Bos primigenius şi Podolia podolicus, formată şi
crescută în regiunea Piemonte. În evoluţia rasei pentru dezvoltarea însuşirilor
de carne s-a folosit încrucişarea cu tauri Charolaise. Herdbookul rasei a fost
deschis în anul 1887 şi reorganizat în anul 1958, efectivul total din Italia
depăşind 350.000 capete.
Rasa Piemontese se caracterizează prin tip morfologic de carne, cu o
dezvoltare hipermetrică, talia la vaci de 135-140 cm şi greutatea corporală de
550-600 kg, iar la tauri talia de 145-147 cm şi greutate corporală de 800-1000
kg.

84
 Culoarea robei la masculi este sură (vânătă) cu o accentuare a firelor de
păr negru pe gât, regiunea grebănului şi extremităţile membrelor. La femele
culoarea este sură deschis spre alb cu unele pete gri-roşcate. Viţeii la naştere
au o culoare galben-roşcată de nuanţa spicului de grâu.
Conformaţia corporală este tipică raselor de carne ultraspecializate cu
formatul dreptunghiular , musculatura foarte bine dezvoltată, pe tot corpul,
osatura fină şi rezistentă, linia superioară musculoasă şi largă, crupa bine
îmbrăcată în muşchi şi foarte frecvent de tip „culard”, pieptul larg şi musculos,
toracele profund, înalt şi descins, fese convexe iar flancurile pline. Membrele
sunt puternice, cu unghii pigmentate şi tari. Ugerul are o dezvoltare bună, cu
sferturi simetrice şi bine vascularizate. Producţia de lapte este suficientă pentru
a hrăni viţelul, în medie 3100 kg lapte, 3,64% grăsime şi 3,45% proteine. Din
laptele obţinut se prepară brânzeturile specifice Castelnagno, Bra şi Roschera.
Rasa Piemontese are aptitudini foarte favorabile pentru producţia de
carne. Tăuraşii îngrăşaţi intensiv pot realiza la vârsta de 15-18 luni greutatea
corporală de 550-600 kg, iar femelele la 14-16 luni greutatea corporală de 350-
450 kg. Sporul mediu zilnic este de 1100-1200 kg, iar randamentul la
sacrificare de 65-68%.

Fig. 3.21 Rasa Piemontese

Viţeii sunt înţărcaţi la 4-6 luni, când ating greutatea corporală de 160-
200 kg. Carcasele sunt mari şi de calitate superioară. Indicele de conversie a
hranei este foarte bun, fiind avantajată în comparaţie cu alte rase de carne.
Rasa Piemontese se pretează foarte bine la încrucişări cu alte rase în
scopul îmbunătăţirii producţiei cantitative şi calitative de carne.
Rezultatele unor astfel de încrucişări unde s-a urmărit modul cum se
comportă metişii dintre rasa Piemontese şi rasele Friză olandeză, Holstein
Friză, Bălţată cu roşu olandeză (MRI) şi Red Holstein, comparativ cu
animalele crescute în rasă curată, evidenţiază superioritatea metişilor şi
aptitudinile favorabile producţiei de carne. Se remarcă faptul că randamentul
la sacrificare şi greutatea carcaselor sunt net superioare la metişi, diferenţele în
valoare absolută faţă de rasele materne ajungând la peste 70 kg pentru greutatea

85
carcasei şi la peste 5% pentru randamentul la sacrificare. De asemenea, se
observă şi calitatea carcaselor exprimată în sistemului EUROP, care este
superioară la toate categoriile de metişi.
Fiind o rasă valoroasă, apreciată de crescători, s-a răspândit în unele
ţări europene, între care: Franţa, Germania, Marea Britanie, dar şi pe
continentul american în SUA, Canada, Argentina, Brazilia, în Africa de Sud
sau în Australia.

86