UNIVERSITATEA PENTRU ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI ALIMENTARE

PROIECT TEHNOLOGIC
LA DISCIPLINA
TEHNOLOGIA CREŞTERII BOVINELOR

ÎNDRUMĂTOR,
Profesor Univ. Dr. Vasile MACIUC
Student,
BOBEICĂ Bogdan

IAŞI
2023-2024
1
 Tema proiectului
Înfiinţarea unei ferme de vaci cu lapte, cu un efectiv de 250 de capete aparținând
rasei Friză, întreţinute în stabulație permanentă liberă

Iași
2023-2024

2
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. MEMORIU JUSTIFICATIV ................................................................................ 4

1.1. Amplasarea și descrierea fermei ....................................................................................... 4

1.2. Caracterizarea rasei ........................................................................................................... 7

CAPITOLUL 2. PROGRAMAREA REPRODUCŢIEI EFECTIVELOR DE ANIMALE ŞI

FUNDAMENTAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A ACESTEIA ............................................... 10

2.1. Organizarea procesului de reproducţie................................................................................ 10

2.2. Fundamentarea tehnico-economică a structurii efectivului de animale .............................. 12

2.3. Programarea montelor şi fătărilor ....................................................................................... 14

2.4. Programarea evoluţiei efectivelor de animale ..................................................................... 17

2.5. Programarea producţiei de lapte ......................................................................................... 17

CAPITOLUL 3. ALIMENTAŢIA ANIMALELOR ..................................................................... 20

3.1. Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor ......................................................... 20

3.2. Raţii de hrană pentru categoriile de animale ....................................................................... 23

3.3. Stabilirea necesarului de furaje ........................................................................................... 25

3.3.1. Determinarea numărul de zile animale furajate (Z.A.F.) .............................................. 25

3.3.2. Stabilirea necesarului total de furaje ............................................................................. 26

CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA DE ÎNTREŢINERE ŞI EXPLOATARE ................................. 27

4.1. Sistemul de întreţinere liberă a vacilor lactante...................................................................30

CAPITOLUL 5. EFICIENȚA ECONOMICĂ A FERMEI ........................................................... 31

CAPITOLUL 6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ................................................................... 33

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................ 34

3
 CAPITOLUL 1. MEMORIU EXPLICATIV

1.1. Amplasarea și descrierea ferme

Ferma zootehnică este situată în comuna Dângeni, județul Botoșani, pe o suprafaţă de
10ha. Ferma este amplasată pe un teren salubru, cu structură uniformă și permeabilă,
neinundabil.

Aşezată în nord-estul judeţului Botoşani, comuna Dângeni se învecinează la nord cu

comunele Hăneşti şi Vlăsineşti, la sud cu comunele Truşeşti şi Gorbăneşti, la est cu comuna
Dobârceni, iar la vest cu comuna Ungureni. Comuna Dângeni a fost înfiinţată în anul 1864, odată
cu celelalte comune din zonă. În functie de legislaţia privind organizarea administrativ-
teritorială, Dângeniul a aparţinut pe rând, raionului Truşeşti, apoi raionului Săveni până în anul
1968, an în care prin noua lege de organizare a aparţinut şi aparţine judeţului Botoşani.

Figura 1.1. Primăria comunei Dângeni (sursa: Wikipedia)

Municipiul Botoșani se află la o distanță de 30 km de comună (30 de minute de mers cu

mașina). Fiind o comună relativ aproape de oraș, aprovizionarea fermei cu materii prime,
livrarea și desfacerea produselor lactate pe piața din oraș este mult mai accesibilă.
Ferma are un efectiv de 250 de vaci din raza Friză, achiziționate din Olanda. Această rasă
de vaci este una specializată pentru producția de lapte. Greutatea corporală a femelelor aflate în
lactație este în medie de 650 kg, iar producția medie de lapte este de 8800 kg / lactație
normală (305 zile).

4
 În ceea ce privește calitatea laptelui, este una foarte bună având în vedere conținutul mediu de
3,85% în grăsime și de 3,35% pentru proteină.

Ferma exploatează doar vacile de lapte și tineretul femel, teneretul mascul fiind vândut
imediat după înțărcare.
Unul dintre factori majori de influență ai producției de lapte este tehnologia de
întreţinerea a vacilor, cu asigurarea condiţiilor optime de hrănire, mulgere, odihnă și igienă
ținând cont de „pretențiile” rasei față de mediul de creștere. Efectivul de vaci de lapte din fermă
este exploatat în stabulație permanentă cu întreținerea liberă a animalelor, în adăposturi închise,
fiind protejate de factorii externi nefavorabili dar cu optimizarea factorilor de microclimat.
Opțiunile tehnice care au stat la baza proiectării grajdului și a tehnologiei a avut în vedere
asigurarea bunăstării animalelor.
Ferma a fost astfel dimensionată încât să asigure creşterea şi exploatarea unui număr de
250 capete vaci de lapte. În fermă, la sfârșitul anului 2023 efectivul era structurat astfel:
-250 vaci cu lapte;
- 15 junici;
-10 vițele montate;
-11 vițele în categoria de 12-18 luni;
-14 tăurași de 0-3 luni.

Valorile optime ale structurii efectivelor de vaci pentru producţia de lapte sunt
optime și se prezintă astfel:
- 150 de capete - vaci în producţie;
-20 capete - vaci în repaus mamar;
-35 capete - vaci în diferite stadii de gestaţie;
-45 capete vaci care au fătat recent sau care sunt montate dar nu au diagnosticul gestanției.

5
 Reproducerea animalelor în fermă este în sistem închis, tineretul femel fiind reținut și
crescut pentru reproducere. Masculii sunt crecuți până la vârsta de 3 luni când ating o greutate de
105-110 kg și sunt valorificați la această vârstă pentru abatorizare sau îngrășare. Vacile
reformate sunt îngrășate și exploatate până în luna a VII-a de lactație când sunt vândute pentru a
fi valorificate pentru carne.
Adăposturile sunt orientate în direcţia opusă celei din care bat vânturile dominante, fiind
proiectate astfel încât luminozitatea să fie bună şi să evite supraîncalzirea în perioada de vară.
Pentru preîntâmpinarea scurgerii dejecţiilor şi/sau a apelor uzate în exteriorul adăposturilor, s-a
luat în considerare că temelia construcţiile trebuie fie înalte de minimum 20 cm faţă de sol și că
pardoseala trebuie să reziste la uzură fizică şi chimică, cu o pantă de înclinaţie a acesteia de de
1,5 - 3%. Amplasamentul fermei permite posibilitatea extinderii construcțiilor cu respectarea
distanţei minime faţă de zonele locuite (200 m faţă de casele de locuit, sursele de apă, staţia de
prelucrare a apei), de drumuri (18 m), şosele şi căi ferate (20-22 m).
Suprafeţele minime necesare fiecărui animal sunt reglementate prin norme sanitar
veterinare, fiind prevăzută asigurarea obligatorie a următoarelor suprafeţe: 0,73 mp pentru
tineret; 2,10 mp pentru vacile de lapte; 2,30 mp pentru vacile aflate în maternitate.
Adăpostul este conceput pentru întreținerea liberă cu un rând de cuşete dispus pe
peretele longitudinal. Aleea centrală de furajare are dispusă pe partea cealaltă maternitatea și
âarcurile de tineret iar de o parte și de alta a acesteia sunt gardurile fronturilor de furajare. În
țarcul vacilor de lapte, între standurile cu cușete și frontul de furajare se află aleea de plimbare cu
acces la hrană, la buvetele cu apă pentru adăpare și la periile de igienizare. Frontul de furajare
este în raport de 1:1, cuprinzând un spaţiu de 70 centimetri/loc, astfel încât toate animalele să
aibă acces la hrană simultan.
Standurile sunt scurte, cu lungime de 1,8 m, ceea ce face ca vacile să defece în afara
acestuia, pe spațiul de plimbare de unde dejecţiile sunt eliminate cu ajutorul unui tractor de
capacitate mică prevăzut cu lamă şi bandă de cauciuc. Curăţarea dejecţiilor din zona
cuşetelor/țarcuri tineret se face manual.
Cantitatea totală de dejecţii evacuate se estimeaza astfel :
- în medie 20 tone de gunoi de grajd, anual, pentru o bovina adultă : 250 capete de vaci x 20 tone
= 5.000 tone gunoi de grajd/an

