. Vită.

Vaca este un animal domestic membru a subordinului Ruminantia (rumegătoarele), familia Bovidae și,
care face parte din grupul vitelor cornute mari. Vacile sunt crescute pentru carne piele și lapte, precum
și ca animale de tracțiune

Vaca are corpul acoperit cu păr scurt, culoarea variind după rasă. Capul are un bot lung cu buze umede,
pe ele găsindu-se nările. Animalul are urechi mobile și ochii mari. De gât atarna o cută de piele numita
salbă. Coarnele nu sunt goale pe dinăuntru, ci au un "cep" osos bine vascularizat.

Porcul.

Porcul domestic (Sus scrofa domesticus sau Sus domesticus) este, alături de câine, cel mai vechi animal
domesticit de oameni. Se pare că domesticirea lui s-a produs acum 9000 de ani. În Europa și Orientul
Îndepărtat, carnea de porc este preferată de consumatorii de carne. Numărul porcilor domestici este de
aproximativ 961 de milioane capete, din care 190 de milioane în Europa și 489 de milioane în China.
Porcul este omnivor, putând fi hrănit atât cu furaje de origine animală, cât și vegetală. Gestația la
scroafe durează intre 112_114 de zile. Durata naturală de viață a porcului este de aproximativ 12 ani.

Unele religii (islamul, iudaismul sau cultul adventist de Ziua a Șaptea) interzic consumul cărnii de porc
 Iepuri.

Termenul de iepure desemnează mamiferele cu urechi lungi din familia Leporidae, ordinul
Lagomorpha. Acestea se clasifică în 2 categorii: cei care nasc pui acoperiți cu blană și cu ochii
deschiși (reprezentant tipic este iepurele de câmp (Lepus europaeus)) și cei puii cărora se nasc
golași și orbi (reprezentant tipic este iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus)). Din punct de
vedere genetic cele două specii sunt complet diferite și nu se pot înmulți între ei.

Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice.
Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Când are posibilitatea,
chiar și iepurele de casă sapă adăposturi în pământ și acolo își stabilește culcușul.[5]

Iepurele este un animal deosebit de fertil și naște câte 7–8 pui, câteodată chiar mai mulți la o
singură sarcină.

Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privința

înmulțirii, însă în lunile de toamnă, în condițiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere
ușoară a activității sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă
(iepuroaică) să se obțină un număr de 5–6 nașteri, însumând în medie un număr de 34–40 de
pui. Coeficientul ridicat de înmulțire la iepure este dat și de perioada scurtă de gestație, proprie
acestei specii, de numai 30–32 de zile.