6
 Aleea de circulaţie se află în zona centrală a adăpostului, între cele doua rânduri de
stâlpi de susţinere ai acoperişului. Între cușete și frontul de furajare paralele cu aleeea de acces,
se află spațiul de plimbare a animalelor.
Mulsul se face în sala de muls unde instalația este de tip brăduleț cu 28 de locuri
simultan. Într-o anexă separată a fermei și a sălii de muls se găsește tancul de răcire a laptelui cu
capacitatea de 4.000 litri pentru a depozita producţia de lapte pentru 2 zile.
O altă anexă a fermei, este bucătăria furajeră unde, pe baza rețetarului se prepară
amestecul furajer.
La tineretul neînțărcat apa se administrează la găleată la fiecare cușetă, iar în șarcurile
cu tineret lotizat adăpătorile sunt cu plutitor. Adăpătorile nu necesită încălzire electrică ceea ce
duce la un cost scăzut de exploatare şi se întreţin foarte uşor. Debitul de apă necesar pentru
întregul efectiv (vaci plus tineret pe categorii de vârstă) este reprezentat în calculul de mai jos:
- în medie 50 l pe vacă/zi : 250 capete de vaci x 50 l apă = 12.500 l apă/zi
- în medie 25 l pe animal tânăr/zi : 300 capete tineret x 25 l apă = 7500 l apă/zi.
Total zi pentru efectivul de animale = 12.500 + 7500 = 20.000 l apă/zi
Total an pentru efectivul de animale = 20.000 x 366 = 7.320.000 l
apă/an
Având în vedere faptul că pentru automatul de spălare a tancului de lapte (de 4 tone) şi
a instalaţiei de muls, sunt necesare 60 l apă fiartă şi 50 l apă rece (clătirea iniţială plus clătirea
finală), la care se mai adaugă apa pentru spălarea sălii de muls, avem : 110 l pe zi x 366 zile =
40260 l apă pe an
Total apă zi /efectiv plus spălare = 12.500 + 110 = 12.610 l. Total apă an pentru adăpare
și spălare tanc= 7.320.000 + 40.260 = 7.360.260 l apă ≈7.400.000 l apă an.
Considerăm că o sursa de apă trebuie să asigure necesarul, pentru a putea obţine
producţiile estimate şi nu în ultimul rând pentru a evita blocarea fluxului tehnologic.
Întreţinerea vacilor în repaus mamar, fătarea, creşterea viţeilor şi a tineretului bovin,
precum şi depozitarea furajelor se efectuează în același adăpost, pe partea opusă țarcului cu vaci
de lapte.

1.2. Caracterizarea rasei

Rasa Friză crescută în Europa este cunoscută sub denumirea de Holstein- Friză sau
Holstein-Friză olandeză. În Olanda rasa Holstein-Friză reprezintă cca. 70% din

7
efectivul total de taurine. Vitele aparținând rasei se caracterizează printr-o dezvoltare corporală
mijlocie spre mare, talia la vaci fiind de 135 cm, iar masa corporală de 650 kg. Are o
conformație corporală tipică raselor de lapte: cap uscățiv și expresiv, gâtul relativ lung și cu
masă musculară puțin dezvoltată, cu salbă redusă.
Trunchiul este larg, potrivit de lung și destul de adânc. Linia superioară a trunchiului este
dreaptă, crupa este orizontală, fiind lungă și largă. Toracele este potrivit de adânc, profund, cu
coastele lungi, lățite, oblice și puțin arcuite, cu spații intercostale mari, iar abdomenul este bine
dezvoltat.
Ugerul este foarte mare (34 dm²) cu baza de prindere largă, cu extindere anterioară și
posterioară foarte bună, simetric, glandular, cu arborizație vasculară foarte evidentă.
Mameloanele, de lungime și grosime mijlocie sunt simetrice ca prindere, egal distanțate între ele,
cu direcție verticală. Membrele sunt relativ scurte, uscățive, puternice, cu ongloane rezistente.
Culoarea robei este bălțată negru cu alb. Pe trunchi apar două zone de culoare albă, una
pe trenul anterior (în dreptul grebănului), iar cealaltă pe trenul posterior (în zona crupei),
cuprinzând partea inferioară a trunchiului, glanda mamară, parțial coada și membrele de la
genunchi, respectiv de la jaret în jos. Capul este de culoare neagră, cu diferite particularități de
culoare (stea, brezătură). Mucoasele aparente, ongloanele și vârful coarnelor sunt de culoare
neagră-ardezie.

Figura 1.2. Vacă de lapte rasa Holstein-Friză ( sursa: wikipedia)

Rasa Holstein-Friză este o rasă cu aptitudini remarcabile pentru producția de lapte și

performanțe satisfăcătoare pentru producția de carne. Începând cu anul 1970, în vederea
îmbunătățirii aptitudinilor pentru producția de lapte, în Olanda se practică infuzia rasei Friză cu
rasa Holstein. Vacile hibride obținute au realizat producții de lapte cu 18-20% mai mari față de

8
rasa Friză, s-a redus conținutul în grăsime, iar însușirile ugerului pentru mulsul mecanic s-au
îmbunătățit.
Producția de carne la vacile din rasa Holstein-Friză olandeză este relativ bună. Tineretul
taurin supus procesului de îngrășare intensivă realizează sporuri medii zilnice de cca. 900 g.
Randament la tăiere este de 52-54%. Carnea nu are însușiri organoleptice și culinare deosebite,
motiv pentru care cerințele pieței pentru acest produs sunt reduse. Acest aspect este valabil
pentru toate rasele de tip Holstein-Friză crescute în Europa. În unele țări europene (Olanda,
Germania, Belgia, Franța), pentru îmbunătățirea calităților organoleptice și culinare ale cărnii, se
practică încrucișări între unele vaci și vițele de rasa Holstein-Friză olandeză cu tauri din rasele de
carne.
Precocitatea rasei Holstein-Friză este foarte bună, maturitatea morfologică fiind
înregistrată la vârsta de cca. 4 ani. Vițelele pot fi admise la reproducție la vârsta de 16-17 luni.
Producția maximă de lapte se înregistrează la lactația a IV-a, iar la lactația I se realizează peste
70% din nivelul productiv maxim. Longevitatea productivă este redusă, durata medie de
exploatare fiind de 3-4 lactații, însă nivelul productiv raportat la întreaga viață productivă este
ridicat (peste 32.000 kg lapte).
Economicitatea rasei este mult apreciată de crescători, înregistrând un consum specific de
0,9-1 UN/kg lapte, iar indicele somato-productiv (indicele lapte) este de peste 1/8. Are
constituție fină, temperament vioi și caracter blând.
Rasa Holstein-Friză este pretențioasă față de condițiile de creștere și exploatare;
condițiile necorespunzătoare de furajare și de întreținere determină reducerea rapidă și
semnificativă a producției de lapte, mărind sensibilitatea la îmbolnăviri (afecțiuni genitale,
podale și ale glandei mamare).

9
 CAPITOLUL 2. PROGRAMAREA REPRODUCŢIEI EFECTIVELOR DE
ANIMALE ŞI FUNDAMENTAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A ACESTEIA

2.1. Organizarea reproducţie

Organizarea reproducției într-o fermă de vaci cu lapte este indispensabilă, deoarece

producția de lapte este influențată direct de această operație. O organizare defectuasă a
reproducției duce la scăderea producțiilor și chiar tararea animalelor.
În ceea ce privește introducerea tineretului femel la reproducție, momentul intrării la
însămânțare trebuie foarte bine ales. Introducerea vițelelor la o vârstă prea mică duce la obținerea
de produși insuficient dezvoltați, a unor producții mici de lapte și la compromiterea animalului
pentru producțiile viitoare.
Dacă vârsta introducerii vițelei la reproducție este prea mare , se scurtează perioada de
exploatare a animalului și există riscul îngrășării excesive a acestuia ceea ce poate duce la
sterilitate.
Vacile se însămâțează de regulă după fătare la al doilea ciclu de călduri.
Vârsta. Introducerea viţelelor la reproducţie se realizează după pubertate, respectiv după ce
gonadele sunt dezvoltate complet morfologic şi funcţional. Pubertatea apare, în general, la
masculi între 7-12 luni şi la femele între 9-12 luni, cu o variabilitate foarte mare în funcţie de
ceilalţi factori,în special de rasă şi de hrănire.
În cazul vitelelor din unitate vârsta de introducere la reproducție este de 18 luni.
Dezvoltarea corporală. Este un element decizional de care trebuie să se ţină seama la
programarea introducerii viţelelor la reproducţie. Acestea trebuie să realizeze, faţă de maturitatea
corporală, următoarele: 70-75% din greutate, 90-95% din înălţime, 85-90% din lungime şi
adâncime, 80-85% din lărgime.

2.2. Fundamentarea tehnico-economică a structurii efectivului de animale

Structura efectivului de animale reprezintă raportul procentual dintre grupele sau
categoriile de vârstă şi sex, faţă de efectivul total al unei specii de animale și poate fi organizată,
atunci când este dirijată de om în funcţie de direcţia de specializare a producţiei. Stabilirea
structurii efectivului de animale este organzată și se bazează în principal pe necesitatea asigurării
efectivelor din categoriile inferioare de vârstă, pentru înlocuirea animalelor care ies din categoria
imediat superioară. Aceste efective se dimensionează luându-se în considerare şi un anumit
procent de rezervă pentru înlocuirea reformelor din propria grupă, concomitent cu activitatea de
selecţie.

10
 Stabilirea structurii efectivului de taurine
Tabel 2.1.
Categoria de animale Date de calcul Efectivul rulat Viteza de rulare Efectiv mediu programat Str %
E vi – 150 Vr=Dp/Dc Ep=Er/Vr
Vaci de lapte Cc = 6%=3 150 1 150 151
E vr = 10%=5
D p – 12 luni
Juninci gestante D c – 6 luni 9 2 5 5,1
K - 10%
D p – 12 luni
Vițele montate D c – 3 luni 10 4 3 3,1
K - 12%
D p – 12 luni
Tineret femel
12-18 luni D c – 6 luni 11 2 6 6,12
K - 12%
D p – 12 luni
Tineret femel
6-12 luni D c – 6 luni 13 2 7 7,14
K - 15%
E vi – 150
Tineret femel D c – 6 luni
19 2 10 10,22
0-6 luni N – 90%
R - 50%
E vi – 150
Tineret mascul D c – 3 luni
14 4 4 4,22
0-3 luni N – 90%
R - 50%
Taurine la îngrășat/recondiționat
24 6 4 4,1
(2 luni)

250 189 100

TOTAL

11
 Situaţia vârstei animalelor tinere (prima însămânţare artificială la 18 luni)
Tabel 2.2.

Luna în care vor trece Luna în care se

Efectivul Vârsta în luna
Categoria de animale in categoria superioara programează la
(capete) Ianuarie
de vârstă montă

2 6 Ianuarie X
2 5 Februarie X
2 4 Martie X
Tineret femel 0-6 luni
2 3 Aprilie X
2 2 Mai X
1 1 Iunie X
2 12 Ianuarie Iulie
1 11 Februarie August
1 10 Martie Septembrie
Tineret femel 6-12 luni
1 9 Aprilie Octombrie
1 8 Mai Noiembrie
1 7 Iunie Decembrie
1 18 Ianuarie Ianuarie
1 17 Februarie Februarie
1 16 Martie Martie
Tineret femel 12-18 luni
1 15 Aprilie Aprilie
1 14 Mai Mai
1 13 Iunie Iunie
5 3 Ianuarie X
Tineret mascul 0-3 luni 4 2 Februarie X
2 1 Martie X

2.3. Programarea montelor şi fătărilor

Programarea montelor şi fătărilor constituie baza de calcul pentru întocmirea mișcării
efectivului de animale pe luni calendaristice și pe luni de lactație etc. și cuprinde date lunare,
trimestriale şi în total pe an, privind programările femelelor la montă/IA, fătările și produşii
obţinuţi, situaţia în urma controlului gestaţiei, reformele și pierderile de la viţei.
Întocmirea planului de montă şi fătări se face pe baza următoarelor date:
- numărul de vaci, junici şi viţele existente la sfârşitul anului, structurat pe stări fiziologice;
- efectivul de tineret femel la începutul anului şi vârsta acestora pe luni, în vederea stabilirii
momentului programării la montă;
- vârsta programată la montă a tineretului femel (18 luni)
- durata Service-period (90 zile);
-diagnosticul gestației se efectuează la 3 luni de la IA.

12
- valorile indicilor de reproducție: procentul de fecunditate (95%), procentul de natalitate (95%);
- procentul de reformă la vaci (10%);
- se va ține cont că raportul între sexe este de 1:1
- sistemul de fătări adoptat: eşalonat.
În cazul efectivului de vaci de lapte din prezentul proiect, întocmirea planului de monte şi
fătări a are la bază următoarelor date:
-Efectivul de vaci de lapte la început de anului = 250 de capete;
-juninci = 15 capete și vițele = 10 capete (însămânțate)
-vaci aflate în lactaţie-gestaţie =126 capete (83%);
-animale în repaus mamar = 25 capete (17%);
-vaci aflate în diferite stadii de gestaţie = 83 capete (55%);
-animale care au fătat (F.R.)+ cele însămânțate artificial dar fără diagnostic de gestație =
67 capete (45%).

13
 Planul de monte şi fătări
Tabel 2.3.
Lunile calendaristice
Specificare Trim I Trim II Trim III Trim IV Total
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Gestante 15 14 14 13 15 12 83
Montate 14 10 10 34
Fătate 10 13 10 33
Vaci 1 1 2
Propuse pentru
ref.
An
precedent
Negestante

Junici Gestante 4 2 4 3 3 1 17
Montate 3 4 3 10
Viţele
Nemontate

Monte:
Monta I 4 4 4 4 5 4 6 6 6 3 4 4 54
Monta II 1 1 1 1 1 5
Total 4 4 5 5 5 4 7 7 6 3 4 5 59
Vaci Negest. la
1 1 1 1 1 5
control

Ref. din
1 1
negestante

Monta I 1 1 2 1 1 1 2 1 1 1 1 2 15
Monta II 1 1
Total 1 1 2 1 1 1 2 1 1 1 2 2 16
Viţele Negest. la
1 1
control

An curent Ref.din
negestante

Vaci 4 4 4 5 5 5 4 4 3 4 4 4 50
Junici 0 0 0 1 2 2 0 1 2 1 1 1 11
Fătări Total 4 4 4 6 7 7 4 5 5 5 5 5 61
Reforme din
1 1 1 1 1 5
fătări
Viţei 2 2 2 3 4 4 1 2 3 2 3 2 30
Viţele 2 2 2 3 3 3 2 2 2 3 2 2 28
Produşi
obţinuţi Total 4 4 4 6 7 7 3 4 5 5 5 4 58

Pierderi (3%) 1 1 2
1 1 1 1
Reforme vaci din fătări 1 1 6

TOTAL reforme vaci 1 1 2 1 1

- - 2 - - 1 9
(fătări şi negest.) -

14
2.4. Programarea evoluţiei efectivelor de animale
Evoluţia efectivelor de animale reprezintă o lucrare tehnico-organizatorică care
evidenţiază totalitatea modificărilor ce intervin în structura efectivelor pe grupe de vârstă, sex şi
destinaţie de producţie într-o anumită perioadă (lună, trimestru, an). Programarea se face pornind
de la structura efectivului de la sfârșitul anului pe categorii de vârstă și producție și având la bază
planul de monte și fătări.

Mişcarea lunară a efectivelor de taurine

Tabel 2.4.
Efectiv
la 01 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
ian.
+0 +1 +1 +2 +2 +2 +1 +0 +0 +1 +1 +0
Vaci 150 180
-0 -1 -0 -0 -1 -1 -1 -0 -0 -0 -0 -0
Junici +0 +1 +2 +1 +1 +1 +1 +1 +1 +2 +1 +1
17 12
gestante -0 -0 -0 -1 -2 -2 -0 -1 -2 -1 -1 -1
15
Vițele +1 +1 +1 +1 +1 +1 +2 +1 +1 +1 +1 +1
10 37
montate -0 -1 -2 -1 -1 -1 -1 -1 -1 -2 -1 -1
T.F. 12- +2 +1 +1 +1 +1 +1 +2 +2 +2 +1 +2 +1
25 49
18 luni -1 -1 -1 -1 -1 -1 -2 -1 -1 -1 -1 -1
T.F. 6- +2 +2 +2 +2 +2 +1 +2 +2 +2 +3 +3 +3
29 42
12 luni -2 -1 -1 -1 -1 -1 -2 -2 -2 -2 -2 -1
T.F. 0-6 +2 +2 +2 +3 +3 +3 +2 +2 +1 +3 +2 +2
37 40
luni -2 -2 -2 -2 -2 -1 -2 -2 -2 -3 -3 -3
T.M. 0- +2 +2 +2 +3 +3 +4 +1 +2 +3 +2 +3 +2
18 27
3 luni -5 -4 -2 -2 -2 -2 -3 -3 -4 -1 -2 -3
Taurine 316 +0 +1 +0 +0 +1 +1 +0 +0 +1 +1 +0 +0
402
îngrășat -0 -5 -0 -1 -0 -0 -1 -1 -0 -0 1 -1

2.5. Programarea producţiei de lapte

Producția individuală de lapte, atât sub raport cantitativ, cât și calitativ, este rezultatul
activității funcționale a întregului organism, fiind supusă influenței unor factori diferiți. Obținerea
unor producții mari de lapte impune cunoașterea și dirijarea acestor factori.
Programarea producției de lapte pe baza curbei de lactație constă în stabilirea prealabilă a
producției lunare pe vacă unitate productivă. Această producție se determină pe baza producției
procentuale pe luni de lactație, conform datelor din curba de lactație. Așa de exemplu, dacă
producția medie anuală stabilită este 7800l/cap, atunci productia de lapte pe vacă în prima lună de
lactație va fi:7800*12/100=936/vacă
15
 În continuare, luând în considerare fiecare lună calendaristică se face produsul între
efectivele de vaci pe luni de lactație și producția de lapte de vacă. Se obține astfel producția de
lapte pe luni de lactație de la întregul efectiv al lunii respective de lactație.
Producția de lapte pe fiecare lună calendaristică, rezultă din însumarea producției de lapte de
la cele 10 luni de lactație. Producția de lapte trimestrială se determină prin însumarea producțiilor
din lunile calendaristice respective.
Mişcarea efectivului de vaci pe luni de lactaţie
Tabel 2.5.
Lunile de lactație

Luni Total vaci în Efectiv la % vaci în

I II III IV V VI VII VII IX X
calendaristice lactație începutul lunii lactație

Ianuarie 19 10 11 12 10 12 12 14 13 13 126 154 81,8

Februarie 16 19 10 11 12 10 12 12 14 13 129 156 82,7
Martie 18 16 19 10 11 12 10 12 12 14 134 160 83,7
Aprilie 16 18 16 19 10 11 12 10 12 12 136 162 83,9
Mai 16 16 18 16 19 10 12 10 12 12 140 165 84,8
Iunie 15 16 16 18 16 19 11 12 10 12 143 165 86,6
Iulie 16 15 16 16 18 16 10 11 12 10 149 167 89,2
August 15 16 15 16 16 18 19 10 11 12 152 170 89,4
Septembrie 13 15 16 15 16 16 16 19 10 11 154 172 89,5
Octombrie 15 13 15 16 15 16 18 18 16 19 159 175 90,8
Noiembrie 14 15 13 15 16 16 16 18 16 16 154 176 87,5
Decembrie 14 14 15 13 15 15 16 16 16 18 152 180 84,4

16
 Programarea producţiei lunare de lapte după metoda curbei de lactaţie 25 kg lapte/zi

Lunile de I II III IV V VI VII VIII IX X

lactaţie
% din
LUNIL producţia 12,0 14,5 13,5 12,5 10,5 10,0 9,0 8,0 6,0 4,0 TOTA
E medie L
PRODUCŢIA (hl)
ANUL DE
UI 9,15 11,06 10,29 9,53 8,01 7,625 6,86 6,1 4,58 3,05
LAPTE
pe lună/vacă
(hl)
EFECTIV (cap) 19 10 11 12 10 12 12 14 13 13 126
IAN
PRODUCŢIA 173,85 110,6 113,1 114,3 80,1 91,5 82,32 85,4 59,54 39,65 950,51
(hl) 9 6
EFECTIV (cap) 16 19 10 11 12 10 12 12 14 13 129
FEBR
PRODUCŢIA 146,4 210,14 102,9 104,8 96,12 76,25 82,32 73,2 64,12 39,65 995,93
(hl) 3
EFECTIV (cap) 18 16 19 10 11 12 10 12 12 14 134
MART
PRODUCŢIA 164,7 176,96 195,5 95,3 88,11 91,5 68,6 73,2 54,96 42,7 1051,5
(hl) 1 4
EFECTIV (cap) 16 18 16 19 10 11 12 10 12 12 136
APRILIE
PRODUCŢIA 146,4 199,08 164,6 181,0 80,1 83,87 82,32 61 54,96 36,6 1090,0
(hl) 4 7 4
EFECTIV (cap) 16 16 18 16 19 10 11 12 10 12 140
MAI
PRODUCŢIA 146,4 176,96 185,2 152,4 152,19 76,25 75,46 73,2 45,8 36,6 1120,5
(hl) 2 8 6
EFECTIV (cap) 15 16 16 18 16 19 10 11 12 10 143
IUN
PRODUCŢIA 137,25 176,96 164,6 171,5 128,16 144,8 68,6 67,1 54,96 30,5 1144,5
(hl) 4 4 7 8
17
 EFECTIV (cap) 16 15 16 16 18 16 19 10 11 12 149
IUL
PRODUCŢIA 146,4 165,9 164,6 152,4 144,1 122 130,34 61 50,38 36,6 1173,92
(hl) 4 8 8
EFECTIV (cap) 15 16 15 16 16 18 16 19 10 11 152
AUG
PRODUCŢIA 137,25 176,96 154,3 152,4 128,1 137,2 109,76 115,9 45,8 33,55 1191,46
(hl) 5 8 6 5
EFECTIV (cap) 13 15 16 15 16 16 18 16 19 10 154
SEPT
PRODUCŢIA 118,95 165,9 164,6 142,9 128,1 122 123,48 97,6 87,02 30,5 1181,2
(hl) 4 5 6
EFECTIV (cap) 15 13 15 16 15 16 16 18 16 19 159
OCT
PRODUCŢIA 137,25 143,78 154,3 152,4 120,1 122 109,76 109,8 73,28 57,95 1180,8
(hl) 5 8 5
EFECTIV (cap) 14 15 13 15 16 15 16 16 18 16 154
NOV
PRODUCŢIA 128,1 165,9 133,7 142,9 128,1 114,3 109,76 97,6 82,44 48,8 1151,85
(hl) 7 5 6 7
EFECTIV (cap) 14 14 15 13 15 16 15 16 16 18 152
DEC
PRODUCŢIA 128,1 154,84 154,3 123,8 120,1 122 102,9 97,6 73,28 54,9 1132,01
(hl) 5 9 5
PRODUCŢIA ANUALĂ DE 13364,4
LAPTE (hl)

18
 CAPITOLUL 3. ALIMENTAŢIA ANIMALELOR

3.1. Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor

Nivelul producțiilor de lapte este influențat direct de nutriţia si alimentaţia animalelor de

la care seobțin producții. Evident, nu doar nivelul producţiilor animale este afectat dar şi
reproducţia, procesele de creştere şi dezvoltare, starea de sănatate a animalelor şi nu în ultimul
rând eficienţa economică a activității de creștere. În costurile produselor animale ponderea
cheltuielilor cu hrana reprezintă mai bine de 50% de aceea trebuie dată mare atenție felului cum
sunt hrănite animalele din fermă, element determinant al rentabilității economice. Hrănirea se
face diferențait, pe nivele productive, vârstă, orientarea producției, condiție fiziologică etc. Între
două fătări, se disting de obicei câteva perioade:
1). perioada de mobilizare a rezervelor corporale - începe imediat după fătare şi se încheie la 2-
3 săptămâni după ce s-a atins vârful lactaţiei și se caracterizează prin pierdere în greutate. Are o
durată care depinde de nivelul producţiei de lapte, în medie fiind de circa 10 săptămâni. În mod
normal, pierderile în greutate sunt de circa 0,5 kg/zi, putând ajunge chiar la 1 kg/zi. Pentru a
compensa pierderile, vaca trebuie să aibă suficiente rezerve constituite din perioada anterioară,
deci să înceapă lactaţia într-o stare bună de întreţinere, datorită unei hrăniri corespunzătoare în
ultimele luni de lactaţie; de asemenea, trebuie să fie pregătită pentru a consuma nutreţuri
concentrate încă din ultimele luni de gestaţie.
În raţie trebuie incluse furaje precum: fân de cea mai bună calitate, nutreţuri însilozate cu
conţinut crescut de substanţă uscată şi cu valoare energetică, în special porumb însilozat cu 30-
35% S.U. sau semifân cu 45-55% S.U., care au palatabilitatea maximă.
2). perioada de stabilizare a masei corporale şi de refacere a greutăţii pierdute durează până în
jurul celei de a 30-a săptămâni de lactaţie când vacile se află în luna a 5-a de gestaţie, apetitul
este maxim, iar producţia de lapte este vizibil în scădere, reprezentând circa 2/3 din producţia
maximă. La sfârşitul acestei perioade trebuie să fie refăcută greutatea corporală pierdută în prima
parte.
3). Săptămâna a 30-a de lactaţie până la înţărcare, perioadă în care începe scăderea accentuată a
producţiei de lapte deși apetitul se menţine încă ridicat, iar necesarul de nutrienţi pentru creşterea
fetusului este încă destul de scăzut. În această perioadă trebuie refăcute marea majoritate a

20
rezervelor pentru lactaţia următoare și se pot utiliza cantităţi mari de nutreţuri de volum.
Creşterea în greutate în această perioadă nu trebuie să depăşească 500-750 g/zi.
4). perioada de încheiere a formării rezervelor corporale astfel că prin hrănire se va asigura peste
necesarul de întreţinere un plus de numai 1-2 U.N. pentru creşterea fetusului.
Vacile care înregistrează creşteri mari de greutate în această perioadă, imediat după fătare
au un apetit foarte scăzut, slăbesc mult în primele săptămâni şi sunt cel mai adesea predispuse la
cetoze. Hrănirea se face pe bază de nutreţuri de volum iar concentratele se utilizează cu 2-3
săptămâni înainte de fătare.
Vacile aflate în stabulație permanentă sunt hrănite din stoc, cu nutrețuri conservate prin diferite
metode (murare, uscare) și care asigură rația de bază ce este completată cu concentrate.
Fânul de lucernă acoperă cea mai mare parte a proteinei necesare, a sărurilor minerale şi
a vitaminelor. Stimulează dezvoltarea microflorei şi microfaunei ruminale, dirijând-o spre
producerea precursorilor laptelui..
Silozul din ierburi are valoare energetică ridicată fiind obținut cu costuri reduse.
Consumabilitatea lui este determinată de tehnica de însolizare
Nutreţurile concentrate nu sunt specifice hrănirii vacilor în lactaţie, însă sunt absolut
necesare pentru a se putea susţine producţii mari de lapte. Ele participă în rație pentru a completa
nutreţurile de volum mai ales sub aspect energetic. Cantitatea de nutreţuri concentrate este, deci,
condiţionată de calitatea furajelor de volum şi de producţia de lapte a vacilor, putând ajunge în
unele cazuri până la 10-12 kg/zi şi să reprezinte până la 60% din valoarea nutritivă a raţiei. Dacă
sunt necesare cantităţi mai mari de concentrate, acestea trebuie administrate în mai multe tainuri.
Se recomandă ca un tain de concentrate să nu depăşească 2,5 kg.
Pentru a se realiza o hrănire diferenţiată în cadrul grupei de vaci de lapte se stabileşte o
raţie de bază formată în special din nutreţuri de volum care se suplimentează cu nutrețuri
concentrate în cazul vacilor al căror necesar nu este satisfăcut de raţia de bază. Pentru vacile în
repaus mamar se stabilesc raţii speciale.

21
 Norme de hrană pentru animalele crescute în fermă
Tabel 3.1.

Greut
Categoria UFL PDI (g) Ca (g) P (g) SU (g) UIL
corp. (kg)

Vacă de lapte 650 18,5 1860 143 77,5 20,7 17

Vacă gestantă luna IX 650 7,9 625 64 37,5 11,06 12
Juninci 550 6,9 598 45 32 10,3 10,9
Viţele 12-18 luni 450 6,7 550 44 30 8 9,3
Viţele 6-12 luni 300 5 446 32 20 5 6,8
Viţele 0-6 luni 200 3,9 373 25 14 4 5
(sursa: INRA, 1988)

Valoarea nutritivă a nutreţurilor folosite în calculul raţiilor la taurine

Tabel 3.2.
S.U. g/kg S.U. Preţ
NUTREŢ (g/kg) (lei/kg)
UFL PDIN PDIE Ca P UIL
Siloz ierburi 0,191 0,81 80 70 6,5 3,5 1,13 0,3

Fân lucernă 0,850 0,6 108 89 13 2.5 1,09 0,7

Porumb boabe 0,860 1,27 82 120 3,5 0,3 0,9
Fosfat dicalcic 0,950 240 185 4
(sursa: Simeanu, D., 2012)

22
3.2. Raţii de hrană pentru categoriile de animale

Raţie unică de hrană folosită în alimentația unei vaci de 650 kg, cu o producţie de 29 kg lapte cu
3,85% grăsime

20,7 18,5 1860 1860 143 77,5 18

NUTREŢ Kg brut
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIDL
Siloz de ierburi 49,12 9,38 7,60 750,62 656,79 60,99 32,84 10,60
Fân lucernă 7,65 6,50 3,90 702,00 578,50 84,50 16,25 7,09
Porumb boabe 6,41 5,51 7,00 451,97 661,42 19,29 1,65 -
Fosfat dicalcic 0,16 0,15 - - - 34,50 27,75 -
TOTAL 63,34 21,54 18,50 1904,59 1896,71 199,28 78,49 17,69
RH-NH 0,84 - 44,59 36,71 56,28 0,99 -0,31

Raţie unică de hrană folosită în alimentația unei vaci de 650 Kg, în luna a IX-a de gestaţie
11,06 7,9 625 625 64 37,5 12
NUTREŢ Kg brut
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIDL
Siloz de ierburi 51,06 9,75 7,90 780,25 682,72 63,40 34,14 11,02
Fosfat dicalcic 0,02 0,02 - - - 4,60 3,70 -
TOTAL 51,08 9,77 7,90 780,25 682,72 68,00 37,84 11,02
RH-NH -1,29 - 155,25 57,72 4,00 0,34 -0,98

Raţie unică folosită în alimentaţia junincilor de 500 kg, cu un spor mediu zilnic 600 g/zi
10,3 6,4 553 553 43 30 10,1
NUTREŢ Kg brut
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIDL
Siloz de ierburi 40,07 7,65 6,20 612,35 535,80 49,75 26,79 8,65
Fân lucernă 0,39 0,33 0,20 36,00 29,67 4,33 0,83 0,36
Fosfat dicalcic 0,02 0,02 - - - 3,45 2,78 -
TOTAL 40,48 10,01 6,40 648,35 565,47 57,54 30,40 9,01
RH-NH -0,29 - 95,35 12,47 14,54 0,40 -1,09

23
 Raţie unică pentru viţele de 12-18 luni cu greutate de 450 kg și spor mediu zilnic de 800 g/zi

8 6,7 550 550 44 30 9,3

NUTREŢ Kg brut Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIDL
Siloz de ierburi 38,78 7,41 6,00 592,59 518,52 48,15 25,93 8,37
Porumb boabe 0,64 0,55 0,70 45,20 66,14 1,93 0,17 -
Fosfat dicalcic 0,03 0,03 - - - 5,75 4,63 -
TOTAL 39,45 7,98 6,70 637,79 584,66 55,83 30,72 8,37
RH-NH -0,02 - 87,79 34,66 11,83 0,72 -0,93

Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 6-12 luni, greutatea 300 kg, spor mediu zilnic 800
g/zi

6 5 446 446 32 20 6,8

NUTREŢ Kg brut
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIDL
Siloz de ierburi 25,21 4,81 3,90 385,19 337,04 31,30 16,85 5,44
Fân lucernă 1,18 1,00 0,60 108,00 89,00 13,00 2,50 1,09
Porumb boabe 0,46 0,39 0,50 32,28 47,24 1,38 0,12 -
TOTAL 26,84 6,21 5,00 525,47 473,28 45,67 19,47 6,53
RH-NH 0,21 - 79,47 27,28 13,67 -0,53 -0,27

Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 3-6 luni, greutatea 200 kg, spor mediu zilnic 800
g/zi
4 3,9 373 373 25 14 5
NUTREŢ Kg brut
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIDL
Siloz de ierburi 14,87 2,84 2,30 227,16 198,77 18,46 9,94 3,21
Fân lucernă 0,98 0,83 0,50 90,00 74,17 10,83 2,08 0,91
Porumb boabe 1,01 0,87 1,10 71,02 103,94 3,03 0,26 -
TOTAL 16,85 4,54 3,90 388,18 376,87 32,32 12,28 4,12
RH-NH 0,54 - 15,18 3,87 7,32 -1,72 -0,88

24
 3.3. Stabilirea necesarului de furaje

3.3.1. Determinarea numărul de zile animale furajate (Z.A.F.)

Tabelul 3.3.
Categ. Specificare I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total zile
de furajate
animale
LUNILE ANULUI

31 28 31 30 31 30 31 31 30 31 30 31
Vaci E.M. 154 156 160 162 165 165 167 170 172 175 176 180
Z.A.F. 4774 4368 4960 4860 5115 4950 5117 5270 5160 5425 5280 5580 60859
Juninci E.M. 13 11 7 8 8 10 10 10 12 12 13 12
Z.A.F. 403 308 217 240 248 300 310 310 360 372 390 372 3830
V.M. E.M. 10 10 12 10 11 9 11 11 12 13 14 15
Z.A.F. 310 280 372 300 341 270 341 341 360 403 420 465 4203
T.F. E.M. 25 26 27 28 29 29 31 32 33 34 35 37
12-18 L Z.A.F. 775 728 837 840 899 870 961 992 990 1054 1050 1147 11143
T.F. E.M. 31 32 33 34 35 37 39 41 44 46 47 49
6-12 L Z.A.F. 961 896 1023 1020 1085 1110 1209 1271 1320 1426 1410 1519 14250
T.F. E.M. 39 41 44 46 47 49 47 46 43 43 43 42
0-6 L Z.A.F. 1209 1148 1364 1380 1457 1470 1457 1426 1290 1333 1290 1302 16126
T.M. E.M. 27 35 44 43 42 41 40 40 38 39 39 40
0-3 L Z.A.F. 837 980 1364 1290 1302 1230 1240 1240 1140 1209 1170 1240 14242
Îngrășat E.M. 23 23 23 24 24 24 26 25 25 26 27 27
Z.A.F 713 644 713 720 744 720 806 775 750 806 810 837 9038

25
 3.3.2. Stabilirea necesarului total de furaje
Tabel 3.4.

Siloz ierburi Fân lucernă Porumb boabe Fosfat dicalcic

Categorie animale ZF
kg/cap necesar (t) kg/cap necesar (t) kg/cap necesar (t) kg/cap necesar (t)

Vaci lapte 60859 49,12 765,14 7,65 119,16 6,41 99,85 0,16 2,49
Vaci gestante 9 luni 3830 51,06 75,98 0 0,00 0 0,00 0,02 0,03
Juninci 4203 40,07 97,59 0,39 0,95 0 0,00 0,02 0,05
T.F. 12-18 luni 11143 38,78 161,03 0 0,00 0,64 2,66 0,03 0,12
T.F. 6-12 luni 16126 25,21 96,01 1,18 4,49 0,46 1,75 0 0,00
T.F. 3-6 luni 14250 14,87 35,20 0,98 2,32 1,01 2,39 0 0,00
Necesar (t) 1230,96 126,93 106,65 2,70
Preț (lei/t) 300,00 400,00 900,00 4000,00
Costuri 369286,65 50771,16 95984,11 10781,49
Total cheltuieli 526823,4

26
 CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA DE ÎNTREŢINERE ŞI EXPLOATARE

4.1. Sistemul de întreținere liberă a vacilor lactante

Întreţinerea nelegată a vacilor se practică pe scară largă în ţările cu zootehnie

dezvoltată. Acest sistem s-a impus în practică ca urmare a reducerii continue a populaţiei active
din agricultură.
În ţările dezvoltate economic, personalul implicat în agricultură reprezintă 2-6% din
totalul populaţiei active, faţă de 30-40% în ţările în curs de dezvoltare.
Caracteristica principală a acestui sistem constă în întreţinerea liberă (nelegată) a vacilor, în
adăposturi închise sau semideschise, cu amenajări interioare specifice şi cu tratarea în grup a
animalelor.
Eficienţa aplicării acestui sistem de întreţinere este condiţionată de asigurarea unor
condiţii specifice, întrecare:
- vacile întreţinute în sistem liber trebuie să aparţină unor rase cu potenţial productiv ridicat,
să fie ecornate, să reziste la acţiunea factorilor stresanţi specifici întreţinerii libere şi să aibă
aptitudini bune pentru mulsul mecanic;
- efectivul de vaci va fi împărţit în grupe tehnologice (de maxim 50 vaci), în funcţie de
nivelul productiv şi starea fiziologică, respectiv: vaci în prima sută dezile de lactaţie, vaci în a
doua sută de zile în lactaţie, vaci cu peste 200 zile de lactaţie şi vaci în repaus mamar;
- întreţinerea nelegată a vacilor se recomandă a fi aplicată în ferme cu un efectiv minim de 50
vaci de lapte, de preferat între 100 şi 400 capete;
- ferma trebuie să fie dotată cu maşini şi instalaţii specifice, fiabile şi curandament mare, iar
personalul de îngrijire trebuie să fie calificat şi chiar specializat pe operaţiuni tehnologice
distincte, prin şcolarizare - organizarea judicioasă a activităţii de reproducţie, astfel încât
natalitatea să fie de peste 85%,vaci cu gestaţie confirmată 50-53% şi 80-83% vaci în lactaţie;
- în fermele cu întreţinere liberă reforma anuală la vaci este mai mare (30- 35%), astfel încât
după prima lactaţie să se elimine toate vacile care nu se pretează exploatării în acest sistem;
- să existe surse suficiente de furaje de volum de calitate superioară, care se administrează ad
libitum;
- fermierii trebuie să manifeste competenţă în organizarea şi urmărirea modului de
desfăşurare al proceselor tehnologice.

42
 Avantajele întreţinerii libere:
- productivitatea muncii este de 2-4 ori mai mare comparativ cu întreţinerea legată ca urmare
a faptului că în cazul întreţinerii libere există posibilitatea aplicării celor mai recente
progrese ştiinţifice legate de mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie, iar
lucrătorii sunt specializaţi pe diferiteoperaţiuni tehnologice;
Zona de odihnă. Repausul şi odihna vacilor se poate
realiza în compartimente cu spaţiu comun de odihnă sau compartimente cu spaţii
individualizate de odihnă. În varianta de întreţinere cu spaţiu comun de odihnă, zona de
odihnă este delimitată de zona de mişcare printr-un prag cu înălţimea de 15-20 cm. În zona
de odihnă se aşterne un strat gros de paie care se împrospătează de câte ori este nevoie
(calculând un necesar de cca. 3 kgpaie/zi/animal). Aşternutul se evacuează periodic, o dată la
20-30 zile sau la 3-4 luni. Dimensiunea suprafeţei de odihnă se calculează astfel încât să se
asigure osuprafaţă specifică de 4-5 m2/vacă.
Zona de odihnă se aşterne cu un strat subţire de paie tocate, pleavă de orz, rumeguş sau
nisip care se primeneşte săptămânal. Există şi varianta în care în loc de aşternut se folosesc
covoare de cauciuc sau din material plastic care se igienizează periodic.
Cuşeta are lungimea de 2,2-2,3 m şi 1,10 m lăţime. Dimensiunea cuşetei pe poate fi reglată în
funcţie de rasă şi masa corporală a vacilor (pe o distanţă
de cca. 60 cm ) cu o bară metalică (opritor de grebăn) montată în partea anterioară a
separatoarelor de cuşetă. Aceste reglaje se fac cu scopul de a obliga animalele ca în momentul
în care se ridică să facă un pas înapoi, astfel încât defecarea şi urinarea să se facă pe zona
învecinată (respectiv pe zona de mişcare), iar patul de odihn menţine curat.
Zona de furajare poate fi amplasată în partea opusă zonei de odihnă, în faţa cuşetelor de
odihnă de-a lungul unui perete longitudinal, sau pe axa longitudinală a adăpostului. Această
zonă poate fi amplasată şi într-o aripă a adăpostului despărţită de zona de odihnă printr-un
perete prevăzut cu deschiderilargi pentru accesul vacilor la ieslea de furajare.
Administrarea furajelor de volum se realizează cu ajutorul remorcilor tehnologice sau
transportoare mecanice (iesle mecanică) iar furajele concentratese administrează restricţionat la
muls. Pe timpul verii, furajele de volum se administrează în padoc, în iesle protejate de
copertine.
Zona de circulaţie este situată între zona de odihnă şi zona de furajare, pardoseala zonei
de circulaţie se află mai jos cu 15-20 cm faţă de zona de odihnă. Această zonă trebuie să fie
suficient de largă, astfel încât să asigure circulaţia facilă a vacilor.

43
 În funcţie de sistemul adoptat pentru evacuarea dejecţiilor, pardoseala zonei de odihnă
poate fi continuă (evacuarea mecanică cu lopata tip “delta” sau cu tractor echipat cu lamă de
buldozer) sau discontinuă, de tip grătar (când evacuarea dejecţiilor se face hidraulic sau
mecanic prin amplasarea în canalele de sub grătare a unor lopeţi mecanice cu fiabilitate mare).
Padocul este construit în continuarea adăpostului şi este compartimentat în număr de
compartimente ca şi adăpostul. În padoc sunt amplasate jgheaburile de furajare pentru
administrarea furajelor pe timpul verii. Întreţinerea liberă a vacilor în adăposturi închise cu
spaţiu individualizat de odihnă asigură condiţii corespunzătoare de microclimat şi confort în
timpul odihnei, cu efecte pozitive asupra capacităţii de exteriorizare a potenţialului productiv al
vacilor. Evacuarea dejecțiilor se realizează cu plugul raclor tip DM (delta),acţionat
hidraulic, prin culisarea unei şine profil U, implementată în aleia de beton cu o lăţime de 3,5 m.
Plugul raclor DM are o lăţime de lucru de 3,5 m, puterea sistemului de acţionare de 2,2 Kw,
adâncimea spaţiului de lucru de 20 cm (diferenţa de nivel dintre paturile de odihnă şi aleea de
mişcare) şi necesită un spaţiu pentru amplasarea sistemului de acţionare de 1,8 m. Pentru
prevenirea suprasolicitării plugului, se recomandă pornirea lui de minimum 2 ori în intervalul
de 24 de ore în vedrea curăţirii aleii.
Cel de-al treilea adăpost va fi amenajat pentru întreţinerea tineretului în sistem liber, pe
categorii de vârstă : 0-3 luni, 3 - 6 luni, 6 – 12 luni, 12- 18 luni, juninci. În primele trei luni de
viaţă viţeii pot fi întreţinuţi în cuşti individuale care sunt constituite din două zone, cuşcă
propriu-zisă şi padocul. Cuşca asigură locul de odihnă pentru viţei. Cuştile sunt confecţionate
din lemn sau poliester armat cu fibră de sticlă, cu dimensiunile de 1,5 m lungime, 1,2 m
lăţime şi 1,4 m înălţime. În cuşcă, indiferent de sezon, se aşterne un strat gros de paie, care se
împrospătează la un interval de două zile şi se evacuează la 3 luni. Sub cuşti se pune un strat de
pietriş, cu grosimea de 15 cm, pentru drenarea rapidă a apei provenită din ploi.
Adăpostul pentru tineret va fi compartimentat, cu bare metalice, în patru boxe, a câte 10
– 15 capete, pentru celelalte categorii de vârstă, inclusiv juninci (viţele confirmate gestante). El
va fi prevăzut, pentru fiecare boxă, cu câte un padoc. De asemenea, este compartimentat pe cele
trei zone: de odihnă, furajare şi mişcare. Zona de odihnă, este cu spaţiu comun confecţionat din
cărămidă acoperită la suprafaţă cu un strat de ciment şi delimitată de zona de mişcare printr-un
prag cu înălţimea de 20 cm. În zona de odihnă se asigură un spaţiu de 4 m2 pe cap de animal
iar ca aşternut se va folosi covorul de cauciuc. Zona de mişcare va avea o lăţime de 3,5 m
pentru amplasarea plugului raclor tip DM (delta), pentru evacuarea dejecţiilor.

44
 Sistemul pentru evacuarea dejecţiilor este identic cu cel din adăpostul de vaci. Zona de furajare
va avea 3,5 – 4 m pentru a permite distribuirea furajului cu remorca tehnologică. Furajele, în amestec,
vor fi administrate direct pe pardoseala de ciment a zonei de furajare, delimitată printr-o culoare verde.
Accesul la furaje are loc prin intermediul unui grilaj metalic, care individualizează frontul de furajare,
evitând deranjul reciproc. Pe timpfavorabil, se recomandă ca furajele să fie administrate în padoc, ieslea
fiind amplasată sub copertină. Pentru adăpare se vor folosi adăpătorile OASIS cu o clapetă, câte una la
fiecare boxă.
Comparativ cu mulsul mecanic în adăpost, mulgerea în săli de mulsprezintă o serie de avantaje şi
dezavantaje.
Avantaje: productivitate a muncii mai mare, efortul depus de lucrători este mai mic, vacile
sunt mulse în condiţii mai bune de igienă şi confort,parametrii funcţionali ai instalaţiei de muls pot
fi supravegheaţi şi menţinuţi maiuşor în limitele optime de funcţionare.
Dezavantaje: investiţiile iniţiale sunt mai mari, vacile trebuie duse de două ori pe zi în sala de muls.
De asemenea la cele mai multe săli de mulsvacile sunt tratate în grup.
Mulgerea în săli de muls se practică la întreţinerea nelegată şi se realizează într-o construcţie
specială, prevăzută cu mai multe încăperi: sala de muls propriu-zisă, padocul de aşteptare, sala de răcire
şi păstrarea laptelui, locul cu generatorul de vacuum. Padocul de aşteptare comunică direct sau prin
culoare cu sala de muls şi adăpostul de vaci. Pardoseala acestei săli are suprafaţa rugoasă, pentru a evita
alunecarea şi asigură cca.1,5 m2 pe vacă. Sala de muls se amplasează la distanţa de cel mult 18 m faţă de
adăpostul vacilor.
În cazul nostru, vom folosi o sală de muls tip Tandem care are în componenţă aceleaşi spaţii
funcţionale şi instalaţii ca şi sala de tip brăduleţ, cu deosebirea că prin modelul constructiv adaptat se
asigură tratarea individuală a animalelor .Capacitatea acestor săli este mai redusă, platforma de muls
fiind organizată pe unul sau două rânduri, fiecare rând având 2-4 locuri (boxe) de muls. În sala de
muls vacile au acces în boxe individuale (cu dimensiunea de 2,4 x 0,8 m), dispuse paralel faţă de
canalul de deservire. Fiecare boxă este prevăzută cu o uşă pentru intrarea şi una pentru ieşirea vacii,
manipulate de mulgător. Pentru fiecare rând de standuri de muls există o alee de circulaţie a vacilor,
folosită la introducerea şi evacuarea individuală a acestora din boxa de muls. Acest tip de sală de muls
prezintă avantajul că vacile sunt tratate individual (cu toate efectele pozitive ce decurg din acest aspect),
însă are dezavantajul că productivitatea muncii este mai redusă deoarece necesită un consum mai mare
de timp pentru introducerea şi evacuarea animalelor, iar distanţa parcursă de mulgător de la o vacă la alta
este mai mare. În acelaşi timp, investiţiile pe loc de muls sunt mai mari. Având în vedere particularităţile
sale funcţionale, sala de muls tip tandem se recomandă a fi utilizată în fermele de selecţie, în fermele cu
45
efective mai mici (până la 150 de vaci) şi în cele în care aptitudinile vacilor pentru mulsulmecanic sunt
mai puţin corespunzătoare.
Organizarea mulsului: vacile sunt aduse, pe grupe, în sala de aşteptare de unde vacile sunt
introduse câte una în boxa de muls. La fiecare vacă se execută mulsul (executând cu stricteţe toate fazele
cunoscute), după care vaca esteeliberată din boxă şi dirijată către padocul de evacuare de unde ajunge în
adăpost. Boxa respectivă, rămasă liberă, este ocupată de o altă vacă care este adusă din sala de
aşteptare.
În vederea obţinerii şi livrării unui lapte igienic se vor respecta custricteţe următoarele reguli:
- mulgătorii trebuie să fie sănătoşi, să nu provină din familii care suferă de tuberculoză sau
febră tifoidă şi să respecte normele de igienă privind pregătirea mulgătorului pentru muls;
- spălarea şi ştergerea ugerului înainte de muls, dezinfecţia mameloanelordupă muls;
- primele jeturi de lapte (care au o încărcătură microbiană mare) se mulg în cupe special
destinate şi nu pe stand, după care acest lapte se aruncă;
- se va combate obiceiul unor mulgători care practică mulsul manual de a- şi umezi mâinile în
laptele muls;
- echipamentul de muls şi cel de manipulare al laptelui va fi menţinut în condiţii stricte de
igienă;

Pentru valorificarea superioară a laptelui se impune ca, până la livrare, laptele să fie tratat şi
păstrat în condiţii corespunzătoare. La livrare laptele trebuie să aibă caracteristici organoleptice şi
fizico-chimice stabilite prin normative specifice.
Tratarea laptelui. Tratamentul primar are ca scop menţinerea caracteristicilor fizico-chimice şi
organoleptice ale laptelui până în momentul valorificării şi constă în filtrarea şi păstrarea acestuia în
condiţii corespunzătoare. Pentru tratamentul primar şi păstrarea laptelui până la livrare, în fermele mari
trebuie să existe o lăptărie dotată cu utilaje şi inventar specifice. Lăptăria se amplasează lângă filtrul
sanitar, la intrarea în fermă, şi are mai multespaţii funcţionale: sala de recepţie şi analiză a laptelui, sala
de răcire şi depozitare, sala de prelucrare (smântânire) şi sala de spălare şi depozitare a inventarului
specific.
Pentru ţara noastră recepţia cantitativă a laptelui constă în cuantificarea gavrimetrică (kg) sau
volumetrică (l) a cantităţii de lapte, iar din punct de vedere calitativ trebuie să aibă un conţinut de
minimum 3,2% grăsime, densitatea minimă de 1,29, aciditatea maximă 190T, temperatura să nu
depăşească 140C, iar gradul de impurificare să se încadreze în limitele prestabilite. Prin filtrare se
urmăreşte îndepărtarea impurităţilor care au pătruns în lapte (fire de păr, furaje etc.). Această
46 ,strecurători (format din două site între care se aşează
operaţiune se poate executa cu ajutorulunor filtre
3-4 straturi de tifon) sau (în cazul fermelor mari) cu ajutorul unor filtre centrifugale (instalaţii de sine
stătătoaresau care sunt intercalate pe traseul laptelui).
Până la livrare laptele se păstrează în spaţii corespunzător igienizate. În funcţie de durata de
păstrare până la livrare, laptele trebuie răcit pentru a reduce la minimum multiplicarea
microorganismelor.Dacă laptele se livrează de două ori pe zi, laptele trebuie răcit la o temperatură de
12-140C, dacă se livrează o dată pe zi la 6-80C, iar dacă se livrează o dată la două zile, temperatura de
păstrare va fi de 40C. În raport cu durata şi temperatura de păstrare, pentru răcirea laptelui se folosesc
diferite procedee.
Bazinele de răcire se folosesc când laptele este păstrat în bidoane de depozitare, pentru răcire se
foloseşte apă rece de la reţeaua curentă de apă; răcirea fiind lentă. Pentru răcirea laptelui la 6-80C în
bazin se introduce gheaţă (10-12 kg/100 l lapte).
Instalaţiile frigorifice se folosesc în ferme mari, laptele fiind răcit la 4-60C, iar păstrarea se face
în tancuri izoterme.

47
 CAPITOLUL 5. EFICIENȚA ECONOMICĂ

Analiza performanţelor realizate la nivelul fermei vizează identificarea şi corectarea

operativă a deficienţelor care apar pe parcursul procesului de producţie. În practica productivă,
cel mai uşor de controlat sunt efectul de reproducţie, consumul de concentrate şi producţia de
lapte realizată.
Tabel 5.1.
Vaci: 126 capete cu producție medie de 29 l/zi (8800 l/lactație normală), cu 3,85% conținut de grăsime,
Reforma anuală -10%,
Creșterea efectivului matcă – 6%
fecunditate 95%, natalitate 95%
Producție lapte: 29 litri*366 zile *126 capete = 1.337.364
litri/an 4 % este autoconsum = 33.434.100 l/an
33.434.100 litri x (3,85%/3,5%)= 36.777.510 litri x 2,5 lei = 91.943.775 lei
Subvenție/cap vacă : 250 cap x 2.250 lei = 562.500 lei
Venituri

Vaci reformă :5 capete*650 kg*13 lei=42.250 lei

Taurasi 3 luni: 14 capete x 110 kg x 12 lei/kg = 18.480 lei

Vânzare juninci: -

Total venituri: 92.567.005 lei

Siloz de ierburi: 369.286,65 lei

Cheltuieli

furaje

Fân lucernă: 50.771,16 lei

Porumb boabe: 95984,11 lei
Fosfat dicalcic: 10.781,49 lei
Total cheltuieli cu furajele: 526.823,40 lei
Fond de salarii (brut): - 2 angajați *4.000 lei*12 luni = 96.000 lei
Asistență sanitar veterinară: 50 lei/an/cap x 250 vaci = 12.500 lei
Consum energie electrică: 0,7 Kw/hl x 4776,64 hl = 3343,65 kW x 0,32 lei/Kw = 1070 lei
Consum carburanți (motorină): 2,5 l/hl x 4776,64 = 11941,6 l x 7,3 lei = 87173,7 lei
Alte cheltuieli (piese de schimb, material de uz general) : 100 lei/cap/an * 250 vaci = 25000 lei
Amortismente: 8.000 lei
Total cheltuieli: 726.567,1 lei
Costuri aferente producerii a 1 litru de lapte marfă: 726.567,1 lei / 1.469.317,5 lei = 0,5 lei/litru
Beneficiu (total venit-total cheltuieli): 1.469.317,5 lei – 726.567,1 lei = 742.750,4 lei
Impozit pe profit (16% din beneficiu) : 118.840 lei
Profit net (beneficiu-impozit pe profit): 623.910,4 lei

48
 CAPITOLUL 6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Analiza fiecărui factor care determină eficiența economică a exploatației este foarte
importantă iar profitul este unul dintre indicatorii de bază ai oricărei activități.
În ce privește creșterea vacilor pentru producția de lapte, principalele cheltuieli sunt cele
prilejuite cu asigurarea hranei animalelor care reprezintă până la și 60% din acestea.
Valorile optime a principalilor indici reproductivi vor fi atinși dacă animalelor li se vor
asigura necesrul de nutrienți în funcție de starea fiziologică și de producție. Tineretul femel va fi
atent monitorizat pentru ca atunci când este introdus la reproducție să corespundă ca dezvoltare
corporală.
Reducerea cheltuielilor în fermă se pot realiza astfel:
-asigurea bazei furajere prin cultivarea furajelor pe terenuri proprietate/arendate;
-echilibrarea mai bună a rațiilor pentru a se evita risipa;
-folosirea gunoiului de grajd, după perioada de fermentare, ca sursă de nutrienți pentru sol,
scăzându-se astfel costurile cu îngrășămintele;
-găsirea unor alternative de valorificare directă a laptelui către consumatori (automate de lapte);
-propun în viitor înființarea unei linii de prelucrare a laptelui și obținerea de produse lactate care
vor aduce venituri suplimentare în fermă (iaurt, sana, smântână, brânză).
Desfășurarea sustenabilă a activității din punct de vedere economic se face urmărind
atent consumul de furaje raportat la producția obținută dar și valorile indicilor de reproducție
care sunt oglinda stării de sănătate a animalelor și a condițiilor de creștere a acestora.
Nu în ultimul rând, în creșterea animalele este foarte important ca personalul să fie cu
dragoste de animale, responsabil pentru munca efectuată și calificat.

49
 BIBLIOGRAFIE

1. Acatincăi, S. - Producţiile bovinelor. Editura Eurobit, Timişoara, 2004.

2. Ciurea, I.V., Vasilescu, N., Ungureanu, G., Filip, C., Brezuleanu, S. - Management.
Îndrumător metodologic pentru fermele zootehnice. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași,
1999.
3. Maciuc, V. - Managementul creşterii bovinelor, Editura Alfa, Iaşi, 2006.
4. Pop, I.M., Halga, P., Teona Avarvarei, Popa, V., Bădeliţă, C. - Alimentaţie animală. Editura
Pim, Iaşi, 2002.
5. Simeanu, D. - Nutriţie şi alimentaţie. Material de studiu. Iași, 2012.
6. www.scribt.doc.com (accesat 28.01.2024).
7. www.veterinariromania.ro (accesat 28.01.2024).
8. www.wikipedia.com

50